Sunteți pe pagina 1din 563

NICOLAE GHENA  NICOLAE BRANI{TE  FLORIN ST~NIC~ 

Pomicultur`
general`

BUCURE{TI, 2010
Prof. univ. dr. NICOLAE GHENA
Universitatea de {tiin]e Agronomice [i Medicin` Veterinar` Bucure[ti

Dr. ing. NICOLAE BRANI{TE
Institutul de Cercetare [i Dezvoltare pentru Pomicultur` Pite[ti – M`r`cineni

Prof. univ. dr. FLORIN ST~NIC~
Universitatea de {tiin]e Agronomice [i Medicin` Veterinar` Bucure[ti

© Versiune electronic` INVEL-Multimedia SRL


str. Traian Vuia nr. 17
Otopeni - Ilfov, 075100
Editură acreditat` CNCSIS [i certificat` ISO 9001:2000

ISBN 978-973-1886-24-4

Coperta: Eugen Vasile


Tehnoredactare: Nicolae-Florin Branişte
Foto: Arhiva personal` a autorilor

Copyright©2010. Toate drepturile apar]in autorilor.


Orice reproducere de texte sau imagini f`r` acordul \n scris al autorilor
este strict interzis`.
Prefa]`
la edi]ia electronic` - 2010
În lunga istorie a culturii pomilor, plantele sălbatice au devenit sursa
pentru obţinerea plantelor de cultur` [i de hrană pentru mul]i oameni.
Toate speciile [i soiurile de cultur` \[i au originea \n formele s`lbatice.
A fost un drum nu prea lung pe care omul l-a l`sat în urm`, ca s`
recunoasc` c` multe specii s`lbatice de pomi [i arbu[ti poart` fructe
comestibile.
Pomicultura pe p`mântul românesc, cernut` de proba timpului, are
r`d`cini adânci [i tradiţii milenare. Fructele au fost printre primele alimente
ale omului la sfâr[itul antichit`]ii.
Saltul important f`cut \n ultimii 50 de ani \n pomicultura Europei \n
domeniul tehnologiei se poate rezuma la patru factori principali:
a. folosirea cercet`rilor genetice şi ameliorarea genetic`;
b. ameliorarea tehnicilor agronomice;
c. dezvoltarea maximă a mecaniz`rii;
d. dezvoltarea sistemelor de cultur` integrate bazate pe respect fa]` de
mediul \nconjur`tor, folosirea eficient` a resurselor, eficien]` economic` [i
durabilitate.
Pasul urm`tor \n dezvoltarea produc]iei integrate este reprezentat de
trecerea la pomicultura biologic`, preocupare actual` pentru ob]inerea de
fructe cât mai s`n`toase, naturale, cu tehnici agronomice specifice, f`r`
folosirea substan]elor chimice de sintez`.
Cercetarea agronomic` opereaz` acum cu mult` aten]ie [i respect fa]`
de mediul \nconjur`tor; încearc` s` men]in` echilibrul biologic [i ecologic,
favorizând înmul]irea insectelor [i microorganismelor utile, individualizând
[i valorificând capacitatea natural` de autoap`rare şi adaptare a pomilor la
condi]iile nefavorabile de mediu. Evolu]ia tehnicii \n pomicultura din ultimii
20 de ani a parcurs cu profit acest drum al îmbun`t`]irii calit`]ii produc]iei.
Exigen]ele pomiculturii moderne [i extinderea ei în diferite condiţii
pedo-climatice a stimulat puternic cercetarea în domeniul noilor portaltoi,
care a permis realizarea de plante mult mai omogene [i corespunz`toare
noilor tehnici de cultur`.
Ameliorarea genetic` [i tehnicile de înmulţire in vitro au permis
obţinerea [i înmul]irea unei serii de portaltoi clonali pentru cele mai
importante specii pomicole. În acest fel, noii portaltoi îndeplinesc nu numai
func]ia de înmul]ire, însă devin un instrument esenţial pentru controlul
habitusului vegetativ al pomului care anticipă producţia [i determină
îmbun`t`]irea calit`]ii fructelor, în condi]ii pedo-climatice mai dificile.
Apari]ia şi promovarea soiurilor cu rezisten]` genetic` la rap`n [i
f`inare la m`r, arsura bacterian` la p`r, constituie un progres genetic
remarcabil.
Aceste aspecte sunt prezentate pe larg în lucrarea "Pomicultur`
general`" scris` de Prof. Nicolae Ghena, Dr. Nicolae Brani[te [i Prof. Florin
St`nic` [i conceput` ca un text de formare profesional`.
Structura [i con]inutul lucr`rii prezint` în mod simplu, îns` [tiin]ific
corect [i aduse la zi Bazele biologice, Ecologice [i Agrotehnice ale culturii
pomilor.
Datorit` caracteristicilor sale meritorii, prin con]inutul [i forma de
prezentare "Pomicultur` general`", editat` în format electronic de c`tre
Editura INVEL-Multimedia, se adreseaz` cercet`torilor, studen]ilor, celor
care cultiv` pomii pentru pl`cere [i speciali[tilor care [i-au f`cut din
pomicultur` profesia [i pasiunea vieţii lor. Este prima lucrare de aceast`
amploare din domeniul pomiculturii, pus` la dispozi]ia celor interesa]i în
format electronic, deschizând astfel calea pentru o nou` er` a c`r]ii
multimedia, cu toate marile avantaje pe care aceasta le ofer`.
Lucrare de înalt` ]inut` [tiin]ific` [i deosebit` utilitate practic`,
"Pomicultur` general`", reprezint` o sintez` reu[it`, la zi, a realiz`rilor
[tiin]ifice [i practice din pomicultura mondial`.

Bucure[ti Prof. Nicolae Ghena


februarie 2010
Dedic`m aceast` carte,
cu mult` generozitate, creatorilor
patrimoniului culturii
pomicole române[ti.

� Un vechi proverb englezesc spune:


„An apple a day keeps the doctor away“ -
„Cine m`nânc` un m`r pe zi, nu are nevoie
de doctor“. M`rul este un dar al naturii.
El nu trebuie cur`]at de coaj` deoarece
\n ea se g`se[te valoroasa vitamin` C.

� Prin cunoa[tere cre[te \ncrederea \n sine.

Sincere mul]umiri adresez Prof. Emerit,


Doctor honoris causa Enrico Baldini de la Alma
Mater Studiorum Università di Bologna, Italia,
pentru materialul documentar deosebit de valoros
pe care ni l-a d`ruit cu mult` generozitate.
Cordiale mul]umiri adresez Dr. Vadim Cercasov
de la Universitatea Hohenheim, Stuttgart
[i-i r`mân profund recunosc`tor pentru ajutorul
dat la apari]ia acestei c`r]i.
Calde mul]umiri adresez familiilor noastre pentru
\n]elegerea [i r`bdarea de care au dat dovad`, ca
aceast` carte s` fie realizat` \n timpul nostru liber.
O recunoa[tere special` merit` colaboratorii mei
Dr. ing. Nicolae Brani[te [i Conf. Dr. Florin St`nic`,
c`rora le exprim toat` gratitudinea mea.
Cititorilor, pe sprijinul c`rora ne-am bazat
\ntotdeauna [i pe care \l vom primi sub orice form`
[i cu toat` recuno[tin]a, le exprim`m anticipat
alese mul]umiri.

Prof. N. Ghena
Sincere thanks to Prof. Emerit, Doctor honoris causa
Enrico Baldini from Alma Mater Studiorum Università
di Bologna, Italy, for extremely valuable documentary
material generously offered.

Cordial thanks to Dr. Vadim Cercasov from Hohenheim


University, Stuttgart to whom I am grateful for his
contribution at this book's edition.

Warm thanks to our families for their understanding


and patience shown to us while writing this book in
our free time.

A special recognition deserves my collaborators


Dr. eng. Nicolae Brani[te and Assoc. Prof. Dr. Florin
St`nic`, to whom I express my whole gratitude.

To readers we express in advance special thanks.

Prof. N. Ghena
Cuprins
Prefa]` . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23

1. Considera]ii introductive . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27
1.1. Importan]a culturii pomilor [i arbu[tilor
fructiferi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27

2. Tendin]e [i orient`ri \n dezvoltarea


pomiculturii mondiale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
2.1. Situa]ia actual` . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
2.2. |mp`r]irea geografic` a suprafe]ei cultivate
cu pomi [i a produc]iei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34

3. |nceputurile [i istoricul culturii pomilor . . . . . . . . . 37


3.1. |n Grecia antic` . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
3.2. |n Roma antic` . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40
3.2.1. Considera]ii cu privire la pomicultura
din Roma antic` . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44
3.3. |n Evul mediu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44
3.3.1. Considera]ii cu privire la pomicultura
din Evul mediu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46
3.4. |n timpul Rena[terii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47

4. Cultura pomilor \n România . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53


4.1. Dezvoltarea pomiculturii \n ]ara noastr`
[i situa]ia ei actual` . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53
4.2. Fructe din cultura ecologic` . . . . . . . . . . . . . . . 60
4.3. Contribu]ia cercet`rii la dezvoltarea
pomiculturii române[ti . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62

5. Ameliorarea genetic` a pomilor . . . . . . . . . . . . . . . . 65

7
POMICULTUR~ GENERAL~

5.1. Principalele obiective ale amelior`rii


la speciile pomicole . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66
5.2. Tehnologia ob]inerii soiurilor de pomi cu
rezisten]` la boli [i d`un`tori . . . . . . . . . . . . . . 71
5.3. De la m`rul s`lbatic la m`rul de cultur` . . . . . 73

6. Zonele de vegeta]ie [i regiunile pomicole


din România . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83
6.1. Zonele de vegeta]ie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83
6.2. Etajele de vegeta]ie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85
6.3. Regiunile pomicole . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 86

7. Principalele specii de plante fructifere . . . . . . . . . . 93


7.1. Centrele de formare [i de r`spândire
a speciilor pomicole . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93
7.2. Clasificarea pomilor [i arbu[tilor fructiferi . . . 94
7.3. Plantele pomicole din zona temperat` . . . . . . . 97
7.3.1. M`rul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97
7.3.2. P`rul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101
7.3.3. Gutuiul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103
7.3.4. Mo[monul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 104
7.3.5. P`ducelul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 105
7.3.6. Scoru[ul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 105
7.3.7. Amelanchier . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 106
7.3.8. Prunul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107
7.3.9. Caisul [i zarz`rul . . . . . . . . . . . . . . . . . . 111
7.3.10. Piersicul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 112
7.3.11. Cire[ul [i vi[inul . . . . . . . . . . . . . . . . . 113
7.3.12. Zmeurul [i murul . . . . . . . . . . . . . . . . 115
7.3.13. Fragul [i c`p[unul . . . . . . . . . . . . . . . . 116
7.3.14. Coac`zul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 117
7.3.15. Agri[ul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 118
7.3.16. Afinul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119
7.3.17. R`chi]elele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119
7.3.18. Cornul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120
7.3.19. Nucul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120
7.3.20. Pecanul sau hicori . . . . . . . . . . . . . . . . 121
7.3.21. Castanul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 122
7.3.22. Alunul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 123
7.3.23. Migdalul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 124
7.3.24. Actinidia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 125

8
Cuprins

7.3.25. Dudul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 126


7.3.26. Banana nordului (asimina) . . . . . . . . . 127
7.3.27. Curmalul chinezesc . . . . . . . . . . . . . . . 127
7.4. Plante pomicole subtropicale . . . . . . . . . . . . . 128
7.4.1. Smochinul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 128
7.4.2. Citru[ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 129
7.4.3. M`slinul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 130
7.4.4. Rodia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 130
7.4.5. Ro[covul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 131
7.4.6. Curmalul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 131
7.4.7. Hurmaua (kaki) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 132
7.4.8. Feijoa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 132
7.4.9. Ceaiul chinezesc . . . . . . . . . . . . . . . . . . 132
7.4.10. Mo[monul subtropical (japonez) . . . . 132
7.4.11. Fisticul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 133
7.5. Plante pomicole tropicale . . . . . . . . . . . . . . . . 133
7.5.1. Ananasul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 134
7.5.2. Bananierul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 134
7.5.3. Avocado . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 134
7.5.4. Mango . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 134
7.5.5. Guaiava . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 135
7.5.6. Papaia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 135
7.5.7. Palmierul de cocos . . . . . . . . . . . . . . . . 136
7.5.8. Cacaoa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 136
7.5.9. Cafeaua . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 136

8. Dezvoltarea pomilor [i arbu[tilor fructiferi . . . . . 137


8.1. Dezvoltarea individual` a pomilor
[i arbu[tilor fructiferi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 137
8.2. Deosebiri \ntre pomii crescu]i pe r`d`cini
proprii [i cei altoi]i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 138
8.3. Influen]a reciproc` \ntre altoi [i portaltoi . . . 141
8.4. Polaritatea [i efectele ei \n cre[terea
pomilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 143
8.5. Fenomenul de etajare natural` la pomi . . . . . 145
8.6. Factorii care determin` habitusul la pomii
fructiferi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 148
8.7. Perioadele de vârst` \n ciclul de via]`
al pomilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 149

9. Organele pomilor [i arbu[tilor fructiferi . . . . . . . . 155

9
POMICULTUR~ GENERAL~

9.1. R`d`cina . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 155


9.1.1. Particularit`]ile cre[terii [i dezvolt`rii
r`d`cinilor la pomi . . . . . . . . . . . . . . . . 160
9.2. Tulpina . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 164
9.3. Ramurile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 167
9.4. Mugurii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 178
9.5. L`starii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 181
9.6. Frunza . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 182
9.7. Floarea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 184
9.8. De la floare la fruct . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 185
9.9. Fructul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 190
9.10. Semin]ele pomilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 193
9.11. Unele aspecte fiziologice la pomii fructiferi 194

10. Fenomenele periodice \n ciclul anual


de via]` al pomilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 209
10.1. Perioadele de vegeta]ie [i repaus . . . . . . . . . 209
10.2. Fenofazele de cre[tere [i dezvoltare
a organelor vegetative . . . . . . . . . . . . . . . . . . 212
10.3. Fenofazele organelor de reproducere . . . . . . 217

11. Cerin]ele pomilor [i arbu[tilor fructiferi


fa]` de factorii de mediu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 231

12. Alternan]a de rodire a pomilor [i posibilit`]ile de


atenuare sau eliminare a acestui fenomen . . . . . . 247
12.1. No]iunea de alternan]` de rodire, cauzele [i
formele ei de manifestare . . . . . . . . . . . . . . . 247
12.2. M`suri pentru reducerea alternan]ei
de rodire . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 250

13. Pepiniera de pomi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 253


13.1. Avantajele pepinierelor . . . . . . . . . . . . . . . . . 253
13.2. Factorii \n func]ie de care se amplaseaz`
pepiniera . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 254
13.3. Sectoarele pepinierei [i raportul dintre ele . 255
13.4. Organizarea interioar` a pepinierei . . . . . . . 256
13.5. Portaltoii pomilor folosi]i \n România . . . . . 257
13.5.1. Portaltoii m`rului . . . . . . . . . . . . . . . . 258
13.5.2. Portaltoii p`rului, gutuiului [i
mo[monului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 262

10
Cuprins

13.5.3.
Portaltoii prunului . . . . . . . . . . . . . . . 264
13.5.4.
Portaltoii caisului . . . . . . . . . . . . . . . . 269
13.5.5.
Portaltoii piersicului . . . . . . . . . . . . . . 271
13.5.6.
Portaltoii cire[ului [i vi[inului . . . . . . 274
13.5.7.
Portaltoii nucului, migdalului
[i castanului comestibil . . . . . . . . . . . 277
13.6. Portaltoii pomilor folosi]i pe plan mondial . 279
13.6.1. Portaltoii m`rului . . . . . . . . . . . . . . . . 279
13.6.2. Portaltoii p`rului [i gutuiului . . . . . . . 282
13.6.3. Portaltoii prunului . . . . . . . . . . . . . . . 282
13.6.4. Portaltoii cire[ului . . . . . . . . . . . . . . . . 284
13.6.5. Portaltoii piersicului [i caisului . . . . . 287
13.7. Producerea puie]ilor portaltoi . . . . . . . . . . . . 287
13.7.1. Procurarea [i p`strarea semin]elor . . 287
13.7.2. Preg`tirea semin]elor \n vederea
\ns`mân]`rii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 290
13.7.3. Sem`natul \n [coala de puie]i . . . . . . . 292
13.7.4. Lucr`rile de \ntre]inere
\n [coala de puie]i . . . . . . . . . . . . . . . . 293
13.7.5. Scosul, clasarea [i stratificarea
puie]ilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 294
13.7.6. Tehnologia producerii puie]ilor
portaltoi \n ghivece . . . . . . . . . . . . . . . 296
13.8. |nmul]irea vegetativ` a pomilor [i arbu[tilor
fructiferi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 297
13.8.1. |nmul]irea prin marcotaj . . . . . . . . . . 298
13.8.2. |nmul]irea prin desp`r]irea tufei . . . . 302
13.8.3. |nmul]irea prin drajoni . . . . . . . . . . . . 302
13.8.4. |nmul]irea prin stoloni . . . . . . . . . . . . 302
13.8.5. |nmul]irea prin buta[i . . . . . . . . . . . . 303
13.8.6. |nmul]irea prin altoire . . . . . . . . . . . . 308
13.9. Producerea pomilor altoi]i . . . . . . . . . . . . . . 315
13.10. Metode de scurtare a timpului pentru
producerea materialului s`ditor . . . . . . . . . 318
13.11. Lucr`rile din câmpul II . . . . . . . . . . . . . . . . 321
13.12. Lucr`rile din câmpul III . . . . . . . . . . . . . . . 322
13.13. Producerea materialului s`ditor de m`r prin
altoire la mas` . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 324
13.14. |nmul]irea in vitro la speciile pomicole . . . 326
13.14.1. Laboratorul de culturi in vitro . . . . . 328
13.14.2. Mediile de cultur` [i preg`tirea lor . 329

11
POMICULTUR~ GENERAL~

13.14.3. Sterilizarea [i asepsia


\n culturile in vitro . . . . . . . . . . . . . . . 336
13.14.4. Fazele micro\nmul]irii in vitro . . . . . 338
13.14.5. Tipuri de culturi in vitro folosite la
producerea prin micro\nmul]ire a
materialului s`ditor pomicol . . . . . . 339
13.14.5.1. Cultura de meristeme [i apexuri 339
13.14.5.2. Cultura de fragmente uninodale 341
13.14.5.3. Cultura de l`stari axilari . . . . . . 341
13.14.5.4. Organogeneza adventiv` . . . . . . 343
13.14.5.5. Embriogeneza somatic` . . . . . . 343
13.14.5.6. Embriocultura . . . . . . . . . . . . . . 346
13.14.6. Devirozarea materialului s`ditor
pomicol . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 348
13.14.7. Microaltoirea in vitro . . . . . . . . . . . . 351
13.15. Producerea materialului s`ditor pomicol la
containere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 356

14. |nfiin]area planta]iilor de pomi


[i arbu[ti fructiferi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 357
14.1. Tipuri de planta]ii pomicole . . . . . . . . . . . . . 357
14.2. Alegerea locului pentru \nfiin]area
de planta]ii pomicole . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 358
14.3. Stabilirea sortimentului . . . . . . . . . . . . . . . . 362
14.4. Alegerea portaltoilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 366
14.5. Organizarea teritoriului \n vederea \nfiin]`rii
planta]iei de pomi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 367
14.6. Transpunerea pe teren a proiectului de
organizare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 375

15. |ntre]inerea [i lucrarea solului


din planta]iile pomicole . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 379
15.1. Sisteme de \ntre]inere [i lucrare a solului . . 379
15.2. Criteriile dup` care se stabile[te sistemul
de folosire [i \ntre]inere a solului din planta]iile
pomicole . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 390

16. Fertilizarea \n pomicultur` . . . . . . . . . . . . . . . . . . 391


16.1. Cantit`]ile de substan]e nutritive extrase de
pomi [i arbu[tii fructiferi din sol . . . . . . . . . 392

12
Cuprins

16.2. Dinamica absorb]iei substan]elor nutritive


de c`tre pomi [i arbu[ti fructiferi . . . . . . . . 396
16.3. Felul \ngr`[`mintelor folosite
\n pomicultur` . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 399
16.4. Tehnica de administrare
a \ngr`[`mintelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 401
16.4.1. Fertirigarea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 403
16.5. Norme de fertilizare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 407
16.5.1. Stabilirea dozelor de \ngr`[`minte . . . 409
16.5.2. Epoca de administrare
a \ngr`[`mintelor . . . . . . . . . . . . . . . . 411
16.5.3. Influen]a sistemului de \ntre]inere a
solului asupra folosirii
\ngr`[`mintelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . 412
16.5.4. Efectele fertiliz`rii asupra cre[terii pomi-
lor [i nivelului produc]iei de fructe . . 413
16.5.5. Efectele fertiliz`rii asupra calit`]ii
produc]iei de fructe . . . . . . . . . . . . . . . 415
16.5.6. Efectele fertiliz`rii asupra capacit`]ii
de p`strare a fructelor . . . . . . . . . . . . 417
16.5.7. Efectele fertiliz`rii asupra atacului
de boli [i d`un`tori . . . . . . . . . . . . . . . 418
16.6. Fertilizarea suplimentar` foliar`
(extraradicular`) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 419
16.6.1. Fertilizarea foliar` . . . . . . . . . . . . . . . . 420
16.7. Aplicarea amendamentelor . . . . . . . . . . . . . . 421

17. Irigarea livezilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 423


17.1. Importan]a irig`rii pomilor . . . . . . . . . . . . . . 423
17.2. Metode de udare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 426
17.3. Normele de ap` . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 435
17.4. Num`rul ud`rilor [i perioada de udare . . . . 437

18. T`ierea pomilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 439


18.1. Necesitatea [i obiectivele t`ierii pomilor . . . 439
18.2. Epocile de aplicare a t`ierilor la pomi . . . . . 440
18.3. Opera]ii tehnice folosite la conducerea cre[terii
[i fructific`rii pomilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . 441
18.4. Clasificarea t`ierilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 449
18.5. Principii [i norme generale de t`iere \n vederea
form`rii coroanei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 450

13
POMICULTUR~ GENERAL~

18.6. Principalele sisteme de coroan` [i tehnica


form`rii lor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 456
18.6.1. Clasificarea sistemelor de coroan` . . . 456
18.6.2. Sisteme de coroan` utilizate \n livezile
clasice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 457
18.6.3. Sisteme de coroan` pentru livezi
intensive . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 460
18.6.3.1. Gardurile fructifere . . . . . . . . . . . 460
18.6.3.2. Sisteme de coroane globuloase
cu volum redus . . . . . . . . . . . . . . 468
18.6.4. Sisteme de coroan` pentru livezi
superintensive . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 470
18.6.5. Formele artistice de coroan` . . . . . . . 495
18.7. T`ierile de \ntre]inere [i de fructificare . . . . 500
18.8. Unelte folosite \n pomicultur` . . . . . . . . . . . 510

19. Protejarea pomilor [i arbu[tilor fructiferi


\mpotriva bolilor, d`un`torilor
[i a unor fenomene meteorologice . . . . . . . . . . . . . 513
19.1. Protejarea pomilor \mpotriva d`un`torilor [i
bolilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 513
19.2. Mijloace de protec]ie \mpotriva \nghe]urilor
târzii de prim`var` . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 530
19.3. Protec]ia pomilor [i arbu[tilor fructiferi
\mpotriva grindinei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 533

20. Lucr`rile de \ngrijire a recoltelor . . . . . . . . . . . . . . 535


20.1. Normarea \nc`rc`turii de rod . . . . . . . . . . . . 535
20.2. Prevenirea c`derii premature a fructelor . . . 539
20.3. Prevenirea ruperii [i dezbin`rii ramurilor . . 540

21. Principii generale de recoltare a fructelor . . . . . . 541


21.1. M`suri premerg`toare recolt`rii . . . . . . . . . . 541
21.2. Stabilirea momentului optim de recoltare . . 543
21.3. Tehnica recolt`rii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 547
21.4. Sortarea [i ambalarea . . . . . . . . . . . . . . . . . . 551
21.5. Valoarea nutritiv` a fructelor . . . . . . . . . . . . 554

Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 555

14
Table of Contents
Preface . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23

1. Introductory considerations . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27
1.1. Importance of fruit production . . . . . . . . . . . . 27

2. Trends regarding fruit growing development


worldwide . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
2.1. Present situation . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
2.2. Geographical distribution of cultivated
fruit trees and fruit production . . . . . . . . . . . . 34

3. The history of fruit growing . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37


3.1. Ancient Greece . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
3.2. Ancient Rome . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40
3.2.1. Fruit growing in Ancient Rome . . . . . . . 44
3.3. The Middle Ages . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44
3.3.1. Fruit growing in The Middle Ages . . . . . 46
3.4. The Renaissance period . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47

4. Fruit tree production in Romania . . . . . . . . . . . . . . 53


4.1. The development of fruit growing practices in
Romania . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53
4.2. Ecologically friendly farming practices
in Romanian fruit production . . . . . . . . . . . . . . 60
4.3. The contribution of research to current
and future Romanian fruit production . . . . . . . 62

5. Fruit tree breeding . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65


5.1. Main objectives of fruit tree breeding . . . . . . . 66

15
FRUIT GROWING

5.2. The breeding of pest and disease resistant


fruit tree varieties . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71
5.3. From wild apple to cultivated apple . . . . . . . . . 73

6. Vegetation zones and fruit growing


regions of Romania . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83
6.1. Vegetation zones . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83
6.2. Vegetation levels . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85
6.3. Fruit regions . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 86

7. Main fruit tree species . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93


7.1. Fruit bush and tree centers of diversity . . . . . . 93
7.2. Fruit bush and tree classification . . . . . . . . . . . 94
7.3. Temperate zone fruit plants . . . . . . . . . . . . . . . 97
7.3.1. Apple tree . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97
7.3.2. Pear tree . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101
7.3.3. Quince tree . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103
7.3.4. Medlar tree . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 104
7.3.5. Hawthorn . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 105
7.3.6. Service tree . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 105
7.3.7. June berry . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 106
7.3.8. Plum and Prune . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107
7.3.9. Apricot and wild apricot . . . . . . . . . . . . 111
7.3.10. Peach . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 112
7.3.11. Sweet cherry and sour cherry . . . . . . 113
7.3.12. Raspberry and blackberry . . . . . . . . . 115
7.3.13. Wild strawberry and strawberry . . . . 116
7.3.14. Black currant . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 117
7.3.15. Gooseberry . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 118
7.3.16. Blueberry . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119
7.3.17. Cranberry . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119
7.3.18. Cornel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120
7.3.19. Walnut . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120
7.3.20. Pecan and hickory . . . . . . . . . . . . . . . . 121
7.3.21. Chestnut . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 122
7.3.22. Hazelnut . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 123
7.3.23. Almond . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 124
7.3.24. Kiwi fruit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 125
7.3.25. Mulberry . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 126
7.3.26. Northern banana . . . . . . . . . . . . . . . . . 127
7.3.27. Chinese date . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 127

16
Table of Contents

7.4. Subtropical fruit plants . . . . . . . . . . . . . . . . . . 128


7.4.1. Fig tree . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 128
7.4.2. Citrus plants . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 129
7.4.3. Olive tree . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 130
7.4.4. Pomegranate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 130
7.4.5. Carob tree . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 131
7.4.6. Date . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 131
7.4.7. Persimmon . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 132
7.4.8. Feijoa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 132
7.4.9. Chinese tea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 132
7.4.10. Loquat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 132
7.4.11. Pistachio . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 133
7.5. Tropical fruit plants . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 133
7.5.1. Pine-apple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 133
7.5.2. Banana . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 134
7.5.3. Avocado . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 134
7.5.4. Mango . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 134
7.5.5. Guava . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 135
7.5.6. Papaya . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 135
7.5.7. Coconut palm . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 136
7.5.8. Cocoa tree . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 136
7.5.9. Coffee tree . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 136

8. Fruit bush and fruit tree development . . . . . . . . . 137


8.1. Individual development of fruit bushes
and fruit trees . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 137
8.2. Differences between ungrafted
and grafted trees . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 138
8.3. Mutual influences between
scion and rootstock . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 141
8.4. Polarity and its effects in fruit trees growth . 143
8.5. Natural floor growth phenomenon
in fruit trees . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 145
8.6. Factors determining the fruit trees habitus . . 148
8.7. Age periods in fruit trees life circle . . . . . . . . 149

9. Fruit bush and tree morphology


and development . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 155
9.1. The root . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 155
9.1.1. Considerations on root growing . . . . . . 160
9.2. The trunk . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 164

17
FRUIT GROWING

9.3. The branch . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 167


9.4. The bud . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 178
9.5. The shoot . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 181
9.6. The leaf . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 182
9.7. The flower . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 184
9.8. From flower to fruit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 185
9.9. The fruit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 190
9.10. Fruit trees seeds . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 193
9.11. Some physiological aspects of fruit trees . . . 194

10. Recurrent phenomena in the fruit trees


annual life cycle . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 209
10.1. Vegetation and dormancy periods . . . . . . . . 209
10.2. Growth and development phenophases
of vegetative organs . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 212
10.3. Reproductive organ phenophases . . . . . . . . . 217

11. Fruit bushes and fruit trees needs in response


to environmental factors . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 231

12. Fruit alternation and means to decrease or eliminate


this phenomenon . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 247
12.1. Fruit alternation, causes and behaviour . . . 247
12.2. Techniques to reduce fruit alternation . . . . 250

13. Fruit tree nurseries . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 253


13.1. Advantages of fruit tree nurseries . . . . . . . . 253
13.2. Factors influencing nursery placement . . . . 254
13.3. Nursery sectors and relation between them 255
13.4. Intern structure of the nursery . . . . . . . . . . 256
13.5. Fruit trees rootstocks used in Romania . . . . 257
13.5.1. Apple tree rootstocks . . . . . . . . . . . . . 258
13.5.2. Pear tree, quince tree and medlar tree
rootstocks . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 262
13.5.3. Plum tree rootstocks . . . . . . . . . . . . . . 264
13.5.4. Apricot tree rootstocks . . . . . . . . . . . . 269
13.5.5. Peach tree rootstocks . . . . . . . . . . . . . 271
13.5.6. Sweet cherry tree and sour cherry tree
rootstocks . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 274
13.5.7. Walnut tree, almond tree and chestnut
tree rootstocks . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 277

18
Table of Contents

13.6. Fruit tree rootstocks used worldwide . . . . . 279


13.6.1. Apple tree rootstocks . . . . . . . . . . . . . 279
13.6.2. Pear and quince tree rootstocks . . . . . 282
13.6.3. Plum tree rootstocks . . . . . . . . . . . . . . 282
13.6.4. Sweet cherry tree rootstocks . . . . . . . 284
13.6.5. Peach tree and apricot tree rootstocks 287
13.7. Rootstock seedlings production . . . . . . . . . . 287
13.7.1. Seed achievement and storing
conditions . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 287
13.7.2. Seeds treatment before sowing . . . . . 290
13.7.3. Sowing in the seedling
production sector . . . . . . . . . . . . . . . . 292
13.7.4. Special care works in the seedling
production sector . . . . . . . . . . . . . . . . 293
13.7.5. Seedling digging out, classification
and stratification . . . . . . . . . . . . . . . . . 294
13.7.6. Pot production of the rootstock
seedling . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 296
13.8. Fruit bushes and fruit trees vegetative
propagation . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 297
13.8.1. Propagation by layering . . . . . . . . . . . 298
13.8.2. Propagation by division . . . . . . . . . . . 302
13.8.3. Propagation by suckers . . . . . . . . . . . . 302
13.8.4. Propagation by stolons . . . . . . . . . . . . 302
13.8.5. Propagation by cuttings . . . . . . . . . . . 303
13.8.6. Propagation by grafting . . . . . . . . . . . 308
13.9. Fruit tree production by grafting . . . . . . . . . 315
13.10. Techniques for shortening nursery
material production . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 318
13.11. Second field care works . . . . . . . . . . . . . . . 321
13.12. Third field care works . . . . . . . . . . . . . . . . . 322
13.13. Apple tree nursery production
by table grafting . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 324
13.14. In vitro propagation of fruit tree species . . 326
13.14.1. In vitro culture laboratory . . . . . . . . 328
13.14.2. Culture media . . . . . . . . . . . . . . . . . . 329
13.14.3. Sterilization and asepsis . . . . . . . . . . 336
13.14.4. In vitro micropropagation phases . . 338
13.14.5. In vitro cultures for fruit trees
micropropagation . . . . . . . . . . . . . . . 339
13.14.5.1. Meristem and apex culture . . . . 339

19
FRUIT GROWING

13.14.5.2. Uninodal culture . . . . . . . . . . . . 341


13.14.5.3. Axillary shoots culture . . . . . . . 341
13.14.5.4. Adventitious organogenesis . . . . 343
13.14.5.5. Somatic embryogenesis . . . . . . . 343
13.14.5.6. Embryo culture . . . . . . . . . . . . . 346
13.14.6. In vitro virus elimination . . . . . . . . . 348
13.14.7. Micrografting . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 351
13.15. Container production of fruit trees . . . . . . . 356

14. Establishment of fruit bush and tree orchard . . . 357


14.1. Orchard types . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 357
14.2. Choosing orchard locations . . . . . . . . . . . . . . 358
14.3. Establishing the assortment . . . . . . . . . . . . . 362
14.4. Choosing rootstocks . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 366
14.5. Territory organization for orchard
establishment . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 367
14.6. Project execution into field conditions . . . . . 375

15. Use and soil tilling in orchards . . . . . . . . . . . . . . . 379


15.1. Soil tilling and maintenance systems . . . . . . 379
15.2. Criteria for establishing a soil tilling
and soil maintenance program in fruit
plantations . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 390

16. Fruit tree fertilization . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 391


16.1. The extraction of soil nutrients
by fruit bush and tree . . . . . . . . . . . . . . . . . . 392
16.2. Absorption dynamics of nutrients
in fruit bush and tree . . . . . . . . . . . . . . . . . . 396
16.3. Fertilizers types in the fruit tree growing . . 399
16.4. Fertilizer application techniques . . . . . . . . . 401
16.4.1. Fertirigation . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 403
16.5. Fertilization norms . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 407
16.5.1. Establishing fertilizer doses . . . . . . . . 409
16.5.2. Fertilizers application periods . . . . . . 411
16.5.3. Influence of the soil maintenance
system on fertilizer use . . . . . . . . . . . 412
16.5.4. Fertilization effects on fruit tree growing
and fruit production level . . . . . . . . . . 413
16.5.5. Fertilization effects on fruit production
quality . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 415

20
Table of Contents

16.5.6. Fertilization effects on fruit storage


capacity . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 417
16.5.7. Fertilization effects on pests
and diseases attack . . . . . . . . . . . . . . . 418
16.6. Supplementary foliar fertilization . . . . . . . . 419
16.6.1. Foliar fertilization . . . . . . . . . . . . . . . . 420
16.7. Application of amendments . . . . . . . . . . . . . 421

17. Orchard irrigation . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 423


17.1. The importance of fruit tree irrigation . . . . 423
17.2. Watering methods . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 426
17.3. Watering rates . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 435
17.4. Watering number and watering period . . . . 437

18. Fruit Tree pruning . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 439


18.1. Fruit tree pruning, necessity
and objectives . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 439
18.2. Fruit tree pruning periods . . . . . . . . . . . . . . . 440
18.3. Technical operations used to control fruit tree
growing and fructification . . . . . . . . . . . . . . 441
18.4. Pruning classification . . . . . . . . . . . . . . . . . . 449
18.5. Principles and general pruning norms for crown
development and maintenance . . . . . . . . . . . 450
18.6. Main crown systems and techniques
for their development . . . . . . . . . . . . . . . . . . 456
18.6.1. Crown system classification . . . . . . . . 456
18.6.2. Crown systems
for classic orchards . . . . . . . . . . . . . . . 457
18.6.3. Crown systems for intensive
orchards . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 460
18.6.3.1. Fruit walls . . . . . . . . . . . . . . . . . . 460
18.6.3.2. Round, small sized crown
systems . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 468
18.6.4. Crown systems for superintensive
orchards . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 470
18.6.5. Artistic crowns for fruit trees . . . . . . 495
18.7. Maintenance and fructification pruning -
principles, norms and
technical operations . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 500
18.8. Tools used in fruit tree production . . . . . . . . 510

21
FRUIT GROWING

19. Fruit bushes and trees, protection against pests,


diseases and some weather phenomenons . . . . . . 513
19.1. Protection of fruit trees against pests
and diseases . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 513
19.2. Protection against late spring frosts . . . . . . . 530
19.3. Fruit bush and tree protection against
hailstone damage . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 533

20. Crop care works . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 535


20.1. Fruit load rate-setting . . . . . . . . . . . . . . . . . . 535
20.2. Anticipating of premature fruit falling . . . . 539
20.3. Anticipating of branch breaking
and scission . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 540

21. General principles for fruit harvesting . . . . . . . . . 541


21.1. Preliminary harvesting measures . . . . . . . . . 541
21.2. Establishing the optimum
harvesting time . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 543
21.3. Harvesting technique . . . . . . . . . . . . . . . . . . 547
21.4. Sorting and packing . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 551
21.5. Fruits nutritive value . . . . . . . . . . . . . . . . . . 554

References . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 555

Unitatea lucr`rii a fost asigurat` de Prof. N. Ghena.


This book's unity was provided by Prof. N. Ghena.

22
T E M P O R E V I R GA F V I

Prefa]` LA |NCEPUT AM FOST O VARG~


(...) Nu-mi ve]i putea ar`ta nici
un pom matur, care s` nu fi fost
\nainte o varg`*

|n lunga istorie a culturii pomilor, plantele s`lbatice au devenit


surs` pentru ob]inerea plantelor de cultur` [i de hran` pentru mul]i
oameni.
Toate speciile [i soiurile de cultur` \[i au originea \n formele
s`lbatice. A fost un drum nu prea lung pe care omul l-a l`sat \n urm`,
ca s` recunoasc` c` multe specii sl`batice de pomi [i arbu[ti poart`
fructe comestibile. Dac` omul \n preajma sa a plantat pomi cu fructe
comestibile sau dac` aceste fructe le-a adus \n locuin]a sa, este ast`zi
incomplet cercetat. |ns`, f`r` \ndoial` a fost un pas mare \n cultura
omului c` el a \n]eles s` cultive pomii. Odat` cu aceasta s-a produs o
dezvoltare care continu` [i ast`zi. Folosirea cire[elor \n hrana oamenilor
a existat \nc` de acum 7.000 de ani, iar arta \nnobil`rii pomilor prin
altoire a fost cunoscut` din vremea romanilor. Cu toate acestea, adev`-
rata origine a m`rului de cultur` (Malus x domestica) \nc` nu este
clarificat`, de[i se caut` cu ajutorul metodelor de biologie molecular` s`
se dea un r`spuns.
Lucrarea „Pomicultur` general`“ scris` de Prof. N. Ghena, Dr. N.
Brani[te [i Conf. Dr. F. St`nic` [i conceput` ca un text de formare
profesional`, trateaz` cu criterii pe cât posibil unitare, aspectele de
baz` morfologice [i fiziologice ale pomiculturii moderne, comune
speciilor pomicole, indicând direc]iile corespunz`toare \n tehnica de
cultur`.
Plantele pomicole sunt organisme complexe din punct de vedere
morfologic [i fiziologic. Organele lor subterane [i aeriene - hipogee [i
epigee - sunt \n strâns` leg`tur` cu aspectele fiziologice, hormonale [i
nutri]ionale. Raporturi analoage sunt de asemenea [i \ntre organele
vegetative - l`stari [i cele reproductive - flori [i fructe, care intr` \n

23
POMICULTUR~ GENERAL~

complexele mecanisme ale competi]iei hidrice [i nutri]ionale. Plantele


pomicole sunt legate permanent de mediul \n care tr`iesc [i fac parte
din ecosisteme care sunt condi]ionate de factorii pedologici [i climatici
[i de interac]iunea cu alte organisme - agen]ii biotici, cu care coexist`
\n acela[i ecosistem.
Structura [i con]inutul lucr`rii prezint` \n mod simplu \ns`
[tiin]ific, corect [i aduse la zi Bazele biologice, Ecologice [i Agroteh-
nice ale culturii pomilor, care sunt de o importan]` fundamental`
pentru alegerea corect` [i inteligent` a celor mai indicate [i corespun-
z`toare m`suri tehnologice.
Caracterul de tratat al lucr`rii ne-a obligat s` d`m textelor o
dezvoltare mai mare, astfel \ncât cititorii s` \n]eleag` mai bine feno-
menele de biologie legate de cultura pomilor [i totodat` s` poat`
culege de pe paginile c`r]ii cât mai multe cuno[tin]e practice.
Pe baza experien]ei lor didactice [i din cercetare autorii ofer` cu
generozitate prin lucrarea „Pomicultur` general`“ bilan]ul activit`]ii
lor [i al numero[ilor ani de observa]ii \n livad`, de documentare, de
experien]` [i reflec]ii asupra conducerii pomilor \n vederea ob]inerii
de produc]ii eficiente [i de calitate.
Datorit` caracteristicilor sale meritorii, prin con]inutul [i forma
de prezentare „Pomicultur` general`“ de Prof. N. Ghena, Dr. N.
Brani[te [i Conf. Dr. F. St`nic` se adreseaz` cercet`torilor, studen]ilor,
celor care cultiv` pomii pentru pl`cere [i speciali[tilor care [i-au f`cut
din pomicultur` profesia [i pasiunea vie]ii lor.
Apari]ia acestei c`r]i poate fi considerat` o contribu]ie deosebit
de valoroas`, iar sinteza cuno[tin]elor prezentate \n lucrare marchea-
z` cu certitudine un pas \nainte \n nobila [i lunga tradi]ie a pomicul-
turii române[ti.

Bucure[ti, octombrie 2004

* EMBLEMAS/MORALES DE DON IVAN ... de Horozco


[i Covarrubias, Juan de, 1589. Citat dup` Ovidius Naso:
Remedia amoris 85 f. £Bernd Schulz; 2001¤

24
Preface

In the long history of fruit culture, the wild plants have been a
food source for mankind and at the same time a source for producing
commercial fruit trees.
All the species and cultivars have originated from the wild types.
It has been a long way, almost forgotten until man learned that a large
wide of species and shrubs bear edible fruit. Nevertheless, it has been
a great step when man understood the importance of growing the fruit
trees.
The work „General fruit culture“ by prof. N. Ghena, dr. N. Bra-
niste and assoc. prof. dr. F. Stanica deals with the major morphological
and physiological aspects of the modern fruit culture, common to all
the fruit species and the book is also idented to be a guideline for the
fruit technology.
In terms of morphology and physiology, the fruit trees are com-
plex organisms. Their underground, aerial (hipogeous and epigenous)
organs are closely related to physiological, hormonal and nutritional
aspects.
Similar relationships have been also noticed between the vegeta-
tive organs - shoots and the reproductive ones - flowers and fruit
which are found in the complex mechanisms of hydric and nutritional
competition.
The fruit trees are continuously related to the environment and
they belong to the ecosystems which are conditioned by the pedologic
and climatic factors and by the interaction with various organisms -
the biotic agents, they coexisting within the same ecosystem.
This book presents simply but at the sometime scientifically
with the Biological, Ecological and Agrotechnical grounds of the fruit

25
FRUIT GROWING

culture which are highly important for a proper implementation of the


most adequate technologies.
Based on their teaching and research activity the authors of
„General fruit culture“ generously offer the experience of their work
and the field observations on the fruit tree training for getting high
yields both quantitatively and qualitatively. „General fruit culture“ by
prof. N. Ghena, dr. N. Braniste and assoc. prof. dr. F. Stanica will no
doubt appeal the researchers, students and all fruit growers.
Publication of this book may be regarded as a valuable
contribution in the literature and undoubtly a step forward a modern
Romanian fruit growing.

Bucharest, October 2004

26
Considera]ii
introductive
Capitolul 1

1.1. Importan]a culturii pomilor [i arbu[tilor fructiferi

Cultura pomilor fructiferi prezint` o importan]` deosebit` din


punct de vedere alimentar, economic, social [i estetic. Fructele pomi-
lor [i arbu[tilor fructiferi constituie alimente indispensabile la alc`tui-
rea unei ra]ii alimentare optime pentru men]inerea s`n`t`]ii orga-
nismului. Ele con]in 2 - 25% hidra]i de carbon, sub form` de zaharuri
u[or asimilabile (zaharoz`, glucoz`, fructoz`), 0,5 - 1,5% proteine,
0,5 - 2% acizi organici liberi, 0,4 - 1,6% substan]e pectice, 0,10% sub-
stan]e tanoide, 0,5% substan]e minerale pe baz` de K, Ca, Fe, Mn, Mg,
Al, S, P, Si, Cl, B, Cu etc., 80 - 85% ap`, uleiuri volatile, vitamine [i
aminoacizi.
Mai presus de toate fructele sunt bogate \n vitamine, atât de
necesare organismului omenesc. Caisele, piersicile, vi[inele, coac`zele
con]in β-carotenul sau provitamina A. Aneurina sau vitamina B1 se
afl` \n cantitate de aproximativ 80 mg% \n mere, iar \n prune cca. 130
mg%; riboflavina sau vitamina B2 se g`se[te \n caise; acidul ascorbic
sau vitamina C variaz` de la 5 la 40 mg% la mere, prune, gutui, zme-
ur`, agri[e, vi[ine, piersici, caise, cire[e, pere pân` la 100 - 400 mg% la
coac`zele negre, respectiv de 4 - 5 ori mai mult decât portocalele [i
l`mâile. La nuci, alune [i migdale, con]inutul \n gr`simi ajunge de la
52 pân` la 75%. Alte fructe, cum sunt zmeura [i fraga con]in calciu
mai mult decât pâinea, carnea [i ou`le, iar prunele precum [i coac`ze-
le negre sunt bogate \n potasiu, cire[ele \n compu[i ai sodiului, iar
c`p[unile con]in mult fier. (tab. 1.1).
Zah`rul aflat \n fructe sub form` de glucoz` [i fructoz` este asi-
milat de organismul omenesc foarte u[or, f`r` transform`ri prealabile,
motiv pentru care unele fructe proaspete se prescriu bolnavilor, copi-

27
POMICULTUR~ GENERAL~

ilor [i b`trânilor debilita]i. Acizii organici afla]i \n fructe nu m`resc


aciditatea sucului gastric, fiind slabi [i transformându-se u[or \n alte
produse, iar substan]ele pectice [i s`rurile minerale din fructe
contribuie la diminuarea acidit`]ii. Sucul fructelor, \n general, este
regulatorul cel mai bun al sistemului vegetativ.
Un rol important \n alimenta]ie \l au [i produsele derivate din
fructe, \n urma industrializ`rii, cum sunt: dulcea]a, gemul, marme-
lada, pelteaua, compotul, sucurile, siropurile, b`uturile fermentate
(cidrul), alcoolizate (vi[inat`, afinat`, [.a.), ca [i fructele uscate.
Conform cu principiile alimenta]iei ra]ionale, un om trebuie s`
consume zilnic cca. 200 - 300 g fructe proaspete [i industrializate,
revenind 75 - 100 kg fructe anual la un locuitor.
La noi \n ]ar`, prin crearea unei baze de produc]ie modern` [i di-
vers`, cre[terea nivelului consumului de fructe pe locuitor a ajuns la
95,9 kg \n anul 1993, dup` care datorit` sc`derii produc]iei totale \n
anii 1994 [i 1995, acesta s-a redus pân` la 43,1 kg respectiv 40,4 kg

Tabelul 1.1
Con]inutul mediu \n elemente nutritive la 100 g substan]` proasp`t`
la diferite specii pomicole
Elemente Coac`ze
Mere Pere Cire[e Prune C`p[uni Zmeur`
nutritive Ro[ii Negre
Substan]`
16 16 21 20 15 16 20 15
uscat` (%)
Energie (cal.) 230 240 270 220 160 160 200 170
Hidra]i
12 12 14 13 7 8 10 8
de carbon (g)
Acizi organici
0,7 0,3 0,7 1 1 3 2,5 1,4
liberi (g)
Proteine (g) 0,35 0,5 0,8 0,7 0,8 1,1 1,2 1,3
Gr`simi (g) 0,35 0,4 0,5 0,1 0,4 0,2 0,1 0,3
Vitamina C (mg) 12 6 10 6 65 30 140 20
Provitamina A
0,05 0,1 0,3 0,2 0,4 0,08 0,15 0,06
(mg)
Potasiu (mg) 130 120 180 170 160 250 300 170
Calciu (mg) 6 8 18 14 25 25 18 30
Magneziu (mg) 6 8 3 12 15 8 10 30
Fosfor (mg) 12 15 22 20 30 30 30 40

(dup` F. Winter [.a. - 2002)

28
Considera]ii introductive

(tab. 1.2). |n anul 2003, Tabelul 1.2


consumul de fructe pe Consumul de fructe (kg) pe locuitor
locuitor a fost de 55 kg, (\n România)
respectiv locul 12 \n
Europa.
Anul 1985 1991 1992 1993 1994 1995 1996
Aceast` reducere
se datoreaz` [i efecte- Kg /
71,0 50,2 51,2 95,9 43,1 40,4 72,2
loc.
lor negative care au \n-
ceput s` apar` prin
lipsa acut` a aplic`rii tehnologiilor \n livezi [i odat` cu defri[`rile efec-
tuate pentru trecerea unor terenuri \n proprietatea vechilor de]in`tori,
conform Legii 18/1991.
Comparativ cu aceste niveluri ale consumului de fructe la noi \n
]ar`, red`m al`turat situa]ia \n alte ]`ri europene [i din SUA (tab. 1.3).
|n structura consumului de fructe, ponderea o de]in cele des-
tinate pentru consum \n stare proasp`t` cu 70%, urmat` de cele care
se prelucreaz` \n industria alimentar` cu 25%, iar restul se export`
(tab. 1.4).
Fructele proaspete [i prelucrate constituie obiect de export, \n
principal: caise, piersici, vi[ine, cire[e, nuci, prune uscate, c`p[uni,
mere de industrie, [i alte fructe.
Prin cultura pomilor se valorific` \n mod foarte rentabil impor-
tante suprafe]e de terenuri, ca cele \n pant`, din zona dealurilor
pretabile la mecanizare, unele terenuri \nclinate din zona de [es,
precum [i solurile nisipoase din Oltenia, nord - vestul Transilvaniei [i
sudul Moldovei.
Cultura pomilor constituie sursa principal` de existen]` a unei
p`r]i \nsemnate din popula]ia ]`rii care lucreaz` nemijlocit \n
planta]iile de pomi, \n industria prelucr`toare de fructe, \n comer]ul
cu fructe, \ntreprinderile de transport [i industriile de ma[ini, insecto-
fungicide, ambalaje etc.
|n jurul ora[elor, \n gr`dinile familiare, \n spa]iile reduse din
jurul cl`dirilor, pe ziduri [i spaliere cultura diferitelor specii de pomi

Tabelul 1.3
Consumul de fructe (kg) pe locuitor \n diferite ]`ri

}ara Italia Bulgaria Elve]ia Austria SUA Germania Suedia Fran]a Ungaria
Kg /
123 116 106 105 104 100 80 75 74
loc.

29
POMICULTUR~ GENERAL~

[i arbu[ti constituie o
Tabelul 1.4 ocupa]ie de agrement [i
Structura consumului de fructe (kg/loc.) o surs` de aprovizionare
|n stare cu fructe. Pomii [i ar-
Specia Prelucrate
proasp`t` bu[tii fructiferi \n par-
Mere 13,6 4,4 curi, \n jurul caselor, pe
[osele [i aliniamente, pe
Pere 2,3 0,6 lâng` estetic` [i pro-
duc]ia de fructe, contri-
Prune 9,1 8,9
buie la \mbun`t`]irea
Caise 1,4 0,5 climei, la prevenirea [i
combaterea polu`rii me-
Piersici 1,8 0,6 diului.
Cire[e + vi[ine 2,1 1,0
Lemnul unor spe-
cii pomicole - nuc, p`r,
Nuci 0,8 0,1 cire[, castan comestibil,
dud - este foarte c`utat
C`p[uni 1,6 0,4
pentru fabricarea mo-
Alte fructe 3,3 2,5 bilei, confec]ionarea bu-
toaielor, a parchetului, a
TOTAL 36,0 19,0 unor obiecte de artiza-
nat etc.

30
Tendin]e
[i orient`ri
\n dezvoltarea
pomiculturii
mondiale Capitolul 2

2.1. Situa]ia actual`

Suprafa]a cultivat` destinat` produc]iei de fructe inclusiv citrice


\n lume \n anul 1996 a fost de 413.932.000 ha, din care \n Asia -
161.182.000 ha (38,9%), urmat` de Europa cu 72.818.000 ha, America
de Sud cu 66.728.000 ha, Africa cu 54.394.000 ha, America de Nord cu
53.844.000 ha [i Oceania cu 4.966.000 ha
Produc]ia mondial` de fructe din zona temperat` [i distribu]ia ei
pe continente se prezint` \n tab. 2.1. Se constat` c` m`rul predomin`
cu peste 53 milioane t, urmat de p`r cu 13 milioane t, piersic cu 10
milioane t, prun cu 6.700.000 t, c`p[un 2.570.000 t, cais cu 2.300.000
t, cire[ cu 1.600.000 t, vi[in cu 998.000 t.
La nivelul anului 2001, produc]ia de fructe din zona temperat` a
crescut pân` la 99.021.000 t, cu un spor de 7,0 % fa]` de anul 1996.
La m`r, produc]ia a crescut pân` la 60.237.000 t, \n Asia realizân-
du-se 31,5% din total, urmat` de Europa cu 17,5%, America de Nord cu
5,4%, America de Sud cu 3,4%, Africa cu 1,5% [i Oceania cu 0,8%. Ca
sortiment, la m`r domin` produc]ia soiurile Fuji, Golden Delicious, Red
Delicious, Gala, Granny Smith, Jonagold, Idared, Jonathan [i Braeburn.
La p`r, s-au ob]inut 17.312.000 t, iar cea mai \nsemnat` cantitate
a provenit din Asia cu 10.924.000 t, urmat` de Europa cu 3.752.000 t,
America de Nord cu 930.000 t, America de Sud cu 981.000 t, Africa cu
525.000 t [i Oceania cu 200.000 t.
Ca sortiment predomin` vechile soiuri ca Williams (Bartlett), B.
d'Anjou, Winter Nellis \n America, Conference, Williams, Abate Fetel,
B. Bosc, D. du Comice \n Europa, perele tip nashi \n Asia.

31
POMICULTUR~ GENERAL~

La prun, cele 9.051.000 t


s-au realizat \n Asia - 5.158.000 t,
Europa - 2.666.000 t, America de
Nord [i Central` - 667.000 t,
America de Sud - 327.000 t [i
Africa - 213.000 t etc.
Sortimentul european este
dominat de soiuri ce provin din
Prunus domestica, mai ales \n
zona balcanic` Stanley, Anna
Späth, Pozegaca, Agen, Tuleu gras
etc., \n timp ce \n Asia [i America
de Nord predomin` soiurile
chino-americane provenite din
Figura 1.1 Prunus insititia Renclod verde,
Soiul de m`r Summer Red Shiro, Oneida, Burbank, Califor-
nia blue etc.
La piersic, produc]ia
mondial` a fost de 8.682.000 t, \n
sc`dere fa]` de 1997 [i s-a
realizat \n principal \n Europa cu
3.743.000 t, urmat` de Asia cu
2.024.000 t, America de Nord cu
1.527.000 t, America de Sud cu
563.000 t, Africa cu 307.000 t,
Oceania cu 98.000 t, ]`rile C.S.I
Figura 1.2 cu 420.000 t.
Soiul de p`r Trimuf Sortimentul de piersic [i
nectarin este foarte dinamic,
anual fiind introduse \n cultur`
noi crea]ii, soiuri de baz` pe plan
mondial fiind Cardinal, Collins,
Cresthaven, Glohaven, Jersey-
land, Springold, Suncrest cu pul-
pa galben`, Mayflower, Spring-
time, Melina, White Lody cu pul-
pa alb` [i Armking, Crimsongold,
Nectared 4, Fantasia, Indepen-
dence, Weinberger de nectarine.
Figura 1.3 La cais, din cele 2.738.000 t,
Soiul de prun Anna Späth jum`tate sunt produse \n Asia -

32
Tendinte [i orient`ri \n dezvoltarea pomiculturii mondiale

1.408.600 t, urmat` de Europa cu 814.400 t, Africa cu 339.700 t, America


de Nord cu 85.000 t, America de Sud cu 65.900 t, Oceania cu 27.000 t.
Cele mai r`spândite soiuri de cais \n lume sunt Cea mai bun` de
Ungaria, Luizet, Goldrich, Harcot, Umberto etc.
La vi[in, produc]ia anual` pe glob a atins 1.029.000 t, cantitatea
cea mai mare fiind \nregistrat` \n Europa cu 629.000 t, Asia cu 199.000
t, America de Nord [i Central` cu 176.000 t, etc.
Soiurile de vi[in americane Montmorency, Meteor, Nefris [i ger-
mane: Schatenmorelle, apoi cele originare din Anglia - Engleze tim-
purii, al`turi de multe selec]ii din popula]ii locale constituie baza
sortimentelor din principalele ]`ri cultivatoare.
La cire[, nivelul produc]iei a fost de 1.926.800 t, din care \n
Europa s-au realizat 962.000 t, \n Asia 695.500 t, America de Nord
216.000 t, America de Sud 39.000 t, Oceania 6.600 t.
Sortimentul mondial la cire[ se bazeaz` pe soiurile americane
Van, Sam, Ulster, Bing, Stella \n America [i Canada. Dintre soiurile
europene se impun cele franceze B. Burlat, B. Morreau, cele germane
B. Donissen, Germersdorf, cele italiene tip Durone di Cesena, cele ru-
se[ti Scorospelka.

Tabelul 2.1
Produc]ia mondial` de fructe \n anul 1996 (mii tone)

America Nord America


Specia Total Africa Asia Europa Oceania
[i Central` de Sud
M`r 53.672 1.479 5.967 2.978 25.906 16.520 822

P`r 13.093 443 751 819 7.256 3.629 195

Piersic 10.409 344 1.123 724 3.690 4.472 95

Cais 2.387 262 78 72 1.147 813 42

Prun 6.761 134 919 200 3.019 2.455 178

Cire[ 1.630 - 157 28 516 914 15

Vi[in 998 - 129 - 168 701 -

Nuc 1.023 3 207 23 495 294 0

C`p[un 2.570 40 858 57 457 1.145 13


Total zona
92.543 2.705 10.089 4.901 22.654 20.943 1.360
temperat`

33
POMICULTUR~ GENERAL~

2.2. |mp`r]irea geografic` a suprafe]ei cultivate


cu pomi [i a produc]iei de fructe

Suprafe]ele cultivate cu pomi [i produc]iile ob]inute sunt diferite


de la o regiune la alta. Asia ocup` 50% din suprafa]a cultivat` cu pomi
cu o produc]ie de 40%. Din contr` America de Nord [i Central` ocup`
numai 5% din suprafa]a mondial` cultivat` cu pomi [i 13% din
produc]ia mondial`. La restul continentelor sunt diferen]e mai mici
\ntre suprafa]a cultivat` [i produc]ia de fructe. Europa ocup` 16% din
suprafa]a mondial` cultivat` cu pomi [i o produc]ie de 18%, Africa
ocup` 15% din suprafa]` cu o produc]ie de 13%, iar America de Sud
ocup` 14% din suprafa]` [i realizeaz` o produc]ie de 16%.
Propor]iile regionale apar \ntr-o alt` lumin` dac` se ia \n
considerare produc]ia de fructe raportat` la popula]ie.

Tabelul 2.2
Produc]ia de fructe \n lume (FAO, 2002)
Specia anul 2000 anul 2001
Total (milioane tone) 466,4 466,3
Consum pe locuitor - kg 77,0 76,0
Banane 67,5 68,7
Struguri 64,0 62,0
Portocale 62,4 61,1
Mere 59,0 60,2
Banane plantain 29,6 29,1
Mango 25,0 25,1
Pere 17,0 17,3
Mandarine [i altele 16,5 16,6
Ananas 13,4 13,7
Piersici/nectarine 13,4 13,5
L`mâi/Limette 10,9 10,9
Prune 9,1 9,1
C`p[uni 3,2 3,1
Papaya 5,4 5,4
Curmale 5,3 5,4
Grapefruits 5,2 4,8

34
Tendinte [i orient`ri \n dezvoltarea pomiculturii mondiale

Tabelul 2.3
Produc]ia mondial` de mere pân` \n anul 2010
(milioane tone), dup` World Apple Rewiew 2002

2010 fa]` de
Regiunea 2000 2005 2010
2000 (%)

Europa *) 13,6 13,7 14,3 5


- EU - 15 9,9 10,4 10,7 8
- Restul 3,7 3,3 3,6 -1
America
5,6 6,1 6,3 13
de Nord
Asia 25,2 29,8 35,9 42
- China 20,5 25,0 31,0 52
- Restul 4,8 4,8 4,9 2

Rusia 1,6 1,2 1,2 -25

Emisfera Sudic` 4,0 5,3 5,8 47

Altele 9,5 11,3 11,5 21

Nivel mondial 59,4 67,3 75,1 26

Nivel mondial
39,0 45,3 44,1 13
f`r` China

*) inclusiv pomi r`zle]i/meri pentru produc]ia de cidru

|n tabelul 2.2 se prezint` produc]ia de fructe \n lume dup` F.A.O,


2002 \n milioane tone [i consumul pe locuitor.
Produc]ia medie de fructe \n lume \n anul 2000 a fost de 77 kg pe
locuitor. Din totalul produc]iei continetului Asia \i revine cca. 49 kg pe
fiecare locuitor. Locul de frunte \l ocup` America de Sud cu 217 kg pe
locuitor, urmat` de Oceania cu 173 kg pe locuitor [i America de Nord
[i Central` cu 195 kg pe locuitor. |n Europa se consum` 103 kg pe
locuitor, iar \n Africa media este de 78 kg pe locuitor. Produc]ia cea
mai mare de fructe se realizeaz` \n Asia, de[i produc]ia pe locuitor este
medie.
|n Europa cca. 3/4 din produc]ia de fructe de 74 milioane tone
revine Europei de Vest, 16% din Europa Central` [i de Est [i 10% din
]`rile fostei URSS. Dintre specii domin` produc]ia de struguri cu 40%,
iar \n caz c` aceasta nu se ia \n considerare situa]ia produc]iei
speciilor pomicole se schimb`. Astfel, din produc]ia de 46 de milioane

35
POMICULTUR~ GENERAL~

de tone 55% revine speciilor semin]oase, 20% speciilor citrice, 20%


speciilor sâmburoase [i numai 5% pentru arbu[ti. Din partea impor-
tant` de citrice \n Europa vestic` 1/3 se \ndreapt` spre r`s`rit [i este
\nlocuit` de fructele speciilor semin]oase. Se constat` c` \n Europa de
Vest cre[te partea fructelor semin]oase la 40%, \n Europa Central` [i
de Est la 60% [i \n ]`rile C.S.I. la peste 65% - tab. 2.3. R`spândirea
puternic` a prunului \n partea sudic` a Europei Centrale [i de Est duce
la cre[terea p`r]ii produc]iei de sâmburoase de la 16% \n Europa
vestic` la 30% \n Europa Central` [i estic`. |n fosta URSS produc]ia
este de 18% din media european`. Cât prive[te fructele de arbu[ti,
participarea lor la produc]ia european` se situeaz` \ntre 4% \n Europa
de Vest [i 6% \n Europa Central` [i de Est.

36
|nceputurile
[i istoricul
culturii
pomilor Capitolul 3

Din timpul perioadelor primitive ale culturii exist` pu]ine specii


[i foarte pu]ine soiuri de pomi fructiferi care erau cunoscute [i folo-
site. Odat` cu progresele civiliza]iei, noi [i noi specii au fost folosite
pentru satisfacerea cerin]elor de consum ale omului, ele sporind odat`
cu dezvoltarea general` a agriculturii.
|n antichitate, Asia Mic` a fost considerat` ca leag`n al civiliza-
]iei europene. M`rturii vechi despre folosirea anumitor fructe de pomi
se \ntâlnesc \n resturile alimenta]iei omului din timpul locuin]elor
lacustre. Acestea au fost g`site mai \ntâi \n lacurile din Elve]ia [i \n
ultimul timp pe ambele p`r]i ale Alpilor [i \n alte ]`ri din Europa.
O. Heer (citat de S. Martini, 1988) [i dup` el [i al]i cercet`tori au
g`sit semin]e [i fructe din urm`toarele specii: fructe de m`r (Malus
sylvestris Mill.), m`rul ce cre[te s`lbatic cu fructul mic [i cu fructul
mai mare; mai pu]in frecvent este fructul de p`r (Pyrus communis L.).
Mai târziu au fost descoperite mai multe exemplare de alun (Corylus
avellana L. var. sylvestris [i Corylus avellana L. var. oblonga), \ns`
foarte rar fructe de nuc (Juglans regia L.). S-au \ntâlnit de asemenea,
unele semin]e de vi]` de vie (Vitis vinifera L.), unele fructe de castan
s`lbatic (Castanea saliva Mill.), sâmburi de prun (Prunus insititia L.),
mai mul]i sâmburi de porumbar (Prunus spinosa L.), sâmburi de cire[
(Prunus avium L.) [i de mahaleb, vi[inul turcesc (Prunus mahaleb L.);
dimpotriv` n-a fost g`sit nici un sâmbure de vi[in (Prunus cerasus L.).
|n cantitate mare au fost g`site semin]e de c`p[un (Fragaria vesca L.),
de zmeur (Rubus idaeus L.), de mur (Rubus fructicosus L.) [i numai
foarte pu]ine de afin (Vaccinium myrtillus L.).
Dintre speciile foarte importante de ast`zi n-au fost g`site se-
min]e sau fructe \n resturile locuin]elor lacustre, de m`slin (Olea euro-

37
POMICULTUR~ GENERAL~

pea L.), smochin (Ficus carica L.), migdal (Prunus dulcis Mill.), cais
(Prunus armeniaca L.), piersic (Prunus persica L.), prun (Prunus do-
mestica L.), gutui (Cydonia vulgaris Pers.), mo[mon (Mespilus germa-
nica L.), precum [i din familia citru[ilor (agrume). Prin aceasta, noi
putem trage concluzia c` locuitorii din acele vremuri se hr`neau cu
fructe crescute s`lbatic, \n special cu mere, cire[e, alune [i cu fructe
de arbu[ti.
Cultura chinez` a dezvoltat specii valoroase de pomi cum sunt
piersicile, caisele, portocalele dulci (Citrus aurantium sinensis
Gallesio), mandarinele (Citrus nobilis Loureiro) [.a.
Cultura Indiei a creat urm`toarele specii de plante citrice: arbo-
rele de cedru (Citrus medica L.), l`mâiul (Citrus limonium Risso), lime-
tierul (Citrus limetta Risso) [i portocalul amar (Citrus vulgaris Risso).
Culturile asirienilor, babilonienilor, per[ilor, ebraicilor [i fenicie-
nilor care au venit \n contact direct cu India [i indirect cu China, care
se \ntindeau de la Oceanul Indian pân` la Marea Caspic` [i Marea Me-
diteranean` erau bogate \n specii de fructe, \n acele regiuni, unde
clima era de la cald` pân` la moderat`, la \n`l]imi unde clima era mai
rece, chiar [i solurile erau foarte propice pentru plantele fructifere. De
aceea, speciile de pomi care au fost cultivate [i ameliorate de aceste
civiliza]ii sunt foarte numeroase, pe primul loc aflându-se vi]a de vie
[i m`slinul. Au urmat cu aproape aceea[i importan]` smochinul, cas-
tanul, m`rul, p`rul, cire[ul, prunul, migdalul, piersicul, caisul, nucul,
rodia, gutuiul etc. Aceste specii reprezint` partea principal` a pro-
duc]iei de fructe [i \n zilele noastre.
Egiptul „cadoul Nilului“ cum \l denumea Herodot, nu avea
condi]ii foarte bune pentru produc]ia [i ameliorarea speciilor de pomi
fructiferi, acestea fiind primite din Asia Mic`. Cu toate acestea,
{weinfurt a g`sit \n interiorul mormintelor funerare egiptene antice [i
resturi din urm`toarele specii fructifere: vi]a de vie, m`slin, smochin,
curmal, rodie [.a. Se [tie c` merele [i perele erau aproape necunoscute
egiptenilor. |n anul 1894, Bonavia a g`sit \n flora care este reprezen-
tat` pe monumentele din timpul vechilor asirieni specii cum sunt:
smochin, curmal, vi]a de vie, bananier [i rodie. Astfel, pe monumentul
asirian al renumitei „Leoaica \n Paradis“ din British Museum sunt
reprezentate o vi]` de vie [i un smochin.
Popoarele semite din Asia Mic` citeaz` \n scrierile lor vechi cel mai
frecvent vi]a de vie, care a fost cultivat` \mpreun` cu smochinul, apoi
m`slinul, curmalul, rodia, Ceratonia siliqua L. [.a. Din vechile scrieri
reiese c` m`rul [i p`rul sunt tipic euro-asiatice, iar curmalul, migdalul [i
cire[ul \[i au originea \n vestul Asiei unde au fost deja ameliorate.

38
|nceputurile [i istoricul culturii pomilor

De asemenea, se cunoa[te c` vi[inul provine din Anatolia, prunul


din Asia [i sudul Caucazului, iar smochinul din Siria, unde din timpuri
str`vechi au fost luate \n cultur`. |n ceea ce prive[te patria de origine a
butucului vi]ei de vie, aceasta trebuie c`utat` \n apropierea M`rii Caspi-
ce pân` \n sudul Caucazului, de unde str`mo[ii semi]ilor au dus-o c`tre
vest, \n primul rând \n Palestina, Siria, Fenicia, Babilon [i Egipt (Tschirch).
Alte documente arat` c` patria castanului comestibil ar putea s`
fie Asia Mic`, de unde \n secolul 5 \.e.n. a p`truns \n Grecia [i de aici mai
târziu \n sudul Italiei [i Spaniei (Hegi). Cât prive[te cultura zmeurului,
murului, coac`zului negru, agri[ului [i c`p[unului de p`dure se pre-
supune c` ele dateaz` \n Europa nu mai devreme de epoca Rena[terii.

3.1. |n Grecia antic`

Grecia, cu insulele arhipelagului continental [i coloniile sale, a


avut contact direct cu Asia Mic`, astfel \ncât a putut prelua elementele
culturii Orientului. O dat` cu aceasta au fost preluate specii [i soiuri
de pomi fructiferi [i metodele cultiv`rii lor, \n m`sura \n care ele erau
r`spândite [i deja ameliorate.
Informa]ii asupra vie]ii agricultorilor se g`sesc \n poezia „Munci
[i zile“ de Hesiod, iar Solon a dat legi care asigurau proprietate agri-
cultorilor. Exist` fragmentele unei
scrieri de Democrit despre agricul-
tur`, pe care Columella o nume[te
„Liber Georgicon“. Deasemenea, Pli-
nius arat` c` Democrit a fost singu-
rul care putea enumera soiurile de
vi]` de vie. Lucrarea lui Xenofon,
intitulat` „Oeconomicus“, este pri-
ma lucrare despre agricultur`, iar
Theophrast a fost primul dintre p`-
rin]ii agriculturii care pe drept este
considerat precursorul pomologiei.
Theophrast s-a n`scut \n
jurul anului 372 \.e.n. \n insula
Lesbos [i a murit \n anul 287 \n
vârst` de 85 ani. El a fost elevul lui
Platon [i mai târziu al lui Aristotel,
care l-a desemnat drept urma[ul s`u Figura 3.1
\n conducerea Academiei din Atena. Theophrast (Roma, Villa Albani)

39
POMICULTUR~ GENERAL~

El a preluat casa lui Aristotel, care i-a l`sat [i biblioteca lui. Theo-
phrast a avut 2.000 de elevi [i a fost admirat de poporul atenian.
Theophrast [i-a ]inut prelegerile pe aleile gr`dinii sale, unde
cultiva flori [i plante. El poseda cuno[tin]ele exacte despre botanic`,
a[a cum lui Aristotel \i era cunoscut` zoologia [i lui Platon lumea
oamenilor. Botanica a \nceput-o cu dou` lucr`ri fundamentale „Istoria
Plantelor“ [i „Originea Plantelor“. Aceste lucr`ri sunt incomplete, dar
din fragmente se poate stabili c` egaleaz` lucr`rile echivalente ale lui
Aristotel despre zoologie. Theophrast s-a ocupat cu descrierea plante-
lor, \n special a pomilor fructiferi. Aici a pus bazele pomiculturii, fiind
date chiar indica]ii valoroase pentru cultivarea pomilor. Theophrast
vorbe[te am`nun]it despre \ngrijirea vi]ei de vie, despre cultivarea
m`slinilor [i a smochinilor, dou` specii de fructe, c`rora grecii le
acordau o mare importan]` pentru alimenta]ia uman`, a[a cum [i
ast`zi se \ntâmpl` \n multe regiuni ale Greciei. Este p`cat c` el nu ne-
a transmis nume de soiuri. Despre vi]a de vie el scrie: „Atâtea soluri,
atâtea soiuri“, iar la m`slin indic` numai dou` soiuri, cu toate c` grecii
distingeau deja atunci 15 soiuri. La smochin nu indic` nici un soi. Dar
el indic` 6 soiuri de m`r, 4 soiuri de p`r, 2 soiuri de migdal, 2 soiuri de
gutui, 3 soiuri de scoru[ [i mo[mon. Mai departe exist` informa]ii mai
pu]in importante despre coac`z, castan, cire[, prun, m`r granat ca [i
despre alun [i nuc. El este primul care a descris cedrul sau m`rul
mediteranean. El descrie [i fecundarea artificial` a curmalului, care se
practic` \n Orient. |n vechea Grecie se cultivau mai mult de 39 de
soiuri din cele 5 specii de fructe preferate. Pomicultura acelor timpuri,
a[a cum o dovedesc operele lui Theophrast, este comparabil` cu cea de
peste 2 secole din Imperiul Roman, din vremea lui Cato [i Varro.

3.2. |n Roma antic`

Italia este o punte \ntre Asia [i Europa [i o gr`din` \ntins`.


Datorit` pozi]iei sale ea a fost destinat` s` preia [i s` r`spândeasc`
cuno[tin]ele despre cultura [i r`spândirea pomilor fructiferi, când
ace[tia au fost adu[i din Asia. Pe malurile calde ale M`rii Mediterane,
care asigur` leg`tura Europei cu Africa, s-au r`spândit vechi culturi [i
au fost cultivate soiuri [i specii de pomi fructiferi, care \[i aveau
originea \n Asia.
Romanii fiind pe bun` dreptate „creatorii horticulturii“, trebuie
s` ne ocup`m de lucr`rile lor cele mai importante despre agricultur`
cu „patres rei rusticae“. |n primul rând cu practicul Cato, apoi cu

40
|nceputurile [i istoricul culturii pomilor

\nv`]atul Varro, cu poetul Vergiliu, cu specialistul Columella, cu


enciclopedicul Plinius [i apoi cu latifundiarul Palladius.
Cato cel B`trân cu porecla „|n]eleptul“, provine din Tusculum,
provincia Frascati. S-a n`scut \n anul 234 \.e.n. [i a murit \n anul 149,
\n vârst` de 85 de ani, la trei ani \naintea de c`derea Cartaginei. Cato
era fiul unui agricultor [i administra proprietatea tat`lui. Ca democrat
el a ajuns tribun, chestor, edil, pretor. |n anul 184 a fost ales cenzor,
func]ie de care s-a bucurat pân` la moartea sa. Datorit` caracterului
s`u sever, el a fost un model chiar [i \n senat. Toate popoarele - [i
fiecare genera]ie - ar trebui s` aib` un Cato al lor [i s` re\nvie institu-
]ia politico-moral` a Cenzorului. Cato evita cuvintele \n vânt [i se
orienta dup` zicala „S` ai obiectivul \n fa]a ochiilor, cuvintele vin de
la sine“. Cicero l-a f`cut nemuritor \n lucrarea sa „Cato maior sive de
senectute“, iar \n „Orator“ l-a a[ezat deasupra lui Socrate, deoarece
acesta „a spus lucruri mari, dar Cato le-a realizat“.
Cato a scris sub form` de sentin]e. Cartea sa despre agricultur`
practic` „De re rustica“ (traducerea italieneasc` de c`tre B. Del Bene,
Verona 1808; traducerea francez` de c`tre Nisard „Les agronomes
Latins“ Paris 1877; traducerea german` de c`tre Ganter Donaueschin-
gen 1844) este cea mai veche carte latin` despre agricultur`. Cato a
scris despre multe plante. Vi]a de vie ocup` primul loc unde prezint`
sfaturile lui privind cultivarea ei [i nume[te 7 soiuri. Urmeaz` apoi
gr`dina cu legume [i livada cu pomi fructiferi. Aici el nume[te 6 soiuri
de smochin, 6 soiuri de pere, 4 de mere, 3 de migdale, 3 de scoru[, 2
soiuri de alun. Planta]ia de m`slini, cu 33 de soiuri constituia cea mai
important` specie de pomi fructiferi. Vi]a de vie era cel mai frecvent
cultivat`, apoi urma m`slinul [i \n ordine smochinul, p`rul, migdalul,
alunul. |n principal pomicultura era restrâns` pe vremea lui Cato la
vii, livezi [i gr`dini, ca [i la cultivarea m`slinelor pentru necesarul [i
consumul familiilor patriarhale.
Varro s-a n`scut \n anul 116 \.e.n. la Rieti [i a murit \n anul 27
\.e.n., \n vârst` de 89 de ani. Varro este dup` Cicero „doctissimus vir“.
El a fost \ns`rcinat de c`tre Julius Caesar s` conduc` bibliotecile din
Roma. La vârsta de 80 de ani, el a elaborat o lucrare despre agricultur`
intitulat` „De re rustica“ [i are 3 volume. Soiurile de fructe prezentate
sunt identice cu cele ale lui Cato [i sunt preluate de la acesta. Ele sunt
mai pu]ine ca num`r [i mai sumar descrise decât la Columella. |n
primul volum, Varro se ocup` de 42 de specii de plante: el trateaz` 6
soiuri de vi]` de vie, 9 soiuri de m`slin, 4 soiuri de smochin, 6 soiuri
de p`r, 5 soiuri de m`r, a[adar 30 de soiuri din cele mai importante
specii pomicole, la care se adaug` 4 soiuri de gutui [i 3 de scoru[.

41
POMICULTUR~ GENERAL~

Italia nu devenise \nc` o mare livad`, ci urma s` devin` de abia


dup` Virgiliu, pe vremea lui Columella. F`r` \ndoial` c` pomicultura
era mai important` pe vremea lui Varro [i num`rul de soiuri mai mare
decât rezult` din primul lui volum. |n perioada \n care Varro \[i scria
opera, Virgiliu indica \n „Georgica“ numele a 14 soiuri de vi]` de vie,
fa]` de cele 6 amintite de Varro. Fa]` de nivelul la care se practica
pomicultura c`tre sfâr[itul Republicii, cartea lui Varro o prezint` mult
\n urm`. Planta]iile de vi]` de vie, de m`slin [i \n general de pomi
fructiferi se extinseser`, dac` nu atinseser` o dezvoltare la fel de mare
ca \n vremea lui Columella [i Plinius, \ntr-o perioad` lung` din primul
secol al erei noastre.
Virgilius Maro (70-19 \.e.n.), fiul unui agricultor, n`scut \n
apropiere de Mantua a fost unul dintre cei mai mari poe]i latini. Poezia
„Georgica“, este un cântec despre agricultur`, este epopeea
agricultorilor. |n cartea a 2-a despre pomicultur` Virgiliu adaug` 14
soiuri de vi]` de vie la cele citate deja de Varro. Virgiliu este agronomul
ideal, poetul care a preasl`vit agricultura \n Europa.
Columella s-a n`scut \n anul 2 \.e.n. la Cadiz [i a murit la Roma
\n anul 65 e.n. El a fost contemporan cu Seneca. |n opera lui, „12 c`r]i
despre via]a la ]ar`“, ne ofer` o imagine complet` despre con[tin]ele
Romei Antice \n domeniul agriculturii. Dup` ce s-a retras din via]a
politic` el a fost agricultor pe domeniile lui din apropierea Romei. A
iubit [i admirat agricultura [i pe poetul ei Virgiliu. |n cartea a III-a el
trateaz` ca un specialist cultivarea vi]ei de vie. El prezint` pe scurt
caracteristicile a 14 soiuri de struguri de mas` [i 44 soiuri de struguri
de vin. |n cartea a IV-a el descrie m`slinul, pe care \l nume[te „primul
dintre pomi“ [i descrie 12 soiuri. |n cartea a V-a el prezint` livada [i
descrie 17 soiuri de smochin, 17 de p`r, 8 de m`r, 4 de prun, 3 de
migdal, 3 de gutui, 3 de agri[, unele soiuri de alun, de afin, de piersic,
de cais, \n total peste 112 soiuri din cele mai importante specii de pomi
fructiferi. Pe baza lucr`rilor lui Columella putem stabili c` agricultura
[i pomicultura s-au putut dezvolta. |n timpul lui Columella, a[a cum o
dovede[te num`rul mare de soiuri cultivate, ne afl`m \n perioada cea
mai \nfloritoare [i mai evoluat` a pomiculturii din Roma antic`. Acum
Italia livra Greciei noile soiuri de piersic, care fuseser` introduse
direct din Asia, [i foarte posibil datorit` interesului lui Columella
grecii au preluat cultura piersicului de la romani. Romanii au r`spân-
dit caisul \n Europa \n primul secol al erei noastre. Se [tie c` ei l-au
introdus la greci de la \nceputul secolului al 2-lea. J. Roy Chevrie \l
consider` pe Columella drept „primul ampelograf“ al antichit`]ii. Acest
verdict este pu]in prematur, el trebuie completat [i clarificat \n felul

42
|nceputurile [i istoricul culturii pomilor

urm`tor: Columella este considerat cel mai de seam` p`rinte al agri-


culturii, al ampelografiei [i al pomologiei.
Plinius cel B`trân s-a n`scut \n anul 23 e.n. la Como [i a murit
\n anul 79 e.n. la erup]ia Vezuviului. |n lucrarea sa enciclopedic`
„Historia naturalis“ \n 37 de volume un loc foarte important \l ocup`
agricultura cu ramurile ei. |n cartea a 15-a se ocup` de pomii fructiferi
unde descrise 15 soiuri de m`slin, 20 de smochin, 39 de p`r [i 23 de
m`r. Deasemenea cunoa[te 9 soiuri de prun, nume[te 7 soiuri de cire[,
descrie 3 soiuri de migdal, 5 de piersic, 7 de castan, 4 de scoru[, 3 de
mo[mon [i 6 de nuc. Dintre cele mai importante 5 specii de fructe (stru-
guri, m`sline, pere, mere, smochine), el nume[te cel pu]in 166 de soiuri.
La Columella sunt avute \n vedere numai 112 soiuri din Italia, pe când
Plinius include [i regiuni din afara Imperiului Roman, din Grecia pân`
\n Galia [i din Orient pân` \n Spania. Plinius este primul dintre agrono-
mii latini, care d` informa]ii asupra soiurilor de prun [i descrie soiurile
de cire[, piersic, castan [i nuc. Aceasta este dovad` c` \n istoria Impe-
riului Roman consumul de sâmburoase s-a m`rit [i diversificat.
Se poate spune c` nivelul \nalt al pomiculturii s-a men]inut \n
mare parte [i \n vremea lui Traian (98-117) [i probabil a durat pân` \n
timpul domniei lui Marc Aureliu (161-180). Opera lui Plinius, care
con]ine atâtea am`nunte despre pomii fructiferi, atâtea descrieri de
soiuri de fructe, trebuie s` fi fost citit` cu mult folos \n Evul Mediu.
Ea a func]ionat ca model [i a oferit prilejul unor cercet`ri efectuate de
precursorii pomologiei \n timpul Rena[terii. Plinius este considerat
unul dintre p`rin]ii agriculturii [i predecesor al pomologiei.
Palladius se presupune c` a activat \n timpul lui Valentin (364-
375), mai degrab` decât \n vremea lui Constantin cel Mare. Palladius a
scris: „De re rustica libri XVI“. Cartea I cuprinde o introducere [i con-
di]iile generale ale agriculturii. Cartea a XIV-a este un mic poem
despre ameliorarea pomilor fructiferi.
Palladius este primul agronom, care a scris o oper` despre agri-
cultur` \n forma unui calendar, astfel c` \n timpul dec`derii Impe-
riului Roman [i al Evului Mediu puteai g`si cu u[urin]` un sfat \n ea.
Palladius s-a limitat s` recomande numai câteva soiuri, care necesitau
eforturi mici \n cultivare [i \ngrijire.
Se apreciaz` c` \n timpul lui Palladius se cultivau cel pu]in 8
soiuri de p`r, 5 soiuri de m`r. Palladius atrage aten]ia asupra a 4 soiuri
de piersic, 3 soiuri de m`r [i asupra urm`toarelor specii: prun, cire[,
migdal, cais, castan, gutui, scoru[, nuc [i alun de p`dure, coac`z [i
curmal. Se poate afirma c` pomicultura \n vremea lui Palladius era
limitat` la aprovizionarea cu fructe a marilor latifundiari.

43
POMICULTUR~ GENERAL~

3.2.1. Considera]ii cu privire la pomicultura din Roma antic`

|n tratatul s`u despre scriitorii latini agrari, Savastano arat` c`


num`rul soiurilor de pomi fructiferi men]ionate \n scrierile celor
cinci: Cato, Varro, Columella, Plinius [i Palladius, a crescut de la 32 la
192 \n primele 3 secole de la Cato pân` la Pliniu pentru ca apoi \n
urm`toarele 3 secole s` scad` din nou de la 192 la 7. Cato recomand`
cele mai utile soiuri, iar Columella descrie ca un adev`rat cunosc`tor
avantajele [i dezavantajele acestora. Palladius indic` numai 6 soiuri de
m`slin, pe altele nu le ia \n considera]ie. Constat`m c` cele 32 de soiuri
ale lui Cato se refer` numai la 5 specii, cele 125 de soiuri al Columella
se refer` la 7 specii, cele 192 ale lui Plinius se refer` la 9 specii, \n timp
ce la Palladius, din cele 7 soiuri, 6 sunt de m`slin [i 1 de prun.

3.3. |n Evul mediu

Evul Mediu este perioada care dateaz` de la sfâr[itul Imperiului


Roman (476) pân` la descoperirea Americii (1492). |n cadrul acestei
lungi [i controversate perioade de timp se poate face distinc]ie \ntre
Evul Mediu timpuriu [i cel târziu. |n Evul Mediu timpuriu cultura s-
a refugiat \n m`n`stiri [i de acolo se propaga \n exterior.
Benedikt de Nursia este prima [i cea mai reprezentativ` perso-
nalitate a Evului Mediu care trebuie men]ionat` pentru meritele ei \n
problema agriculturii. Sfântul Benedikt din Umbrio (480-547) a fondat
\n anul 529 la Monte Cassino Ordinul Benedictinilor, care a contribuit
nu numai la transmiterea literaturii antice, ci [i la \mbun`t`]irea so-
lurilor. Benedikt a fost unul dintre promotorii de baz` ai culturii [i
agriculturii prin regula sa: „Ora et labora“ (roag`-te [i munce[te).
Cassiodorius. |n timpul s`u cultura latin` [i-a p`strat importan-
]a \n via]a [i activitatea agronomic`, deoarece Cassiodorius le-a
recomandat benedictinilor studiul operelor lui Columella [i Palladius
despre agricultur`. Benedectinii au devenit lupt`tori de avangard` pen-
tru via]a religioas` [i cultura agricol` din vestul [i centrul Europei.
|n Evul mediu timpuriu a fost scris` prima carte care con]ine
scurte indica]ii despre agricultur` de c`tre Isidor din Sevillia, unde
sunt tratate urm`toarele specii de pomi fructiferi: m`slinul, alunul,
castanul, smochinul, piersicul, m`rul, gutuiul, prunul, cedrul, sco-
ru[ul etc.
O colec]ie de documente importante, despre care s-a scris mult,
este „Capitulare de villis“ din timpul lui Carol cel Mare (768-814 ) \n

44
|nceputurile [i istoricul culturii pomilor

care sunt citate peste 100 specii de plante spontane [i câteva soiuri de
m`r, p`r, cire[ [i piersic.
|n prima jum`tate a Evului mediu [i \n timpul Imperiului Apu-
sean al lui Carol ce Mare [i al Imperiului Bizantin de R`s`rit, culturile
de m`slin [i de pomi fructiferi au regresat, nivelul ajungând aproape
ca pe timpul lui Theophrast \n Grecia sau cel al lui Cato din Roma
antic`. Guvernele Imperiului Roman care dec`dea, nu au f`cut multe
pentru a reface livezile, pâlcurile de m`slini [i viile ruinate.
Atacurile [i r`zboaiele, jafurile [i fiscalitatea fiec`rui regim au
distrus munca [i existen]a mai multor genera]ii de ]`rani agricultori [i
pomicultori din \ntreaga Europ`.
Cultura italian` [i apoi cea european` \[i are originea \n republi-
cile ora[elor maritime Vene]ia, Amalfi [i Pisa. Ultimele dou` au urma-
[e \n republicile din Genoa [i Floren]a. Ele f`ceau comer] cu Orientul.
Cruciadele au adus Europa din nou \n leg`tur` cu Asia Mic`, iar Italia
a fost \n aceast` privin]` cea mai bun` trambulin`.
|n Evul mediu târziu, Albertus Magnus (1193-1280), a fost pri-
mul filozof al acelei epoci care s-a ocupat de filozofia plantelor.
|n timp ce Dante scria „Divina Comedie“ [i crea limba italian`
literar`, iar Giotto anun]a pictura Rena[terii prin minunatele sale
fresce, un alt mare fiu al acestei perioade renumite Petrus de Cres-
centius scria lucrarea sa nemuritoare \n felul ei „Ruralium commodo-
rum libri XII“ (1305), care a devenit „Summa“ agriculturii europene.
Botanistul E. Meyer (1854) enumer` 26 de opere ale lui Albertus
Magnus; \n continuare noi oferim o privire de ansamblu asupra lucr`rii
„De vegetabilibus“ unde Albertus trateaz` pomicultura \ntr-o m`sur`
modest` [i vorbe[te numai despre urm`toarele specii: cire[ul [i vi[inul,
prunul, p`rul, m`rul, alunul de p`dure [i nucul, scoru[ul, dudul, migda-
lul, smochinul, m`slinul, rodia [i vi]a de vie. El scoate \n eviden]` r`s-
pândirea larg` a cire[ului. Dintre toate speciile pomicole de baz`. se pare
c` numai m`rul se consuma ca fruct proasp`t. Cirea[a [i pruna se reco-
manda a fi consumate ca fructe uscate, para ca fruct uscat sau la g`tit.
Desigur c` vi]a de vie \i era cea mai cunoscut`. Numele lui Albertus Mag-
nus nu poate fi trecut cu vederea \n istoria agriculturii [i a pomiculturii.
Prin opera sa tr`iesc cuno[tin]ele din agricultura greac`, latin` [i arab`.
Petrus de Crescentius (1233-1321). Lucrarea sa intitulat` „Rura-
lium commodorum libri XII“ a fost terminat` \n jurul anului 1305;
publicat` \n manuscris, s-a r`spândit foarte repede. {i ast`zi se mai g`-
sesc \n diferite biblioteci 136 de exemplare scrise de mân`, \n parte bogat
ilustrate. Lucrarea a cunoscut 59 de edi]ii: 12 \n limba latin`, 18 \n ita-
lian`, 15 \n francez`, 12 \n german` [i 2 \n polon`. Dup` ce \n prima carte

45
POMICULTUR~ GENERAL~

se trateaz` despre casa de la ]ar`, \n cartea a doua se vorbe[te despre


natura plantelor [i sunt descrise lucr`rile de \ngrijire a acestora. Cel mai
bine \i este cunoscut` tehnica altoiului; el scrie c` a experimentat-o \n
cele mai diverse moduri [i indic` 5 feluri de altoire, corectând permanent
ceea ce relataser` \nainta[ii lui Palladius [i Albertus. El recomand`
st`ruitor t`ierea pomilor fructiferi, luând ca exemplu piersicul, contrar
p`rerii lui Palladius. |n cartea a 5-a trece la studierea fiec`rei specii,
\mp`r]ind pomii \n fructiferi [i de p`dure. Dintre soiurile de baz` de pomi
fructiferi el deosebe[te 2 soiuri de cire[, dulci [i acre, castana s`lbatic` [i
comestibil` [i gutuile. El vorbe[te despre numeroase soiuri de smochine
[i de mere, despre unele \nsu[iri generale, de exemplu despre faptul c`
unele se coc, devin dulci [i au un miros deosebit \n lunile iunie [i iulie.
Altele se coc de abia iarna. Crescentius scrie direct c` trebuie „alese cele
mai bune [i l`sate la o parte cele mai pu]in bune“.
Mai departe el trateaz` despre caise, diferite soiuri de prune
(albe, \nchise la culoare [i ro[ii), ca [i despre 2 soiuri de piersici.
Din binecunoscutul p`r exist` „nenum`rate“ soiuri; unele se coc \n
iunie, altele dau fructe perene, care se pot mânca de abia vara urm`toa-
re. Dintre merele granate el cunoa[te rodia cu fructe dulci, acre [i acri-
[oare, ca [i m`slinul cu numeroase soiuri. El nume[te alunele de p`dure
s`lbatice [i cultivate, rotunde [i lunguie]e. Mai este tratat nucul, cedrul,
mo[monul, scoru[ul de munte, jujuba, dudul comestibil, agri[ul [i altele.
Prin lucrarea sa despre agricultur` Petrus de Crescentius \[i
dep`[e[te precursorii, \n special pe Palladius [i Albertus Magnus. Cul-
tura vi]ei de vie [i a pomilor fructiferi este mai evoluat` cu peste un
sfert de secol fa]` de epoca lui Albertus. O cauz` a acestei situa]ii o
reprezint` vastele cuno[tin]e ale acestuia [i condi]iile climatice [i
culturale mai favorabile \n Italia. Petrus de Crescentius p`r`sea cur]ile
Evului Mediu, când se ar`tau zorii aurorii Rena[terii.

3.3.1. Considera]ii asupra pomiculturii \n Evul Mediu

|mp`ratul Probus (276-282) a dispus cultivarea vi]ei de vie \n


cele mai \ndep`rtate provincii ale Imperiului Roman, fiind un bun
exemplu care a fost continuat de c`tre ordinele religioase \n Evul
Mediu timpuriu [i mai târziu de c`tre autorit`]ile politice ale ora[elor.
Cre[tinismul a avut o bun` influen]` asupra culturii vi]ei de vie.
Odat` cu p`trunderea arabilor \n sudul Europei, cultura vi]ei de
vie a regresat; \n compensa]ie se poate vorbi de introducerea noilor
specii, l`mâiul, portocalul [.a.

46
|nceputurile [i istoricul culturii pomilor

Cu toate acestea, vi]a de vie, ca plant` de cultur`, a fost \n Evul


Mediu mai important`, mult mai cultivat` [i mai r`spândit` decât
toate celelalte specii de pomi fructiferi luate \mpreun`, [i anume la
m`n`stiri [i ora[ele din toat` Europa civilizat`. Mai rar cultivat era
m`slinul, [i numai \n locuri ferite [i regiuni lini[tite din Sud. Extinde-
rea p`durilor [i a câmpiilor naturale a favorizat cre[terea animalelor.
Uleiul de m`sline a fost \nlocuit de gr`simea de porc. Smochinele us-
cate erau pentru mul]i locuitori din ]`rile sudice un desert obi[nuit.
Castanele erau un \nlocuitor indispensabil al grâului [i al pâinii pentru
locuitorii regiunilor muntoase.
Vinul [i fructele erau adesea delicatese pentru autorit`]ile religi-
oase [i politice, ca [i pentru cet`]enii boga]i; oamenii mai s`raci \[i
culegeau mai mult sau mai pu]in fructe s`lbatice [i beau câteodat`
tescovin` din struguri.
|n cartea a 5-a Petrus de Crescentius \mparte pomii \n pomi fruc-
tiferi [i de p`dure [i descrie cultivarea fiec`rei specii \n parte. Lui \i erau
cunoscute „multe soiuri“ din cele mai importante specii de pomi fructi-
feri: m`slinul, smochinul, p`rul [i m`rul, dar nu le nume[te pe fiecare.
El se limiteaz` la a scrie c` ele erau „multe“ - aceast` exprimare las` de
\n]eles c` pe timpul lui existau mai multe soiuri decât apar la o lectur`
superficial` a lucr`rii lui. Din acest motiv estim`m c` la aceea vreme se
cultivau 5 soiuri de m`slin, 4 de smochin, 10 de p`r [i 5 de m`r.

3.4. |n timpul Rena[terii

Cu toate c` \n timpul Rena[terii timpurii mo[tenirea antichit`]ii


\[i spunea cuvântul, apar totu[i semnele unei noi epoci.
Poggio Bracciolini a descoperit \n anul 1424 la m`n`stirea din
Sankt Gallen (Elve]ia) tratatul lui Columella; lucrarea de baz` despre
agricultura latin` ie[ea din nou la lumin` dup` 1.000 de ani de uitare.
Sub influen]a Umanismului, au \nceput s` fie studia]i autorii
clasici [i s-a c`utat s` se identifice speciile de plante existente atunci cu
cele descrise \n special de Dioscorides [i Plinius.
Botani[tii importan]i P. A. Mattioli (1500-1577), V. Cordus (1515-
1544), U. Aldrovandi (1522-1605), G. B. Della Porta (1535-1615), J.
Bauhin (1541-1605), dând dovad` de interes fa]` de pomii fructiferi, au
vrut s` identifice [i soiurile care apar \n lucr`rile agronomilor latini
Columella [i Plinius. Pomologul G. Gallesio scria \n acest sens: „O veche
eroare este aceea de a vrea s` g`se[ti \n lucr`rile anticilor toate fructele
care orneaz` masa noastr` ast`zi“. G. Gallesio recuno[tea c` „\n perioa-

47
POMICULTUR~ GENERAL~

da Rena[terii, asem`n`rile exterioare cu unele obiecte de folosin]`


uzual` se foloseau \n agricultur` pentru a da nume noi fructelor, dup`
ce numele antice se pierduser` dup` n`v`lirea barbarilor“. Dar nu nu-
mai numele, ci [i soiurile de fructe se pierduser` dup` n`v`lirile barbare
[i lunga \ntrerupere datorat` Evului Mediu. Din aceast` cauz`, la sfâr-
[itul Evului Mediu [i la \nceputul Rena[terii au fost introduse alte soiuri
din Orient. |n cele din urm`, cultivarea repetat` a produs soiuri noi de
fructe. Astfel, au fost cultivate numai acele soiuri, care se schimbaser`
datorit` modific`rilor \n decursul mai multor secole.
Rena[terea culturii, a artei, a filozofiei a pornit din Italia, consi-
derat` mama artelor [i a [tiin]elor, \n timpul Rena[terii a devenit [i
profesoar` \n domeniul horticulturii [i pomiculturii. |n secolul al XV-
lea [i al XVI-lea, cele mai nobile familii de patricieni [i de negustori
boga]i [i-au construit \n \mprejurimile ora[elor Floren]a, Vene]ia,
Roma, Neapole [i a altor ora[e vile somptuoase cu gr`dini [i livezi, cu
livezi de l`mâi [i portocali. |nfiin]area primelor gr`dini botanice la
Catedrele de Botanic` ale Universit`]ilor s-a realizat \n 1545 la Padova,
\n 1547 la Pisa, \n 1566 la Roma, \n 1567 la Bologna. Ele au contribuit
la colec]ionarea de noi specii de plante.
Num`rul crescut de specii [i soiuri de pomi fructiferi a stimulat
pe botani[ti s` le descrie [i s` le reprezinte \n desene. Ei aveau acum
o sarcin` pozitiv`: nu se mai sprijineau pe mo[teniri, ci se \ntorceau
spre realitatea prezentului.
Medicul botanist P. A. Mattioli [i-a publicat lucrarea \n anul 1544
[i a numit 6 soiuri de smochin, 16 de p`r [i 5 de m`r; mai departe,
pentru sâmburoase, 10 soiuri de prun, 15 de cire[, 3 de migdal, 10 de
piersic, 3 de cais; \n afar` de acestea 2 soiuri de castan, 3 de gutui, 4 de
scoru[, 4 de mo[mon, 1 de nuc [i 3 de alun. El descrie 5 soiuri de citru[i
(agrume) [i aminte[te numai câteva soiuri de vi]` de vie [i de m`slin.
Spre deosebire de el, G. B. Soderini (1526-1596) descrie 50 de soiuri de
vi]` de vie, iar P. Vettori (1499-1585) 9 soiuri de m`slin.
Din cele de mai sus se poate trage concluzia c` \n timpul
Rena[terii s-a extins cultivarea vi]ei de vie, c` s-au \nmul]it planta]iile
de m`slin [i devine vizibil` cultivarea \n special a sâmburoaselor [i
cultura soiurilor de citru[i (agrume).
*
* *
|ncepând cu secolul al XVI-lea a continuat [i s-a intensificat
munca de identificare [i de descriere a soiurilor de pomi, la care [i-au
adus contribu]ia numero[i cercet`tori dintre care men]ion`m pe
urm`torii:

48
|nceputurile [i istoricul culturii pomilor

Jean de Moulins, \n Fran]a \n anul 1500, a descris o parte din


cele mai r`spândite soiuri de piersic.
Olivier de Serres (1539-1619), \n anul 1600, a publicat la Paris
lucrarea Le théatre d'agriculture et Mesnages des Champs, \n care a
descris 32 soiuri de m`r [i câteva soiuri de cais.
Le Lectier, \n Catalogue des arbres cultivés, lucrare scris` \n
1628, prezint` 260 soiuri de p`r, 35 soiuri de m`r, 27 de piersic [i 13
de cire[.
Jean Merlet, \ntre 1667 [i 1690, \n lucrarea L'Abrege de bons
fruits, a descris 481 soiuri de pomi [i arbu[ti fructiferi (numai fructul),
indicând sinonimele [i ocupându-se \n treac`t [i de problema selec]iei
soiurilor. Indicarea sinonimelor era impus` de faptul c` \n urma
circula]iei pomilor dintr-o regiune \n alta [i dintr-o ]ar` \n alta, au fost
schimbate [i numele unor soiuri, acela[i material fiind cunoscut sub
diferite denumiri.
Jean de Quintinye (1626-1688) a publicat \n Fran]a un tratat
general de pomicultur`, Instructions pour les jardins fruitiers et
potagers, \n care a descris sumar 147 soiuri de pomi din diferite specii
(p`r, piersic, m`r, prun, cire[, cais, smochin). La fiecare soi a dat des-
crierea fructului [i a pomului, precum [i unele aprecieri asupra
comport`rii \n diferite condi]ii de clim` [i sol. |n lucrare sunt indica]i
de asemenea, portaltoii pentru pomii pitici [i cu trunchi \nalt.
Spre deosebire de epocile anterioare, \n secolul al XVIII-lea, a
ap`rut preocuparea de a ob]ine prin selec]ia empiric` a puie]ilor rezul-
ta]i din semin]ele pomilor cultiva]i, noi soiuri de pomi. Astfel, Nicolas
Hardenpont (1705-1774) a ob]inut \n Belgia, 40 soiuri de p`r dintre
care unele ca Untoas` Hardenpont, Passe Colmar s-au men]inut pân`
\n prezent, cultivându-se [i \n ]ara noastr`.
|ncepând cu secolul al XIX-lea pomologia s-a dezvoltat vertigi-
nos, devenind o [tiin]` de sine st`t`toare, cu metode proprii de cerce-
tare. Tot atunci s-a \nregistrat [i un progres \nsemnat \n ceea ce pri-
ve[te crearea de soiuri prin ameliorare, care a \mbog`]it treptat
sortimentele pomicole.
Din punct de vedere al caracterului cercet`rilor pomologice [i al
metodelor folosite la ob]inerea noilor soiuri de pomi, ultima perioad`
istoric` poate fi subdivizat` \n dou` etape: a selec]iei empirice [i a
selec]iei [tiin]ifice.
a) Etapa selec]iei empirice (1789-1879). |n aceast` etap`, de
circa un secol, pomologia s-a dezvoltat ca [tiin]` prin contribu]ia a
numero[i cercet`tori din Fran]a, Germania, Rusia, Anglia, Austro-
Ungaria, Statele Unite ale Americii [i alte ]`ri.

49
POMICULTUR~ GENERAL~

Antoine Poiteau (1766-1854) a publicat \ntre anii 1839 [i 1848


lucrarea Pomologie francaise, \n care a descris 397 soiuri de pomi, cu 155
sinonime. |n aceast` lucrare, pentru prima dat` \n istoria pomologiei se
arat` deosebirile care exist` \ntre soiurile de piersic dup` forma [i m`-
rimea glandelor situate pe pe]iolul frunzei, precum [i dup` dimensiunile
[i culorile florilor.
André Leroy (1801-1875), \ntre anii 1866-1879 a publicat \n
Fran]a Dictionnaire de pomologie, \n 6 volume, \n care a descris 1.747
soiuri de pomi, din care 926 soiuri de p`r, 526 soiuri de m`r, 127 soiuri
de cire[, 125 soiuri de piersic [i 43 soiuri de cais cu un num`r foarte
mare de sinonime. La fiecare soi este indicat` originea. Aceast` lucrare
a fost considerat` timp de aproape jum`tate de secol ca unul din cele
mai bune tratate de pomologie folosit [i ast`zi \n unele cercet`ri legate
de identificarea soiurilor.
A. T. Bolotov (1788-1833) este primul mare pomolog rus care \n
lucr`rile sale a descris 601 soiuri de m`r [i 39 soiuri de p`r. Fiecare soi
este descris complet, sco]ându-se \n eviden]` principalele caractere
morfologice ale pomului [i fructului, precum [i unele calit`]i [i
defecte. Textele sunt \nso]ite de 1.200 picturi de mere [i pere \n m`-
rime natural`, el grupând pentru prima dat` soiurile dup` clonii din
care provin. Bolotov a atras, de asemenea aten]ia c` sub influen]a
condi]iilor de mediu soiurile se modific` cu timpul.
|n etapa selec]iei empirice a continuat [i s-a amplificat munca de
ob]inere a noi soiuri de pomi prin selec]ia din semin]e.
J. B. Van Mons (1765-1842), \n Belgia a ob]inut din semin]e 405
soiuri de p`r, dintre care unele se cultiv` [i ast`zi.
Thomas Knight (1759-1838), \n Anglia a ob]inut, de asemenea
din semin]e numeroase soiuri de pomi.
P. J. Esperen (1780-1847), \n Belgia a creat numeroase soiuri de
p`r, dintre care unele ca Bergamotte Esperen [i Josephine de Malines
se cultiv` [i \n zilele noastre.
A. T. Boisbunel, \n Fran]a a creat o serie de soiuri valoroase de
p`r, din care cele mai importante sunt Passe Crassane (1845) [i Olivier
de Serres (1847), care se cultiv` [i \n ]ara noastr`.
b) Etapa selec]iei [tiin]ifice (din 1879 pân` \n prezent) a fost
deschis` de activitatea marilor cercet`tori ai naturii Luther Burbank
\n Statele Unite ale Americii [i I. V. Miciurin \n Rusia.
Luther Burbank (1847-1926) a fost un mare selec]ionator darvi-
nist care \n decursul unei perioade de peste jum`tate de secol a creat cir-
ca 2.500 forme noi de plante, \ntre care numeroase soiuri de pomi, flori,
legume [.a. \n gr`dinile [i pepinierele sale din Santa Rosa [i Sebastopol

50
|nceputurile [i istoricul culturii pomilor

(California), folosind \ncruci[area \ntre soiuri \nrudite, cât [i \ncruci[area


\ndep`rtat` \ntre specii [i genuri diferite a ob]inut hibrizi sexua]i \ntre
m`r [i gutui, \ntre prun [i cais, \ntre migdal [i prun etc. Din \ncruci[area
speciilor Juglans nigra cu Juglans regia a creat un soi de nuc denumit
Paradox, care se remarc` prin cre[tere foarte viguroas` [i prin preco-
citate. |n anul 1901 a ob]inut un hibrid sexuat \ntre prunul chinezesc
(Prunus triflora Rorb sau Prunus salicina) [i zarz`r (Armeniaca
vulgaris) denumit Plumcot. |ntre alte realiz`ri ale lui Burbank din do-
meniul pomiculturii merit` a fi citate: un soi de gutui ale c`rui fructe
au arom` de ananas, un hibrid \ntre zmeur [i mur cu fructele pân` la
7 cm lungime, un soi de mur cu tulpinile f`r` ghimpi [.a.
I. V. Miciurin (1855-1935) a precizat pentru prima dat` criteriile
de alegere a genitorilor \n vederea ob]inerii de noi soiuri de pomi. A
elaborat [i aplicat metodele care fac posibil` \ncruci[area plantelor
\ndep`rtate ca origine [i arie geografic` (apropierea vegetativ` preala-
bil`, intermediarul, amestecul de polen, depunerea pe stigmatul plan-
tei mame a secre]iei stigmatului de la planta tat`, utilizarea ca plant`
mam` a hibrizilor tineri care \nfloresc pentru prima dat`).
Lucrând \n condi]iile vitrege de mediu ale Rusiei centrale, Miciu-
rin a c`utat [i a descoperit metodele de educare a puie]ilor hibrizi \n
vederea sporirii rezisten]ei la ger [i \n alte scopuri. A aplicat [i funda-
mentat teoretic metoda mentorului.
|n urma unei activit`]i de peste 60 de ani a ob]inut circa 350 de so-
iuri noi de pomi [i arbu[ti fructiferi care se remarc` prin rezisten]` ma-
re la ger, la boli [i d`un`tori, precocitate [i poten]ial productiv ridicat.
|n etapa selec]iei [tiin]ifice din istoricul pomiculturii au mai
activat [i al]i pomologi de seam`, \ntre care amintim pe urm`torii:
A. Grebni]ki, \n colaborare cu al]i pomologi ru[i, \n anii 1904 -
1906 a editat Atlas plodov (Atlas pomologic) \n care descrierile fructe-
lor din diferitele soiuri sunt ilustrate cu numeroase plan[e colorate [i
fotografii. Valoarea deosebit` a lucr`rii const` \n aceea c` red` parti-
cularit`]ile biologice ale soiurilor descrise, calit`]ile [i defectele lor.
D. Müller, a publicat \n Germania, \n colaborare cu al]i 77 spe-
ciali[ti, \ntre anii 1907 [i 1922, lucrarea Deutschlands Obstsorten
(Soiurile de pomi din Germania) \n 7 volume. Meritul autorilor const`
\n faptul c` au reu[it s` redea \n texte concise caracterele esen]iale
pentru determinarea fiec`rui soi, originea, sinonimele, valoarea eco-
nomic` [i alte date. Fotografiile \n culori care ilustreaz` lucrarea sunt
atât de reu[ite \ncât materialul prezentat apare viu, natural. La majo-
ritatea soiurilor habitusul pomului este de asemenea foarte bine redat;
\n lucrarea amintit` sunt descrise multe din soiurile care alc`tuiesc

51
POMICULTUR~ GENERAL~

sortimentele pomicole din România. Dato-


rit` acestui fapt lucrarea prezint` o mare im-
portan]` pentru cercet`torii [i pomicultorii
din ]ara noastr`.
O sintez` privind etapele principale \n
istoria pomiculturii, au realizat \n 1998
Keppel, Pieber, Weiss, Hiber care arat` c` se
disting 6 etape:
a) pân` la 1000 ani \.e.n - pomi cu fructe ce
cre[teau s`lbatic;
b) pân` la 100 ani dup` Christos -
Figura 3.2 cultivarea pomilor fructiferi din semin]e
Soiul de m`r Alantapfel. [i transplantarea lor;
Cromolitografie din c) pân` la 800 ani dup` Christos - era
Deutschlands Obstsorten. altoirii (\nnobil`rii);
Stuttgart, 1905-1934 d) pân` \n anii 1650 - dezvoltarea
pomiculturii locale;
e) pân` \n anii 1880 - cultivarea pomilor fructiferi pitici;
f) pân` la sfâr[itul celui de al II-lea r`zboi mondial - cultivarea
pomilor pentru comer] cu forme de coroane mari.

O etap` important` \n progresul amelior`rii genetice a soiurilor de


pomi privind rezisten]a la boli s-a deschis la \nceputul secolului XX de
c`tre R. Aderhold (1902), fiind continuat` de Rudolf [i M. Schmidt \n anii
1934 - 1935 care au eviden]iat rezisten]a la rap`n a speciilor Malus atro-
purpurea, Malus micromalus, Malus spectabilis [i Malus kaido, ob]inând
[i hibrizi rezisten]i din descenden]i ai soiului Antonovka. Cercet`rile \n
aceast` direc]ie au fost dezvoltate de O. Murawski \n Germania, T. Visser
\n Olanda, F. H. Alston \n Anglia, L. Decourtye, J. Huet, Y. Lespinasse, \n
Fran]a, A. Morettini, F. Scaramuzzi, E. Baldini, S. Sansavini, E. Bellini \n
Italia, V. K. Sm\kov, E.N. Sedov [i al]ii \n Rusia. |n SUA, \n anul 1944 L. F.
Hough [i J. R. Shay au eviden]iat 5 clone cu rezisten]` la rap`n dominan-
t` la Malus floribunda 821, Antonovka sel PI 172612, Malus baccata
Hansen 2, Malus baccata Jackii, Malus pumila R. 12740-7A, punând
bazele programului de creare de soiuri de m`r cu rezisten]` genetic` la
rap`n [i f`inare (COOP) din care s-au selec]ionat pân` \n prezent peste 20
de soiuri comerciale (ex.: Prima, Priscilla, Jonafree, Liberty, Freedom,
Redfree etc.). Contribu]ii \nsemnate ca pomologi [i amelioratori \n SUA
au adus [i T. van der Zwet, R. L. Bell (la p`r), C. H. Bailey, R. Zeiger (la
piersic), E. Williams, D. F. Dayton, J. Janick, N. J. Cummins, H. S.
Aldwinckle (la m`r), J. Galeta (la c`p[un) [.a.

52
Cultura
pomilor
\n România Capitolul 4

4.1. Dezvoltarea pomiculturii \n ]ara noastr`


[i situa]ia ei actual`

Cultura pomilor pe teritoriul ]`rii noastre a fost practicat` din


timpuri foarte \ndep`rtate. M`rturie \n acest sens sunt numeroasele
soiuri de origine româneasc` ob]inute \n decurs de secole, precum [i
toponimia legat` de denumirea speciilor de pomi.
Cuno[tin]ele actuale nu permit s` se precizeze când a \nceput
popula]ia de pe teritoriul ]`rii noastre s` cultive pomii. Prin faptul c`,
\nc` din neolitic, popula]ia b`[tina[` a trecut la cultivarea plantelor,
se poate presupune c` \n vederea satisfacerii nevoilor de hran`, ea a
cunoscut [i pomii, de la care la \nceput a cules fructele, iar mai târziu,
dup` ce [i-a \ntemeiat a[ez`ri stabile a trecut [i la cultivarea lor.
Relieful deluros [i muntos al ]`rii noastre, precum [i faptul c`
tracii [i sci]ii, iar mai târziu geto-dacii (circa 450-100 de ani \.e.n.) se
aflau \ntr-un stadiu relativ \naintat de dezvoltare, sunt factori care per-
mit s` afirm`m c` \n epoca orânduirii sclavagiste ei cuno[teau cultura
pomilor, deci cu mult \nainte de a fi atestat` de izvoare istorice scrise.
Primele informa]ii privitoare la cultura pomilor se g`sesc \n \ns`[i
limba daco-romanilor; \n procesul form`rii poporului român [i a limbii
române se p`streaz` pentru unele specii pomicole denumiri de origine
latin`: malus, pirus, cotoneus, prunus, cerasus, persicus, nux, aluna etc.
O serie de documente men]ionate \n Pomologia vol. I (1963)
atest` c`, \n secolele XIV [i XV, \n toat` zona deluroas` a Moldovei,
}`rii Române[ti [i Transilvaniei, pomii ocupau un loc \nsemnat \ntre
bog`]iile acestor locuri; se cultivau meri, peri, pruni, nuci, cire[i,
vi[ini [i piersici.

53
POMICULTUR~ GENERAL~

|n secolul al XVI-lea \ntre Transilvania [i Moldova se f`ceau


schimburi de fructe; negustorii bistri]eni au trimis lui Petru Rare[ [i
boierilor moldoveni, \n dar, cire[e [i prune uscate pentru a-i determina
s` intensifice leg`turile comerciale cu Bistri]a, iar Alexandru L`pu[-
neanu primea din Transilvania „prune uscate pentru c`m`rile sale“.
Numeroase documente de la sfâr[itul secolului al XIV-lea [i din
secolele al XV-lea [i al XVI-lea amintesc de multe localit`]i care poart`
denumirea unor specii pomicole, ca: Agri[ul Mare, Aluni[, Nucet, C`p[u-
na, Cire[ul, Corni, Livada, Meri[ani, P`rul, Pruni, Vi[ina [i multe altele.
|ncepând cu domnia lui Dimitrie Cantemir, informa]iile despre
cultura pomilor se \nmul]esc, iar izvoarele sunt mai concrete. El public`
date pre]ioase cu privire la r`spândirea pomilor [i calitatea fructelor \n
Descrierea Moldovei (1716) unde aminte[te „de copaci roditori vei g`si
nu pomete, ci p`duri“.
Dup` unirea Principatelor Române s-a \nregistrat un avânt al agri-
culturii, inclusiv al pomiculturii. Astfel, \n anul 1864 s-a decis \nfiin]area
de pepiniere la Br`ila, Giurgiu, Pantelimon [i Galata „\n scopul culturii
arborilor de p`duri, a duzilor, a pomilor roditori [i a gardurilor vii“.
Ion Ionescu de la Brad \n cartea sa Lec]iuni elementare de
agricultur` (1869) a consacrat un capitol special pentru cultura po-
milor, \n care s-a ocupat de tehnica pepinieristic` [i cea din livad`. Tot
\n anul 1869 a fost publicat un Manual de agricultur` pentru clasele
primare de c`tre P. S. Aurelian, \n care un capitol trateaz` gr`dina de
pomi. |n anul 1871, Ion Hen]escu a publicat la Bucure[ti lucrarea
Pomologia, \n care s-a ocupat [i de problemele agrotehnicii pomicole.
Cuno[tin]ele pomicole reflectate \n literatura noastr`, \ncepând
mai ales din a doua jum`tate a secolului al XIX-lea [i \n primul sfert
din secolul al XX-lea, n-au putut p`[i pe trepte [tiin]ifice \nalte \ntru-
cât condi]iile politico-economice din acea perioad` \ntârziau s` dea
]`rii un \nv`]`mânt horticol superior [i institu]ii de cercetare
[tiin]ific`. Cu toate acestea, ilu[trii c`rturari precum Ion Ionescu de la
Brad, P. S. Aurelian, V. Brezeanu, C. Nicoleanu, C. C. Datculescu, S. P.
Radianu, V. Moga, A. Wachsmann, Gh. Ionescu [i mul]i al]ii au l`sat
genera]iilor ce le-au urmat o bogat` mo[tenire de publica]ii, care
reflect` fr`mântare de gânduri [i griji pentru pomicultura româ-
neasc`, sfaturi [i recomand`ri tehnice privitoare la cultura pomilor,
multe din ele demne de urmat [i ast`zi. O \ntreag` epoc` constituie din
acest punct de vedere activitatea publicistic` a lui D. {tef`nescu care
a \nsemnat o lupt` neobosit` [i dragoste pentru horticultura
româneasc`, totodat` pa[i \nainte \n dezvoltarea cuno[tin]elor
pomicole.

54
Cultura pomilor \n România

|n aceast` perioad` [i-a desf`[urat activitatea [i I. N. Krier po-


molog [i ameliorator de seam` de numele c`ruia se leag` nenum`rate
soiuri de pomi care se \ntâlnesc [i ast`zi \n colec]ii.
Un rol important \n ac]iunea de trezire [i dezvoltare a intere-
sului pentru cultura pomilor, de popularizare a unor realiz`ri deose-
bite, precum [i de stimulare a produc`torilor l-au avut expozi]iile de
fructe organizate periodic \n diferite localit`]i din ]ar` \nc` din a doua
jum`tate a secolului al XIX-lea. |n lucrarea Agricultura român` \n
jude]ul Putna (1869), de Ion Ionescu de la Brad se arat` c` la o expo-
zi]ie pomicol` din Foc[ani, un cultivator a fost premiat pentru „cultura
migdalului [i \mbun`t`]irea fructelor prin altoire“.
|nceputurile moderniz`rii pomiculturii române[ti sunt legate de \n-
fiin]area primelor pepiniere la Strehaia, }intea [i Boto[ani (1889), Urla]i
(1890), Ciuperceni (1892), Gole[ti-Badi, Istri]a, Pietroasa [i Vi[ani (1893),
Cotnari (1896), Petre[ti [i Dr`g`[ani (1897), precum [i Isaccea (1904).
|n anul 1913 a luat fiin]` Societatea de Horticultur` din
România, cu filialele din Cluj, Ia[i, Timi[oara care a avut un important
rol pozitiv \n dezvoltarea pomiculturii.
|ntre cele dou` r`zboaie mondiale, \n domeniul pomiculturii s-au
ob]inut o serie de realiz`ri pe calea dezvolt`rii [i moderniz`rii, \ntre care
amintim: importul unui num`r mare de soiuri valoroase de pomi [i
arbu[ti fructiferi care au fost \nmul]ite \n pepiniere [i difuzate pe scar`
larg` \n produc]ie, introducerea portaltoilor vegetativi pentru cultura
m`rului, construirea de fabrici de marmelad` [i cuptoare de uscat fructe.
Odat` cu \nfiin]area Institutului de Cercet`ri Agronomice al Ro-
mâniei (ICAR), \n anul 1927 s-au creat premize pentru dezvoltarea
cercet`rii [tiin]ifice, mai ales \ncepând din anul 1937 când s-a organi-
zat o subsec]ie de horticultur`, \n programul c`reia predominau stu-
diile cu caracter pomicol [i pomologic, un aport \nsemnat fiind adus de
Theodor Bordeianu [i N. Constantinescu.
|ntre anii 1933 [i 1935, Ministerul Agriculturii, prin Direc]ia
horticulturii [i viticulturii a \ntreprins o ac]iune pentru delimitarea
principalelor regiuni [i bazine pomicole \n zona subcarpatic` a Mun-
teniei [i Moldovei, urm`rindu-se crearea [i dezvoltarea unor centre
pomicole specializate [i \ntocmirea sortimentelor. Aceast` ac]iune de
mare importan]` economic`, a fost abandonat`, fiind reluat` pe o baz`
nou` \n anii 1953-1955 când a fost realizat` prima lucrare de zonare a
pomiculturii \n istoria ]`rii noastre.
}inându-se seama de necesitatea preciz`rii sortimentelor \n ra-
port cu orientarea pomiculturii pe plan mondial [i de cerin]ele comer-
]ului interna]ional, \n anii 1961-1963 s-a efectuat pe tot teritoriul ]`rii

55
POMICULTUR~ GENERAL~

lucrarea de microzonare a pomiculturii stabilindu-se pentru fiecare


zon`, jude], centru [i chiar unitate \n parte, speciile [i soiurile reco-
mandate pentru cultur` [i raportul dintre acestea. S-a stabilit ca noile
planta]ii de pomi s` se fac` \n primul rând \n bazinele pomicole
consacrate din zona dealurilor, specializate \n cultura unor anumite
specii, care s` contribuie la sporirea produc]iei [i calit`]ii fructelor.
|n ultimele 3 decenii ale secolului trecut, \n perioada socialist`,
\n cadrul unui ansamblu de m`suri pomicultura româneasc` a fost
supus` unui proces permanent de dezvoltare [i modernizare, suferind
profunde modific`ri structurale. |n toate bazinele pomicole au fost
\nfiin]ate livezi mari, cu caracter comercial-industrial, totodat` fiind
dezvoltate noi centre pomicole \n Dobrogea, pe nisipurile din sudul
Olteniei [i nord-vestul Transilvaniei, \n Banat [i \n alte p`r]i ale ]`rii.
Odat` cu aceasta s-a \mbun`t`]it, prin investi]ii considerabile, baza
tehnico-material` a pomiculturii mai ales \n ceea ce prive[te mecani-
zarea, chimizarea [i dezvoltarea re]elei de depozite pentru p`strarea
fructelor. Sporirea produc]iei de fructe a avut la baz` cre[terea poten-
]ialului de produc]ie \n livezile existente [i \nfiin]area de noi planta]ii
pe terenuri corespunz`toare cu o bun` fertilitate [i mecanizabile, \n
componen]a c`rora s-au introdus soiurile cele mai valoroase [i port-
altoii cei mai adecva]i. A fost epoca \n care raportul \ntre specii s-a
\mbun`t`]it continuu acordându-se aten]ie speciilor solicitate mult pe
piata extern` [i intern` (cais, cire[, vi[in, zmeur, afin, coac`z, c`p[un
etc.) [i deficitare \n ceea ce prive[te produc]ia.
|n ultimii 25 de ani are loc o restructurare [i modernizare a pomi-
culturii prin trecerea de la cultura clasic` a pomilor, cu caracter tra-
di]ional, extensiv, la cultura intensiv` iar mai recent la cea superinten-
siv`. Aceast` continu` intensificare a pomiculturii s-a \nf`ptuit [i se
realizeaz` prin utilizarea unor soiuri noi, foarte precoce [i productive
(tipurile spur), a unor portaltoi pitici, a utiliz`rii substan]elor fiziologic
active (stimulatori [i inhibitori de cre[tere), prin diversificarea metodelor
de conducere a pomilor (garduri fructifere [i forme globuloase de mic
volum), precum [i prin aplicarea verigilor cu rol esen]ial \n agrotehnica
modern` (chimizare, irigare, mecanizare). |n acest interval de timp pomi-
cultura a fost dotat` cu o gam` \ntreag` de ma[ini [i utilaje de mare ran-
dament, inclusiv cu cele pentru t`ierea pomilor, recoltarea fructelor [.a.
Concentrarea produc]iei pomicole \n bazinele [i centrele cele mai
favorabile, unele cu tradi]ie, altele noi, specializarea unit`]ilor de pro-
duc]ie \n cultura unor anumite specii pomicole, \mbun`t`]irea lucr`rii
de zonare [i microzonare, crearea re]elei de \ntreprinderi de prelu-
crare a fructelor [i a depozitelor de p`strare, dezvoltarea industriei de

56
Cultura pomilor \n România

insecto-fungicide, erbicide, \ngr`[`minte au constituit [i constituie


factori cu rol decisiv \n dezvoltarea [i modernizarea pomiculturii.
|n anul 2003 patrimoniul pomicol al ]`rii a fost de 196,0 mii ha, cu
o reducere considerabil` fa]` de anul 2000. (tab. 4.1).
|n privin]a speciilor pomicole cultivate, dup` datele statistice
existente (FAO, 2001) sub raportul suprafe]elor ocupate de fiecare
specie situa]ia se prezint` astfel: prunul de]ine primul loc cu 98.000
ha, urmat de m`r cu 82.000 ha, de cire[ [i vi[in cu 12.500 ha, p`r cu
7.000 ha, cais cu 5.490 ha, piersic cu 5.000 ha, nuc cu 2.370 ha [i
c`p[un cu 1.650 ha (tab. 4.2).
Se consider` c`, din punct de vedere al suprafe]elor cultivate aces-
tea sunt suficiente pentru asigurarea unor produc]ii acoperitoare con-
sumului de fructe necesar popula]iei, dar numai \n condi]iile ob]inerii
unor produc]ii medii ridicate de 10 - 15 t/ha la m`r [i p`r, 6 - 8 t/ha la
prun, 7 - 8 t/ha la cire[ [i vi[in, 10 - 12 t/ha la cais [i piersic etc.

Tabelul 4.1
Evolu]ia patrimoniului pomicol (mii ha)
Suprafa]` 1927 1938 1950 1960 1970 1980 1990 1997 2000
Patrimoniu 340,1 247,0 184,2 212,6 428,4 356,6 313,4 245,5 239,9
Total livezi 299,3 192,7 155,7 179,5 352,4 301,7 271,3 227,0 208,1
d.c. pe rod 259,0 167,5 132,1 152,7 212,3 255,4 230,7 214,0 198,6
C`p[un`rii - - - - - 10,1 5,5 1,4 1,6
Arbu[ti fructiferi - - - - - - 5,5 0,5 0,5

Tabelul 4.2
Suprafa]a cultivat` cu pomi \n România (ha)
Suprafa]a 1990 1993 1995 1996 1997 1998 1999 2000
M`r 81.000 100.000 85.620 81.480 81.020 79.490 80.500 82.000
P`r 9.800 9.200 7.549 7.205 6.633 6.483 6.500 7.000
Prun 90.000 83.000 102.280 100.170 98.610 99.150 95.000 98.000
Cire[+vi[in 17.400 16.200 13.370 12.900 12.300 11.950 12.000 12.500
Cais 7.900 7.300 6.460 6.030 5.810 5.490 5.490 5.490
Piersic 7.200 6.800 6.390 5.880 5.310 5.020 5.020 5.000
Nuc 2.500 2.400 2.500 2.370 2.320 2.370 2.370 2.370
C`p[un 4.500 1.800 1.320 1.420 1.420 1.430 1.590 1.650

57
POMICULTUR~ GENERAL~

Produc]ia de fructe [i zonarea. Ca pondere, pomicultura este


cantonat` \n zonele colinare subcarpatice, \n vestul Transilvaniei, \n
Banat, iar pentru speciile termofile \n sud, sud-est [i vestul ]`rii. Din
punct de vedere al produc]iei \n anul 2003 s-au realizat 1.112.700 t, evo-
lu]ia acesteia fiind influen]at` pe parcursul anilor de numero[i factori,
inclusiv climatici, care au determinat ca limitele inferioare s` fie de nu-
mai 917.400 t \n 1995, cea mai slab` produc]ie de fructe din ultimii 30
de ani, pân` la 2.182.500 t \n anul 1993 considerat cu cea mai mare
produc]ie ob]inut` vreodat` \n România (tab. 4.3).
Jude]ele recunoscute cu pondere \n produc]ia de fructe sunt:
Arge[ cu 122.338 t, Vâlcea cu 83.471 t, Dâmbovi]a cu 73.874 t, Bihor
cu 71.874 t, Arad cu 70.267 t, S`laj cu 61.154 t, Maramure[ cu 59.593
t, Prahova cu 55.053 t etc.
Materialul s`ditor pomicol. Evolu]ia produc]iei de material
s`ditor pomicol, prezentat` \n tab. 4.4. arat` un curs ascendent pân`
\n anul 1989, odat` cu sporirea num`rului sta]iunilor pomicole [i a
pepinierelor aflate \n subordinea acestora (42 \n anul 1989). Dup` anul
1989, datorit` faptului c` nu s-au mai \nfiin]at planta]ii comerciale,
cerin]ele de material s`ditor pomicol s-au redus de la an la an,
respectiv de la 11,9 milioane pomi altoi]i la nivelul anului amintit la
numai 1,7 milioane \n medie \ntre anii 1996-2002.

Tabelul 4.3
Evolu]ia produc]iei de fructe (mii tone)
1985-
Specia 1990 1993 1995 1996 1997 1998 2003
1989
Total 1.694,1 1.453,0 2.182,5 917,4 1.361,8 1.416,5 1.036,4 1112,7
Mere 718,9 683,2 1.097,2 457,2 659,7 664,1 364,6 515,0
Prune 585,2 449,5 703,7 252,5 663,0 491,6 404,4 350,0
Pere 96,8 73,8 108,0 63,0 74,2 69,9 64,5 70,0
Cire[e+vi[ine 79,9 67,7 106,4 60,5 89,3 73,8 77,9 70,0
Caise 49,7 48,0 41,7 15,2 43,8 27,6 37,0 20,0
Piersici 81,0 52,9 49,7 13,4 25,9 17,4 17,9 14,0
Nuci 24,4 26,0 32,6 22,7 35,7 32,9 32,5 37,5
C`p[uni 29,6 18,2 7,3 12,7 11,7 13,5 11,8 18,0
Alte fructe 52,5 33,7 35,9 20,0 28,5 26,0 25,8 7,2
Arbu[ti fructiferi 2,5 3,3 1,6 1,0 0,8 0,4 0,3 11,0

58
Cultura pomilor \n România

Tabelul 4.4
Produc]ia de pomi \n pepiniere (mii buc)
Specia 1989 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000
Total 11917 10483 7254 6646 4036 3225 2216 2442 2040 1309 908 1004
M`r 2350 1894 1444 1578 1081 931 731 925 537 684 312 440
Prun 3785 4373 3274 3329 1975 1386 693 832 546 249 324 261
Cais 693 470 192 484 368 262 295 230 237 94 90 60
Piersic 1205 1063 561 232 179 146 140 120 110 56 46 130
Cire[ 746 552 419 380 112 97 82 60 77 39 36 30
Vi[in 1568 1102 486 199 50 51 57 45 31 15 16 16
P`r 513 467 460 288 209 228 171 180 55 113 23 49
Gutui 107 125 92 76 47 52 36 28 16 9 17 13
Nuc 743 349 189 70 1 - 1 - 5 38 42 1
Migdal 94 39 19 1 - 2 0,6 12 1 2 - 3
Castan 13 14 3 - - - - - - - 2 1
Alun 100 35 15 15 15 30 10 10 10 10 - -

Strategii de dezvoltare. Programul pentru pomicultur`


elaborat de Ministerul Agriculturii pentru perioada 2010-2015 are la
baz` cererea [i oferta pe pia]a fructelor care este prev`zut` \n ob]ine-
rea unei produc]ii de fructe de 2.030.000 t anual, realizabil` pe o su-
prafa]` de 198.600 ha livezi pe rod [i 20.700 ha de livezi tinere. Din
totalul produc]iei de fructe consumul \n stare proasp`t` de]ine pon-
derea cu 80%, restul fiind destinat prelucr`rii sau exportului.
Ca specii se acord` aten]ie deosebit` m`rului, prunului, cire[ului
[i vi[inului, nucului, c`p[unului [i arbu[tilor fructiferi. |n tabelul 4.5.
se prezint` evolu]ia suprafe]elor [i a produc]iilor pomicole \n
perspectiva anilor 2010-2015, cu specificarea c` programul cuprinde
ca m`suri [i ac]iuni prioritare: cre[terea produc]iei de fructe cu 7,2%
pe an, \nfiin]area de planta]ii noi pe 5.500 ha pân` \n anul 2010,
crearea de module de exploatare mecanizat`, reabilitarea pepinierelor
pe minim 200 ha, creditarea financiar` cu pl`]i directe pentru sus]ine-
rea produsului, subven]ii pentru iriga]ii [i combaterea d`un`torilor de
carantin` [i altele.
Pentru etapa urm`toare se prevede o intensificare a ac]iunii de
ob]inere de noi soiuri de pomi, mai ales cu rezisten]` genetic` la boli,
care s` se preteze \n m`sur` [i mai mare pentru sistemele intensiv [i
superintensiv, de modernizare [i diversificare a sortimentelor pe
direc]ii de produc]ie (pentru fructe de mas`, pentru industrializare,

59
POMICULTUR~ GENERAL~

Tabelul 4.5
Structura produc]iei de fructe [i patrimoniului
pomicol \n perspectiva anilor 2010-2015 (dup` I. Isac, 2003)
Livezi Livezi Suprafa]a
Produc]ia
Specia pe rod tinere total`
(mii tone)
(mii ha) (mii ha) (mii ha)
M`r 894 59,6 6,0 65,6
P`r 84 5,6 0,6 6,2
Prun 666 66,6 7,0 73,6
Cire[ 54 6,7 0,7 7,4
Vi[in 65 8,1 0,8 8,9
Piersic 67 5,8 0,6 6,4
Cais 64 7,1 0,7 7,8
Alte specii 53 16,4 1,6 18,0
Arbu[ti 22 6,6 0,7 7,3
C`p[un 61 6,1 2,0 8,1
Total 2.030 198,6 20,7 219,3

deshidratare etc.). |n pepiniere se va produce material s`ditor din


clone selec]ionate libere de viroze, \n paralel cu crearea [i selec]ia
unor portaltoi pitici pentru speciile deficitare, cum sunt nucul [i spe-
ciile sâmburoase de vigoare mijlocie [i mare (prun, cais, cire[, vi[in).
Pe lâng` acestea se are \n vedere \mbun`t`]irea dot`rii tehnico-mate-
riale \ncât s` se ob]in` produc]ii mari [i de calitate. |n sprijinul acestor
orient`ri stau progresele deosebite realizate \n unele ]`ri cu pomicul-
tur` avansat`, \ntre care amintim SUA, Italia, Fran]a, Spania, Germa-
nia, eviden]iate \n lucr`rile primului Congres mondial al horticulturii
desf`[urat la Roma, \n Italia, \n iunie 1998 [i care au stat la baza
orient`rilor \n reorganizarea produc]iei pomicole na]ionale.

4.2. Fructe din cultura ecologic`

Ecologia este \nv`]`tura despre gospod`rirea naturii. Ea descrie


rela]iile [tiin]ifice dintre vie]uitoare [i mediul lor \nconjur`tor. No]iu-
nea de ecologie provine din limba greac` [i \nseamn`: oikos = gospo-
d`rie [i logos = \nv`]`tur`.
Ecologia \n pomicultur` \nseamn` c` produc`torul, \n cadrul
gospod`ririi \ntreprinderii, ia \n considerare rela]iile [i schimbul din-
tre vie]uitoare \n planta]ie [i mediul lor \nconjur`tor. |n afar` de

60
Cultura pomilor \n România

aceasta, el trebuie s` foloseasc` pentru produc]ie produse de \nalt`


calitate, respectând toate regulile [i mecanismele naturale existente
\ntre plante, animale (de exemplu: insecte), microorganisme (de exem-
plu: ciuperci, bacterii) [i mediul lor \nconjut`tor.
Cultura ecologic` are tradi]ie [i \nc` de la \nceputul secolului
trecut, agricultorii \ngrijora]i \[i f`ceau probleme din cauza pericolelor
intensiviz`rii prin folosirea \ngr`[`mintelor chimice \n exces, ca [i a
mijloacelor chimice de protec]ia plantelor contra bolilor [i d`un`to-
rilor. Din aceast` cauz`, \nc` din 1991 \n Europa vestic` s-au introdus
o serie de reglement`ri (EC 2092/91 [i EC 1084/99), care protejeaz`
produc`torii \mpotriva produselor pseudobiologice care induc \n
eroare. |n România, ordonan]a 34/17 aprilie 2000 privind produsele
agroalimentare ecologice stabile[te principiile [i metodologia prin care
A.N.P.E., respectiv Autoritatea Na]ional` a Produselor Ecologice urm`-
re[te respectarea principiilor produc]iei ecologice. Ca urmare s-a ajuns
ca ast`zi, dac` pe o etichet` este scris „Controlat biologic“ \ntr-adev`r
s` avem de-a face cu un produs biologic sau ecologic. Acest lucru este
garantat prin controale regulate ale unor institu]ii independente, iar
contravenien]ii sunt pedepsi]i.
|n cultura ecologic` nu este permis` folosirea erbicidelor pentru
combaterea buruienilor, folosirea fungicidelor [i insecticidelor pentru
combaterea bolilor [i d`un`torilor, folosirea \ngr`[`mintelor minerale
azotate u[or solubile, folosirea regulatorilor de cre[tere sau a antibio-
ticelor [i nici folosirea plantelor sau microrganismelor manipulate
genetic. |n accep]ia general` cultura ecologic` \nseamn` respect pen-
tru natur` ca [i asumarea unor riscuri, cuno[tin]e solide de speciali-
tate, mult` munc` manual` [i mai ales spirit de previziune. |nc` de la
plantare, prin m`suri speciale se reduce pericolul unor \mboln`viri
ulterioare a plantelor [i fructelor, ca de exemplu prin:
� alegerea locurilor de plantare indicate - locuri expuse vântu-
lui, f`r` soluri care re]in umiditate;
� plantarea [i \ngrijirea gardurilor vii bogate \n specii [i a
intervalelor dintre pomi cu plante cu flori colorate ca spa]iu
vital pentru organismele folositoare, cum sunt pr`d`torii;
� alegerea speciilor pomicole adecvate locului [i a cultiv`rii
soiurilor rezistente genetic;
Dac` toate m`surile preventive nu sunt suficiente, este necesar`
folosirea de extracte de plante, f`in` de piatr` (roci) sau preparate con-
]inând sulf, respectiv cupru \mpotriva bolilor produse de ciuperci. La
fel, prin folosirea insectelor folositoare [i a preparatelor naturale se
pot \mpiedica pierderile mai mari datorate atacului d`un`torilor. |n

61
POMICULTUR~ GENERAL~

acela[i mod se procedeaz` [i pentru combaterea bolilor bacteriene, ca


de exemplu arsura bacterian` unde este interzis` folosirea antibio-
ticelor.
Pentru a putea renun]a pe timp \ndelungat la tratamente supli-
mentare se planteaz` tot mai multe soiuri de pomi care \mbin` rezis-
ten]a cu calitatea gustului. Trebuie amintit c` nu numai soiurile vechi
prezint` aceste calit`]i, ci [i soiurile noi cu rezisten]` genetic` ob]i-
nute, ca de exemplu la m`r Florina, Prima, Topaz, Goldrush, Golden
Orange [i autohtone Pionier, Voinea, Generos, Ciprian, Romus 3 [i 4
etc., ob]inute prin hibrid`ri sexuate \ntre soiuri comerciale valoroase
[i specii imune la boli.
|n ceea ce prive[te combaterea buruienilor aceasta se face prin
mecanizare sau prin munc` manual` cu sapa sau coasa, care \ns` cer
mult timp [i ridic` pre]ul de cost. Tehnologia de cultur` \n acest caz
presupune \mbinarea celor dou` laturi, respectiv produc]ie mare de
fructe [i p`strarea echilibrului ecologic prin reducerea num`rului de
interven]ii \n livad` [i cre[terea consumului de energie solar` \n detri-
mentul celei conven]ionale. Aceast` tendin]` de promovare a tehni-
cilor [i tehnologiilor de cultur` ecologic` a pomilor se manifest` la
nivel mondial din ce \n ce mai mult, fructele ecologice fiind mai bine
pl`tite [i marcate ca atare pe pie]ele de fructe.

4.3. Contribu]ia cercet`rii la dezvoltarea pomiculturii


române[ti

La \nceputul secolului trecut, odat` cu dezvoltarea pomiculturii,


a cunoscut o evolu]ie ascendent` [i cercetarea pomicol` din ]ara noas-
tr`. |n anul 1944 sectorul de cercetare \n pomicultur` era reprezentat
printr-o subsec]ie de horticultur` \n cadrul Institutului de Cercet`ri
Agronomice al României, cu dou` sta]iuni experimentale. |n vederea
preg`tirii de cadre specializate \n horticultur`, necesare atât pentru
sectorul de cercetare cât [i pentru produc]ie [i \nv`]`mânt, \n anul
1948 a fost \nfiin]at` Facultatea de Horticultur` din cadrul Institutu-
lui Agronomic „Nicolae B`lcescu“ Bucure[ti, prima unitate de acest fel
\n ]ara noastr`. Concomitent prof. N. Constantinescu a ini]iat primul
program oficial de ameliorare [tiin]ific` a sortimentelor pomicole.
|n anul 1949 au fost \nfiin]ate sta]iunile experimentale pomicole
Bistri]a N`s`ud [i Voine[ti - Dâmbovi]a, \n cadrul c`rora Gh. Moruju,
V. Cociu, C. R`dulescu, D. Blaja, I. Ivan, [.a. au colectat [i ameliorat
numeroase soiuri din diferite specii pomicole.

62
Cultura pomilor \n România

|n anul 1951 a fost creat` \nc` o Facultate de Horticultur` la


Institutul Agronomic „Ion Ionescu de la Brad“ din Ia[i, unde un aport
deosebit [i-au adus A. Liacu, V. Cirea[`, Gh. Drobot` [.a.
|n anul 1952, \n cadrul Institutului de Cercet`ri Agronomice al
României s-a \nfiin]at sec]ia de pomicultur` cu 5 laboratoare, iar \n
1953 s-a \nfiin]at Sta]iunea experimental` horticol` din Cluj, având ca
profil principal pe cel pomicol [i unde s-au remarcat prin contribu]ii
deosebite R. Palocsay, St. Oprea, A. Botar [i M. Str`ulea.
Pentru conducerea [i \ndrumarea \ntregului sector de cercetare
din horticultura [i viticultura noastr`, \n anul 1957 a fost \nfiin]at
Institutul de Cercet`ri Horti-Viticole din Bucure[ti, având [i o sec]ie de
pomicultur`.
|n anul 1962, re]eaua de sta]iuni a acestui institut cuprindea 9 uni-
t`]i amplasate \n principalele centre pomicole: Voine[ti - Dâmbovi]a,
{tef`ne[ti [i Bilce[ti - Arge[, Tg. Jiu, Geoagiu - Hunedoara, Cluj, Bistri]a
N`s`ud, F`lticeni [i Ia[i. |n afar` de acestea s-au creat sectoare pentru
cercetare \n pomicultur` [i \n alte sta]iuni experimentale situate \n afara
perimetrului pomicol propriu-zis: S`ftica - Ilfov, M`rcule[ti - Ialomi]a [i
Murfatlar - Constan]a. Rezultatele ob]inute \n toate aceste unit`]i au fost
[i sunt de un real folos pentru zonarea produc]iei pomicole [i pentru
stabilirea agrotehnicii diferen]iate, \n func]ie de zon`.
|n anul 1967 a fost \nfiin]at Institutul de Cercet`ri pentru Pomicul-
tur` Pite[ti - M`r`cineni, \n cadrul Academiei de {tiin]e Agricole [i
Silvice (ASAS), care a desf`[urat [i desf`[oar` o activitate cu mare impor-
tan]` teoretic` [i practic` privind introducerea tehnologiilor moderne \n
pomicultur`, selec]ia clonal` a unor soiuri existente [i crearea altora noi,
ob]inerea, \nmul]irea [i difuzarea materialului s`ditor liber de viroze,
introducerea unor noi portaltoi clonali [i generativi (franc) etc.
Ca urmare a rezultatelor ob]inute \n cercetare, \n sectorul pomi-
col al ]`rii noastre s-a trecut de la cultura extensiv` la cea intensiv`,
iar mai apoi la cultura superintensiv`, proces care a impus l`murirea
a numeroase aspecte tehnice, organizatorice [i economice, \n vederea
cre[terii produc]iei [i eficien]ei muncii.
La dezvoltarea pomiculturii ca [tiin]` [i-au adus contribu]ia atât
cadrele din cercetare cât [i cele din \nv`]`mânt, precum [i numero[i
speciali[ti din produc]ie. Un exemplu elocvent al unei astfel de
colabor`ri este lucrarea fundamental` Pomologia Republicii Socialiste
România publicat` \n 8 volume \n perioada 1963 - 1969.
Cele peste 120 de teze de doctorat cu subiecte din pomicultur`
sus]inute \n ultimele 3 decenii ale secolului trecut, ca [i num`rul
foarte mare de lucr`ri [tiin]ifice \n Analele ICHV [i ale ICPP, precum [i

63
POMICULTUR~ GENERAL~

ale Institutelor de \nv`]`mânt supe-


rior agronomic au adus o contribu]ie
original` deosebit de valoroas` la
dezvoltarea [tiin]ei noastre pomi-
cole, la afirmarea ei \n ]ar` [i peste
hotare, precum [i la introducerea
noului \n produc]ie.
Legea pomiculturii adoptat` \n
anul 1974 cu toate imperfec]iunile
sale [i gre[elile pe care le-a generat a
contribuit la concentrarea exploa-
ta]iilor pomicole [i introducerea unor
tehnologii moderne de \nfiin]are [i
\ntre]inere a planta]iilor de pomi,
arbu[ti fructiferi [i c`p[un.
|n ultimii 30 de ani, ca urmare
a muncii de cercetare s-au omologat
Figura 4.1 [i introdus la \nmul]ire peste 260
Pomologia Republicii Socialiste soiuri valoroase autohtone [i 40 de
România, Editura Academiei portaltoi noi; \n colec]ii se p`streaz`
1963 - 1969 peste 7.000 genotipuri locale [i
str`ine din 21 de genuri [i specii po-
micole ca resurse de gene pentru programele de ameliorare; s-au
realizat numeroase tehnologii noi [i secven]e tehnologice cu aport \n
cre[terea poten]ialului productiv; s-au pus \n eviden]` mecanisme
biochimice ale rezisten]ei la boli [i s-a evaluat valoarea nutritiv` deo-
sebit` a unor specii noi de arbu[ti; s-au pus bazele trecerii la pomi-
cultura ecologic`, modern` [i eficient`.
|n prezent, prin trecerea rezultatelor \n fermele de produc]ie
proprii, prin loturi demonstrative [i organizarea de planta]ii \n cele
mai reprezentative bazine pomicole, prin recomand`ri practice [i in-
struiri, sta]iunile de cercetare constituie modele de referin]` pentru
activitatea din pomicultur`. Totodat`, prin abordarea unor cercet`ri
fundamentale [i aplicative reie[ite din practica pomicol` se \ncearc`
rezolvarea cât mai rapid` [i \n sprijinul produc`torilor a celor mai
diverse probleme prin ameliorare genetic`, noi tehnologii de plantare,
de rodire [i men]inere a poten]ialului productiv al livezilor, de ra]io-
nalizare [i combatere integrat` a bolilor [i d`un`torilor, de mecanizare
[i dezvoltare a produc]iei ecologice etc.

64
Ameliorarea
genetic`
a pomilor Capitolul 5

Principii [i metode. Ameliorarea genetic` a pomilor are ca obiec-


tive \mbun`t`]irea continu` a capacit`]ii de produc]ie [i calit`]ii acesteia
\n conformitate cu cerin]ele pie]ei [i consumatorilor. Are caracter aplica-
tiv [i constituie un element strategic de importan]` na]ional` având \n ve-
dere crearea de noi soiuri cu calit`]i organoleptice superioare, cu poten-
]ial de produc]ie sporit [i mai rezistente la principalele boli [i d`un`tori.
Realizarea acestor obiective presupune orientarea cercet`rilor spre
studierea bazelor genetice, biochimice [i fiziologice ale speciilor pomicole,
c`tre studiul comport`rii lor \n diferite condi]ii pedoclimatice pentru zo-
nare corect`, de asemenea spre selec]ia clonal` conservativ` \n scopul
men]inerii poten]ialului de produc]ie [i biologic, spre utilizarea eficient` a
fondului de germoplasm` (surse de gene) \n raport cu obiectivele urm`rite.
Dintre metodele de ameliorare cele mai folosite sunt cele con-
ven]ionale, ca hibridarea dirijat`, mutageneza [i selec]ia clonal`. |n
ultimele decenii s-au dezvoltat [i tehnici noi, din domeniul biotehno-
logiei, care scurteaz` durata procesului de ameliorare, \ntre care enu-
mer`m: cultura „in vitro“ de r`d`cini, apexuri, de ]esuturi, de embri-
oni imaturi, de endosperm. Ca aplica]ii pe termen mediu [i lung sunt
variabilitatea somaclonal`, variabilitatea gametoclonal`, cultura de
antere (androgeneza), cultura de ovare (ginogeneza), fecundarea „in
vitro“, culturile de protopla[ti, hibridarea somatic` (fuziunea de
protopla[ti), ob]inerea de hibrizi, cultura de suspensii celulare, cultura
[i clonarea monocelular`, linii celulare mutante, transferul de orga-
nite, transferul de cromozomi, transferul de gene etc.
A[a cum se cunoa[te progresul genetic \nregistrat pân` acum \n
ameliorarea soiurilor s-a datorat \n principal folosirii metodelor ne-
conven]ionale care presupun utilizarea unor genitori poten]iali de

65
POMICULTUR~ GENERAL~

caracter \ncruci[a]i \ntre ei, dup` care se ob]in semin]e [i puie]i


hibrizi care se testeaz` [i selec]ioneaz` \n timp dup` \nsu[irile dorite.
Schemele de selec]ie folosite \n programele de ameliorare geneti-
c` sunt \ntocmite \n concordan]` cu obiectivele urm`rite [i sunt de-
pendente de lungimea perioadei juvenile a speciei respective (tab. 5.1).

5.1. Principalele obiective ale amelior`rii


la speciile pomicole

La m`r, cele mai importante obiective privesc calitatea fructului


[i rezisten]a la boli, iar adaptarea la condi]iile climatice constituie un
interes major pentru ]`rile situate \n areale extreme. Exist` preo-
cup`ri ale amelioratorilor [i pentru ob]inerea de soiuri productive, cu
recolt` constant`, precum [i cu p`strare bun`, atât pentru consum \n
stare proasp`t` cât [i prelucrare.
Criteriile de selec]ie pentru calitate se refer` la aspectul fructului
(culoare, form`, m`rime) [i \nsu[irile gustative ale pulpei (gust, arom`,
textur`, suculen]`, con]inut \n zah`r [i aciditate, vitamina C etc.).
Obiectivele amelior`rii pentru calitatea fructelor trebuie s` ]in`
seama de cerin]ele consumatorilor din ]`rile respective. Astfel progra-
mele din China, Japonia, Brazilia sau India sunt concentrate pe fructe
dulci tip Fuji, Gala, Red Delicious, \n timp ce ]`rile nordice prefer`
fructe mai acide, ca Braeburn, Jonagold, Elstar.
|n privin]a genitorilor, \n toat` lumea soiurile comerciale valo-
roase Golden Delicious, Gala, Jonathan, Red Delicious, Idared, Fuji [i
Braeburn sunt cuprinse \n programele de ameliorare pentru calitate.
Dintre soiurile locale mai bine adaptate zonelor respective se folosesc
Mc Intosh \n Canada, Cox Orange \n Anglia, Lobo [i Aroma \n ]`rile
Scandinave, Elstar, Gloster, Melroze \n vestul Europei etc.
Pentru rezisten]a la boli [i insecte, amelioratorii folosesc ca
surse de rezisten]` gene din speciile de Malus, din care 80% revin
genei Vf. provenit` de la Malus floribunda 821 care \n ultimii 50 de ani
s-a utilizat \n backcross-uri modificate pe durata a 5-6 genera]ii de \n-
cruci[`ri. Ameliorarea pentru rezisten]` la rap`n (Venturia inaequalis)
este obiectivul principal al programelor de ameliorare, \n care sens
tendin]a este de a introduce alte surse de rezisten]` monogenic`
al`turi de Vf. (ex.: Va, Vr, Vb,Vbj [i Vm) - tab. 5.2.
A[a numitele Va - rezisten]` Antonovka, Vr - rezisten]` Malus
prunifolia [i \n general Vf - rezisten]` Malus floribunda 821 sunt rase
rezistente la rap`nul soiurilor de m`r.

66
Tabelul 5.1
Durata selec]iei pentru crearea de soiuri noi la principalele specii pomicole

67
POMICULTUR~ GENERAL~

Cele mai multe soiuri cu rezisten]` monogenic` Vf = V = Ventu-


ria (rap`n) [i f = Malus floribunda, sunt descendente din \ncruci[`rile
efectuate \n SUA la \nceputul anilor 20 din secolul trecut \ntre Malus
floribunda clonul 821 [i soiul Rome Beauty.
Rezisten]a la rap`n (Venturia inaequalis) este subordonat`
urm`toarelor gene principale Vf, Va, Vr, Vb, Vbj, Vm. Aceste rezisten]e
se bazeaz` pe unele gene dominante care \n reliefarea lor de genele
\nso]itoare pot fi modificate.
|ncepând din anul 1945 \n SUA [i \n Europa au fost dezvoltate
diferite \ncruci[`ri cu soiuri calitativ superioare [i comerciale. Majo-
ritatea soiurilor de m`r cu rezisten]` la rap`n cum sunt Florina,
Prima, Retina, Rewena, Topaz au gena Vf care provine de la m`rul s`l-
batic Malus floribunda clonul 821, cu fructul de m`rimea unei cire[e
\ncruci[at cu soiul Morgenduft (Parfumul dimine]ii). Marcatorii
pentru rezisten]a Vf permit cu o siguran]` de 98% s` precizeze dac`
\ntr-o s`mân]` exist` rezisten]a Vf.
Alt` alternativ` este folosirea rezisten]ei poligenice (de câmp), cu
toate c` trierea materialului \n ser` este dificil`, corelarea \ntre rezis-
ten]` pe frunze [i fruct fiind sc`zut`. La fel pentru f`inare este necesa-
r` l`rgirea investiga]iilor \n vederea descoperirii unor surse noi de re-
zisten]` \n afar` de PL 2 (Podosphaera leucotricha 2, de la Malus zumi).
Adaptarea climatic` constituie direc]ia principal` a programelor
de ameliorare din ]`rile nordice [i Canada, care caut` soiuri rezistente

Tabelul 5.2
Surse de rezisten]` - specii de m`r s`lbatic [i ornamental
F`inare Malus zumi
(Podosphaera leucotricha) Malus robusta
Malus floribunda (Vf.)
Rap`n Malus pumila (Vr.)
(Venturia inaequalis) Malus micromalus (Vm.)
Antonovka (Va)
Malus floribunda
Arsura bacterian`
Malus robusta
(Erwinia amylovora)
Old Home (p`r)
Afide
Malus robusta
(Aphis sp.)
P`duchele lânos
Northern spy.
(Eriosoma lanigerum)
Malus prunifolia
Roz`toare
Malus sieboldi

Dup` Organic Fruit Growing de K. Lind, s.a. 2003

68
Ameliorarea genetic` a pomilor

la gerurile de iarn` [i cu sezon scurt de cre[tere, folosind ca genitori


soiuri locale adaptate. Un program important se deruleaz` \n Brazilia,
respectiv crearea de soiuri cu perioad` de repaus relativ scurt, \n ve-
derea adapt`rii la diferitele areale din America de Sud.
Habitusul pomilor face obiectul unor programe de ameliorare care
urm`resc capacitatea, fructificarea spur [i tipul columnar. |n Fran]a,
caracterul „un fruct pe inflorescen]`“ [i recolt` constant` sunt al`turate
acestui obiectiv al amelior`rii.

La prun, obiectivul principal este ameliorarea rezisten]ei la


v`rsatul prunelor (sharka sau plum pox) care produce pagube \ndeosebi
\n ce prive[te calitatea fructelor. Pân` acum sursele de gene de rezisten-
]` folosite \n ameliorarea genetic` au condus la realizarea unui singur
soi \n Germania, denumit Jojo.
Alte obiective la Prunus domestica au \n vedere cre[terea m`rimii
fructelor peste 40 g [i fructificarea pe ramuri scurte.

La piersic, cele mai importante criterii de selec]ie se refer` la


m`rimea fructului, fermitatea, culoarea [i atractivitatea, calitatea
bun` [i rezisten]a la manipulare, \n contextul extinderii sezonului de
coacere cu soiuri foarte timpurii sau foarte târzii. Pe lâng` acestea \n
programele na]ionale sau regionale este inclus` adaptarea la condi]iile
specifice de mediu cum sunt rezisten]a la \nghe]urile de prim`var` [i
la gerurile de iarn`. Alte obiective se refer` la reducerea habitusului
pomilor (forme pitice [i compacte), ca [i la cre[terea rezisten]ei la boli
[i insecte.
Genetica fructului [i caracteristicile pomilor s-au studiat mul]i
ani pentru identificarea genelor majore care determin` \nsu[irile:
pulp` alb`/galben`, tipul de pulp` clingstone, pieli]` nectarin/piersic.
Crearea de soiuri se face \n principal prin \ncruci[`ri controlate [i
autopoleniz`ri, pu]ine soiuri având mutante. |n afar` de cultura em-
brionilor imaturi, tehnicile noi se folosesc pu]in datorit` dificult`]ilor
\n regenerarea explantelor. Cele mai \nsemnate cercet`ri se fac \n SUA,
unde s-au creat 54% dintre soiurile de piersic din cultur`.
Cooperarea interna]ional` este necesar` pentru rezolvarea
problemei rezisten]ei la boli [i insecte, diferen]iat pe zone \n func]ie
de importan]` Sphaerotheca pannosa, Plum pox - \n Europa; Myzus
persicae - \n Europa [i Asia; Monilia - \n majoritatea ]`rilor.
Cercet`rile de fiziologie [i genetic` sunt \ndreptate spre calitatea
fructului [i se refer` la con]inutul \n zah`r [i acizi, polifenoli, evolu]ia
fermit`]ii, pigmentul antocianic.

69
POMICULTUR~ GENERAL~

La cais, principalele obiective sunt orientate dup` destina]ia


fructelor, pentru consum \n stare proasp`t` \n vestul [i estul Europei,
America, pentru prelucrare \n Turcia, Africa de Sud, Noua Zeeland`,
confiate \n Grecia [i prelucrate ca gem [i b`uturi \n estul Europei.
Criteriile de selec]ie au \n vedere adaptarea zonal` exprimat`
prin produc]ie ridicat` [i constant`, iar limitele adaptabilit`]ii consti-
tuie una din caracteristicile speciei, ca urmare a \nghe]urilor târzii de
prim`var` [i perioadei timpurii de \nflorire.
Alte obiective sunt legate de \nsu[irile fructului (m`rime, fermi-
tate, form`, culoare, gust, rezisten]a la transport), epoca de coacere
timpurie sau cât mai târzie, rezisten]a la sharka, la Apricot Chlorotic
Leaf Roll (\n ]`rile mediteraneene), cancerul bacterian, Xanthomonas
pruni (\n America [i emisfera sudic`), Monilia [i Gnomonia \n ]`rile
din estul Europei).
Ca metode, se folosesc cele clasice de hibridare controlat` [i selec-
]ia individual` care au dat rezultatele cele mai bune, bazate pe alegerea
p`rin]ilor cu \nsu[iri fenologice evoluate [i performante ca genitori.

La cire[, primul obiectiv vizeaz` fructul [i se refer` la calitate,


respectiv m`rime de 9-10 g, fermitatea pulpei, rezisten]a la cr`pare [i
Monilia. |n privin]a pomului se dore[te precocitate [i productivitate,
autofertilitate, \nflorire târzie [i rezisten]` la ger, rezisten]` la
Pseudomonas, [i fructificare pe ramuri scurte.
|n acest scop se folosesc dou` metode: hibridarea intraspecific`
[i mutageneza, prin care s-au realizat forme autofertile [i cu fenotip
spur \n Anglia, Canada, Italia. Rezultate pozitive au fost ob]inute [i \n
Ungaria, Germania, S.U.A., România, Cehia.
La portaltoi, se urm`re[te controlul vigorii prin forme pitice [i
de vigoare mijlocie, cu precocitate \n rodire [i care imprim` o bun`
m`rime fructului. Acestea trebuie s` fie compatibile cu principalele
soiuri din cultur` [i s` aib` rezisten]` la factorii de stres abiotici [i
biotici (secet`, ap`, Armillaria, Agrobacterium etc.). Dintre realiz`ri se
disting cele din Belgia (Damil, Camil, Inmil), Italia (sel. Bologna - CAB),
Cehia (PHL - sel A, B, C), Germania (Gisela nr. 5, Giessen, Pi-ku), SUA
(Maxma).

La nuc, principalele obiective sunt: \nflorire târzie, fructificare


lateral`, precocitate, toleran]` la bolile bacteriene [i calitate bun` a
miezului. |n acest sens cercet`ri se desf`[oar` \n SUA la Universitatea
Davis, de 50 de ani unde s-au ob]inut 15 soiuri, precum [i \n Fran]a,
China, Ungaria [i Italia.

70
Ameliorarea genetic` a pomilor

|n privin]a portaltoilor de nuc, hibrid`rile interspecifice urm`-


resc controlul vigorii pentru men]inerea echilibrului cre[tere-fructifi-
care [i toleran]a la virusul CLRV (hibrizii dintre Juglans hindsii x
Juglans regia [i Juglans nigra x Juglans regia).

La castanul comestibil, produc]ia \n lume este relativ stabil`,


dar e \n declin \n Europa [i \n special \n Fran]a. Cel mai mare produ-
c`tor este China, urmat` de Turcia, Coreea [i Italia. Sunt cultivate 3
specii: C. crenata (Japonia, Coreea), C. mollisima (China), C. sativa (Eu-
ropa). |n afar` de ace[ti produc`tori tradi]ionali, alte câteva ]`ri
\ncearc` dezvoltarea cercet`rilor: Noua Zeeland`, Austria, SUA (Cali-
fornia, Oregon, Florida) [i Chile.
Programele de ameliorare au ca obiective rezisten]a genetic` la
boli - cancerul negru (Cryphonectria parasitica) [i boala cernelii violete
(Phytophthora sp.), \n aceast` direc]ie efectuându-se hibrid`ri inter-
specifice (C. crenata x C. sativa) [i selec]ie clonal`. |n Europa se \ntre-
prind cercet`ri \n Italia, Spania, Austria, Elve]ia, Fran]a [i Portugalia.

La migdal, principalele obiective ale programelor de ameliorare


vizeaz` constan]a produc]iei, \nflorirea târzie [i autofertilitatea, dar [i
rezisten]a la boli (Fusicoccum, Monilinia, Pseudomonas).
Soiurile autofertile ob]inute recent sunt Guara [i Lauranne.
Programe \n SUA (Univ. Davis din California), Fran]a, Spania, Turcia.

5.2. Tehnologia ob]inerii soiurilor de pomi


cu rezisten]` la boli [i d`un`tori

|n prezent cel mai important obiectiv al programelor de ame-


liorare care se desf`[oar` \n lume este cel referitor la rezisten]a la boli
[i d`un`tori având \n vedere pierderile cantitative [i calitative asupra
produc]iei de fructe.
De altfel, crearea de soiuri cu rezisten]` genetic` reprezint`
calea cea mai sigur`, eficace [i ieftin` \n prevenirea [i combaterea
bolilor [i d`un`torilor.
Datele acumulate \n domeniu arat` c` exist` o multitudine de
tipuri de rezisten]`, cea mai dorit` fiind cea complex`, care este
durabil` [i stabil`, dat` de mai multe gene majore.
La pomi se lucreaz` cu rezisten]a vertical` sau oligogenic`,
determinat` de o singur` gen` major`; cu rezisten]a poligenic` sau
orizontal`, precum [i cu toleran]a manifestat` prin pagube reduse.

71
POMICULTUR~ GENERAL~

Tabelul 5.3
Soiuri de m`r cu rezisten]` genetic` la rap`n
(Venturia inaequalis) ob]inute \n lume (1970-2003)
SUA Canada Brazilia Germania
Prima (Coop 2) Novo Easigro Primicia Reglindis
Priscilla Moira Catarina Realka
Sir Prize (Coop 5) Novamac Fran]a Reka
Jonafree (Coop 22) Murray Priam Releta
Liberty Trent Florina Relinda
Redfree (Coop 13) Mc. Free Judeline Remo
Blairmont Britegold Judaine Rene
Mc Shay Richelieu Baujade Retina
Freedom Rouville Delorina (Harmonie) Rewena
Dayton (Coop 11) Nova Spy Initial Reanda
Williams Pride (Coop 23) Belmac Ariane (x6407) Remura
Juliet (Coop 43) Primavera Dalinbel (DL 11) Ahrista
Gold Rush (Coop 38) Anglia Dalinco (DL 24) Renora
Enterprise (Coop 30) Gavin Dalinred (DL 13) Rebekka
Crimson Crisp (Coop 39) Redsleaves Doriane (x6690) Gerlinda
Primiera (Coop 42) Saturn Galarina (x4982) Resi
Pristine (Coop 32) Belgia Italia Rekarda
Scarlett O'Hara (Coop 25) Meryn Brina Recolor
Cehia România Golden Lasa Rusia
Jolana Romus 1 - Vf Golden Miza Yubilar
Melodie Romus 3 - Vf Golden Orange Afrodita
Vanda Romus 4 - Vf Nova (Enova) Bolotovskoe
Imuna Romus 5 - Vf Red Early Svezhest
Karmina Rebra - Vf Prime Red Condilorlovski
Rosana Pionier - Vf Primiera Veniaminovskoe
Selena Voinea - Vf Polonia Imrus
Topaz Generos - Poly Primula Elve]ia
Nela Poiana - Vf Sava Ariwa
Rubinola T120 - Vf Witos Diwa
Resista T195 - Vf Alka Mairac
Olanda Ciprian - Vf Early Freegold Galmac
Ecolette Aura - Vf Free Redstar Iduna
Santana Starkprim - Vf Melfree
R. Moldova Jonaprim - Vf J 79 Suedia
Coredar Salva - Vf Japonia Frida
Coremodet Bistri]ean - Vf Natsuka Fredrik

Crearea de soiuri rezistente implic` studiul rela]iilor gazd`


parazit, cunoa[terea surselor de rezisten]` la boli, a raselor fiziologice
ale parazitului [i a competi]iei \ntre su[ele acestuia.
C`utarea surselor de rezisten]` la boli [i d`un`tori ale unei specii
de pomi se face \n cadrul colec]iilor de germoplasm` [i se m`soar`

72
Ameliorarea genetic` a pomilor

prin expresia fenotipic` a soiului \n condi]ii de infec]ii artificiale [i a


comport`rii \n câmp pe o durat` \ndelungat`.
De regul` hibrid`rile controlate se efectueaz` \ntre genitori
purt`tori ai genelor de rezisten]` sau \ntre un genitor de rezisten]` [i
unul de calitate. Eliminarea pl`ntu]elor sensibile se face prin infec]ii
artificiale \n ser` \n stadiul 3-4 frunze, cele neinfectate fiind supuse
testului de calitate.
Rezisten]a la boli fiind de tip calitativ se supune regulilor gene-
ticii calitative, iar pentru ob]inerea calit`]ii comerciale a fructelor se
folosesc backcross-urile repetate care men]in rezisten]a [i sporesc de
la o genera]ie la alta celelalte caracteristici organoleptice.
Programe de ameliorare a rezisten]ei la boli [i d`un`tori se
desf`[oar` \n 26 ]`ri, \ntre care mai importante sunt SUA, Fran]a,
Canada, Germania, Cehia, Rusia, Italia, Anglia, România etc., iar cele
mai multe rezultate s-au ob]inut la m`r unde s-au creat peste 150 so-
iuri cu rezisten]` genetic` la rap`n (tab. 5.3.).
|n România, cercet`rile pentru ob]inerea de soiuri de m`r rezis-
tente la rap`n au fost ini]iate din anul 1953 la Sta]iunea Voine[ti, apoi
s-au extins la Tg. Jiu, Bistri]a [i Pite[ti. Dintre realiz`ri men]ion`m
soiurile de m`r Romus 1, 3, 4, 5, Pionier, Voinea (toate cu rezisten]` tip
Vf de la M. floribunda 821), Generos (cu rezisten]` orizontal` de la M.
zumi) etc.

5.3. De la m`rul s`lbatic la m`rul de cultur`

Toate speciile [i soiurile de cultur` \[i au originea \n formele s`l-


batice. A fost un drum lung pân` când din speciile s`lbatice primitive
s` ajungem la soiurile ob]inute de noi ast`zi. Drumul de la formele
s`lbatice la soiurile de cultur` poate fi ar`tat prin exemplul m`rului.
Ca predecesor al m`rului nostru de ast`zi se consider` specia
Malus sieversii - M`rul din Altai - care [i ast`zi este localizat \n nordul
lan]ului de mun]i Transili-Alatan, la altitudini \ntre 1.200 [i 1.800 m,
mai sus de ora[ul Alma Ata care \n traducere \nseamn` „Ora[ul
merelor“.
Originea soiurilor de m`r trebuie v`zut` \n spa]iul dintre Caucaz
[i Marele Altai \n Asia Central`. Mari suprafe]e \mp`durite cu specii
s`lbatice de m`r cum este m`rul din Caucaz (Malus orientalis) [i m`-
rul din Altai (Malus sieversii) au fost descoperite pe coastele lan]ului
de mun]i Tian-San (Alaikette, Alatau [i Talastau) de cercet`torii ru[i.
|n aceste locuri se \ntâlnesc o bog`]ie de forme s`lbatice de m`r. |n zo-

73
POMICULTUR~ GENERAL~

nele lor de suprapunere au luat na[tere prin \ncruci[`ri naturale \ntre


aceste dou` specii [i cu \nc` peste 20 de specii s`lbatice o mare bog`]ie
de forme. Toate \nsu[irile [i calit`]ile de valoare ale m`rului de ast`zi
cum sunt m`rimea, aspectul [i gustul sau rodirea pomilor au fost deja
observate la premerg`torii ini]iali ai soiurilor noastre de cultur`.
|n migrarea lor c`tre vest aceste specii s`lbatice [i bastarzii lor
au venit \n contact cu m`rul cu \nflorire timpurie (Malus praecox) din
sudul Rusiei. Vl`starii acestor \ncruci[`ri par s` fi \mbog`]it
mo[tenirea soiurilor de cultur`.
|nc` acum 10.000 de ani \.e.n. cre[teau \n zonele orientului asia-
tic mijlociu mere cu un diametru de 1,5 pân` la 6,0 cm [i o greutate de
6 pân` la 60 g.
Pe drumurile comer]ului m`rul a ajuns mai \ntâi la greci [i apoi
la romani. Primul m`r cultivat ar`ta foarte primitiv fa]` de soiurile de
ast`zi. Romanii i-au \mbun`t`]it gustul [i diferite soiuri de m`r edibile
ex. Api care exist` [i ast`zi au sosit datorit` romanilor pe teritoriul
Germaniei. Cu circa 2.000 de ani \.e.n. popoarele indogermanice \n
migrarea lor au adus semin]e din aceste centre din orient spre Europa
[i au contribuit la o extindere cu noi [i multiple combina]ii de gene.
Acela[i lucru s-a realizat [i prin deschiderea drumului m`t`sii cu circa
1.500 de ani mai târziu, din vestul Chinei pân` \n Orientul apropiat.
|n Europa central` cel mai vechi m`r provine dintr-o colib` din
Band aflat pe o ceramic` a epocii neolitice, din ultima epoc` de piatr`,
aproximativ \ntre 3.000 pân` la 1.800 \.e.n. descoperit` \n zona
Heilbronn - Böckingen din Germania.
Din aceast` descoperire [i alte din jurul Alpilor, privind a[a zise-
le mere ale locuin]elor lacustre a rezultat c` Malus praecox ca [i
Malus sylvestris deja la mijlocul epocii de piatr` erau fructe de cas`.
Prin aceasta se confirm` numele de m`r care \n vechea limb` german`
se nume[te „Aphul“ [i are origine` indogermanic`.
|n interpretarea de ast`zi se consider` c` m`rul de p`dure
(Malus sylvestris) a adus o mic` mo[tenire \n dezvoltarea soiurilor va-
loroase de cultur`. Mai de grab` a participat [i el la \mbog`]irea
soiurilor pentru cidru.
|nceputul culturii practice a pomilor poate fi reprezentat prin
migrarea oamenilor primitivi \n noi ]inuturi [i plantarea \n apropierea
locuin]elor a pomilor cu fructe gustoase. Scrierea antic` ne las` multe
m`rturii despre m`r despre care cu 300 de ani \.e.n. au fost cunoscute
un mare num`r de soiuri cu denumirile lor.
Dup` E. Baldini [i B. Marangoni originea m`rului trebuie c`utat`
cu circa 500 milioane de ani \n urm`. Cu siguran]` la sfâr[itul perioa-

74
Ameliorarea genetic` a pomilor

dei ter]iare \n multe zone ale suprafe]ei terestre existau specii de m`r
asem`n`toare sau identice cu plantele s`lbatice prezente ast`zi.
Aria geografic` a originii trebuie re]inut` ca fiind Asia oriental`
de unde m`rul a fost r`spândit \n zona Caucazului. |n aceast` ultim`
regiune au avut loc \ncruci[`ri naturale \ntre diverse specii care au dat
na[tere la diferite soiuri existente \nc` ast`zi (ex. grupul soiurilor
Renette). Fosile din perioada pliocenic` descoperite \n Siberia occiden-
tal` la Koshesvnikovo au eviden]iat prezen]a plantelor de m`r.
Plante s`lbatice din aceast` pomacee au existat \n p`durile
dealungul Dun`rii cu circa 6.500 ani \.e.n. |n aceste zone popula]iile
iliri [i cel]i au ales plante apte pentru cultur` [i au efectuat primele
planta]ii dând astfel origine la primele forme arhaice de pomicultur`.
M`rul era cultivat \n Egipt dealungul v`ii Nilului, probabil im-
portat din zona Canaan (Siria) la sfâr[itul sec. XIII \.e.n. Faraonul
Ramses al III-lea d`dea fructe la sacerdo]ii Templului din Teba.
|n timpul perioadei grece[ti sunt pu]ine informa]ii istorice, iar
m`rul este amintit de Hipocrate (sec. V-VI \.e.n.).
|n timpul epocii Romane m`rul a fost mult r`spândit [i sunt
numeroase cita]ii f`cute de diver[i autori printre care amintim pe
Pliniu (sec. I e.n.) care descrie 36 de soiuri de mere.
Mai departe referirile au fost numeroase, \n special \n perioada
rena[terii, când s-a ini]iat studiul pomologic al soiurilor. |n lume
exist` peste 40.000 de soiuri de pomi descrise, multe sunt \nc` \n
studiu [i multe au disp`rut.
Soiurile noi se realizeaz` \n mod continuu, dar \n cultur` se afl`
un num`r minim care este supus unei schimb`ri permanente.

Avem nevoie de soiuri noi? La aceast` \ntrebare se poate


r`spunde foarte semnificativ „Da - |ns`...“ Da, pentru c` soiurile
actuale nu pot s` \ndeplineasc` toate cerin]ele consumatorilor, vânz`-
torilor, produc`torilor [i pepinieri[tilor. Noi nu trebuie s` ne facem
vreo iluzie c` acest lucru va fi posibil vreodat`, deoarece cerin]ele atât
ale consumatorilor cât [i ale produc`torilor sunt schimb`toare.
Câteodat` cerin]ele sunt contrare [i numai o multitudine de
soiuri poate s` fie acceptat` de toate p`r]ile ca s` se ajung` la un
compromis. Fiecare soi este un compromis. {i aceasta va r`mâne [i pe
viitor \ntrucât „soiuri ideale“ nu vor fi. A[adar, noi avem nevoie [i pe
viitor de noi soiuri tot mai bune [i mai productive, cu care s` fie mereu
\mbun`t`]ite sortimentele.
|ns` marele comer] (en gros) nu este interesat \n l`rgirea sorti-
mentului. Noile soiuri trebuie s` fie mai bune decât cele existente [i pe

75
Tabelul 5.4
Speciile genului Malus, r`spândire [i folosire

(dup` Germplasm Resources Information Network - GRIN - 2000)

Nr. de
cromozomi Sinonime
Specii R`spândire Utilizare
[i apomixis [i clasific`ri
(A)
M. angustifolia Mich x 34 Estul SUA Ornamental
M. baccata var. baccata
M. rockii Rehder
M. sibirica Kom.
M. baccata f. jackii Rehder Nord estul
M. baccata f. gracilis Chinei, estul
Rehder Siberiei, Ornamental
M. baccata (L) Borkh 34, A
Mongolia, portaltoi
M. baccata f. subsp. nordul Indiei,
himalaica (Maxim) Buthan, Nepal
M. baccata var. himalaica
C.K. Schneid
M. baccata var. sibirica
C.K. Schneid
M. baoshanensis G.T. Sud-centrul
-
Dong Chinei
M. brevipes Rehder 34 Ornamental
M. coronaria var. dasycaly
x Rehder
M. fragrans Rehder
M. glabrata Rehder Estul SUA [i Ornamental
M. coronaria Mill. 51, 68, A
Canada fructe
M. glaucescens Rehder
M. lancifolia Rehder
M. bracteata Rehder
Sud-centrul
M. daochengensis CL -
Chinei
M. malus (L) Britton
M. pumila auct. Cultivat [i
naturalizat \n Fructe,
M. x domestica Borkh 34, 51, 68, A M. sylvestris auct. regiunile medicin`
M. sylvestris var. domes- temperate
tica (Borkh) Mansf.
M. formosana Kawak [i Sud-estul
M. daumeri (Bois) Kaidz Chinei, Taivan
-
Achev M. laosensis (Cardot) A.
Sud-estul Asiei
Chev
M. florentina M. crataegifolia (Savi) Turcia, Grecia,
34 Ornamental
(Zuccagni) C.K. Schneid Kaehne Italia, Balcani
M. floribunda Siebold
34 Ornamental
ex Van Houtte
M. fusca var. diversifolia
(Bong) C.K. Schneid
M. fusca (Rof) C.K M. rivularis Douglas ex Vestul SUA [i
34
Schneid Hock. Canada
M. diversifolia (Bong)
M. Roem

76
Nr. de
cromozomi Sinonime
Specii R`spândire Utilizare
[i apomixis [i clasific`ri
(A)
Ornamental
Centrul [i estul
M. halliana Koehne 34, 51 portaltoi, fruc-
Chinei, Japonia
te, medicin`
Nord-centrul
M. honanensis Rehder -
Chinei
Ornamental
Centrul [i sud-
M. hupehensis Rehder 34, 51, 68, A M. theifera Rehder portaltoi, fruc-
estul Chinei
te, medicin`
M. ioensis var. texana Ornamental
M. ioensis Britton 34, 51 Centrul SUA
Rehder fructe
M. jinxianensis J. Q.
- Nordul Chinei
Deng [i J.Y. Hong
M. kansuensis (Batalin) 34 China central`
M. komarovii (Sorg) Nord-estul
-
Rehder Chinei
M leiocalyca S.Z. Nord-estul
-
Huang Chinei
M. maerkangensis
- China central`
M.H. Cheng [i al.
M. sachalinensis Juz
M. baccata var. cerasifera
(Spach) Koidz
Centrul [i
M. baccata var. mandshu- nord-estul
M. mandshurica rica (Maxim) C.K. Schneid Chinei,
34 Portaltoi
(Maxim) Kom
M. cerasifera Spach Estul Rusiei,
Japoniei
M. mandshurica var
Sachalinensis (Juz)
Panomar.
M. melliana (Hand- Sud estul
- Fructe
Mazz) Rehder Chinei
M. micromalus Centrul [i estul Portaltoi, fruc-
34, 51
Makino Chinei, Japonia te, medicin`
M. muliensis T.C.Ku - China central`
M. ombrophila Hand- Sud-centrul
-
Mazz Chinei
M. sylvestris subsp.
M. orientalis Uglitzk - Caucaz, Iran
orientalis Browicz
M. orthocarpa
- Taxon necunoscut Ornamental
Lavallee ex. anon.
M. prattii (Hemsl.)
34 M. kaido Dippel China central` Fructe
C.K. Schneid
M. prunifolia (Willd) China central` Ornamental
34
Borkh. [i de stat portaltoi

77
Nr. de
cromozomi Sinonime
Specii R`spândire Utilizare
[i apomixis [i clasific`ri
(A)
M. pumila var.
niedzwetzkyana (Dieck)
C.K. Schneid
M. sylvestris var.
niedzwetzkyana (Dieck)
L.H. Boiley
Portaltoi
M. pumila Mill. 34 M. niedzwetzkyana Dieck Europa de est
ornamental
M. paradisiaca (L) Medik

M. dasyphylla Borkh
M. pumila var. paradisiaca
(L) C.K. Schneid
Necunoscut \n
M. sargentii Rehder 34, 51, 68, A Ornamental
cultur`
M. sieversii subp.
turkmenorum (Juz [i
Popov) Likhonos
M. sieversii var.
M. sieversii (Ledeb) M. kirghisorum (Al. Fed [i Portaltoi,
- Fed) Ponomar. Asia central`
Roem fructe
M. kirghisorum Al. Fed [i
Fed
M. turkmenorum Juz [i
Popov
China de sud [i
M. sikkimensis (Wenz)
Central`, nor- Portaltoi,
Koehue ex 51, A
dul Indiei, ornamental
C.K.Schneid
Buthan
M. spectabilis (Aiton)
China de est Ornamental
Borkh.
M. praecox (Pall) Borkh.
Ornamental,
M. sylvestris Mill. - M. silvestris var. praecox Europa
fructe
(Pall) Ponomar.
M. toringo (Siebold) M. sieboldii (Regel) China de est, Ornamental,
34, 51, A
ex de Vriese Rehder Japonia, Corea portaltoi
M. toringoides M. transitoria var.
51, 68, A China central` Portaltoi
(Rehder) Hughes toringoides Rehder
M. transitoria (Batalin) China de nord
34, 51 Portaltoi
C.K. Schneid [i central`
M. tschonoskii
34 Japonia
(Maxim) C.K. Sneid
M. xiaojinensis M.H.
China central` Portaltoi
Cheng [i N.G. Jiang
M. yunnanensis M. yunnanensis var. China de sud [i Ornamenta,
34
(Franch) C.K.Schneid veitchii (Veitch) Rehder central` portaltoi
M. zumi var. calocarpa
M. zumi (Matsum)
34 Rehdor M. seiboldii var. Japonia
Rehder
calocarpa Rehder
Docynia indica (Wall) M. docynioides C.K. Himalaia de
-
Decne Schneid est, Asia SE
Eriolobus trilobata M. trilobata (Poir) C.K. Estul Medite-
34
(Poir) M. Roem. Schneid ranean

78
Nr. de
Specii
cromozomi Sinonime
R`spândire Utilizare
[i apomixis [i clasific`ri
SECUNDARE
(A)
M. x adstringens
34, 51 M. baccata x M. pumila Numai cultivat Ornamental
Zabel
M. baccata x M.
M. x arnoldiana
floribunda
(Rehder) Sarg. ex 34 Numai cultivat Ornamental
M. floribunda var.
Rehder
ornoldiana Rehder
M. prunifolia x
M. sieversii
M. prunifolia var. rinkii Portaltoi,
M. x asiatica Nakai - Cultivat \n Asia
(Kaidz) Rehder fructe
M. rings sieboldex
Carriere
M. x astracanica hort.
- M. prunifolia x M. pumila Numai cultivat Ornamental
ex. Dum. Cours
M. x atrosanguinea
- M. halliana x M. toringo Numai cultivat Ornamental
(Späth) C.K. Schneid
M. x dawsoniana
34 M. domestica x M. Jusca Numai cultivat Ornamental
Rehder
M. x hartwigii Koehne 34 M. bacata x M. haliana Numai cultivat Ornamental
M. x magdeburgensis
- M. pumila x M. spectabilis Numai cultivat Ornamental
Hatwig
M. x purpurea Lemoinei x
M. x moerlandsii Door 34 Numai cultivat Ornamental
M. toringo
M. x platycarpa M. domestica x M. America Nord-
51, 68, A
Rehder caranaria Est
M. atrasanguinea x M.
pumila niedzwetzkyana
M. x purpurea f. eleyi
(Bean)
M. x purpurea M. floribunda var.
34 Numai cultivat Ornamental
(E. Barbier) Rehder lemoinsi
M. x purpurea f. lemoinsi
M. x purpurea var.
aldenhamensis Rehder
M. x robusta (Carriere) Ornamental,
34 M. baccata x M. prunifolia China, cultivat
Rehder Portaltoi
M. x scheideckeri M. floribunda x M.
- Numai cultivat Ornamental
Späth ex. Zabel prunifolia
M. x soulardii (LH SUA central`, Fructe,
34 M. ioensis x M. pumila
Bailey) Britton nat. [i cult. ornamental
M. x sublobata
- M. prunifolia x M. toringo Numai cultivat Ornamental
(Dippel) Rehder

79
POMICULTUR~ GENERAL~

cât posibil s` \nlocuiasc` un anumit soi din sortiment. Introducerea


noilor soiuri cere timp [i r`bdare [i este legat` de cheltuieli impor-
tante. Deja constrângerile economice existente conduc cu u[urin]` la o
monotonie a sortimentului din comer] [i multitudinea soiurilor
existente sunt repede l`sate uit`rii.
Noi avem nevoie [i de soiuri vechi [i foarte vechi. Noi avem ne-
voie de soiurile vechi nu pentru animarea comer]ului [i pie]ii, ci
pentru p`strarea multitudinii genetice ca purt`toare ale principalelor
caractere pentru ameliorare ca [i pentru istorie [i mo[tenirea cultu-
ral` ce trebuie p`strat` pentru vi-
itoarele genera]ii. Numeroase so-
Romus 1
iuri vechi au [i ast`zi importan]a
lor nelimitat` ca soiuri pentru
pomi r`zle]i destina]i pentru pro-
duc]ia de cidru [i material de
selec]ie pentru noile \ncruci[`ri.

Rebra Bistri]ean

Soiuri de m`r
cu rezisten]`
genetic` la rap`n
create \n România
Ciprian

80
Ameliorarea genetic` a pomilor

Remus

Generos

Starkprim

Pionier

Romus 4

Soiuri de m`r
cu rezisten]`
genetic` la rap`n
create \n România

81
POMICULTUR~ GENERAL~

Aura

Romus 3 Voinea

Salva

Ionaprim

Soiuri de m`r
cu rezisten]`
genetic` la rap`n
create \n România

82
Zonele
de vegeta]ie
[i regiunile
pomicole din
România Capitolul 6

6.1. Zonele de vegeta]ie

|n literatura de specialitate mai recent`, pentru vegeta]ia dife-


ren]iat` \n func]ie de latitudine se utilizeaz` no]iunea zon`, iar pentru
cea determinat` altitudinal (de relief) se folose[te termenul de etaj de
vegeta]ie.
|n ]ara noastr` se \ntâlnesc trei zone de vegeta]ie diferen]iate la-
titudinal: zona de step`, zona de silvostep` [i zona p`durilor de fo-
ioase, reprezentat` prin cer (Quercus cerris), gârni]` (Q. frainetto) [i
stejar (Q. robur).

Zona de step` este aceea \n care, datorit` secetei de lung` durat`,


p`durile lipsesc, vegeta]ia fiind reprezentat` prin plante anuale cu du-
rata de via]` ce nu trece de un sezon [i care, dup` pieirea lor, nu las`
decât semin]e [i fructe; uneori se \ntâlnesc [i tufi[uri de specii xerofile
[i, mai rar, pâlcuri de p`duri din specii termofile, influen]ate de factori
locali. Aceast` zon` ocup` B`r`ganul, partea central` [i sud-estic` a
Dobrogei.
Sub raportul climatic stepa se caracterizeaz` prin precipita]ii
pu]ine (350-450 mm anual, uneori sub 250 mm), perioade lungi de
secet`, umiditate atmosferic` sc`zut`, diferen]e mari \ntre tempe-
raturile maxime din lunile calde [i cele minime, din lunile reci.
Solurile caracteristice sunt cele b`lane [i cernoziomurile.
Flora pomicol` spontan` este foarte s`rac`, fiind reprezentat`, prin
speciile Amygdalus nana, Cerasus chamaecerasus, Prunus spinosa [.a.
|n condi]ii de irigare, se pot cultiva cu rezultate foarte bune:
caisul, piersicul, migdalul, prunul, p`rul, gutuiul, cire[ul, vi[inul,

83
POMICULTUR~ GENERAL~

nucul, c`p[unul [i alte specii pomicole, a[a cum demonstreaz` rezul-


tatele ob]inute la M`rcule[ti-Ialomi]a, Medgidia, Mangalia [i \n alte
centre.

Zona de silvostep` este caracterizat` prin alternan]a forma]iunii


de step` cu aceea de p`dure. Vegeta]ia lemnoas` este reprezentat` prin
speciile de stejar termofile: stejarul brum`riu (Quercus pedunculiflora),
stejarul pufos (Q. pubescens), stejarul pedunculat (Q. robur) [i gârni]a (Q.
frainetto), speciile de stejar mezofile: Q. cerris (cerul) [i Q. petraea
(gorunul), care cresc \n amestec cu frasini sudici, ca: Fraxinus holotricha,
Fraxinus oxycarpa [i Fraxinus ornus, carpin (Carpinus orientalis) [.a.
Dintre speciile pomicole spontane se \ntâlnesc: Cerasus fruticosa,
Cerasus mahaleb, Amygdalus nana, Pyrus sylvestris [.a.
Se disting o silvostep` sudic` [i alta nordic`.
Silvostepa sudic` este reprezentat` prin partea de silvostep` a
Dobrogei, Burnas, partea sudic` a Olteniei, silvostepa din sudul [i
centrul Moldovei. Temperatura medie anual` este de 10,5-11,5°C, iar
precipita]iile \nsumeaz` 350-500 mm anual.
Silvostepa nordic` este reprezentat` prin mai multe insule
situate la mari distan]e \ntre ele, [i anume: dou` \n nordul Moldovei
(una aproape de localitatea Siret, iar alta \ntre Suceava [i F`lticeni),
una \n centrul Transilvaniei (cunoscut` sub denumirea de „Câmpia
Transilvaniei“), iar altele \n Cri[ana [i Banat. Temperatura medie
anual` \n silvostepa nordic` este de circa 9°C, iar precipita]iile de 500
mm anual. |n silvostepa din Cri[ana [i Banat condi]iile de clim` sunt
aproape de acelea ale silvostepei sudice.
Solurile caracteristice pentru silvostep` sunt cernoziomurile
levigate [i cernoziomurile argilice.
|n silvostep`, toate speciile pomicole g`sesc condi]iile favorabile
[i foarte favorabile de cre[tere [i fructificare.

Zona p`durilor de foioase se \mparte \n dou` subzone: una cu


p`duri de cer [i gârni]`, iar alta cu p`duri de stejar pedunculat (Q.
robur) [i uneori de gorun (Q. petraea).
Prima subzon` este mai r`spândit` \n sudul [i vestul ]`rii, cerul
[i gârni]a fiind specii termofile. Solul caracteristic acestei subzone
este brun ro[cat de p`dure.
Pentru cea de-a doua subzon`, tipurile de sol caracteristice sunt
cele brune podzolite [i cenu[ii de p`dure.
|n ambele subzone exist` condi]ii foarte bune pentru toate
speciile pomicole cultivate \n ]ara noastr`.

84
Zonele de vegeta]ie [i regiunile pomicole din România

6.2. Etajele de vegeta]ie

Etajul gorunului ocup` dealurile mici, mijlocii [i \nalte de la


200-300 m pân` la 700 m. Solurile caracteristice acestui etaj sunt:
brune, podzolite, cenu[ii [i soluri podzolite argilo-aluvionare.
|n acest etaj, condi]iile de mediu sunt favorabile pentru aproape
toate speciile pomicole cultivate la noi.

Etajul fagului ocup` o suprafa]` de aproape dou` milioane de


ha \n ]ara noastr`. Limitele lui inferioare [i superioare variaz` \n
func]ie de latitudine, expozi]ie, roc` [i al]i factori. Limita inferioar`
este de 600 m altitudine \n Subcarpa]ii meridionali, iar \n partea
nordic` de 400-500 m. Limita superioar` este de 1.200-1.400 m pe
versan]ii sudici ai Carpa]ilor meridionali.
Temperatura medie anual` variaz` \ntre 8-9°C la limita
inferioar` [i 6°C la cea superioar`, iar precipita]iile sunt cuprinse \ntre
600-900 mm, \n func]ie de altitudine. Solurile sunt variate: solurile
podzolice argilo-iluviale, brune, brun podzolite, brun-argilice, brun-
ro[cate (\n partea de sud a ]`rii), cenu[ii (\n partea de est a ]`rii),
rendzine, pseudorendzine, soluri negre de fânea]` etc.
Spre limita inferioar` a etajului sunt condi]ii favorabile pentru
m`r, p`r, prun, vi[in, nuc, c`p[un [i arbu[ti fructiferi. Spre limita
superioar` se \ntâlnesc Vaccinium myrtillus, V. vitis idaea [i zmeurul
s`lbatic.
Trecerea de la etajul gorunului la etajul fagului, ca de altfel [i la
celelalte etaje, nu se face brusc, ci adeseori prin p`duri de amestec: fag
cu gorun la partea inferioar`, fag cu brad sau fag cu molid, spre limita
superioar`.

Etajul coniferelor are dou` subetaje: al molidului, \ntre 800 [i


1.700 m [i al jneap`nului [i ienup`rului pitic. Acest etaj nu este favo-
rabil pentru pomicultur`, temperatura medie fiind \n subetajul moli-
dului de 6°C la limita inferioar` [i 2°C la cea superioar`, iar
precipita]iile de 700-900 mm anual.

Etajul paji[tilor alpine cuprinde crestele mun]ilor \nal]i, aco-


perite de vegeta]ie ierboas`, scund` [i deseori cu cre[tere \n form` de
tufe dese. Acest etaj nu intereseaz` pomicultura.

85
POMICULTUR~ GENERAL~

6.3. Regiunile pomicole

|n baza studiilor efectuate de N. Constantinescu [i D. Teaci


(1967) \n cuprinsul ]`rii noastre au fost stabilite 13 regiuni pomicole
(fig. 6.1), din care 5 \n zona subcarpatic` a piemonturilor [i dealurilor,
3 pe podi[uri [i platforme, 4 \n zona de [es [i coline [i una \n zona
inundabil` a Dun`rii. |n cadrul fiec`rei regiuni numai anumite tere-
nuri sunt destinate culturii pomilor.

Regiunea I. Dealurile meridionale [i de sud-est. Cuprinde


partea deluroas` a jude]elor: Mehedin]i, Gorj, Vâlcea, Arge[, Dâm-
bovi]a, Prahova, Buz`u [i Vrancea, precum [i platformele Strehaia,
Cotmeana [i Cânde[ti. Versan]ii au \nclinare sudic`, sud-estic` sau
sud-vestic`; v`ile râurilor principale, având orientarea nord-sud, sunt
largi [i calde, lipsite de curen]i reci.
Clima este continental`, atenuat` de factorii orografici, hidrografici
[i biosferici. Temperatura medie anual` de 6 ... 10°C, temperatura norma-
l` a lunii ianuarie are valoarea de -2 ... -3°C [i nu scade sub -7,5 ... -8,8°C,
gerurile sub -24 ... -27°C sunt foarte rare, iar durata intervalului f`r`
\nghe] este de 160-190 zile. Temperatura normal` a lunii iulie: 18 ... 21°C.
Durata medie a perioadei de vegeta]ie: 235 zile (10.III-1.XI). Precipita]iile
medii anuale variaz` \ntre 550 [i 1.000 mm, iar umiditatea relativ` a
aerului \ntre 45-60%. Frecven]a \nghe]urilor este destul de mare.
Solurile predominante sunt: brun-argilice, brun-podzolite,
brune (80-85%), iar local: negre de fânea]`, rendzine,pseudorendzine
mai pu]in favorabile pomilor.
Flora pomicol` spontan` este foarte bogat` [i reprezentat` prin:
m`r p`dure], p`r p`dure], p`ducel, cire[ p`s`resc, porumbar, alun, corn,
zmeur [i mur. |n depresiunea subcarpatic` a Olteniei cresc spontan
castanul dulce [i alunul turcesc, iar semispontan smochinul, toate aceste
specii constituind indicatori ai influen]ei climatului mediteranean.
Bazinele pomicole sunt numeroase, cu centre de cultur` locali-
zate pe v`ile râurilor ce str`bat regiunea (Jiu, Olt, Arge[, Dâmbovi]a,
Ialomi]a, Prahova, Buz`u).

Regiunea a II-a. Piemonturile de vest. Cuprinde dealurile


Re[i]ei, Lugojului, F`getului [i podi[ul Lipovei, depresiunea Ha]egului,
Or`[tiei [i Sebe[ului, depresiunea Bozovici (\n sud), dealurile Beiu[ului
[i Gurahon]ului, precum [i terasele Cri[ului, suprapunându-se par]ial
cu jude]ele Timi[, Hunedoara, Arad [i Bihor. Versan]ii au expozi]ii
variate: sudice, nordice, estice [i vestice.

86
Figura 6.1
Harta regiunilor
pomicole din România

87
POMICULTUR~ GENERAL~

Clima este continental-moderat`, \n general umed` (550 - 1.000


mm precipita]ii anual). Temperatura normal` anual`: 6 ... 10°C; tempe-
ratura normal` a lunii ianuarie: -2 ... -4,5°C; minime absolute: -24 ... -
27°C; temperatura normal` a lunii iulie: 18 ... 21°C. Durata perioadei de
vegeta]ie este de 240-250 zile, iar a intervalului f`r` \nghe] de 175-180
zile. Umiditatea atmosferic` mai ridicat` este consecin]` a invaziei de aer
maritim. Brumele târzii de prim`var` au frecven]` redus` [i rareori
produc pagube.
Solurile predominante sunt: brun-argilice [i brun-podzolite (70-
75%), iar local soluri podzolice argiloiluviale, brune, pseudorendzine,
rendzine, soluri negre de fânea]`, soluri erodate [i cu fertilitate \n general
slab`.
Flora pomicol` spontan` este asem`n`toare celei din regiunea I.
|n cultur` predomin` prunul. Sunt [i centre (Obreja, Bolova[ni]a,
Bârlova) unde predomin` m`rul, cu numeroase soiuri autohtone.
Bazine pomicole: ale râurilor Belareca, Caransebe[, Mure[ului
pân` la Sebe[ [i al celor trei Cri[uri.

Regiunea a III-a. Podi[ul Some[an. Cuprinde partea deluroas`


a jude]elor Maramure[, Satu-Mare, S`laj, Cluj [i Bihor. Pantele au
expozi]ie vestic`, nordic` sau sudic`, \n func]ie de orientarea v`ilor.
Clima este continental`-moderat`, temperatura medie anual`
fiind de 7,5 ... 8,5°C, durata intervalului f`r` \nghe] de 180-190 zile, iar
a perioadei de vegeta]ie de 240 zile. Precipita]iile \nsumeaz` 650-800
mm anual, iar umiditatea atmosferic` este de 70%. Brumele au o frec-
ven]` sc`zut`.
Solurile predominante sunt cele brun argilice, brun podzolite,
soluri podzolice argiloiluviale, brune pe alocuri, soluri erodate.
Flora pomicol` este bogat`, reprezentat` prin acelea[i specii ca
[i \n regiunile I [i II.
Centrele pomicole principale sunt: {imleul Silvaniei, {omcu]a
Mare, Seini, Dej [.a.

Regiunea a IV-a. Bordura Podi[ului Transilvaniei [i }ara


Bârsei. Cuprinde dealurile Sebe[ului [i F`g`ra[ului, cele de la Rupea,
Odorhei, Mure[, Reghin [i Bistri]a-N`s`ud, precum [i depresiunile
Târgului L`pu[, Baia Mare, Sighet [i }ara Oa[ului, o parte din câmpia
jude]ului Satu Mare; districte insulare din }ara Bârsei, Miercurea
Ciuc, Gheorghieni.
Orografia este foarte variat` (v`i, dealuri), iar versan]ii au
orient`ri diferite.

88
Zonele de vegeta]ie [i regiunile pomicole din România

Clima, \n general, este rece (excep]ie Cisn`die [i Sf. Gheorghe),


temperatura medie anual` variaz` de la 4°C pân` la 8,5°C, iar
precipita]iile \nsumeaz` 700-1.000 mm anual.
Solurile predominante: brun argilice, negre de fânea]`, l`covi[ti
[i soluri gleice, soluri brun podzolite [i brune.
Flora pomicol` spontan`, este s`rac`.
Centrele pomicole principale sunt: Baia-Mare, Bistri]a-N`s`ud,
Cisn`die, Cisn`dioara, Sf. Gheorghe, Câmpeni, Sighet, Rupea [i Reghin.

Regiunea a V-a. Subcarpa]ii Orientali. Cuprinde dealurile [i


terasele de pe dreapta Siretului, par]ial podi[ul F`lticeni, depresiunile
Liteni-Suceava [i R`d`u]i.
Expozi]ia este estic` [i nord-estic`; v`ile sunt strâmte [i bântuite
de curen]i reci, care defavorizeaz` cre[terea [i rodirea pomilor.
Clima este pronun]at continental`, cu ierni geroase prelungite,
veri calde [i secetoase. Temperatura medie anual` este 7 ... 8,1°C, iar a
lunii ianuarie de -5,5 ... -6°C, rar -11°C. Se \nregistreaz` geruri pân` la
-32,7°C, periculoase pentru pomi. Temperatura medie a lunii iulie este
de 19,3°C, iar maxima absolut` de 37,5°C. Intervalul f`r` \nghe] are o
durat` de 150-170 zile, iar perioada de vegeta]ie de 220 zile. Pericolul
brumelor târzii de prim`var` este mare. Precipita]iile \nsumeaz`
500-600 mm anual, iar umiditatea atmosferic` este de 65-70%.
Solurile predominante sunt cele cenu[ii, brun argilice [i brun
podzolite, negre de fânea]`.
Flora pomicol` spontan` este reprezentat` prin meri p`dure]i, peri
p`dure]i, porumbar etc. |n cultur`, specia predominant` este m`rul.
Bazinele pomicole: ale Siretului, Sucevei, Moldovei, Bistri]ei [i
Trotu[ului.

Regiunea a VI-a. Podi[ul Târnavelor. Cuprinde dealurile \nalte


ale Târnavelor, dealurile Târn`venilor, Media[ului [i ale Sighi[oarei.
Se suprapune par]ial cu jude]ele Sibiu, Bra[ov [i Mure[.
Orografia: deluroas`, cu luncile Târnavelor largi [i expozi]ia
coastelor foarte variat`.
Clima este continental moderat`, temperatura medie anual` fiind
de 7,5 ... 9,5°C. Gerurile mari sunt relativ rare. Durata intervalului f`r`
\nghe] este de 160-185 zile, iar a perioadei de vegeta]ie de 235 zile.
Precipita]iile \nsumeaz` 600-700 mm anual.
Solurile sunt brun argilice, brun podzolite, local negre de
fânea]`, pseudorendzine, soluri erodate.
Flora pomicol` este s`rac` \n specii [i soiuri locale.

89
POMICULTUR~ GENERAL~

Centrele pomicole principale: Media[, Dumbr`veni, Sighi[oara,


Târn`veni [i Agnita.

Regiunea a VII-a. Câmpia Transilvaniei. Cuprinde zona de


silvostep` [i forestier` din centrul Transilvaniei [i Podi[ul Seca[elor.
Clima este continental-moderat`, de silvostep`, r`coroas`,
potrivit de secetoas`, cu temperatura medie anual` de 8 ... 8,5°C,
durata intervalului f`r` \nghe] de 175-190 zile, iar a perioadei de
vegeta]ie de 240 zile. Precipita]iile \nsumeaz` 550-650 mm anual.
Solurile predominante sunt brun argilice, brun podzolite, negre de
fânea]`, cernoziomuri argilice [i cernoziomuri levigate.
Flora pomicol` este cea caracteristic` silvostepei, cultura
pomilor fiind relativ slab dezvoltat`. Pe v`i [i coaste se \ntâlnesc livezi
de prun, m`r, cire[ [i vi[in, precum [i nuci. |n mai multe centre
reu[e[te piersicul [i caisul.
Centre pomicole: Blaj, Cluj, Turda, Aiud, Alba Iulia [i Ocna Mure[ului.

Regiunea a VIII-a. Podi[ul Moldovei. Cuprinde dealurile Bârla-


dului, valea Siretului, delurile Cozancea, Cop`l`u, Negre[ti, Copou,
pân` \n Dorohoi; se suprapune par]ial cu jude]ele Vaslui, Bac`u, Ia[i [i
Boto[ani.
Orografia este foarte variat`; predomin` pantele orientate spre
nord-est [i sud-vest.
Clima este pronun]at continental`, temperatura medie anual` fiind
de 8,5-9,5°C, iar precipita]iile de 440-500 mm anual.
Solurile predominante sunt: solurile cenu[ii, brune argilice, brun
podzolite, cernoziomuri argilice [i cernoziomuri levigate, solurile pod-
zolice, argiloiluviale, soluri erodate \ndeosebi \n bazinul Bârladului.
Centre pomicole: Negre[ti, Cotnari, Comarna Vi[ani [.a.

Regiunea a IX-a. Câmpia Român` de vest. Cuprinde zona de


step` [i silvostep` din Oltenia [i Muntenia, la vest de linia Mizil-
Urziceni-Lehliu-C`l`ra[i.
Orografia: [es, dealuri [i terase mici.
Clima are caracter continental, de silvostep` sau de step`. Tempe-
ratura medie anual` este de 10-11,5°C, a lunii ianuarie de -2,5 ... -3,0°C.
Intervalul f`r` \nghe] are o durat` de 178-205 zile, iar perioada de vege-
ta]ie de 245 zile. Precipita]iile variaz` de la 350 mm la 600 mm anual.
Umiditatea atmosferic` este cuprins` \ntre 56-64%, coborând vara pân`
la 45-50%. Brumele târzii, dup` 15 aprilie, sunt foarte rare. Se \nregis-
treaz` vânturi puternice, cu direc]ie est-vest, atingând 50-75 km/or`.

90
Zonele de vegeta]ie [i regiunile pomicole din România

Solurile sunt variate: \n sud - cernoziomuri, cernoziomuri levigate


[i cernoziomuri argilice, psamosoluri la Segarcea-Cujmir, B`ile[ti-Calafat;
\n nord - brun ro[cat de p`dure, aluviale, cernoziomuri de lunc`, nisipuri
\n sudul Olteniei; la B`ile[ti-Pleni]a, Ciuperceni, Tâmbure[ti, Bechet [i
D`buleni.
Flora pomicol` este cea tipic` de silvostep` [i step`. Speciile
pomicole mai bine reprezentate sunt prunul, corcodu[ul, caisul,
cire[ul, vi[inul, m`rul, gutuiul, p`rul, nucul [i dudul.
Centre pomicole: Pleni]a-Calafat, Craiova-Co[ereni, Turnu M`-
gurele-Li]a, Petro[ani-Giurgiu, Greaca-Hotarele, Bucure[ti, G`e[ti,
Titu, Târgovi[te, Urla]i.

Regiunea a X-a. Câmpia de vest sau [esul Banatului [i


Cri[anei. Cuprinde zona de step`, silvostep` [i de p`dure din Banat,
Cri[ana [i Maramure[.
Relieful este plan, slab ondulat, sub form` de coline [i dealuri
mici, cu pu]ine depresiuni.
Clima, este continental-moderat`, temperatura medie anual` fiind
de 9 ... 10,5°C. Gerurile mari se \ntâlnesc rar. Intervalul f`r` \nghe] du-
reaz` 185-205 zile, iar perioada de vegeta]ie 245 zile. |nghe]urile târzii de
prim`var` au loc pân` la 15 aprilie, rareori [i \n mai. Precipita]iile
\nsumeaz` 550-800 mm anual, iar umiditatea relativ` a aerului este de
65-70%. Vânturile sunt slabe. Clima este favorabil` culturii pomilor.
Solurile predominante: cernoziomuri, cernoziomuri levigate,
cernoziomuri argilice, soluri brun argilice, psamosoluri la Carei [i
Valea lui Mihai.
Flora pomicol` este destul de bogat`; \n cultur` predomin`
prunul.
Centre pomicole Ceacova, Timi[oara, Sânicolau Mare, Cenad,
Vinga, Arad, Mini[.

Regiunea a XI-a. Câmpia Moldovei. Cuprinde stepa [i sil-


vostepa din jude]ele Suceava, Ia[i, Vaslui, Boto[ani [i Gala]i, depre-
siunea Jijia-Bahlui.
Orografia este pu]in variat`.
Clima are caracter continental, fiind mai cald` \n sud. Temperatura
medie anual` este de 8 ... 9,5°C, intervalul f`r` \nghe] dureaz` 175 zile,
iar perioada de vegeta]ie 236 zile. Oscila]iile de temperatur` sunt mari,
minimele absolute atingând -30 ... -34°C, iar maximele pân` la +40°C.
Precipita]iile \nsumeaz` 440-550 mm anual. Vara ploile cad rar [i nere-
gulat. Umiditatea relativ` este de 57-64%. |nghe]urile de prim`var` se \n-

91
POMICULTUR~ GENERAL~

registreaz` pân` la 30 aprilie, iar cele de toamn` \ncepând cu 1


octombrie.
Solurile predominante sunt cernoziomurile, cernoziomurile
levigate [i cernoziomurile argilice, local solurile cenu[ii, destul de
fertile.
Flora pomicol` spontan` este relativ s`rac`, fiind reprezentat`
prin m`r p`dure], p`r p`dure], cire[ p`s`resc, porumbar etc.

Regiunea a XII-a. B`r`ganul [i Dobrogea. Cuprinde stepa din


sud-estul ]`rii (jude]ele Ialomi]a, Br`ila, Constan]a, Tulcea, o parte din
jude]ele Gala]i [i Buz`u).
Relieful este un [es \ntins [i podi[ (\n Dobrogea), str`b`tute de
râurile Ialomi]a, Buz`u [i Siret.
Clima are caracter continental tipic, de step` [i step` uscat`, cu
c`lduri excesive vara, dar cu ierni mai pu]in aspre. Temperatura
medie anual` este de 10 ... 11,5°C, intervalul f`r` \nghe] dureaz` 200-
230 zile, iar perioada de vegeta]ie circa 250 zile. Vânturile bat puternic
iarna. |nghe]uri de prim`var` se \nregistreaz` pân` la 15 aprilie, iar
toamna dup` 15 octombrie. Precipita]iile \nsumeaz` 350-500 mm (400
mm pe litoral). Umiditatea atmosferic` are valori sub 60%, uneori
scade pân` la 50% [i chiar 30%.
Solurile predominante sunt cernoziomurile, cernoziomurile
levigate, cernoziomurile argilice, soluri b`lane (\n Dobrogea) [.a.
Flora pomicol` este tipic` de step`, s`rac`. Dintre speciile
pomicole se \ntâlnesc: porumbarul, p`rul p`dure], mahalebul, vi[inul
de step` [i Pyrus eleagrifolia. |n cultur` predomin` caisul [i piersicul.
Centre pomicole: Slobozia, Perie]i, Nazarcea, Neptun, M`cin,
Niculi]el, Luncavi]a, Sarica, Babadag, Medgidia, Mangalia, Ostrov.

Regiunea a XIII-a. Zona inundabil` a Dun`rii [i gurile


Siretului. Cuprinde fâ[ia \ngust` de-a lungul fluviului Dun`rea, de la
Giurgiu pân` la C`l`ra[i, cu prelungire peste b`l]ile Borcea [i Br`ila
pân` la gurile Siretului [i Delta Dun`rii.
Relieful este plan, cu lunci, grinduri etc.
Clima este apropiat` de a stepei vecine, atenuat` de influen]a
Dun`rii, care favorizeaz` o umiditate atmosferic` ridicat`.
Solurile predominante sunt aluviunile [i solurile aluviale, uneori
foarte fertile. Pe alocuri se \ntâlnesc soluri hidromorfe [i halomorfe,
improprii pentru pomicultur`.
Vegeta]ia cre[te luxuriant. |n cultur` predomin` gutuiul, cu
deosebire \n Delt`.

92
Principalele
specii
de plante
fructifere Capitolul 7

7.1. Centrele de formare [i de r`spândire


a speciilor pomicole

Majoritatea speciilor pomicole cultivate la noi s-au r`spândit pe


glob migrând dinspre orientul asiatic spre apus. Dup` N. Vavilov (1931),
centrele unde [i-au parcurs filogeneza multimilenar` principalele
specii de pomi, cultivate azi, mai ales \n zona climatelor temperate,
sunt: China, Asia Central`, zona premontan` situat` la nord de mun]ii
Himalaia, Iranul [i partea muntoas` a Irakului. |n aceste centre de
formare, cresc spontan circa 28 specii de m`r, 30 specii de p`r, peste
250 specii de prun, circa 15 specii de nuc etc. Aici s-au format carac-
terele [i \nsu[irile de baz` ale pomilor, adic` acelea care definesc
\ncreng`tura, clasa, ordinul, familia, specia [i chiar varietatea formelor
s`lbatice, sub raport morfologic, fiziologic, ecologic. Explica]ia rezis-
ten]ei relativ slabe a unor specii de pomi (cais, piersic, migdal) la con-
di]iile de iernare \n climatul temperat este o consecin]` a apari]iei [i
cre[terii lor \n condi]iile unei zone calde \n epocile trecute.
Dup` luarea lor \n cultur` din flora spontan`, pomii [i-au
dezvoltat caractere [i \nsu[iri noi, privind \n special m`rimea,
culoarea [i gustul fructelor, epoca de coacere etc.
R`spândirea speciilor, variet`]ilor [i soiurilor de pomi, de la est
spre vest, s-a f`cut cu caravanele de c`mile [i pe c`ile maritime.
|n epoca migra]iunii popoarelor asiatice spre Europa au fost
aduse [i diseminate unele semin]e de fructe.
O serie de cercet`tori, oameni de [tiin]` [i savan]i, \ncepând de
la Ch. Darvin pân` \n zilele noastre, au adus contribu]ii deosebit de
importante la identificarea [i delimitarea centrelor de origine, centre

93
POMICULTUR~ GENERAL~

genice sau leag`ne de formare, pentru fiecare specie pomicol`. Sub


acest aspect se \nscriu la loc de frunte: lucrarea „Originea plantelor
cultivate“ (1883) a lui Alphonse de Candolle, precum [i lucr`rile cele-
brului botanist sovietic N.I. Vavilov: „Studii asupra plantelor
cultivate“ (1925) [i „Centrele genice geografice ale plantelor noastre
cultivate“ (1928). De asemenea, studiile efectuate de cercet`torul ame-
rican I. Hedrick, precum [i de c`tre speciali[tii sovietici N. Kovalev,
C. F. Kostina [.a. au adus noi contribu]ii la delimitarea centrelor de for-
mare [i a ariilor de r`spândire pe glob a speciilor [i soiurilor de pomi
[i de arbu[ti fructiferi.
De remarcat c` actualele areale de cultur` a pomilor [i arbu[tilor
fructiferi s-au conturat abia spre sfâr[itul secolului trecut [i \n prima
jum`tate a secolului nostru. Soiurile de pomi din cadrul fiec`rei specii
au \ns` o arie de cultur` mult mai mare decât aceea a leag`nului de
formare. Unele soiuri au devenit universale, \n sensul c` se cultiv` \n
toate ]`rile a[ezate \n zona unui anumit climat. A[a sunt unele soiuri de
m`r, ca cele din grupa Delicous, unele soiuri de p`r, piersic, c`p[un [.a.
Cunoa[terea provenien]ei [i arealului de r`spândire a speciilor,
variet`]ilor [i soiurilor de fructe este deosebit de util` pentru
stabilirea sortimentelor din fiecare ]ar` [i zon` ecologic`, cât [i pentru
alegerea perechilor parentale, \n vederea cre`rii de soiuri cu anumite
caractere [i \nsu[iri.

7.2. Clasificarea pomilor [i arbu[tilor fructiferi

Speciile de pomi [i de arbu[ti fructiferi se pot clasifica dup`


habitusul plantei, dup` fruct [i din punct de vedere botanic.
Dup` habitus plantele pomicole se \mpart \n: pomi propriu-zi[i,
arbu[ti, arbustoizi, semiarbu[ti, liane, plante fructifere semiierboase
[i ierboase.
Pomii propriu-zi[i au urm`toarele caracteristici: sunt plante de
talie mare, care ajung pân` la 20-30 m \n`l]ime [i chiar mai mult; for-
meaz` un singur trunchi [i o coroan`; se dezvolt` mai \ncet, necesitând
astfel mai mul]i ani pân` la intrarea pe rod (excep]ie face piersicul); din
r`d`cinile plantelor nu cresc sau cresc foarte pu]ini drajoni (la prun,
vi[in); ]esuturile lemnoase sunt foarte rezistente [i durabile; \n general
se \nmul]esc greu prin but`[ire [i marcotaj; au longevitate mare, de
peste 15-20 de ani, iar \n unele cazuri de sute de ani (castan).
|n aceast` grup` sunt cuprin[i nucul, castanul dulce, p`rul,
m`rul, cire[ul, prunul, caisul, vi[inul [i piersicul.

94
Principalele specii de plante fructifere

Arbu[tii (fig. 7.1) au o talie mic`


(pân` la 2-2,5 m); formeaz` numeroase
tulpini sub]iri (de 1-3 cm) din zona coletu-
lui [i drajoneaz`; au ciclul de dezvoltare
scurt: se pun pe rod \n anul al doilea, dar
nu tr`iesc mult (10-15 ani); durata de via]`
a unei tulpini este de aproximativ 5-8 ani. Figura 7.1
Reprezentan]ii tipici ai acestei grupe sunt: Arbust (coac`z negru)
coac`zul negru [i ro[u, agri[ul, afinul [.a.
Arbustoizii (fig. 7.2) au caractere
intermediare \ntre pomi [i arbu[ti; cresc
mai pu]in \nal]i, ajungând pân` la 6-7 m;
formeaz` mai multe tulpini de grosime
inegal`; intr` pe rod la vârsta de 2-4 ani [i
tr`iesc aproximativ 30-40 de ani; se \n-
mul]esc relativ u[or pe cale vegetativ`.
Din aceast` grup` fac parte: alunul obi[-
nuit, vi[inul arbustoid, gutuiul arbustoid
[i unele tipuri de migdal.
Semiarbu[tii fructiferi tipici sunt
zmeurul [i murul de p`dure, \mpreun` cu
murul de câmp [i afinul negru (fig. 7.3).
Tulpinile lor tr`iesc numai doi ani; \n pri-
mul an cresc vegetativ, \n al doilea rodesc,
apoi se usuc`. Figura 7.2
Lianele au tulpini foarte lungi ce Arbustoid (alun)
ajung pân` la 15-20 m, sunt sub]iri sau
ceva mai groase (3-5 cm pân` la 8-10 cm
\n diametru), adaptate pentru ag`]are sau
\ncol`cire \n jurul arborilor. Din aceast`
categorie face parte actinidia (fig. 7.4).
Plantele fructifere semiierboase
sunt reprezentate prin frag [i c`p[un (fig.
7.5). Ele prezint` caractere intermediare
\ntre plantele arborescente [i cele ierboa-
se, [i anume: au tulpini multianuale foar-
te scurte, ce prezint` cre[teri secundare
\n grosime, \n urma c`rora apar inele Figura 7.3
anuale, specifice numai arborilor; ]esutu- Semiarbust (zmeur) partea
rile, care formeaz` inelele anuale nu se punctat` reprezint` tulpina
lignific`, ci r`mân \n stare erbacee. de doi ani, ramificat`, uscat`

95
POMICULTUR~ GENERAL~

Plantele fructifere ierboase


cuprind unele specii tropicale,
cum sunt ananasul, care este plan-
t` bianual`, bananierul [i curma-
lul, plante perene, cu tulpini false
[i frunze foarte mari.
Gruparea plantelor pomi-
cole dup` habitus este util` la
stabilirea metodelor de \nmul]ire
a pomilor, a distan]elor de plan-
tare, a sistemelor de t`iere [i de
conducere a pomilor etc.
Figura 7.4 Dup` fruct, pomii [i arbu[-
Liana (Actinidia) tii fructiferi sunt \mp`r]i]i \n mai
multe grupe: semin]oase, sâmbu-
roase, nucifere [i bacifere, la care se adaug` [i dou` grupe deosebite dup`
provenien]a geografic`: plantele fructifere subtropicale [i cele tropicale.
Grupa semin]oase cuprinde speciile cu semin]e propriu-zise,
cum este cazul la m`r, p`r, gutui, mo[mon, p`ducel, scoru[. Partea
comestibil` - poama - reprezint` un fruct fals.
Plantele din acest` grup` sunt pomi sau arbustoizi. Ele au un
repaus de iarn` mai lung [i suport` mai u[or traumatismele [i
transplantarea. Mugurii florali sunt a[eza]i, de regul`, pe vârful ramu-
rilor roditoare [i numai prin excep]ii lateral, iar ordinea de diferen-
]iere a acestor muguri este, \n general, de la vârf \n jos.
Grupa sâmburoase cuprinde speciile:
prun, piersic, cais, cire[, vi[in, corcodu[, po-
rumbar etc. Fructele sunt drupe, care con]in
câte un sâmbure.
Pomii sâmburo[i au o dezvoltare mai
rapid`, intr` pe rod mai repede [i au o durat`
de via]` mai scurt`. Prim`vara ei pornesc \n
vegeta]ie mai devreme, \ntrucât au repausul
de iarn` mai scurt. Mugurii florali se for-
meaz` lateral pe ramurile roditoare [i dife-
ren]iaz`, de regul`, de la baz` spre vârf. Du-
p` rodire, \n locul fructelor, pe p`r]ile late-
rale ale ramurilor roditoare r`mân puncte
moarte, adic` ramurile se degarnisesc, deve- Figura 7.5
nind gola[e la baz`, la mijloc [i câteodat` Plant` fructifer`
pân` aproape de vârf. semiierboas` (c`p[un)

96
Principalele specii de plante fructifere

Pomii sâmburo[i suport` greu traumatismele. R`nirea scoar]ei


este adesea \nso]it` de scurgeri gomoase specifice (clei).
Grupa bacifere cuprinde speciile ale c`ror fructe sunt bace pro-
priu-zise, ca la coac`z, agri[, afin [i actinidie, fructe false (poliachene),
cum este cazul fragilor [i c`p[unilor, sau polidrupe, ca la zmeur` [i
mure. Aceste plante sunt arbu[ti (coac`zul [i agri[ul), semiarbu[ti
(zmeurul [i murul), plante perene semiierboase (fragul [i c`p[unul)
sau liane ag`]`toare, cum sunt actinidiile.
Grupa nucifere cuprinde speciile a c`ror fructe sunt achene sau
nuci propriu-zise, cum este cazul la alun, castan, nuca de cedru; drupe
false (la nuc) sau drupe (la migdal).
Majoritatea nuciferelor sunt plante unisexuate monoice (nucul,
alunul, castanul), longevive.
Speciile pomicole subtropicale mai importante pentru noi sunt
smochinul [i l`mâiul, care se cultiv` \n ]ara noastr`, primul \n aer liber,
cel de-al doilea \n apartamente [i \n sere speciale. Fructul l`mâiului este
o bac` pieloas`, denumit` [i hesperid`, iar fructul comestibil al smochi-
nului este un fruct fals.
Din grupul speciilor pomicole subtropicale mai fac parte rodiul,
m`slinul, fisticul, hurmaua, feihoa, ceaiul [.a.
Speciile pomicole tropicale cele mai importante sunt: curmalul,
al c`rui fruct este o drup`; bananierul, plant` ierboas` uria[` al c`rei
fruct este o bac`; ananasul formeaz` un fruct compus uria[, compa-
rativ cu vigoarea plantei; avocado al c`rui fruct este o drup`; ro[covul
are ca fruct o p`staie; cocotierul al c`rui fruct este o nuc`.
Clasificarea botanic` a speciilor pomicole este dat` \n tabelul 7.1.

7.3. Plantele pomicole din zona temperat`

7.3.1. M`rul

g. Malus Mill, fam. Rosaceae, subfam. Pomoideae


Genul Malus cuprinde 15 specii [i circa 60 variet`]i, cu vreo 10.000
de soiuri, al c`ror num`r este \n continu` cre[tere. Dintre speciile [i
variet`]ile m`rului prezint` mai mult interes acelea care au servit [i
servesc ca baz` pentru formarea soiurilor cultivate, cele folosite ast`zi ca
portaltoi pentru cultura m`rului [i ca material pentru ob]inerea de noi
soiuri [i portaltoi.
M`rul p`dure] (M. sylvestris (L.) Mill sin. M. communis Lam.).
Este un pom \nalt de 7-15 m, cu sistemul radicular profund, fapt ce-i

97
Tabelul 7.1
Clasificarea botanic` a speciilor pomicole din ]ara noastr`
Ordinul Familia Subfamilia Genul Specia
- domestica Borkh
- sylvestris Mill.
- praecox Borkh.
Malus - paradisiaca (L.) Medik.
- baccata (L.) Borkh.
- prunifolia Borkh.
- coronaria Mill.
- communis L.
- pyraster L.
Pomoideae - ussuriensis Maxim.
Pyrus
- nivalis Jacq.
- serotina Red.
- elaeagrifolia Pall.
Cydonia - oblonga Mill.
Mespilus - germanica L.
- domestica L.
Sorbus - aucuparia L.
- melanocarpa Rehd.
- domestica L.
- insiti]ia Jusl.
Prunus
- cerasifera Ehrh.
Rosaceae
- spinosa L.
- vulgaris Lam.
ROSALES - sibirica L.
Armeniaca
- mume Sieb.
- mandshurica Skhvortz
Prunoidae - vulgaris Mill.
Persica
- davidiana Karr.
- communis L.
Amygdalus
- nana L.
- avium L.
- vulgaris Mill.
Cerasus
- mahaleb Mill.
- fructicosa Pall.
- vesca L.
- moschata Duch.
Fragaria - virginiana Duch.
- chiloensis Duch.
Rosoideae - ananassa Duch.
- idaeus vulgatus Arrh.
Rubus - idaeus strigosus (Michx.) Focke.
- fruticosus L.
- rubrum L.
Ribes - nigrum L.
Saxifragaceae Ribesoideae - aureum Pursh.
- reclinata Mill.
Grossularia
- hirtela Spach.
- vitis ideae L.
ERICALES Ericaceae Vaccinium - uliginosum L.
- myrtillus L.
- regia L.
JUGLANDALES Juglandaceae - Juglans
- nigra L.
- sativa Mill.
Fagaceae - Castanea - dentata Borkh.
- pumilla Mill.
FAGALES - avellana L.
- colurna L.
Betulaceae - Corylus
- maxima Lill.
- pontica Koh.
CORNALES Cornaceae Cornus - mas L.
Ficus - carica L.
URTICALES Moraceae -
Morus - alba L.
DIPSACALES Caprifoliaceae Sambucus - nigra L.
ELEAGNALES Eleagnaceae Hippophae - rhamnoides L. ssp. carpatica Rousi
RHAMNALES Rhamnaceae Ziziphus - jujuba Mill.
- deliciosa A.Chev.
ACTINIDIALES Actinidiaceae Actinideae Actinidia - chinensis Planch.
- arguta Sieb. & Zucch.
MAGNOLIALES Annonaceae Asimina - triloba (L) Dunal

98
Principalele specii de plante fructifere

confer` o bun` rezisten]` la secet`. Coroana destul de larg` [i bine


ramificat`, are ramurile \n general mici [i adesea cu spini. Fructele
sunt poame mici (diametrul 2-2,5 cm), de form` ovoid-sferic` sau
sferic`, cu relieful neted sau costat, de culoare galben-verzuie, uneori
cu rumeneal` pe partea \nsorit`, acre sau foarte acre [i astringente,
chiar atunci când sunt coapte.
Este r`spândit \n toat` Europa, \n sudul Caucazului [i \n zona
muntoas` din Balcanii de est.
Solurile preferate sunt cele brune de p`dure, brune podzolite,
brune ro[cate de p`dure, cernoziomul degradat.
M`rul p`ros (M. dasyphylla Borkh). Dup` unii autori este un
hibrid natural \ntre m`rul p`dure] [i cel pitic. Pomul cre[te mai viguros
decât m`rul p`dure] european, atingând \n`l]imi pân` la 20 m [i vârste
pân` la 100 ani. Ramurile pomului sunt lipsite sau au pu]ini spini, iar
aspectul se apropie de al speciilor cultivate. Fructele sunt ceva mai mari
(20-40 g), de forme diferite, de culoare galben` sau albicioas`. M`rul
p`ros este mult r`spândit \n Asia Central` [i Caucaz, \n Balcani [i la noi,
\n Europa Central` [i de Vest. Pomii sunt rezisten]i la secet`, \ns` slab
rezisten]i la ger. Se poate folosi ca portaltoi \n zona de sud.
M`rul pitic (M. pumilla Mill). Este un pom de talie mic` sau un
arbustoid, \nrudit cu m`rul p`dure], de care \ns` se deosebe[te, \n prin-
cipal, prin cre[terea lui slab`, prin lipsa de spini pe ramuri, prin pu-
bescen]a l`starilor [i a frunzelor tinere. Este o specie precoce [i cu o
scurt` durat` de via]`. Se \nmul]e[te destul de u[or pe cale vegetativ`.
|n stare s`lbatic`, el cre[te \n Asia de vest, Europa sud-estic` [i \n
Asia central`. Se g`se[te \n Rusia (Caucaz [i Transcaucazia), \n Iran, Asia
Mic`, pe litoralul M`rii Negre [i a M`rii Caspice. Este o specie iubitoare
de c`ldur`, slab rezistent` la ger.
Principalele variet`]i de m`r pitic sunt:
a) Dusenul (M. pumila praecox Pall) este un arbustoid \nalt pân`
la 5-6 m. R`d`cinile lui sunt mai ramificate, ca la m`rul p`dure], dar
superficiale. Ele nu drajoneaz` sau dau drajoni mai pu]ini [i mai
aproape de colet. Tulpinile ramific` destul de abundent, \ns` mai pu]in
ca paradisul. Ramurile sunt scurte [i f`r` spini.
Majoritatea formelor de dusen se pun repede pe rod (de unde [i
denumirea francez` de „doucin“). Dusenul este un portaltoi rezistent
la secet` [i destul de rezistent la ger, bun pentru formele mijlocii de
meri nu numai \n regiunile calde, dar [i \n zona central` a Europei. Are
mai multe tipuri [i se \nmul]e[te u[or pe cale vegetativ`.
b) Paradisul (M. pumila paradisiaca Pall) este mai pitic [i are
via]` mai scurt` decât dusenul, \n schimb drajoneaz` mai puternic ca

99
POMICULTUR~ GENERAL~

acesta. R`d`cinile paradisului sunt foarte superficiale, casante [i


puternic ramificate.
Paradisul este un arbust slab rezistent atât la ger, cât [i la secet`,
de aceea prefer` locuri ad`postite, cu soluri reavene [i bogate. Are mai
multe tipuri [i se \nmul]e[te u[or pe cale vegetativ`, fiind folosit ca
portaltoi.
c) M`rul lui Niedzwetzki sau m`rul ro[u (M. pumila
Niedzwetzkiana atropurpurea) este un arbustoid \nalt de 3-4 m, cu
numeroase tulpini, cu ramurile, frunzele [i fructele colorate \n ro[u.
Are mai multe tipuri, dintre care unele au servit pentru crearea unor
soiuri de mere cu miezul ro[u.
M`rul lui Sievers (M. sieversii Ldb.). Pom pân` la 8-12 m, cu
coroan` rar` [i unghiuri de ramificare mari, fructe variate ca m`rime,
form` [i gust. |n stare s`lbatic` cre[te \n Asia Central`, Tian[anul de
vest [i \n alte regiuni, formând p`duri \ntregi. Este considerat prede-
cesorul m`rului de cultur` de ast`zi. Aceast` specie este rezistent` la
secet` [i relativ rezistent` la ger. Drajoneaz` puternic, \ncât se poate
\nmul]i pe aceast` cale.
M`rul oriental sau caucazian (M. orientalis Uglitz). Este o
specie precoce, \ns` nerezistent` la ger. |nflore[te \nainte de \nfrun-
zire. Fructele se coc târziu [i se p`streaz` bine. Aria sa de r`spândire
este partea muntoas` din Caucaz, Crimeia (Rusia) [i Asia Central`.
M`rul bacifer (M. baccata Borkh). Este un pom \nalt pân` la 10
m sau arbust. Intr` repede pe rod [i rode[te abundent. Fructele sunt
mici (diametrul 5-10 mm), de culoare galben` sau ro[ietic` [i se ]in
bine pe ramur` pân` aproape de coacere. Un caracter specific al fruc-
telor \l constituie faptul c` sepalele sunt caduce. Nu este cunoscut \n
stare s`lbatic`.
M`rul siberian (M. pallasiana Juz). Pom cu coroan` globuloas`,
cu fructele mici (10 mm \n diametru), de form` globuloas`, galbene, cu
nuan]e ro[ietice [i cu peduncul lung.
Este foarte rezistent la ger, putând suporta temperaturi pân` la -
40°C, \n schimb rezist` slab la secet`. Se poate folosi [i ca portaltoi, \ns`
pentru multe soiuri nu prezint` afinitate. Se \nmul]e[te vegetativ
destul de u[or, prin buta[i de r`d`cin`.
M`rul chinezesc (M. prunifolia Borkh). |n form` s`lbatic`, pân`
\n prezent n-a fost nic`ieri. |n schimb se cunosc foarte multe forme [i
tipuri cultivate \n tot Orientul \ndep`rtat, de unde \n trecut s-a
r`spândit pân` dincoace de Urali.
Ca aspect, aceast` specie se prezint` ca o form` intermediar`
\ntre M. pumila [i M. baccata. Este un pom destul de \nalt, sistemul

100
Principalele specii de plante fructifere

lui radicular fiind excep]ional de bogat \n r`d`cini absorbante, datori-


t` c`rui fapt reac]ioneaz` foarte bine la sol reav`n. Coroana este
strâns sau larg piramidal`, ramurile dresate, iar l`starii cu tendin]e de
a ramifica anticipat, formând ramuri scurte. Marea rezisten]` a plan-
tei la ger [i rezisten]a la secet` au fost motivele pentru care aceast`
specie este folosit` mult \n lucr`rile de hibrid`ri.
Se poate folosi [i ca portaltoi.
|ntr-o m`sur` mai mic` au contribuit la formarea soiurilor
cultivate speciile asiatice M. spectabilis (Ait) Borkh [i M. zumi, ca [i
specia american` M. ioensis Britt, din \ncruci[area c`ruia cu m`rul
p`dure] au rezultat soiuri culinare destul de valoroase, apoi M.
soulardii Britt [.a.

7.3.2. P`rul

g. Pyrus L., fam. Rosaceae, subfam. Pomoideae


Genul Pyrus cuprinde vreo 30 specii [i 25 variet`]i deosebite, iar
num`rul de soiuri cunoscute pân` ast`zi dep`[e[te cifra de 6.000.
Specific pentru specia p`rului este \nclina]ia de a dezvolta pe ramurile
de un an aproape to]i mugurii [i de a nu l`sa muguri dorminzi, a[a
cum este cazul la m`r. Ramurile roditoare ale p`rului au o longevitate
mai mare decât la m`r.
Speciile de p`r mai importante din punct de vedere pomicol
sunt:
P`rul p`dure] (Pyrus pyraster (L) P. communis var. pyraster L.).
Este un pom \nalt pân` la 20 m, iar uneori un arbust. Sistemul lui
radicular este mai dezvoltat [i p`trunde mai adânc \n p`mânt decât al
m`rului, de unde rezisten]a lui mai mare fa]` de secet`. |n schimb,
p`rul rezist` mai slab la ger.
Trunchiul [i ramurile p`rului p`dure] sunt mai groase, mai
puternice [i mai dresate ca ale m`rului. Fructele au forma turtit`, sfe-
ric` sau conic`, sunt mici (pân` la 50 mm \n diametru), de culoare
verde, galben` sau cafenie, tari [i foarte acre pân` la completa coace-
re, când devin m`l`ie]e.
P`rul p`dure] este o specie diploid` [i prezint` mai multe tipuri.
Originar din Asia Central`, p`rul p`dure] mai este r`spândit \n
Asia Mic` [i \n Europa de sud, pân` \n Crimeia [i Caucaz.
P`rul p`dure] este folosit ca portaltoi pentru p`r, \ns` numai \n
zona sudic` [i central`. |n regiunile mai nordice din Europa [i Asia el
este \nlocuit prin p`rul de Ussuria.

101
POMICULTUR~ GENERAL~

P`rul de Ussuria (P. ussuriensis Maxim.). Pomul este mare,


ajungând pân` la 10-15 m \n`l]ime. R`d`cinile sunt puternic
ramificate [i bogate \n r`d`cini fibroase, \ns` mai superficiale decât la
p`rul p`dure]. Coroana este deas`, larg`, iar câteodat` globuloas`.
Fructele sunt de m`rime variat`, mai des de 3-4 cm \n diametru, de
form` sferic` sau sferic-alungit`, de culoare galben`-verzuie cu pic`-
]ele ro[ii-vine]ii. Gustul fructelor este astringent, iar caliciul
persistent.
Este r`spândit \n Ussuria [i \n Siberia pân` la Habarovsk (Rusia),
China de Nord.
P`rul de Ussuria cuprinde forme dintre cele mai rezistente la ger,
putând suporta condi]iile Orientului \ndep`rtat [i ale Siberiei. Puie]ii
p`rului de Ussuria au nevoie de repicaj pentru a-[i dezvolta bine
sistemul radicular.
Neajunsurile p`rului de Ussuria sunt: polimorfismul lui exage-
rat, prezentând [i forme nerezistente la ger, precum [i lipsa de afini-
tate pentru numeroase soiuri de pere europene.
P`rul nins (P. nivalis Jacq). Este o popula]ie de forme [i tipuri.
Se prezint` ca un pom \nalt pân` la 15 m, iar la [es apare sub form`
de arbustoid sau chiar arbust. Ramurile cresc aproape orizontal [i sunt
u[or arcuite, formând o coroan` larg`. Fructele au diametrul pân` la
50 mm, forma bergamotiform`, culoarea galben`-verzuie, cu o
rumeneal` pe partea \nsorit`, gust acru [i astringent la \nceput, apoi
dulceag; sunt bune pentru prelucrare.
O \nsu[ire pre]ioas` a p`rului nins este rezisten]a destul de mare
la secet`; \n schimb fa]` de ger este mai pu]in rezistent decât p`rul
p`dure]. Ca atare, p`rul nins poate servi ca portaltoi pentru Dobrogea.
|n stare s`lbatic` cre[te \n Asia Central`, Iran, Rusia (Caucaz,
Crimeia) [i chiar \n Europa Occidental`. La noi a fost g`sit \n p`durile
B`neasa [i Gu]u din jude]ul Ilfov.
P`rul s`lcioar` (P. elaeagrifolia stand. P. elaeagrifolia Pall.). Este
un pom relativ mic, ajungând pân` la 6 m \n`l]ime, sau arbust, cu
coroana globuloas`. Fructele, cu diametrul de 2,5-3 cm sunt de culoare
verde-g`lbuie, cu pedunculul lung de 1,5-2,5 cm. Este r`spândit \n
Asia Mic`, Rusia (Transcaucazia [i Crimeia), iar la noi \n jude]ul
Constan]a, Gala]i [i Ilfov. Fiind rezistent la secet`, poate servi ca
portaltoi pentru p`r \n zone secetoase, pe solurile uscate [i pietroase.
P`rul de Babadag (P. babadagensis Bod.). Este un hibrid natural
\ntre P. elaeagrifolia [i P. pyraster, cu frunze pieloase [i fructe tari.
Cre[te \n p`durile din jurul Babadagului [i prezint` interes ca
portaltoi, fiind destul de rezistent la secet`.

102
Principalele specii de plante fructifere

P`rul s`lcioar` caucazian (P. salicifolia L.). Pomul este de talie


mijlocie, cu coroana r`sfirat` [i cu ramurile adesea cu spini. Fructele
sunt mici, piriforme, cu codi]e scurte [i groase, de culoare verde-
ro[cat` pe partea \nsorit`. Este r`spândit \n sudul C.S.I. (Crimeea,
Caucaz [i Transcaucazia).
P`rul amigdaliform (Pyrus amygdaliformis Vill). Cre[te ca pom
mic sau arbust, cu ramuri de schelet scurte [i ramuri roditoare spi-
noase. Fructele sunt globuloase, pu]in turtite la baz`, de culoare gal-
ben`-cafenie, cu pedunculul lung [i gros.
Este r`spândit \n ]`rile meridionale (Spania, Italia, Grecia,
Bulgaria) [i \n Asia Mic`. Fiind foarte rezistent la secet`, prezint`
interes ca portaltoi pentru regiunile secetoase.
P`rul sirian (Pyrus syriaca Boios). Se prezint` ca un pom de vi-
goare mijlocie, sau ca arbust, cu ramurile de schelet strânse, iar cele
roditoare groase, cu spini. Este r`spândit \n Siria, Iran, America [i pe
insulele din Marea Egee. Are o rezisten]` foarte mare la secet` [i
c`ldur`.
P`rul chinezesc sau p`rul de nisipuri (P. serotina Rehd). Este
un pom pân` la 15 m \n`l]ime, cu ramuri netede, f`r` ghimpi. Fructele
sunt alungite sau sferice, având diametrul de 3 cm, de culoare vân`t`,
stropit` cu numeroase pic`]ele, cu pedunculul foarte lung [i caliciul
caduc. Pulpa fructelor este tare, cu sclereide, necomestibil`.
Provine din China Central` [i China de Vest; este cultivat \n
Japonia; se poate \nmul]i [i pe cale vegetativ`. Puie]ii lui cresc foarte
viguros \n pepinier`.
Hibrizii p`rului chinezesc cu soiurile europene prezint` o mare
putere de cre[tere, productivitate ridicat` [i rezisten]` la boli, iar
fructele se p`streaz` timp \ndelungat \n stare proasp`t`.

7.3.3. Gutuiul

g. Cydonia L., fam. Rosaceae, subfam. Pomoideae


Gutuiul (Cydonia vulgaris L., Cydonia oblonga Mill). Este un
arbustoid care l`st`re[te din colet, sau un pom \nalt pân` la 5-6 m, cu
coroan` neregulat` [i deas`, de form` globuloas` sau turtit`. Scoar]a
pomilor b`trâni este neted`, de culoare cenu[ie-cafenie [i se exfoliaz`
sub form` de pl`ci sub]iri. Ramurile sunt sub]iri, glabre, de culoare
\nchis`, cu numeroase lenticele. Florile sunt mari, cu petale de culoare
rozie sau alb`, aromate [i a[ezate, de regul`, câte una pe vârful unui
l`star scurt [i sub]ire, cu 3-4 frunze, care se dezvolt` \naintea \nflori-

103
POMICULTUR~ GENERAL~

rii. Floarea prezint` obi[nuit 20 de stamine a[ezate \ntr-un cerc [i \ntr-


un singur rând; are 5 pistile libere [i pubescente. Fructele sunt mari,
atingând 1.000 g \n greutate, piriforme, maliforme sau neregulat-
ovale, adesea costate, de culoare galben-limonie sau verzuie.
Patria gutuiului este Iranul de nord, Transcaucazia [i Asia Cen-
tral`, de unde s-a r`spândit \n Asia Mic`, Grecia [i \n ]`rile meditera-
neene. |n stare s`lbatic` se \ntâlne[te azi [i \n Rusia (Caucazul de nord,
\n Crimeia) [i \n Balcani. Gutuiul se \nmul]e[te pe cale vegetativ`, dar
poate fi \nmul]it [i prin semin]e. Este folosit ca portaltoi pentru gutui
[i pentru p`r.
Dup` forma fructelor [i a coroanei, se deosebesc mai multe
variet`]i de gutui, [i anume:
Cydonia vulgaris typica - cu fructul piriform;
Cydonia vulgaris maliformis - cu fructul maliform;
Cydonia vulgaris lusitanica - cu fructul fructul costat
(de Portugalia);
Cydonia vulgaris marmorata - cu frunzele marmorate;
Cydonia vulgaris piramidalis - cu coroana piramidal`;

Soiurile de gutui \[i au originea exclusiv \n C. vulgaris.


Gutuiul japonez (g. Chaenomeles Zindl, fam. Rosaceae, subfam.
Pomoideae). Este un arbust ghimpos, cu \n`l]imea de 1-2 m. Are frun-
ze lat-lanceolate, de culoare verde-ro[cat`, lucioase [i cu marginile
\ntregi, flori roz-frez, foarte mari [i frumoase. Fructele sunt destul de
mari, maliforme, de culoare galben-verzuie sau galben de l`mâie,
punctate, extrem de acre, \ns` foarte aromate. La nevoie pot fi folosite
\n loc de l`mâie. Acest arbust se utilizeaz` ca plant` ornamental`.

7.3.4. Mo[monul

g. Mespilus L., fam. Rosaceae, subfam. Pomoideae


Mo[monul cultivat (Mespilus germanica). Este un pom mic sau
arbustoid, pân` la 4-6 m \n`l]ime, r`spândit \n Europa de Sud [i Cen-
tral`. Coroana are forma neregulat`. Scoar]a ramurilor b`trâne este de
culoare cafenie-negricioas`, iar a l`starilor verde-\nchis, mai târziu
verde-c`r`mizie.
Frunzele sunt mari, eliptice, oblongi sau oblongi-lanceolate, mai
late spre vârf, cu pe]iolul scurt, cu marginile serate sau aproape
\ntregi, mai mult sau mai pu]in mate pe partea superioar` [i alb pu-
bescente pe partea inferioar`. Florile sunt aproape sesile, albe, cu

104
Principalele specii de plante fructifere

sepalele alungite; ele apar târziu


câte una (rar câte 2-3) pe vârful unor
l`stari, scur]i, crescu]i \n prim`vara
respectiv`. Fructul este o drup`
fals`, de m`rime submijlocie (3-4
cm) [i de culoare castanie; are form`
de cup` plin` [i prezint` sepale
mari, persistente, foliacee. Se recol-
teaz` toamna foarte târziu, abia
dup` ce este b`tut de brum` [i de-
vine comestibil dup` o perioad` de Figura 7.6
p`strare de circa 3-5 s`pt`mâni. Mo[monul

7.3.5. P`ducelul

g. Crataegus L., fam.


Rosaceae, subfam. Pomoideae
P`ducelul nu este propriu-zis
un pom de cultur`. El poate fi folosit
ca portaltoi \n soluri pietroase [i
secetoase, iar fructele unor specii pot
servi ca materie prim` pentru extra- Figura 7.7
gerea vitaminei C. Dintre speciile de P`ducelul
p`ducel prezint` interes urm`toarele:
P`ducelul comun (C. monogina Jacq.) este un pom sau un
arbustoid \nalt pân` la 4-5 m. Ramurile sunt de culoare cenu[ie-
deschis [i cu foarte mul]i spini. Fructele sunt mici (7-10 mm), ovoide
sau sferice, ro[ii, cu un sâmbure mic, tare.
P`ducelul ghimpos (C. oxyacantha L.) are fructe sferice, cu
diametrul de 8-15 mm, ro[ii, cu 2-3 sâmburi.
P`ducelul ro[u (C. rubra) are fructe mari (cât cele de m`ce[),
ro[ii, foarte bogate \n vitamina C.

7.3.6. Scoru[ul

g. Sorbus L., fam. Rosaceae, subfam. Pomoideae


Scoru[ul de gr`din` se cultiv` pe scar` restrâns` [i prezint` per-
spective de viitor. Urm`toarele specii prezint` interes pentru pomicul-
tur`:

105
POMICULTUR~ GENERAL~

Scoru[ul de gr`din` (S.


domestica L.) este un pom \nalt de
15-20 m; cre[te spontan [i câteodat`
cultivat. Ramurile sunt flexibile, iar
mugurii glabri [i cleio[i. Fructul este
piriform sau globulos [i relativ mic
(pân` la 3-4 cm \n lungime), de cu-
loare galben` sau cafenie, p`tat` cu
ro[u. Când este r`scopt, ceea ce se
\ntâmpl` dup` 2-3 s`pt`mâni de
p`strare, fructul devine comestibil,
cu gust destul de pl`cut, dulce-
acidulat [i cu arom` specific`.
Pomul este productiv, foarte
Figura 7.8 rezistent la ger [i foarte longeviv.
Scoru[ul Scoru[ul de munte (S. aucu-
paria L.) este un arbore \nalt pân` la
10 m, deosebit de cel dintâi prin mugurii s`i mai mult sau mai pu]in
tomento[i [i necleio[i [i prin fructele sale mai m`runte cu (diametrul
pân` la 1 cm), ro[ii, globuloase, astringente, a[ezate \n ciorchini. Se
cultiv` \n scop ornamental.
Scoru[ul arbustiv (S. melani Reihhold) cre[te sub form` de tuf`
[i are fructe mai mari decât scoru[ul de gr`din`, negre, lucioase, bune
pentru industrializare.

7.3.7. Amelanchier

g. Amelanchier Medik., fam.


Rosaceae, subfam. Pomoideae
Din acest gen prezint` interes
pentru pomicultur`: A. rotundifolia
(Lam.) Dum., un arbust \nalt pân` la
2-3 m, \nrudit cu p`rul, cu frunze
alterne, eliptice pân` la obovate, cu
fructul globulos, de 4-8 mm, negru
alb`strui [i suculent. Se cultiv` ca
plant` ornamental`, \ns` poate fi
folosit \n pomicultur` ca portaltoi
Figura 7.9 pentru p`r [i eventual ameliorat \n
Amelanchier ovalis vederea ob]inerii de fructe.

106
Principalele specii de plante fructifere

7.3.8. Prunul

g. Prunus L., fam. Rosaceae, subfam. Prunoideae


La genul Prunus sunt cunoscute circa 32 de specii, cu peste 2.000
de soiuri, afar` de cele ce apar]in genurilor Armeniaca, Persica, Cerasus
[i Amygdalus. Aceste specii sunt grupate \n dou` sec]ii: Euprunus cu
speciile mai importante: P. domestica, P. insiti]ia, P. cerasifera, P. spinosa,
P. simonii [i P. triflora [i sec]ia Prunocerasus cu speciile mai importante:
P. americana, P. nigra, P. hortulana [i P. munsoniana (tab. 7.2). Fructele
speciilor din sec]ia Prunocerasus sunt intermediare \ntre prune [i cire[e-
vi[ine, iar plantele respective pot servi ca portaltoi [i se pot hibrida atât
cu prunii, cât [i cu cire[ii [i vi[inii.
Speciile mai importante, care intereseaz` pomicultura, sunt:
Prunul de gr`din` sau prunul obi[nuit (P. domestica L.) se
presupune c` a rezultat din \ncruci[area natural` a porumbarului cu
corcodu[ul, \n regiunile unde se ating arealele acestor dou` specii, [i
anume, \n Asia Mic` [i Caucaz. El cre[te sub form` de pomi \nal]i pân`
la 6-10 m sau ca arbustoizi (Prunul de Oceakov). Formele arbustoide [i
arbustive se pot \nmul]i [i pe cale vegetativ`.
Lemnul prunului este tare, de culoare ro[iatic`-cafenie, l`starii
sunt glabri, \ntâi de culoare ro[iatic`, apoi cenu[ie. Frunzele sunt
mijlocii, eliptice sau obovate, destul de groase [i cu pe]iolul relativ
gros. Mugurii sunt mari [i conici, iar florile mici, albe-verzui, cu
pedunculii sub]iri [i scur]i; se deschid odat` sau dup` \nceputul
\nfrunzirii, fiind grupate câte 2-3 \ntr-o inflorescen]`, uneori solitare.
Fructele sunt mijlocii, elipsoidale, ovoidale sau globuloase, cu o brazd`
superficial`. Ele au pieli]a sub]ire, vân`t` sau violet-\nchis`, cu o
brum` intens`, iar pulpa, de regul`, neaderent` la sâmbure, verde-
g`lbuie, dens` [i dulce. Sâmburele este alungit-turtit, cu suprafa]a
alveolat`, cu carenele reduse [i cu un [an] pe muchia dorsal`. S`mân]a
este obi[nuit, amar`.
Prunul de gr`din` este o specie hexaploid`. Se \nmul]e[te prin
drajoni [i prin sâmburi. Zona lui de r`spândire este foarte \ntins`, [i
anume, \n sud-estul [i occidentul Europei, ca [i \n ]`rile mediterane-
ene, \naintând pân` \n Scandinavia [i nordul Rusiei (Sankt Peterburg,
Kalinin, Gorki, Kazan).
Goldanul (P. insiti]ia Jusl). Este un pom sau arbustoid \nalt de 3-6
m, cu coroana mai deas` decât la prunul obi[nuit. Tulpina ramific` u[or
[i prezint` spini. Scoar]a tulpinii este de culoare cenu[ie, neted`. Fructele
au form` sferic`, culoarea vân`t`-\nchis (la prunele damascene) sau
galben` (la mirabele), pulpa astringent` (la damascene) sau dulce (la

107
POMICULTUR~ GENERAL~

mirabele), sâmburele oval [i bombat, cu creast` pe partea ventral` [i [an]


pe cea dorsal`, aderent la prunele damascene [i neaderent la mirabele.
Goldanul este destul de rezistent la ger, productiv [i pu]in pre-
ten]ios fa]` de condi]iile de cultur`. El are multe forme, dintre care
unele sunt r`spândite departe spre nord, iar altele adaptate la condi]i-
ile de clim` mai secetoas`. Una din \nsu[irile goldanului este drajona-
rea, \ncât poate fi \nmul]it atât prin sâmburi, cât [i prin drajoni. |n
cazul \nmul]irii prin sâmburi \[i transmite destul de bine caracterele.
La noi \n ]ar`, goldanul este reprezentat prin soiurile Gras
românesc, Scoldu[ [.a.
Unii autori subdivid goldanul \n dou` variet`]i:
P. insiti]ia syriaca, \n care intr` prunele damascene sau de Siria,
mirabelele [i prunele St. Julien; lemnul acestei variet`]i este mai
pu]in rezistent, iar drajonarea slab` (la mirabele) sau progresiv` (la St.
Julien);
P. insiti]ia italica (renclodul), presupus hibrid \ntre mirabele [i
prunul vân`t, reprezentat prin pomi cu cre[tere rapid`, de talie mijlo-
cie [i cu coroana globuloas`.
Goldanul este o specie hexaploid`, r`spândit` \n zona climatului
temperat din Europa.
Corcodu[ul sau mirobolanul (P. cerasifera Ehrh. sau P. divaricata
Ledeb.). Este un pom \nalt de 5-6 m pân` la 8-10 m, sau un arbustoid de
3-4 m. Prezint` tendin]a de a forma o singur` tulpin` [i nu drajoneaz`
decât unele tipuri. Acest caracter este pozitiv din punct de vedere al
cerin]elor fa]` de portaltoi. Fructele sunt glabre, mici, rar mijlocii (1-2 cm
\n diametru), sferice, elipsoidale sau ovoide [i de culoare variat`: galben-
deschis, ro[ie de toate nuan]ele sau neagr`. Sâmburele fructelor este de
culoare mijlocie, neted sau aspru [i aderent, iar pulpa, la \nceput foarte
acr` [i zemoas`, se m`l`ie]e[te repede [i pierde aciditatea.
Sistemul radicular al corcodu[ului este u[or adaptabil la diferite
soluri, \ncât el cre[te bine atât pe solurile umede, cât [i pe cele reavene
[i chiar pe solurile mai uscate sau calcaroase.
Corcodu[ul, de[i \ncepe s` vegeteze devreme [i \nflore[te de
asemenea devreme, rode[te abundent [i regulat. Florile se deschid
\naintea apari]iei frunzelor. Toamna el \ntârzie cu vegeta]ia, ceea ce
constituie un neajuns. Se \nmul]e[te foarte u[or prin sâmburi [i greu
pe cale vegetativ`, \ns` aceast` din urm` problem` este pe cale de a se
rezolva prin ob]inerea de noi tipuri, care se preteaz` pentru \nmul]ire
vegetativ`.
|n stare s`lbatic`, corcodu[ul cre[te \n Iran, Rusia (Transcau-
cazia, Caucaz), Asia Mic` [i Asia Central`; de asemenea, \n toat`

108
Principalele specii de plante fructifere

Peninsula Balcanic`. La noi este r`spândit \n regiunile de deal [i \n


zona de silvostep`, mai ales \n Muntenia, subspontan sau cultivat.
Corcodu[ul este o specie diploid` [i prezint` foarte multe tipuri,
\ncât se impune selec]ionarea celor mai bune dintre ele.
Porumbarul (P. spinosa L.). Este un arbust \nalt de 1 m \n regiu-
nea de step` sau 1,5-2 m \n regiunea dealurilor. Ramific` puternic;
ramurile lui sunt strâmbe [i, de regul`, terminate cu spini. Drajoneaz`
destul de mult, \ns` nu se \ntinde atât de repede, ca de exemplu, zme-
urul. |n orice caz \nsu[irea de a drajona constituie un defect \n cultur`.
Fructele sunt mici, scurt-pedunculate, de culoare vân`t`-neagr` sau
neagr` [i puternic brumate [i au pulpa verde, dens` [i foarte astrin-
gent`; nu se pot consuma \n stare proasp`t` decât la supracoacere.
Sâmburele, aderent, mai rar semiaderent, se prezint` asimetric, ovoid,
turtit lateral [i cu suprafa]a aspr`.
Porumbarul este foarte rezistent la ger, cât [i la secet`. El pre-
zint` foarte multe tipuri, din care cele mai pre]ioase sunt acelea care
nu drajoneaz`.
Porumbarul este o specie tetraploid`. |n stare s`lbatic` cre[te \n
toat` Europa, mai ales \n Europa de sud [i sud-est; de asemenea, \n
Africa de nord [i \n Asia de vest. La noi este reprezentat prin diferite
tipuri \n zona dealurilor [i \n silvostep`.
Prunul chinezesc (P. triflora Roxb sau P. salicina Lindl.) este r`s-
pândit \n toat` China. Se prezint` sub forma unui pom cu coaja ro[ia-
tic`, cu frunzele obovat-alungite, amintind frunzele de piersic. Fructele
sunt galbene sau ro[ii deschis, cu sâmbure mic [i slab aderent.
Este specia de prun cu cea mai timpurie \nflorire, pentru c` are
repausul de iarn` foarte scurt. Cu toate acestea se dovede[te foarte
rezistent [i foarte productiv.
Prunul de Ussuria (P. ussuriensis Kov. et Kost.) socotit de unii bo-
tani[ti ca o varietate a prunului chinezesc are pomul mic, de 2,5-3 m
\n`l]ime [i drajoneaz` puternic. Când se \nmul]e[te prin sâmburi \[i
p`streaz` destul de bine caracterele. |ntrucât are repausul de iarn` scurt,
el nu reu[e[te bine decât \n regiunile cu toamn` scurt` [i cu iarn`
geroas` [i prelungit`. Se folose[te ca portaltoi [i la crearea soiurilor de
prun rezistente la ger.
Prunul american (P. americana Marsh.). Este un pom \nalt pân`
la 9 m, cu coroana u[or aplecat`. Frunzele prezint` forme variate, o
pieli]` groas` [i gust astringent.
Este o specie diploid`, extrem de productiv`, foarte rezistent` la
ger. Poate fi folosit` ca portaltoi, precum [i \n lucr`rile de hibridare. |n
stare s`lbatic`, cre[te \n p`durile din America de Nord.

109
Tabelul 7.2
Principalele specii de Prunus, centrele lor de origine
[i num`rul de cromozomi

Denumirea Num`r Subspeciile /


Speciile Originea
comun` cromozomi variet`]ile

Vestul Asiei, Caucaz, atropurpurea


Corcodu[, Balcani (Serbia, 16 (pisardii), pen-
P. cerasifera Ehrh.
mirobolan România, Bulgaria, (24, 32, 48) dula, elegans,
Grecia) divaricata

P. cocomilia Ten. Pruna italian` Italia, Serbia 16 -

Prune de gr`din`
P. domestica L. Europa, V. Asiei 48 -
Prun` european`

Goldane,
Damson, subsylvestris,
P. insititia L. Europa, V. Asiei 48
Mirabelle, Renclode italica, syriaca
(prun gage)

P. monticola Koch Prunul Taurus Asia Mic` 16 -

P. salicina Lindl. Pruna japonez` China 16 (32) -

P. simonii Carr. Pruna cais` Nordul Chinei - purpurea

Europa, N. Africii,
P. spinosa L. Porumbar 32 (16, 24, 48)
V. Asiei

P. ussuriensis Prunul de Ussuria China 16

Prunul american, E. SUA, pân` la


P. americana 16 mollis
prunul gâ[telor mun]ii Stânco[i
SUA (New Jersey
watsonii,
P. angustifolia Prunul de nisipuri pân` \n Florida); -
varians
Illinois, Texas
SUA (Kentucky,
Tennesse pân` la
Prunul s`lbatic al
P. hortulana Iowa, Oklahoma, - mineri, pubens
gâ[telor
Texas, Louisiana);
Alabama
flava (cu fruct
P. maritima Marsh. Prunul de plaj` SUA (Virginia) 16
galben)
Prunul mexican
polyandra,
P. mexicana Wats. Prunul cu pom SUA, Mexic 16
fultonensis
mare
Prunul s`lbatic al SUA (Texas, Ohio,
P. munsoniana 16
gâ[telor Kentucky)
Forma nordic`
P. nigra Prunul canadian Canada, SUA 16 a speciei
P. americana

dup` M. Butac, 2003

110
Principalele specii de plante fructifere

Prunul negru canadian (P. nigra Ait.). Pomul este \nalt pân` la
6 m, cu ramurile acoperite de spini lungi. |nflore[te târziu, are flori
mari, pân` la 4 cm \n diametru, câte 3-4 \ntr-o inflorescen]`. Fructele,
cu pieli]` groas`, sunt variate ca form`, culoare [i sezon de coacere, au
pulpa fibroas` [i sâmburele aderent.
Este specia de prun cea mai rezistent` la ger (-45°C). Cre[te \n
stare s`lbatic` \n Canada.
Prunul american de gr`din` (P. hortulana Bailey). Constituie
un presupus hibrid \ntre P. americana [i P. angustifolia, foarte produc-
tiv, cu fructe acide, bune numai pentru prelucrare.
Prunul lui Simon (P. Simonii Carr.). Se cultiv` [i la noi \n ]ar`.
Pomul, \nalt de 3-5 m, are coroan` piramidal`. Fructele sunt mijlocii
sau mari, puternic turtite, cu cavit`]i mari la ambele capete. Pieli]a
este tare [i aderent`, ro[ietic` cafenie, pulpa portocalie, destul de su-
culent`, consistent`, aderent` la sâmbure, acid` [i intens aromat`.

7.3.9. Caisul sau zarz`rul

g. Armeniaca A. L. Juss, fam. Rosaceae, subfam. Prunoideae


Genul Armeniaca cuprinde 4-5 specii mai importante pentru
pomicultur`, [i anume:
Zarz`rul sau caisul comun (A. vulgaris Lam). |n stare s`lbatic`
se \ntâlne[te \n regiunile muntoase din Asia Central`, China de Nord,
Rusia (Daghestan [i Caucaz). Este un pom de vigoare mijlocie, uneori
mare, cu talie de 3-7 m. Fructele sunt drupe sferice, uneori turtite
lateral, galbene-portocalii sau cu alte nuan]e, câteodat` cu o ro[ea]` pe
partea \nsorit`. Pulpa lor este fibroas`, galben` [i am`ruie. Sâmburele,
de regul` neted, câteodat` slab alveolat, cu carena ventral` foarte pro-
nun]at`, aderent sau neaderent la pulp`, are s`mân]a amar`.
Zarz`rul \nflore[te devreme [i \nainte de \nfrunzire. Se \nmul-
]e[te foarte u[or prin sâmburi. El a p`truns \n Europa prin Iran [i
Transcaucazia, sub numele de „m`r de Armenia“, de unde [i denumi-
rea de Armeniaca. |n ]ara noastr` a fost introdus din Grecia.
Caisul siberian (A. sibirica L.). |n stare s`lbatic` tr`ie[te \n ]inutu-
rile transbaikalice, \n Mongolia de nord, de est [i sud-est. Se prezint` sub
form` de arbust sau pom mic, \nalt pân` la 2,5 m. Prefer` expozi]iile
sudice, deschise, \nsorite [i locurile bine uscate. Se cultiv` foarte pu]in,
\ns` prezint` interes pentru crearea de noi soiuri rezistente la ger.
Caisul de Manciuria (A. mandshurica Skvortz). |n stare s`lbatic`
cre[te \n Rusia (]inutul Primorie) [i \n estul Manciuriei, preferând ver-

111
POMICULTUR~ GENERAL~

san]ii cu soluri pietroase [i bine expuse la soare. Are o rezisten]` mare la


ger, suportând temperaturi pân` la -40°C. Este un pom viguros, \nalt
pân` la 20 m [i cu tulpin` de pân` la 70 cm \n diametru. Fructele sunt
mici (2,6-3,2 cm \n diametru), cu pulpa sub]ire, acri[oar` [i am`ruie.
Caisul negru chinezesc (A. dasycarpa Pers.). Originar din
China, s-a r`spândit \n toate ]`rile unde se cultiv` caisul, \ns` numai
ca o raritate. Se \ntâlne[te [i la noi. Pomul este mic, cu ramurile cenu-
[ii, mai pu]in ro[cate decât ale caisului obi[nuit. Fructele sunt mijlocii
sau mici, cu pieli]a neagr`-ro[ietic`, pulpa fibroas`, portocalie, cu
infiltra]ii ro[ii, care câteodat` ajung pân` la sâmbure. Sâmburele este
aderent, iar gustul pulpei dulceag-acri[or, cu arom` de cais`.
Caisul japonez (A. mume Sieb.). Prezint` interes pentru cultura
caisului \n regiunile umede, pentru c` aceast` specie suport` excesul
de umiditate [i este rezistent` fa]` de boli [i d`un`tori.

7.3.10. Piersicul

g. Persica Mill., fam. Rosaceae, subfam. Prunoideae


Mult` vreme, \ncepând cu C. Linné, s-a crezut c` piersicul pro-
vine din migdal, de unde [i denumirea de Amygdalus persica. Al]i
botani[ti (Stokes, 1812) l-au considerat c` apar]ine genului Prunus.
Dup` forma frunzelor [i alte caractere, piersicul se deosebe[te
mult de prun. De asemenea, exist` deosebiri importante \ntre piersic
[i migdal \n ce prive[te fructele, structura floral` [i forma frunzelor,
ceea ce justific` \ncadrarea lor \n genuri separate.
Genul Persica este s`rac \n specii, \ns` foarte bogat \n soiuri.
Pentru pomicultur` prezint` interes urm`toarele specii:
Piersicul comun (Persica vulgaris Mill.). Este originar din China
unde cre[te s`lbatic, la altitudini de 1.200-2.600 m. Pomul mic, mai rar
mijlociu, \nalt pân` la 4-6 m, are coroana dresat` \n tinere]e, iar mai
târziu r`sfirat`. Florile sunt mari, de tip rozaceu sau campanulat, de
culoare roz, foarte scurt pedunculate, ap`rând câte una dintr-un
mugure florifer. Fructele sunt drupe, pubescente sau glabre, cu pulpa
aderent` sau neaderent` la sâmbure.
Din aceast` specie provin cele mai multe soiuri de piersic.
Piersicul fergan (Persica ferganensis (Kost et Riab) Kov et Kost).
Se deosebe[te de piersicul comun prin nervurile frunzelor, mai mult
sau mai pu]in paralele. Fructele sunt turtite de sus \n jos, comestibile.
Din piersicul fergan au provenit mai multe soiuri care se cultiv` \n
Asia Central` [i \n China de vest.

112
Principalele specii de plante fructifere

Piersicul lui David (Persica davidiana Carr.). Este originar din


China, cre[te ca pom sau arbustoid, cu fructele necomestibile. Prezint`
interes \n selec]ie pentru crearea de soiuri noi, fiind foarte rezistent la
ger.
Piersicul Mao-tha-or sau de Kansu (Persica kansuensis (Rehd.)
Kov. et Kost). Cre[te s`lbatic \n China de nord-vest. Se cultiv` \n Man-
ciuria. Rezist` pân` la -35°C. Pomul cre[te \nalt pân` la 2,5 m. Fructele
sunt de m`rime mijlocie, galbene, foarte pubescente, necomestibile.
Sâmburii au brazde adânci [i lungi.
Piersicul mira (Persica mira (Koehne) Kov. et. Kost). Originar din
China, este un pom mic, slab rezistent la ger. Prezint` un interes mai
mic pentru pomicultur`.

7.3.11. Cire[ul [i vi[inul

g. Cerasus Adans., fam. Rosaceae, subfam. Prunoideae


Din cele circa 130 de specii ale genului Cerasus, numai 5-6 au
servit pentru formarea soiurilor de cire[ [i vi[in [i prezint` interes
pentru pomicultur`.
Cire[ul s`lbatic sau cire[ul p`s`resc - C. avium (L.) Mönch.
Este un pom mare, ajungând la \n`l]imi pân` la 10-15 m, cu axul
puternic [i ramurile etajate natural. Fructele sunt mici, de 1-1,5 cm \n
diametru, sferice, ovale sau cordiforme, negre, albe sau ro[ii, amare.
Cire[ul s`lbatic cre[te \n toat` Europa de sud, \n Asia Mic` [i
Asia Central`, \n Iran [i Africa de Nord, preferând pante drenate,
\nsorite [i calde. Aceast` specie prezint` 3 variet`]i botanice: C. a.
silvestrii - cire[ul p`s`resc, cu fructe mici, negre, amare, din care au
provenit toate soiurile cultivate; C. a. juliana, cire[ul cu fructe moi [i
C. a. duracina cu fructe pietroase.
La noi \n ]ar` cire[ul s`lbatic cre[te prin p`duri, \n regiunea dealu-
rilor, ajungând pân` la 1.000 m altitudine. Condi]iile de step` nu-i priesc.
Vi[inul comun (C. vulgaris Mill. sau Prunus cerasus L.). Consti-
tuie prototipul celor mai multe soiuri cultivate; \n stare s`lbatic` nu a
fost g`sit. Unii autori cred c` el a provenit din \ncruci[area natural`
\ntre vi[inul de step` [i cire[. |n ]ara noastr`, vi[inul este r`spândit
aproape pretutindeni unde cresc pomii, \ndeosebi \n zona de dealuri [i
\n silvostep`. Este reprezentat prin forme arbustoide, \nalte pân` la 3-
4 m [i forme arborescente, \nalte pân` la 6-7 m, dintre care cele dintâi,
fiind mai rezistente, sunt r`spândite \n regiunile cu clim` mai aspr`,
iar cele arborescente \n regiunile mai calde. {i unele [i altele au \nsu-

113
POMICULTUR~ GENERAL~

[irea de a drajona, ceea ce constituie un defect pentru formele folosite


ca portaltoi. Fructele vi[inilor arbustoizi, de regul`, au culoarea \n-
chis` [i sucul colorat. |n acest caz, ele se numesc morele sau griote.
Vi[inul de step` sau vi[inelul - Cerasus fruticosa (Pall.) G.
Woron. sau C. chamaecerasus Jacq. |n stare s`lbatic` cre[te \n toat`
partea de sud [i central` a Europei. Este un arbust mic, \nalt numai de
20-30 cm \n regiunile cu condi]ii de cre[tere nefavorabile, sau de 1-1,5
m \n condi]ii mai bune. Puterea de drajonare este foarte mare. Rezist`
foarte bine la ger. Rezisten]a la secet` este, de asemenea, foarte mare.
La acestea se adaug` [i \nsu[irea de fertilitate ridicat` [i de mare pu-
tere de ramificare. Ramific` [i rode[te la periferia coroanei. Fructele
variaz` ca m`rime [i culoare. Unele sunt m`runte, altele de m`rimea
obi[nuit` a vi[inelor. Culoarea lor poate fi aproape neagr`, ro[ie-\nchis
sau roz. Ele se ]in foarte bine pe plante [i sunt, de regul`, acide sau
foarte acide. Vi[inul de step` poate fi folosit ca portaltoi pentru
ob]inerea de pomi pitici.
Vi[inul de nisip - Cerasus Besseyi (Bayl.) Lunell. sau C. pumila (L.)
Michx. var. besseyi Bayl. Este un arbust \nalt pân` la 1,5-2 m, care cre[te
\n stare s`lbatic` \n America de Nord. Fructele au culoare purpurie-
\nchis aproape neagr`, gust am`rui [i astringent, fiind totu[i comestibile.
Pomul este foarte rezistent la ger [i secet`, deosebit de precoce [i de pro-
ductiv. |nflore[te târziu, odat` cu \nfrunzirea. Se \nmul]e[te prin sâm-
buri [i vegetativ. Poate servi ca portaltoi pentru prun, piersic [i cais.
Vi[inul p`ros (C. tomentosa Thumb.). Originar din Asia, este
r`spândit \n China, Japonia, Turkmenistan [i alte p`r]i ale Asiei, fiind
adaptat pentru terenuri umede. Cre[te ca arbust \nalt de 1-2,5 m, cu
ramuri sub]iri, erecte [i acoperite cu o pubescen]` cenu[ie. Suport`
geruri pân` la -40°C [i este foarte productiv. Se \nmul]e[te prin
semin]e [i drajoni.
Mahalebul sau vi[inul turcesc - C. mahaleb (L.) Mill. |n stare
s`lbatic` este r`spândit \n Europa de sud, \n Caucaz, Asia Mic`, Asia
Central` [i \n Iran. La noi cre[te prin mun]ii stânco[i ai Dobrogei, pe
solurile pietroase, calcaroase [i lipsite de umiditate, fiind utilizat ca
portaltoi pentru vi[in [i cire[, \n zone mai secetoase. Este un pom de
4-7 m pân` la 8-10 m \n`l]ime, cu coroana compact`, aproape
globuloas`, puternic ramificat`. La prima vedere, frunzele de mahaleb
seam`n` foarte mult cu frunzele tinere de p`r. Fructele sunt mici,
ovoid-sferice, negre, astringente, necomestibile. Mahalebul este mai
rezistent la ger [i secet` [i are calitatea c` nu drajoneaz`. |n schimb,
mahalebul nu reu[e[te \n regiunile cu precipita]ii bogate (peste 600
mm). Este o specie diploid`, 2 n = 16.

114
Principalele specii de plante fructifere

7.3.12. Zmeurul [i murul

g. Rubus L., Fam. Rosaceae, subfam. Rosoideae


Genul Rubus cuprinde numeroase specii, din care numai dou` au
participat la formarea soiurilor existente \n cultur`: Rubus idaeus L.
[i Rubus occidentalis L.
Zmeurul ro[u (Rubus idaeus L.). Aceast` specie din care provin
cele mai multe soiuri cultivate \n Europa, are dou` subspecii:
R. idaeus vulgatus Arrh. - zmeurul ro[u european - \n stare
s`lbatic` cre[te \n p`durile din toat` Europa [i Asia de vest, pân`
dincolo de cercul polar. |n p`durile noastre se \ntâlne[te \ncepând de
la altitudinea de 400-500 m. Este un arbust \nalt pân` la 1,5 m.
|mpânze[te solul cu numeroase r`d`cini foarte lungi [i sub]iri. Partea
aerian` este format` din tulpini de 1 [i 2 ani. Tulpinile de doi ani, dup`
ce fructific`, se usuc` de la baz`. Zmeurul este o plant` amatoare de
umezeal` \n sol [i suport`, pân` la un anumit grad, umbrirea.
R. idaeus strigosus Mehx. - zmeurul pufos american - cre[te \n
stare s`lbatic` \n toat` America de Nord. Fructele sunt de form` semi-
sferoid`, de culoare ro[ie-deschis sau galben`, de m`rime [i greut`]i
variabile (0,5-2,1 g).
Zmeurul negru (R. occidentalis L.). |n stare s`lbatic` cre[te \n
Canada. Prezint` tulpini arcuite, ale c`ror vârfuri ating p`mântul [i mar-
coteaz` natural. Fructele sunt negre. Zmeurul negru nu rezist` bine la
ger dac` nu este acoperit de z`pad`.
Soiurile de mur au fost ob]inute prin selec]ie [i hibridare din
urm`toarele specii:
Murul de câmp (R. caesius L.). Este r`spândit \n Europa, Asia
Central`, Siberia de vest, Iran [i Asia Mic`. La noi se \ntâlne[te mai
frecvent \n zona de câmpie. Are tulpini târâtoare, foarte lungi [i sub-
]iri, acoperite cu ghimpi \ndoi]i. Fructele sunt polidrupe, negre-vine]ii,
brumate. Gustul lor este acidulat-dulce, destul de astringent.
Murul de p`dure sau rugul (R. fruticosus L.). Are tulpini groase
[i dresate, ajungând pân` la 1,5-2 m \n`l]ime, acoperite cu ghimpi cu
vârfurile \ndoite. Fructele au culoarea ro[ie-\nchis, apoi neagr` la com-
pleta coacere [i sunt lipsite de brum` sau cu o brum` slab`. Caracteris-
tic` acestei specii este coacerea neuniform` a polidrupelor sau chiar a
drupelor izolate. Gustul fructelor este acidulat-dulce, dar cu o arom`
mai slab` decât la murele de câmp. Cre[te la noi pretutindeni \n p`durile
de foioase [i conifere. Este r`spândit \n Europa [i Asia Central`.
La formarea unor soiuri de mur au mai participat speciile: Rubus
procerus, \ntâlnit \n ]ara noastr`, \n zona colinar` [i deluroas`, R.

115
POMICULTUR~ GENERAL~

ubmifolius, originar tot din Europa, precum [i o serie de specii ame-


ricane, ca R. macrocarpus, R. ursinus, R. loganobaccus [.a.

7.3.13. Fragul [i c`p[unul

g. Fragaria L., fam. Rosaceae, subfam. Rosoideae


Genul Fragaria are circa 45 specii, cuprinzând fragi [i c`p[uni,
din care mai importante sunt urm`toarele:
Fragul de p`dure (F. vesca L.). Este r`spândit \n toat` Europa
pân` la 70° [i Asia pân` la 60° latitudine nordic`. El cre[te spontan
prin p`duri [i fâne]e. Rizomul este gros, cenu[iu; frunzele trifoliate,
glabre pe partea superioar` [i pubescente pe cea inferioar`; florile
mici, albe, pubescente, hermafrodite, cu sepalele reflecte dup` \nflo-
rire (dep`rtate de fruct). Fructul este mic, conic sau sferoid, ro[u, mai
rar albicios, aromat [i foarte gustos, iar nuculele sunt ro[ii [i lucioase.
O varietate a fragului de p`dure este Fragaria vesca semperflorens
Ileyn, plant` remontant`, adic` \nflore[te [i fructific` de mai multe ori
\ntr-o perioad` de vegeta]ie.
C`p[unul de p`dure (F. moschata Duch, sau F. elatior Ehrh.).
Este r`spândit \n toat` Europa, afar` de sud-vestul Fran]ei, [i \n Asia.
Cre[te \nalt pân` la 30 cm, având frunzele mari [i pubescente.
Inflorescen]ele, de asemenea pubescente, sunt mult mai \nalte decât
frunzele. Florile sunt hermafrodite, mai rar unisexuate, cu petalele
albe, iar fructul prezint` gât, are culoarea violet` \nchis, pulpa
afânat`, cu arom` puternic` de muscat, iar achenele sunt galbene.
Fragul de câmp (F. viridis Duch. sau F. collina Ehrh.). Cre[te \n
Europa (inclusiv \n ]ara noastr`) [i \n Siberia, prin locuri \n]elenite,
deschise. Planta este de vigoare mijlocie cu inflorescen]ele drepte,
florile, de regul` hermafrodite, fructele mijlocii, sferoidale, au sepalele
alipite de baza lor. Aceast` specie nu se cultiv`.
Fragul de Virginia (F. virginiana Ehrh. Mill). Este originar din
America de Nord. Are frunze mari, cu foliole eliptice sau ovate, slab
pubescente pe partea superioar` [i puternic pubescente pe partea
inferioar`, florile unisexuate (prin avortare), fructe mari, sferice cu gât,
ro[ii, nucule mici, cafenii [i \mplântate adânc \n pulpa fructului, cu
sepale reflecte dup` \nflorire.
Fragul de Chile (F. chiloensis Duch.). Cre[te destul de viguros,
are frunze pieloase, verzi-\nchis, cu pubescen]` deas` pe partea infe-
rioar` [i glabre pe partea superioar`. Inflorescen]ele sunt compacte [i
puternice, iar florile unisexuate, cu petalele albe sau galbene-[ofr`nii.

116
Principalele specii de plante fructifere

Fructele sunt mari, de regul`, ovoide, f`r` gât, cu suprafa]a pieli]ei


lucioas` [i de culoare ro[ie-pal, sau roz-g`lbuie. Nuculele, de culoare
ro[ie-negricioas`, sunt a[ezate la suprafa]a fructului.
Fragul de gr`din` (F. grandiflora Ehrh.) sin. F. annanassa
Duch.). Este un presupus hibrid \ntre fragul de Virginia [i cel de Chili.
Caracteristic pentru aceast` specie este fructul foarte mare [i bog`]ia
lui \n vitamine.
Fragul vest-american (F. platypetala Rhydb.). Are frunze mari,
de culoare verde-\nchis, cu foliole oval-rombice, cu din]i mari pe
margine, flori unisexuat-monoice, fructe sferice, ro[ii [i cu nuculele
adâncite \n pulp`.
C`p[unul de p`dure asiatic (F. orientalis Las.). Este r`spândit
\n Siberia pân` \n Mongolia. Florile sunt mari, albe [i hermafrodite, iar
fructele sferoidale, cu gât, de culoare ro[ie [i cu achenele cufundate \n
pulp`.

7.3.14. Coac`zul

g. Ribes Lam., fam. Saxifragaceae


La formarea soiurilor cultivate de coac`z au luat parte mai
multe specii, din care cele mai importante sunt:
Coac`zul obi[nuit (R. vulgare Lam.). |n stare s`lbatic` cre[te
spontan \n Europa de nord (Fran]a, Belgia, Olanda, Anglia, Germania).
Este un arbust \nalt pân` la 1,5 m, cu l`stari glabri, frunze tri- sau
pentalobate, flori plate, ca o farfurioar`, verzui-g`lbui. Cilindrul
pentagonal al florii este purpuriu [i a[ezat pe receptacul. Fructele sunt
mici, de culoare ro[ie-str`vezie [i acide. Varietatea R. vulgare macro-
carpum se deosebe[te de specia R. vulgare prin aceea c` are frunzele
mai groase [i fructele mai mari. Coac`zul obi[nuit, ca [i toate soiurile
provenite din el, sunt sensibile la antracnoz`.
Coac`zul ro[u (R. rubrum L.). Are \n`l]imea pân` la 2 m. Frun-
zele sunt pieloase cu baza cordat`, florile plate, iar fructele globuloase,
ro[ii. Planta este rezistent` la antracnoz`.
Coac`zul de stânc` (R. petraeum Wulf.). Este o popula]ie r`s-
pândit` \n mun]ii Europei de sud [i Centrale, cum sunt Pirinei, Alpi,
Carpa]i [i Caucaz. Arbustul este \nalt pân` la 3 m, cu frunze pieloase
[i flori campanulate, fructe m`runte, ro[ii sau purpuriu-\nchis [i
foarte acide.
Coac`zul negru sau cassis (R. nigrum L.). Este un arbust r`spân-
dit mult \n Europa de nord [i central` [i foarte rar \n Europa de sud.

117
POMICULTUR~ GENERAL~

Prefer` locurile umede [i clima r`coroas`. Planta ajunge pân` la 2 m


\n`l]ime, prezentând l`stari de 1 an glabri [i slab pubescen]i, frunze
mari, tri- sau pentalobate, cu baza dreapt` sau cordat`, flori campa-
nulate, ciorchini cu bace globuloase, negre sau vinete, cu gust [i miros
caracteristice. Din aceast` specie provin cele mai multe soiuri de
cassis cultivate.
Un num`r mic de soiuri provin din speciile: R. americanum
Mill., R. dikuscha Fisch (coac`zul est-siberian) [i R. procumbens Pall.
(coac`zul de mu[chi).
Coac`zul auriu (R. aureum Pursh.). Cultivat \n parcuri, serve[te
[i ca portaltoi pentru agri[ [i coac`z.

7.3.15. Agri[ul

g. Grossularia L., fam. Grossulariaceae


Din cele circa 50 de specii de Grossularia, prezint` importan]`
pentru pomicultur` agri[ul european, cel de Altai [i alte 7 specii ame-
ricane, dintre care 3 sunt introduse \n cultur`.
Agri[ul european - G. reclinata (L.) Mill. Este r`spândit \n toat`
Europa, unde cre[te prin p`duri \n stare s`lbatic`. Se prezint` sub
form` de arbust \nalt pân` la 1 m, cu flori hermafrodite, grupate \n
ciorchini, fructe de form` sferoid`, oval` sau piriform, verzi, galbene
sau purpurii, cu gust-acri[or, agreabil. Cuprinde dou` variet`]i: agri-
[ul obi[nuit (G. reclinata var. vulgare), cu frunze mari, lucioase, cu
fructul glabru [i agri[ul cu fructe pufoase (G. reclinata var. uva
crispa), cu frunze mai mici, mate [i cu ovarul pubescent. Ambele
variet`]i se \ntâlnesc \n toat` Europa, cea de a doua fiind mai
rezistent` la secet`.
Agri[ul de Altai - G. acicularis (Smith) Spach. Este un arbust de
talie mijlocie, cu ghimpi pe tulpini, frunze 3-5 lobate, flori [i bobi]e
solitare, glabre, mici, verzi sau ro[iatice. Fiind foarte rezistent la ger,
prezint` interes pentru ameliorare.
Agri[ul slab ghimpat (G. hirtela Mich.). Este \nalt pân` la 1 m,
cu l`stari sub]iri [i aproape f`r` ghimpi, fructe pân` la 8-10 mm \n
diametru, sferice, glabre, purpurii sau aproape negre. Este o specie
rezistent` la ger, secet` [i f`inare. Cre[te s`lbatic \n America [i
prezint` interes \n lucr`rile de ameliorare.
Din celelalte specii de agri[ intereseaz` ca material de selec]ie G.
Cynosbati L., G divaricatum Doull., G. exyacanthoides, G. nivea [i G.
Lobbii.

118
Principalele specii de plante fructifere

7.3.16. Afinul

g. Vaccinum L., fam. Vaccinaceae sau Ericaceae


Plantele fructifere din familia Vaccinaceae sunt arbu[ti sau
semiarbu[ti cu frunze caduce, flori solitare [i fructe mici (bace).
Pentru noi prezint` interes urm`toarele specii de afin:
Afinul negru (V. myrtillus L.). Este un semiarbust \nalt pân` la
1 m, cu tulpini târâtoare, de tipul rizomilor, foarte ramificate, cu l`s-
tari poliedrici, frunzele obovate, caduce, fructe sferoidale, negre, cu o
brum` vân`t`.
Afinul vân`t (V. uliginosum L.). Este r`spândit \n toat` Europa,
\ncepând de la nord pân` \n Balcani, precum [i \n Asia [i America. Este
un semiarbust \nalt pân` la 1 m, cu rizomi din care cresc drajoni.
Frunzele sunt obovate, caduce, iar florile apar pe l`stari scur]i, câte
1-4, din muguri axilari. Fructul este o bac` comestibil`, sferic`, piri-
form-alungit` sau cilindric`, neagr`-vine]ie, cu brum` abundent`,
albastr` [i cu pulpa aproape neagr`, dulce-acri[oar`, cu arom`
specific`.
Meri[orul (V. vitis ideae L.). Este un arbust sempervirescent
pitic (15 cm \n \n`l]ime), cu rizomi din care cresc tulpini scurte [i
dresate. Frunzele sunt alterne. Fructul este o bac` de culoare \ntâi
alb`, apoi ro[ie, am`ruie, datorit` acidului benzoic pe care-l con]ine.
Soiurile de afin cu fructul mare provin din speciile americane V.
lamarckii Camp. (afinul pitic) [i V. corymbosum L. (afinul gigant).

7.3.17. R`chi]elele

g. Oxycoccus Pers., fam. Vaccinaceae


Dintre speciile de Oxycoccus prezint` interes pentru pomicultur`
dou`: r`chi]elele europene sau de mla[tini (O. palustris Pers.) [i
r`chi]elele americane (O. maerocarpus Pers.), cu fructul mare. Ambele
specii sunt arbu[ti sau semiarbu[ti, cu frunze mici, pieloase, ovate.
Florile se dezvolt` la subsoara frunzelor, obi[nuit pe ramurile drepte.
Fructul este o bac` neagr`, tetracarpelar`, ajungând pân` la 1-2 cm
diametru la r`chi]elele americane [i 0,6-0,8 cm la cele de mla[tini. El
con]ine vitaminele D [i C. R`chi]elele cu fructul mic au arealul de
cre[tere nordic, trecând dincolo de cercul polar. Cresc pe solurile acide
de turb` [i se \nmul]esc fie prin semin]e, fie vegetativ. Pentru cultur`
au nevoie de o micoriz` specific`.

119
POMICULTUR~ GENERAL~

7.3.18. Cornul

Cornus mas. L., fam. Cornaceae


Cornul este un arbustoid sau un pom mic, cu lemnul foarte tare,
r`spândit \n p`durile de esen]e foioase. Frunzele sunt de m`rime
mijlocie, cu marginile \ntregi [i cu nervurile dirijate caracteristic,
oarecum paralele cu marginile frunzei. Cornul \nflore[te prim`vara,
\naintea celorlalte specii (afar` de alun), prezentând flori relativ mici
[i de culoare galben`. Fructele de asemenea sunt mici, cilindrice (3-4
cm/8-10 mm), de culoare ro[ie-deschis [i cu un sâmbure de form` mult
alungit` [i foarte tare. Gustul fructelor este dulce-acri[or [i foarte
astringent. Sunt bune pentru prelucrare. Cornul \nc` nu este introdus
\n cultur`, \ns` merit` s` fie ameliorat [i cultivat.

7.3.19. Nucul

g. Juglans L., fam. Juglandaceae


Plantele din familia Juglandaceae sunt foarte vechi. Resturi din
aceste plante s-au g`sit \n cretacic [i chiar \n ter]iar. |n acele epoci
\ndep`rtate, reprezentan]ii juglandaceelor ajungeau pân` \n insula
Groenlanda. Cele mai multe documente despre cultura nucului se
g`sesc \n China, India [i Japonia.
Nucul obi[nuit (J. regia L.). Cre[te \n stare s`lbatic` \n Balcani,
Asia Mic`, Afganistan, \n R. Turkmen`, R. Kirghiz`, R. Kazah` [.a. |n
ultimele dou` republici se g`sesc p`duri de nuc de pân` la 35.000 ha,
respectiv 25.000 ha. Locurile preferate de nuc sunt versan]ii cu pante
dulci [i bine \nsorite. |n ]ara noastr` se \ntâlnesc nuci s`lbatici \n
p`durile din sud-vestul Transilvaniei, Banat [i Oltenia, unde clima
este cald`.
Nucul necesit` soluri relativ u[oare, adânci [i drenate; la nevoie
cre[te [i pe terenuri mai reci compacte, mai uscate [i s`r`c`cioase.
Pomul este foarte viguros, putând ajunge pân` la 25-30 m \n`l]ime [i
15-18 m \n diametrul coroanei. Coroana ramific` relativ slab, de aceea
are pu]ine ramuri de schelet, \ns` acestea sunt garnisite cu multe
ramuri roditoare. Frunzele, imparipenat compuse, au 5-9 foliole, cu
marginile \ntregi. Florile sunt unisexuate-monoice, iar polenizarea
anemofil`. Inflorescen]ele b`rb`te[ti (amen]ii) se dezvolt` la baza ra-
murilor de 1 an, iar florile femeie[ti pe vârful unor l`stari scur]i (fig.
7.10). Florile femeie[ti sunt grupate câte 2-3 pân` la 6, uneori pân` la
9-10, din ele putând rezulta tot atâtea fructe. Fructul este o drup`

120
Principalele specii de plante fructifere

fals`, cu pericarpul format dintr-un


\nveli[ verde, care la maturitate crap`
[i altul tare (endocarpul sau coaja nu-
cii) globulos, ovoid sau elipsoidal, ne-
regulat br`zdat. Miezul nucii are dou`
cotiledoane cu câte doi lobi, adânc [i
neregulat cuta]i, foarte boga]i \n ulei [i
substan]e proteice.
Nucul negru (J. nigra L.). Origi-
nar din America, unde cre[te \n stare
s`lbatic`, nucul negru este introdus [i Figura 7.10
la noi. Se aseam`n` cu nucul obi[nuit, Ramur` de nuc cu inflorescen]e
de care se deosebe[te prin rezisten]a sa mascule (amen]i) [i flori femele
mai mare la ger, frunzele cu mai multe
foliole (9-25), care au marginile serate [i mai ascu]it, precum [i prin
fructele cu coaja mult mai groas` [i mai tare, cu miezul mic, prins \n
coaj` atât de bine, \ncât practic nu se poate scoate. Din aceast` cauz`,
nucul negru nu poate fi cultivat pentru produc]ia de fructe, \ns` se
utilizeaz` ca portaltoi pentru nucul cultivat [i ca material de selec]ie.
Nucul de Manciuria (J. mandshurica Maxim.). |n stare s`lba-
tic` cre[te \n Asia oriental`. Este un pom \nalt pân` la 25 m. R`d`-
cinile sale p`trund foarte adânc \n p`mânt, ceea ce asigur` pomului
rezisten]` la secet`. Fa]` de ger, nucul de Manciuria se dovede[te, de
asemenea, rezistent. Este bun ca portaltoi pentru soiurile cultivate.
Fructele nucului de Manciuria au coaja foarte tare [i miezul mic.
Nucul cenu[iu (J. cinerea L.). Este un pom de asemenea, foarte
mare, pân` la 30 m \n`l]ime. Nuca are miezul foarte mic, neutilizabil.
Prezint` interes pentru pomicultur` [i speciile J. hindsii (nucul
negru nord-californian), J. california (nucul sud-californian), J.
ailantifolia (nucul japonez), hibridul J. hindsii x J. regia, denumit
Paradox - to]i folosi]i \n America ca portaltoi, apoi J. Sieboldiana, J.
rupestris [i altele.

7.3.20. Pecanul sau hicori

g. Carya, fam. Jugdandaceae


Nucii din genul Carya se caracterizeaz` prin aceea c` le lipse[te
involucrul floral, iar nucile lor sunt netede, f`r` coaste. Acest gen
cuprinde peste 20 de specii, care cresc \n America de Nord [i una, \n
China. Specia principal` a genului este Carya olivaeformis Nutt. Fiind

121
POMICULTUR~ GENERAL~

preten]ioas` fa]` de umiditatea so-


lului, aceast` specie se \ntâlne[te pe
malurile apelor, urcând pân` la 200
m altitudine [i uneori suportând
inunda]iile. Plantele de pecan sunt
pomi uria[i, ajungând la \n`l]imi
pân` la 50-60 m, cu coroana având
pân` la 30 m \n diametru [i cu tul-
pini groase pân` la 2 m. Frunzele
Figura 7.11 sunt imparipenate, lungi de 30-50
Fructul de pecan cm, având 9-17 foliole, lanceolate,
cu vârfuri ascu]ite, marginile din]a-
te [i pe]iolii scur]i. Florile b`rb`te[ti sunt grupate \n amen]i, de regul`
câte trei la un peduncul; florile femele sunt strânse câte 3-4 laolalt`.
Nucile au m`rimea [i forma alungit` a m`slinilor, de unde [i denumi-
rea speciei de olivaeformis. Ele pot fi \ns` [i globuloase sau ovale,
prezentând dou` loji seminale. Coaja nucilor este foarte sub]ire, \n
compara]ie cu a nucilor obi[nuite, iar miezul, de culoare ro[iatic`-
cafenie, este dulce [i lipsit de am`reala tegumentului seminal, pe care
o prezint` miezul nucilor obi[nuite. Pu]ine exemplare de pecan se
g`sesc la noi \n parcurile din Timi[oara [i din Simeria.
Dintre celelalte specii de pencan merit` aten]ie: C. alba, C.
tomentosa Nutt; C. ovata Koch, C. laciniosa Lond. sau C. sulcata Nutt.,
C. porcina [i C. minima, din care, de asemenea, exist` exemplare \n
gr`dinile din Timi[oara [i Simeria.

7.3.21. Castanul

g. Castanea, fam. Fagaceae


Plantele din genul Castanea sunt foarte vechi; ele se g`sesc pân`
\n straturile ter]iare [i au avut \n trecut un areal de r`spândire foarte
mare. Principalele specii ale acestui gen sunt urm`toarele:
Castanul cu fructe comestibile (Castanea sativa Mill.). Cre[te
spontan [i cultivat \n toat` Europa de sud, pân` \n Caucaz, \n China,
Japonia [i \n alte ]`ri sudice. El este cantonat \n p`durile regiunilor cu
clim` mediteranean`, de preferin]` pe versan]ii nordici sau nord-estici,
umbri]i, cu solurile reavene [i lipsite de calcar. La noi \n ]ar` cre[te
spontan sau subspontan \n zona Baia Mare, unde exist` peste 20.000 de
pomi [i \n depresiunea subcarpatic` a Olteniei, \n localit`]ile Tismana,
Baia de Aram`, Horezu, Râmnicu Vâlcea [.a.

122
Principalele specii de plante fructifere

Castanul cre[te sub form` de


pomi \nal]i pân` la 20 m. R`d`cinile
nu p`trund prea adânc \n p`mânt.
Coroana are o form` r`sfirat`. Casta-
nul este o plant` unisexuat monoic`
[i totodat` hermafrodit`. Florile
b`rb`te[ti, cele femeie[ti, cât [i cele
hermafrodite sunt strânse \n amen]i.
Unii amen]i sunt unisexua]i, numai
cu flori b`rb`te[ti, al]ii bisexua]i. A
Inflorescen]ele (amen]ii) se dezvolt` B

pe l`starii \n cre[tere din anul curent Figura 7.12


(fig. 7.12). Amen]ii bisexua]i au la L`stari de castan: A - vegetativi;
baz` câte 1-3 dichazii femeie[ti, apoi B - purt`tori de flori mascule
câteva grupuri de flori hermafrodite [i femele (amen]i)
[i dup` ele numai flori b`rb`te[ti. O
dichazie are la \nceput 7 flori, dintre care, obi[nuit, leag` numai 3, dând
na[tere la un grup de 3 castane: dou` marginale, cu câte o parte bom-
bat` [i o parte turtit`, [i una mijlocie, turtit` din ambele p`r]i. Fructul
(castana) este o nuc` monosperm`, denumit` popular gub`.
Dintre celelalte specii de castan ce intereseaz` pomicultura
merit` aten]ie:
Castanul japonez (C. crenata Siel. et Zooc). Pom mai mic sau
arbust, care produce \ns` fructe mai mari, dulci, cu gust pl`cut.
Castanul chinezesc (C. molissima Blume). Pom mare sau foarte
mare, cu fructe foarte bune.
Castanul american (C. dentata Borch.). Pom foarte mare, fructe
m`runte, \ns` foarte dulci.
Castanul pitic (C. pumila Mill.). Cre[te sub form` de arbust sau
pom pitic. Are fructe mici, cilindrice, pronun]at dulci.

7.3.22. Alunul

g. Corylus, fam. Betulaceae


Din numeroasele specii de alun, cele mai importante sunt
urm`toarele:
Alunul comun (C. avellana L.). Cre[te \n stare s`lbatic` \n toate
]`rile din Europa sudic` [i Central`, precum [i \n Asia Mic` [i \n Cipru.
La noi \n ]ar` este r`spândit, mai ales \n zona dealurilor, prin p`durile de
fag [i stejar, prin poieni [i râpi, pe marginea apelor [i alte locuri deschise.

123
POMICULTUR~ GENERAL~

Este un arbustoid cu o \n`l]ime de 3-4 m pân` la 5-6 m. Amen]ii sunt


grupa]i pe ramuri mici de 1 an, câte 2-5 la un loc, iar florile femele se dez-
volt` din mugurii stipelari de lâng` amen]i [i chiar la baza axului amen-
]ilor. Involucrul carpelar (cupola), de culoare verzuie, poate fi mai scurt,
egal, [i uneori mai lung ca nuca. Miezul este foarte bogat \n substan]e
uleioase [i \n substan]e albuminoide, fiind totodat` foarte gustos.
Alunul turcesc (C. colurna L.). Cre[te \n stare s`lbatic` \n p`du-
rile Carpa]ilor sud-vestici, \n toat` Peninsula Balcanic`, Asia Mic`,
Iran, Afganistan [i \n unele provincii din China. Se prezint` ca pom
\nalt pân` la 20 m, mai rar se \ntâlne[te ca arbustoid. El formeaz` o co-
roan` regulat`, larg piramidal` [i compact`, cu tulpina dreapt` [i
puternic`, cu scoar]a groas` [i suberificat`. Nuca are o m`rime mijlocie
sau mic`, forma larg-oval` sau globuloas` [i coaja groas`, tare [i de
culoare galben`. Miezul este mic [i nu umple toat` nuca. Pomul tr`ie[te
mult (pân` la 200 de ani) [i prezint` imunitate fa]` de boli [i insecte. Se
cultiv` \n Europa Central`, mai mult prin parcuri.
Funducul sau alunul lombard (C. maxima Mill.). Este r`spândit
\n Asia Mic` [i \n majoritatea ]`rilor din sudul Europei, ca Italia, Spania,
sudul Fran]ei, Grecia [i Iugoslavia. Arbustoid \nalt de 3-10 m, cu tulpinile
principale mai mult sau mai pu]in drepte. Fructele sunt grupate câte 3-8
buc`]i. Involucrul lor este, de regul`, de dou` ori mai lung decât nuca, cu
marginile sinusoid-din]ate [i fin pubescente sau cu peri glandulari. Nuca
(aluna), alungit` spre oval`, de regul` ascu]it` la ambele capete [i cu
coaja cafenie-deschis, prezint` dungi mai \nchise. Miezul este foarte
gustos. Planta este sensibil` la ger.
Alunul pontic (C. pontica Koch.). Este un arbustoid \nalt pân` la 4-5
m, r`spândit \n mun]ii Asiei Mici. Este apreciat pentru m`rimea excep]io-
nal` a fructelor sale, \ns` are defectul c` miezul nu umple toat` aluna.
Din celelalte specii de alun prezint` interes: alunul chinezesc (C.
sinensis Francht.), alunul japonez (C. sieboldiana Blume), alunul de
Manciuria (C. mandshurica), alunul cu frunza variabil` (C. hetero-
phylla), alunul american (C. americana Marschal) [.a. Soiurile de alun
aflate \n cultur` provin din mai multe specii, \ndeosebi din alunul
comun, turcesc, pontic, lombard [i din hibrizii \ntre ace[tia.

7.3.23. Migdalul

g. Amygdalus L., fam. Rosaceae, subfam. Prunoideae


La genul Amygdalus se cunosc peste 25 de specii, de importan]`
major` fiind cele descrise mai jos:

124
Principalele specii de plante fructifere

Migdalul comun (Amygdalus communis L. var. spontanea Korj).


Este o plant` specific` condi]iilor de semistep`, r`spândit` mult \n Asia
Central`, unde se prezint` sub form` de pom \nalt de 3-6 m. La noi
cre[te, mai ales \n Banat, Dobrogea, \n zona podgoriilor [i \n numeroase
alte localit`]i cu clim` mai cald`.
Migdalul pitic de step` (Amygdalus nana L.). Este un arbust
mic, compact, \nalt de 0,5-1,5 m, care drajoneaz`. R`spândit \n toat`
Europa sud-estic` pân` la Marea Caspic`, la noi fiind \ntâlnit \n zona
de step`. Prefer` locuri calde, uscate, \n parcuri sau tufi[uri. Intere-
seaz` ca portaltoi pentru pomii pitici, precum [i ca material pentru
lucr`rile de selec]ie.
Migdalul lui Fenzel (Amygdalus Fenzliana Fritsch.). Este un
pom mic sau arbustoid, r`spândit \n Caucaz. Are fructele mai pu]in
alungite decât ale migdalului comun.
Migdalul lui Korjinski (Amygdalus Korshinsky Woron.).
Migdalul lui Buhara (Amygdalus buharica Korsh.).
Migdalul ulmiforiu (Amygdalus ulmifolia Franck.).
Migdalul lui Vavilov (Amygdalus Vavilovii).
Dup` gustul miezului [i t`ria endocarpului, unii autori (Magyar)
deosebesc la specia migdalului patru variet`]i [i anume:
Amygdalus communis, var. dulcis, cu miezul dulce;
Amygdalus communis, var. amara, cu miezul amar;
Amygdalus communis, var. fragilis, cu coaja fragil`, \ncât se
poate strivi \ntre degete, [i cu miezul dulce;
Amygdalus communis, var. semifragilis, cu coaja potrivit de
groas`, relativ slab rezistent` [i cu miezul tot dulce.

7.3.24. Actinidia

g. Actinidia Lindl., fam. Actinidiaceae


Genul Actinidia cuprinde mai multe specii, dintre care cele mai im-
portante sunt: Actinidia deliciosa ((Chev.) Liang e Ferguson), A. chinensis
(Planch.), A. arguta (Sieb. e Zucch.) [i A. kolomikta (Maxim. e Rupr.).
Actinidia deliciosa ((Chev.) Liang e Ferguson), cunoscut` [i sub
numele de kiwi, este specia cea mai cunoscut` [i mai r`spândit`.
Planta este o lian` cu cre[tere viguroas` având frunze întregi, mari,
cordiforme pân` la rotunde. Acestea sunt colorate verde intens, glabre
pe partea superioar` [i verde deschis, pubescente pe partea inferioar`.
Actinidia este o planta unisexuat - dioic`, existând indivizi cu flori
pistilifere (femele) [i indivizi cu flori staminifere (mascule). Fructele,

125
POMICULTUR~ GENERAL~

care pot dep`[i 100 de grame, sunt


bace elipsoidale de culoare brun`
acoperite cu peri[ori de[i. Pulpa
verde str`lucitoare, este parfu-
mat` [i dulce acri[oar`.
Actinidia chinensis (Planch.),
are talie asem`n`toare cu A. deli-
ciosa. Pubescen]a plantei [i a fruc-
telor este fin`, catifelat`. Fructele
se coc mai timpuriu [i pot avea
Figura 7.13 pulpa de culoare galben`, pân` la
Fructe de kiwi portocaliu-ro[iatic`. Gustul este
mai dulce [i mai intens aromat.
Actinidia arguta (Sieb. e Zucch.) este o specie mai pu]in viguroa-
s` [i foarte rezistent` la ger. Glabra în întregime, formeaz` fructe mici
de 10-20 grame cu pulpa colorat` de la verde deschis pân` la ro[u.
Aroma fructelor variaz` în func]ie de culoarea pulpei.
Actinidia kolomikta (Maxim. e Rupr.) este folosit` mai ales ca specie
ornamental`, decorând prin frunzele colorate în verde p`tat cu alb [i roz.

7.3.25. Dudul

g. Morus L., fam. Moraceae


Dudul are dou` specii:
Dudul alb (Morus alba L.). Specie originar`, probabil, din Asia
Mic`, unde se g`sesc pomi b`trâni, pân` la 300 ani. De[i are prove-
nien]` sudic`, aria lui de cultur` s-a extins mult spre nord, datorit`
rezisten]ei sale destul de mari la ger; atinge \n`l]imi de 15-18 m. Fruc-
tul (duda) este compus, c`rnos [i suculent, de culoare alb`, uneori
nuan]at` \n mov-deschis sau neagr` lucioas`, cu gust relativ fad, \ns`
dulce sau foarte dulce. Pomul se pune foarte repede pe rod, de multe
ori \n al doilea sau al treilea an dup` plantare. El este foarte productiv,
putând da pân` la 100 [i chiar 200 kg fructe.
Din aceast` specie provin soiurile [i tipurile de dud cultivate \n
]ara noastr`.
Dudul negru (Morus nigra L.D.). Pom \nalt pân` la 10 m; se
deosebe[te de dudul alb prin aceea c` pedunculul inflorescen]ei este
foarte scurt, adesea chiar lipsind. Frunzele sunt lat-ovale, lungi de 6-15
cm [i chiar mai mult, \ntregi sau lobate, groase [i tari, pe fa]` verzi-
\nchise [i glabre pe dos, des pubescente.

126
Principalele specii de plante fructifere

7.3.26. Banana nordului (asimina)

Asimina triloba L. Dunal,


fam. Annonaceae
Plant` pomicol` originar` din
America de Nord, recent introdus` în
România. Mai este cunoscut` sub nu-
mele de paw-paw sau banana indie-
nilor. Cre[te ca tuf` sau pom propriu-
zis, cu o talie de 3-7 m. Frunzi[ul este
des, verde închis lucios, format din
frunze mari obovate. Fructul este o
bac` de form` [i m`rime diferit`: sfe-
ric, alungit, reniform, de culoare ver- Figura 7.14
de-g`lbui [i având între 50 [i 500 de Asimina triloba
grame. Pulpa este g`lbuie pân` la gal-
ben`-portocalie fin`, cremoas`, dulce
cu gust [i arom` de fruct exotic. Fruc-
tele se coc e[alonat [i sunt perisabile.

7.3.27. Curmalul chinezesc

Ziziphus jujuba Mill.,


fam. Rhamnaceae
Originar din China, curmalul chi-
nezesc s-a r`spândit pân` în bazinul
mediteranean. Prezent în stare spon-
tan` în Dobrogea (m`slin de Dobrogea).
Pomii, au o longevitate foarte
mare. Valorific` foarte bine zonele
aride având o mare rezisten]` la secet`
[i toleran]` la salinitate. Frunzi[ lucios Figura 7.15
[i port elegant. Pe ramuri prezint` Curmalul chinezesc
spini încovoia]i. Fructele sunt drupe
colorate de la galben p`tat pân` la maroniu ro[cat str`lucitor. Au
epicarpul u[or pergamentos. Pulpa este alb` sau alb`-verzuie, pronun-
]at, cu aciditate discret`. Fructele se pot consuma în stare proasp`t`,
deshidratate sau prelucrate industrial. Au un con]inut în glucide de
peste 27%, vitamina C, 330-880 mg/100 g, iar con]inutul în vitamina P
dep`[e[te 1.000 mg/100 g.

127
POMICULTUR~ GENERAL~

7.4 Plante pomicole subtropicale

7.4.1. Smochinul

g. Ficus, fam. Moraceae


Principala specie a acestui gen este Ficus carica L. originar` din
Asia Mic`, r`spândit` \n zona mediteranean` [i subtropical` [i reprezen-
tat` printr-un num`r de peste 200 de soiuri. |n ]inuturile calde, smochi-
nul cre[te sub form` de pom \nalt pân` la 12 m, iar la noi ca arbustoid
sau chiar arbust. Este o plant` unisexuat` dioic`, cu 3 feluri de flori:
mascule, femele (cu pistil lung) [i galice (cu pistil scurt). |n florile galice
\[i parcurge una din fazele de dezvoltare
o viespe foarte mic`, numit` Blasto-
phaga psenes L. sau B. grossorum Grav.,
care formeaz` ni[te gale, de unde [i
denumirea florilor.
Florile mascule se g`sesc pe smo-
chinii b`rb`te[ti, denumi]i caprificu[i
[i, \n mod excep]ional, pe smochinii cu
flori femeie[ti. Transportul polenului
Figura 7.16 din inflorescen]ele de caprificu[i \n
Smochin inflorescen]ele smochinilor cu flori fe-
meie[ti este f`cut de Blastophaga [i
poart` numele de caprifica]ie.
Dup` caracterul fructific`rii, soiu-
rile de smochin se \mpart \n trei grupe:
- soiuri adriatice, care rodesc
partenocarpic, deci nu au nevoie de
caprifica]ie;
- soiuri de Smirna, care rodesc
numai pe baz` de caprifica]ie;
- soiuri de San Pedro, la care
fructele din prima serie leag` parte-
nocarpic, iar cele din seria a doua pe
baz` de caprifica]ie.
Smochinii cultiva]i la noi fac par-
te din grupa soiurilor adriatice [i leag`
partenocarpic. |n ]ara noastr` nu se
g`se[te Blastophaga psenes. Fructele
Figura 7.17 smochinului se formeaz` pe ramurile
Citrus Bergamia de 1 an sau pe l`stari (fig. 7.16).

128
Principalele specii de plante fructifere

7.4.2. Citru[ii

g. Citrus L., fam. Rutaceae, subfam. Arantioideae


Genul Citrus este foarte bogat \n plante, originare din India de
nord-est, China, Malaezia [i are 30 de specii. Cele mai importante sunt:
L`mâiul (Citrus limonium Burm.). Este un pom mic, \nalt pân`
la 2,5 m, totdeauna verde, cu lemnul b`trân de culoare cenu[ie, cu
l`starii tineri verzi [i muchia]i, cu sau f`r` ghimpi, cu frunzele simple,
mari, coriacee [i lucioase, care servesc nu numai ca organe de
asimilare clorofilian`, dar [i ca organe de depozitare a substan]elor de
rezerv`. Ele tr`iesc 2-3 ani. Florile l`mâiului sunt albe, iar fructele,
denumite hesperide, sunt mari, foarte bogate \n vitamina C. L`mâiul
este o plant` remontant`; el are \ntr-un ciclu anual 3-4 perioade de
cre[tere [i \nflorire continu`, dup` cum [i fenofazele de cre[tere [i
coacere a fructelor sunt continue.
Portocalul (Citrus sinensis Osb.). Este pom sempervirescent mic
sau mijlociu. Fructul este o hesperid` mare sau foarte mare, sferic`,
oval` sau piriform`, având coaja galben`-portocalie, la unele soiuri in-
filtrat` cu ro[u. |n stratul exterior al cojii se g`sesc foarte multe
glande lipoide, secretoare de uleiuri eterice, cu o arom` puternic` [i
foarte pl`cut`.
Bigaradia (Citrus aurantium L.). Este un fel de portocal s`lbatic,
cu fructele necomestibile, \ns` bun ca portaltoi pentru portocal, \n
solurile mai secetoase [i cu reac]ie bazic`.
Mandarinul (Citrus nobilis Lour.). Cre[te sub form` de pom mic,
cu coroan` strâns`, ramuri puternice [i dresate. Este slab remontant;
de regul` \nflore[te [i leag` fructe odat` pe an. Fructele sunt mijlocii
spre mari, având pân` la 10 cm \n diametru, sferice, turtite mult la
ambele capete, iar coaja de culoare portocalie, cu suprafa]a nere-
gulat`, relativ sub]ire, cu foarte multe glande lipoide [i u[or deta[abil`
de pulp`. Aceasta din urm` este g`lbuie-dulce, foarte fin acidulat` [i
aromat`, cu un gust excelent. Semin]ele sunt mici sau lipsesc.
Mandarinul japonez (Citrus unshiu Marc.). Se caracterizeaz`
printr-o mare rezisten]` la frig (frunzele deger` la -6,5°C) [i producti-
vitate \nalt`. Fructele sunt, de asemenea, mari [i cu coacere timpurie,
\ns` ele sunt inferioare mandarinului nobil \n ceea ce prive[te gustul.
Mandarinul italian (Citrus deliciosa Ten.).
Mandarinul indian (Citrus chrysocarpa Lush.).
Grapefruitul (Citrus paradisi Macf.). Pomii sunt mari, cu coroana
sferoidal` [i cu ghimpi mici. Fructul este mare sau mijlociu, sferic-turtit,
uneori piriform, galben-limoniu, cu insule verzi. Coaja fructului are o

129
POMICULTUR~ GENERAL~

grosime mijlocie, cu glandele lipoide proeminente, iar miezul granulat,


slab colorat, acru-am`rui.
Pummelo (Citrus grandis Osb.). Pomul cre[te foarte viguros, iar
fructul este foarte mare, sferoid pân` la piriform, galben-pal. Fructul
are coaja groas`, neted`, iar miezul acru-dulce [i totodat` am`rui, \ns`
pl`cut la gust, cu semin]e mari [i turtite. Rezisten]a la ger este slab`.
Trifoliata (Poncirus trifoliata Raf.). Se prezint` ca un pom pitic,
puternic ramificat, sau un arbust, având pân` la 4 m \n`l]ime, denumit
impropriu „l`mâi“ trifoliat. Ramurile sunt verzi-\nchis, cu ghimpi de[i [i
ascu]i]i, iar frunzele trifoliate, cu foliolele eliptice, cu vârful ascu]it.
Florile, solitare sau \n perechi, apar \naintea frunzelor, iar fructele sunt
mici, portocalii-deschis, aspre [i adesea pubescente. Planta este foarte
rezistent` la ger, putând suporta pân` la -20 sau -25°C. Necesit` umezea-
l` [i sol bogat. Poate fi folosit` ca portaltoi pentru mandarin [i portocal.

7.4.3. M`slinul

Olea europaea L., fam. Oleaceae


M`slinul este un pom sau un arbust totdeauna verde, originar
din Orientul apropiat. El a fost descris de Columella ca „Primo
omnium arborum“. Soiurile cultivate se altoiesc sau se \nmul]esc prin
buta[i, drajoni ori s`mân]`. M`slinul cre[te foarte \ncet [i nu prea
mult. Produce la vârsta de 5-6 ani [i este foarte longeviv, se cunosc
m`slini de 1.000 [i chiar 2.000 de ani. Frunzele sunt mici, ovale, de
culoare cenu[ie-mat, amintind pe cele de salcie, iar florile asem`-
n`toare cu cele de lemn câinesc. Fructele servesc pentru extragerea de
ulei sau se consum` fie s`rate, fie \n o]et.

7.4.4. Rodia

Punica granatum Z., fam. Punicaceae


Rodia cre[te spontan [i cultivat \n Asia Mic`, Transcaucazia [i
]`rile mediteraneene. Se prezint` sub forma unui arbust foarte ramificat
de la baz` [i cu ramuri scurte, care adesea se termin` cu ghimpi. Florile,
solitare sau grupate pe vârful ramurilor, sunt hermafrodite, campanu-
late, roze sau ro[ii-deschis. Fructul este o bac` fals`, de m`rimea [i for-
ma unei l`mâi, cu un gât scurt [i caliciu persistent. Granulele pulpei sunt
transparente, având miezul roz sau alb [i suculent, iar \n`untru câte o
s`mân]` col]uroas`. Gustul fructului este acid-dulceag [i foarte r`co-

130
Principalele specii de plante fructifere

ritor. Rodia are perioada de vegeta]ie de


180-215 zile [i rode[te \ncepând din anul al
treilea.

7.4.5. Ro[covul

Ceratonia siliqua L.,


fam. Leguminosae
Originar din Arabia Saudit` [i Siria,
ro[covul este un pom totdeauna verde,
\nalt pân` la 10 m [i mai mult, cu ramuri
lungi [i atârnânde. Frunzele sunt paripe- Figura 7.18
nate, lucioase, pieloase, iar florile unise- Punica Granatum
xuate, a[ezate \n ciorchini. Fructele (p`s-
t`ile) sunt mari, cafenii, cu epicarpul tare,
mezocarpul cafeniu, moale, dulce, consti-
tuind partea comestibil`. |n interiorul me-
zocarpului se g`sesc semin]ele de form`
discoidal`, umflate [i netede, foarte tari,
\nchise \n loji seminale cu pere]i solzo[i.

7.4.6. Curmalul

Phoenix dactylifera L., fam. Palmae


Curmalul cre[te \n regiunile uscate
din Africa [i Asia de Sud-Vest, fiind
cultura principal` a oazelor. Este un pom Figura 7.19
cu o singur` tulpin`, neramificat`, cilin- Phoenix dactylifera
dric`, vertical` [i \nalt` de 10-20 m.
Coroana este format` din frunze penate,
foarte mari, de culoare verde-cenu[ie,
prinse direct pe ax. Curmalul este o
plant` unisexuat dioic`. Fructele lui (fig.
7.19) sunt alungite (4-5 cm), cilindrice,
foarte dulci, având miezul ca o miere con-
sistent`, con]inând pân` la 54% zah`r [i
6,6% substan]e albuminoide. Se \n-
mul]e[te prin drajoni [i se pune pe rod la Figura 7.20
vârsta de 7-8 ani. Hurmaua (kaki)

131
POMICULTUR~ GENERAL~

7.4.7. Hurmaua (kaki)

g. Diospyros L., fam. Ebenaceae


Hurmaua chinezeasc` (Diospyros kaki L.), persimon. Fructele
sale constituie baza alimenta]iei \n multe regiuni subtropicale, unde
cultura hurmalei este foarte mult practicat`. Frunzele pomului sunt
caduce, iar fructele mijlocii, mari [i foarte mari, putând ajunge pân`
la 300-400 g fiecare. Hurmaua caucazian` (Diospyros lotus L.). Cre[te
s`lbatic \n mun]ii Caucazului. Fructele sunt mici, cât o vi[in`, [i f`r`
valoare. Serve[te ca portaltoi pentru hurmaua chinezeasc`. Din
celelalte specii cit`m hurmaua virginian` (D. viriginiana L.).

7.4.8. Feijoa

Feijoa sellowiana Berg., fam. Mirtaceae


|n stare s`lbatic` cre[te \n Brazilia, Uruguay, Paraguay [i Argen-
tina. Este un arbust sempervirescent, argintiu, \nalt de 2-3 m. Fructul
este o bac` de 15-25 g, alungit` sau ovoid`, de culoare verde-\nchis,
trecând spre verde-galben, la coacere. Miezul dens, alb-crem, sucu-
lent, u[or acidulat, r`coritor, con]ine 7-12% zah`r.

7.4.9. Ceaiul chinezesc

Thea sinensis L., fam. Theaceae


|n stare s`lbatic`, tufe de ceai se \ntâlnesc \n p`durile din China,
Thailanda, Birmania, Indochina [i India.
Ceaiul chinezesc este un arbust totdeauna verde, \nalt pân` la
1,5 m. Pentru consum de ceai se folosesc vârfurile l`starilor verzi cu
2-4 frunze, numite „fle[e“.Ceaiul indian (Thea assamica Mast.) se
deosebe[te de cel chinezesc prin frunzele mai mari.

7.4.10. Mo[monul subtropical (japonez)

Eriobothrya japonica L., fam. Rosaceae


Mo[monul subtropical provine din Asia sud-estic`, fiind r`spândit
mai mult \n mun]ii Himalaia, \n China [i India de nord. Este un pom mic
sau un arbust \nalt, totdeauna verde. Frunzele sunt mari, scurt-pe]iolate,
aspre la pip`it, oval-alungite [i ascu]ite la vârf. Fructele sunt mijlocii (30-

132
Principalele specii de plante fructifere

80 g), globuloase-turtite, ovale sau pirifor-


me, de un galben mai mult sau mai pu]in
viu, cu nuan]` portocalie sau ro[cat`. Pulpa
este albicioas` sau g`lbuie, foarte sucu-
lent`, fin`, fondat`, dulce, cu 9-13% zah`r.

7.4.11. Fisticul
Figura 7.21
Pistacia vera L., Feijoa sellowiana
fam. Anacardiaceae
Plantele din genul Pistacia sunt r`s-
pândite \n Asia de Est [i de Vest, \n regiu-
nea mediteranean` [i Mexic. Caracteris-
tica lor este con]inutul mare \n substan]e
lactice. Fisticul se prezint` sub forma
unui arbust sau arbustoid, \nalt pân` la 7
m, cu coroana larg-sferoidal` [i deas`.
Fructul este o drup` monocarpelar`, cu
coaja cafenie, miezul fiind consumat Figura 7.22
proasp`t sau sub form` de dulciuri. Fistic

7.5. Plantele pomicole tropicale

7.5.1. Ananasul

Ananas sativus Lindl. = Bromelia ananas L., fam. Bromeliaceae


Ananasul este cultivat \n India de est, America Central` [i Asia.
Este o plant` ierboas`, cu ciclul vegetativ de 15-24 de luni. Prezint` o
tulpin` de 10-12 cm, cu frunze lanceolate, verzui-cenu[ii. Din tulpina
fals` cre[te un ax floral, pe vârful c`ruia se
formeaz` un singur fruct, foarte mare (de
15-20 x 10-12 cm). Acesta este un fruct fals,
provenit din \ngro[area axului floral, a
bracteelor [i pericarpului [i prelungit cu un
smoc de bractee sterile. Miezul fructului
este alb-g`lbui, semitransparent, foarte ze-
mos, pronun]at dulce, foarte fin acidulat [i
cu o arom` foarte pl`cut`, fiind considerat Figura 7.23
un fruct excelent. La noi se cultiv` \n sere. Ananas

133
POMICULTUR~ GENERAL~

7.5.2. Bananierul

Musa paradisiaca L., fam. Musaceae


Bananierul este o plant` ierboas` uria[`. Tulpina lui fals`, este
format` din tecile frunzelor, de asemenea uria[e, cu nervurile secundare
oarecum perpendiculare fa]` de nervura principal`, ceea ce permite
frunzei s` se zdren]uiasc`, f`r` ca p`r]ile zdren]uite s` se usuce. Bana-
nierul \nflore[te o singur` dat` pe an, formând pe vârful tulpinii florale
o inflorescen]` foarte mare, cu flori femele la baz` [i flori mascule la
vârf, uneori cu flori hermafrodite la mijloc. Fructul este o bac` curb`,
lung` de 20-25 cm, groas` de 4-5 cm, de culoare galben`-deschis, cu
miezul albicios, f`inos, zemos, dulce, foarte aromat.

7.5.3. Avocado

Persea americana Mill., fam. Lauraceae


Pomul este mare, totdeauna verde, \nalt pân` la 15-20 m, cu co-
roana larg` [i cu ramuri fragile. Fructul este o drup` mare, de 4-20 cm,
c`rnoas`, sferoid`, ovoid` sau piriform`, verde-g`lbuie, verde-\nchis,
castanie, cafenie, cafenie-ro[iatic` sau neagr`-purpurie. Coaja fructu-
lui este sub]ire sau groas`, chiar lemnoas`. Are o singur` s`mân]`
mare, de form` variat`, a[ezat` \n pozi]ie r`sturnat` fa]` de peduncul.
Pulpa fructului este fin`, untoas`, de culoare crem pân` la g`lbuie,
\ns` verzuie sub coaj`. Pulpa este foarte bogat` \n gr`simi (9,8-30%);
mai con]ine substan]e proteice (1,6-2,1%), s`ruri minerale (1-1,8%),
ap` (0-70%) [i numai 0,2-1% zah`r.

7.5.4. Mango

Mangifera indica L., fam. Anacardiaceae


Mango este cel mai pre]ios fruct \n toat` partea de sud-est a Asiei,
el constituind principala cultur` pomicol` \n India, China de Sud, Mala-
ezia, Indonezia, Filipine [i Birmania. Pomul este totdeauna verde, \nalt de
10-12 m, unele exemplare ajungând la 30 m \n`l]ime [i tot atât \n diame-
trul coroanei. |nflore[te din noiembrie pân` \n februarie, iar coacerea
fructelor are loc din mai pân` \n noiembrie. Unele soiuri, din cele 400-
500 cunoscute, rodesc de dou` ori pe an. Fructele prezint` o varia]ie
extraordinar` sub raportul m`rimii, formei, culorii [i a gustului. Cel mai
adesea, fructul are o form` alungit`, amintind de castravete sau de un

134
Principalele specii de plante fructifere

mic pepene galben. Culoarea cea mai frec-


vent \ntâlnit` la fructe este cea galben`-
verzuie, mai rar ro[ie. |n interiorul fructu-
lui se g`se[te o s`mân]` oval-alungit`,
turtit`, neted` sau acoperit` cu peri[ori.
Pulpa fructelor este foarte fin`, suculent`,
galben`-verzuie sau portocalie, aromat` [i
dulce, la unele soiuri cu o nuan]` de gust de
smoal`. Fructele coapte de mango sunt Figura 7.24
foarte hr`nitoare [i \n multe p`r]i consti- Avocado
tuie baza alimenta]iei popula]iei. |n 100 g
de mango se g`sesc 4.800 unit`]i de vita-
mina C [i o \nsemnat` cantitate de fier.

7.5.5. Guaiava

Psidium guajava L.,


fam. Myrtaceae
Guaiava este un pom relativ mic, Figura 7.25
cultivat \n sud-estul Asiei, al`turi de Mango
mango. Fructele lui sunt inferioare cali-
tativ fructelor de mango, dar totu[i sunt
mult apreciate de popula]ie. Con]in pân`
la 11% zah`r [i 299 mg de vitamin` C la
100 g de pulp`.

7.5.6. Papaia
Figura 7.26
Carica papaya L., fam. Caricaceae Guaiava
Papaia este o plant` ierboas`, cu
tulpin` fals`, dreapt`, cilindric` [i \nalt`
de 2-4 m, având o coroan` din frunze
foarte mari, lung pe]iolate. Fructele, ca
m`rime [i form`, se aseam`n` cu pepe-
nele galben, iar pulpa lor, de culoare
portocalie, este c`rnoas`, suculent` [i cu
foarte multe semin]e. Sucul l`ptos al
l`starilor con]ine un alcaloid foarte Figura 7.27
pre]ios - papin. Papaya

135
POMICULTUR~ GENERAL~

7.5.7. Palmierul de cocos

Cocos nucifera L., fam. Palmae


Este totdeauna verde [i cre[te \nalt pân` la 30 m, cu frunze
uria[e (lungi de 4-6 m), penate [i cu baza pe]iolului \mbr`cat` \n fibre.
Florile sunt unisexuate, a[ezate \ntr-o inflorescen]` sub form` de
ciorchine mare, cele b`rb`te[ti spre vârf, iar cele femeie[ti spre baz`.
Fructul este o nuc` de dimensiuni foarte mari, lung` pân` la 25 cm [i
lat` pân` la 20 cm, cu coaja tare, cafenie, prezentând trei ochi [i fibre
tari la suprafa]`. |n interior nuca con]ine un suc l`ptos (lapte de cocos)
[i un miez alb, foarte gustoase.

7.5.8. Cacaoa

Theobroma cacao L., fam. Sterculiaceae


Pomul de cacao, de asemenea totdeauna verde, cre[te pân` la 7
m \n`l]ime, având frunze lungi pân` la 30 cm, oblong-ovate. Florile
sunt hermafrodite, grupate \n fascicule [i fixate direct pe scoar]a
trunchiului. Fructul este mare (25x10 cm), oval sau eliptic, cu 5 coaste
[i de culoare variat`: galben`, purpurie, maro etc.. Semin]ele au o
form` plat` [i circa 2,5 cm \n diametru; ele sunt \ngropate \ntr-o pulp`
de culoare albicioas` sau roz.

7.5.9. Cafeaua

Coffea arabica L., fam. Rubiaceae


Cafeaua este un arbust totdeauna
verde, \nalt de 3-4,5 m, cu frunze opuse,
de culoare verde-\nchis, lanceolate, având
lungimea de 7-15 cm. Florile, care se des-
chid toate \ntr-o zi, au form` de stelu]e,
petalele albe [i foarte mirositoare, iar
fructele sunt bace ro[ii, con]inând dou`
semin]e ovale [i verzi, care se consum`.
O alt` specie de cafea cunoscut` \n
cultur` este Coffea canephora, cu varieta-
tea cultivat` Robusta. Cultura plantelor
Figura 7.28 tropicale nu este posibil` \n ]ara noastr`
Coffea arabica decât \n sere anume amenajate.

136
Dezvoltarea
pomilor
[i arbu[tilor
fructiferi Capitolul 8

8.1. Dezvoltarea individual` a pomilor


[i arbu[tilor fructiferi

Prin dezvoltare individual` sau dezvoltare ontogenetic` se \n]e-


lege totalitatea schimb`rilor morfologice [i fiziologice prin care trece
o plant` ce provine din s`mân]`, din momentul form`rii zigotului [i
pân` la moartea ei.
M. T. Tara[enco consider` c` aceste procese de dezvoltare sunt
proprii [i plantelor care se \nmul]esc pe cale vegetativ`.
Dezvoltarea individual` are loc sub controlul factorilor eredit`-
]ii, respectiv a genelor [i sub influen]a complexului de factori ai me-
diului exterior. |n desf`[urarea ei se petrec, \n strâns` interdepen-
den]`, procesele de cre[tere, de dezvoltare [i morfogenez`, pe care
omul le poate dirija \ntr-o anumit` m`sur`.
|n dezvoltarea individual` a pomilor se disting 4 perioade mari:
a) embrionar`; b) de tinere]e; c) de maturitate [i d) de declin.
La pomii ob]inu]i pe cale vegetativ`, prima perioad` lipse[te, ea
fiind parcurs` \mpreun` cu planta din care a rezultat, \n schimb exist`
un proces de re\nnoire a ]esuturilor [i de regenerare a unor organe.
Perioada embrionar` \ncepe cu formarea zigotului, a semin]ei [i
se termin` odat` cu apari]ia primelor frunze adev`rate. |n aceast`
perioad`, condi]iile de via]` pot influen]a, \ntr-un sens sau altul,
dezvoltarea plantei, dobândirea unor caractere sau \nsu[iri superioare
sau inferioare celor mo[tenite de la p`rin]i.
Perioada de tinere]e \ncepe de la formarea primelor frunze
adev`rate la plantele abia r`s`rite [i se termin` \n primul an de rodire.
Perioada de maturitate sau de rodire dureaz` din primul an de la
intrarea pe rod pân` \ntr-o faz` mai avansat`, când \ncepe uscarea

137
POMICULTUR~ GENERAL~

ramurilor de schelet de la periferia coroanei. Durata acestei perioade


poate fi influen]at` de condi]iile ecologice [i de sistemul de \ngrijire,
fiind \n acela[i timp \n strâns` dependen]` de gen, specie [i soi.
Cea mai scurt` durat` a perioadei de maturitate o au fragul, c`p[u-
nul, murul, zmeurul, coac`zul, agri[ul, afinul, apoi urmeaz` \n ordine
progresiv` piersicul, caisul, prunul, m`rul, gutuiul, nucul [i castanul.
Durata mai lung` o au plantele pomicole provenite din s`mân]` [i
mai scurt` cele altoite, provenite din buta[i, marcote sau drajoni. La
plantele altoite, durata de maturitate este \n dependen]` de felul [i tipul
portaltoilor. Pe aceast` particularitate a dezvolt`rii individuale se bazea-
z` cultura modern` a pomilor, folosind portaltoii vegetativi de vigoare
slab` [i anumite interven]ii de natur` agrotehnic`, care scurteaz` durata
perioadei de tinere]e [i gr`besc intrarea pe rod a pomilor.
Perioada de declin sau b`trâne]e \ncepe din momentul sc`derii
\n intensitate a capacit`]ii de regenerare a plantei [i se termin` cu
moartea ei. Prin interven]ii agrotehnice, ca: t`ieri, \ngr`[`ri sistema-
tice, irigare [i bun` \ntre]inere a solului, durata acestei perioade poate
fi prelungit` substan]ial. Studiile privind dezvoltarea individual` a
pomilor au scos \n eviden]` faptul c` de-a lungul tulpinii unui pom sau
oric`rei plante provenite din s`mân]`, ]esuturile sunt diferen]iate din
punct de vedere calitativ, ceea ce reflect` grade deosebite de dezvolta-
re individual`, de care trebuie s` se ]in` seam` \n lucr`rile de amelio-
rare genetic` [i de agrotehnic` pomicol`.
Aceast` diferen]iere este proprie [i plantelor ob]inute pe cale
vegetativ`, la care se observ` a pronun]at` variabilitate \n ceea ce pri-
ve[te productivitatea, chiar [i atunci când plantele respective (tufele)
din punct de vedere al dezvolt`rii [i vigorii sunt foarte uniforme, de
exemplu la coac`z negru. Cuno[tin]ele privind dezvoltarea individual`
a pomilor [i diferen]ierea ]esuturilor de-a lungul tulpinii [i r`d`cinilor
au o mare importan]` practic`, la recoltarea altoilor, a ramurilor pen-
tru buta[i, alegerea stolonilor, precum [i \n fundamentarea t`ierilor de
regenerare a coroanelor [i a sistemului radicular, fiind cunoscut faptul
c` mugurii situa]i spre baza plantei au capacitatea mai mare de rege-
nerare decât cei de la periferie.

8.2. Deosebirea \ntre pomii crescu]i pe r`d`cini


proprii [i cei altoi]i

Pomii care cresc pe r`d`cini proprii sunt de dou` categorii: pomi


ob]inu]i din s`mân]`, adic` \nmul]i]i pe cale sexuat` [i pomi multipli-

138
Dezvoltarea pomilor [i arbu[tilor fructiferi

ca]i pe cale vegetativ`, adic` proveni]i din buta[i, marcote, drajoni [i


prin altoire.
Din prima categorie fac parte pomii nealtoi]i, cum sunt nucii,
corcodu[ii, majoritatea prunilor locali, piersicilor [i a zarz`rilor [.a.
Tot aici intr` puie]ii de portaltoi rezulta]i din s`mân]` [i semincerii de
m`r, p`r, cire[ s`lbatic [.a., precum [i hibrizii realiza]i cu scopul ob]i-
nerii de soiuri noi.
Din a doua categorie fac parte to]i pomii [i arbu[tii fructiferi
care se ob]in prin but`[ire, marcotaj sau din drajoni. De fapt, mai mult
despre ace[tia este vorba când se folose[te no]iunea de pomi pe
r`d`cini proprii.
Pomi ob]inu]i din s`mân]`. Din punct de vedere biologic, ace[ti
pomi prezint` urm`toarele caractere [i \nsu[iri:
- \n dezvoltarea lor trec prin toate stadiile;
- posed` colet tipic, provenit din embrionul semin]ei, [i ]esuturi
primare de cre[tere;
- prezint` o diferen]iere calitativ` de-a lungul tulpinii, de la colet
[i pân` la vârful ramurilor periferice;
- \n stadiul de maturitate transmit prin semin]ele lor caracterele
soiului la descenden]i mai fidel decât pomii altoi]i, pentru c` la pomii
pe r`d`cini proprii nu intervine influen]a portaltoiului s`lbatic asupra
semin]elor.
Fiecare plant` luat` izolat, prezint` un individ propriu-zis, pen-
tru care avem o singur` no]iune de vârst`, respectiv vârsta ontogene-
tic`, adic` aceea socotit` de la s`mân]` pân` la un moment dat.
Pomi pe r`d`cini proprii, ob]inu]i pe cale vegetativ`. Se deose-
besc de pomii ob]inu]i din s`mân]` [i de cei altoi]i, prin urm`toarele
caractere [i \nsu[iri:
- \n dezvoltarea lor nu trec prin toate stadiile, dac` sunt pro-
veni]i din buta[i de tulpin` maturi din punct de vedere stadial, \n acest
caz ei fiind organisme cu o plasticitate foarte redus`;
- nu au un colet tipic cu ]esut primar, iar diferen]ierea stadial`
de-a lungul tulpinii este ne\nsemnat` [i practic nu se ]ine seam` de ea;
toate p`r]ile plantei sunt stadial mature;
- se pun pe rod mai repede, \n compara]ie cu pomii de vârst`
egal`, proveni]i din s`mân]`;
- transmit caracterele lor la descenden]i mai fidel decâtpomii
altoi]i, pentru c` aici nu intervine influen]a portaltoiului.
Fiecare plant` luat` izolat nu reprezint` un individ \n sens
biologic, ci un individ clonal, la care deosebim dou` feluri de vârste:
ontogenetic` [i condi]ional`.

139
POMICULTUR~ GENERAL~

Vârst` ontogenetic` este socotit` din momentul ie[irii din s`-


mân]` a plantei-mam`, de la care au fost recolta]i buta[ii sau mar-
cotele. Dac` [i planta-mam` este provenit` din buta[i, atunci vârsta
ontogenetic` se socote[te de la s`mân]` original`, oricâte genera]ii
vegetative sunt parcurse pân` la momentul dat.
Vârsta condi]ional` sau facultativ` se consider` din momentul
deta[`rii buta[ului sau marcotei de la planta-mam` [i ob]inerii pe
aceast` cale a unui individ clonal nou.
|ntr-o descenden]` clonal` putem avea astfel indivizi de vârste
facultative foarte variate, \n func]ie de anul când s-a f`cut but`[irea,
to]i fiind de aceea[i vârst` ontogenetic`, inclusiv planta.
|n general, to]i indivizii unui clon se aseam`n` prin aceea c` au
aceea[i vârst` ontogenetic` [i zestre ereditar`, acelea[i cerin]e fa]` de
condi]iile mediului exterior, stare calitativ` [i grad de maturitate al
protoplasmei. Indivizii unui clon pot fi deosebi]i \n ceea ce prive[te
gradul lor de dezvoltare stadial`, dup` cum ini]ial au fost recolta]i de
la vârful, mijlocul sau baza coroanei, de la mijlocul sau baza tulpinii
sau din r`d`cina plantei-mam`, provenit` din s`mân]`. |n acest caz,
cerin]ele lor fa]` de condi]iile de via]` pot fi pu]in deosebite.
Din punct de vedere al produc]iei, pomii pe r`d`cini proprii, fa]`
de cei altoi]i pe portaltoi slabi, sunt mai longevivi, mai rezisten]i la ger
[i la secet`, mai viguro[i [i de obicei mai rezisten]i la boli [i la insecte.
Fa]` de pomii altoi]i pe portaltoi mai viguro[i, ace[tia sunt \ns` mai
slabi.
|n alte cazuri, un soi altoit cre[te la \nceput mai viguros decât pe
r`d`cini proprii, dar cu timpul intervine un dezechilibru, din cauza
diferen]ei de vigoare [i pomii altoi]i \mb`trânesc mai repede ca cei
nealtoi]i. A[a se prezint` situa]ia la cire[ii altoi]i pe mahaleb [i la
unele soiuri de p`r (Duchesse d'Angouleme) altoite pe gutui.
Cultura pomilor pe r`d`cini proprii este desigur mai economic`,
deoarece ea nu necesit` altoirea [i date fiind, \n majoritatea cazurilor,
vigoarea [i longevitatea pomilor. Ea nu este \ns` pus` la punct pentru
cele mai multe soiuri superioare.
Pentru selec]ie, pomii pe r`d`cini proprii sunt cei mai indica]i s`
fie folosi]i ca genitori pentru hibrid`ri sexuate, \ntrucât numai la
ace[ti pomi nu are loc influen]a portaltoiului s`lbatic asupra zigotului,
deci asupra viitorului hibrid.

Pomii altoi]i. Fa]` de planta-mam`, de la care s-au luat altoii,


pomii altoi]i prezint` asem`n`ri \n ceea ce prive[te zestrea ereditar`
[i cerin]ele fa]` de condi]iile de mediu exterior, \ns` se deosebesc de

140
Dezvoltarea pomilor [i arbu[tilor fructiferi

planta-mam` prin lipsa ]esuturilor stadial tinere [i prin aceea c`


indivizii sunt de diferite vârste facultative, dup` cum au fost altoi]i \n
ani diferi]i.
Fa]` de pomii pe r`d`cini proprii, cei altoi]i prezint` fenomenul
influen]ei reciproce \ntre altoi [i portaltoi, influen]` ce se exercit`
fiziologic.
Din punct de vedere al produc]iei, pomii altoi]i pot fi mai mult
sau mai pu]in viguro[i [i longevivi, productivi [i rezisten]i. Ace[tia
dau fructe mai bune sau mai rele decat pomii nealtoi]i, dup` cum au
fost altoi]i pe un portaltoi sau altul [i dup` gradul de afinitate \ntre cei
doi componen]i.
Cultura pomilor altoi]i este mai complicat`, mai grea [i mai
costisitoare, iar \n selec]ie folosirea la hibridarea sexuat` a pomilor
altoi]i pe portaltoi viguro[i este cu totul nerecomandabil`. |n cultura
modern`, pomii altoi]i r`mân deocamdat` forma de cultur` aproape
exclusiv` pentru soiurile superioare, deoarece \nmul]irea acestor so-
iuri prin semin]e nu asigur` transmiterea fidel` a caracterelor la des-
cenden]i, iar metodele de \nmul]ire vegetativ` pentru ob]inerea de
pomi pe r`d`cini proprii \nc` nu sunt puse la punct la toate speciile
pomicole.

8.3. Influen]a reciproc` \ntre altoi [i portaltoi

Influen]a \ntre altoi [i portaltoi prezint` trei cazuri posibile,


dintre care unul cu dou` variante, deci \n total patru variante.
1) |n cazul când [i altoiul [i portaltoiul sunt stadial maturi -
acesta este cazul pomilor mari, altoi]i sau realtoi]i \n coroan` - nu se
produce nici o influen]` cu caracter ereditar sau se produce una cu
totul ne\nsemnat`. Aici are loc \ns` o influen]` fiziologic`, care se
manifest` prin gr`birea sau \ntârzierea vegeta]iei, prin ob]inerea
fructelor de dimensiuni mai mari, prin schimbarea culorii [i gustului
lor, prin gr`birea sau \ntârzierea vegeta]iei, prin schimbarea arhitec-
tonicii sistemului radicular [i al coroanei [.a.m.d.
Aceste schimb`ri sunt numai o punere \n eviden]` al poten]ialu-
lui ereditar al componen]ilor \n condi]iile de convie]uire \ntre ei, odat`
\ns` desp`r]i]i, componen]ii \[i recap`t` aspectul [i comportarea
ini]ial`. De exemplu soiul de m`r London Pepping altoit pe paradis
formeaz` fructe mari, dac` \ns` lu`m de la el un altoi [i \l altoim pe
m`r s`lbatic, acesta va face mere mai mici, dovad` c` manifest`rile \n
cazul altoirii pe paradis nu erau manifest`ri cu caracter ereditar.

141
POMICULTUR~ GENERAL~

2) |n cazul când altoiul [i portaltoiul sunt stadial tineri, influen-


]a \ntre ei se produce reciproc [i desigur mai mult \n direc]ia partene-
rului mai slab [i \n aceea favorizat` de condi]iile mediului exterior.
3) |n cazul când unul din componen]i este din punct de vedere
stadial tân`r, iar cel`lalt matur sau chiar b`trân. Cele dou` variante
care apar sunt: a) portaltoiul stadial tân`r, iar altoiul matur; b)
portaltoiul matur, iar altoiul tân`r.
|n ambele aceste variante, influen]a se produce numai \ntr-un
singur sens [i anume de la componentul stadial b`trân spre cel tân`r.
Aceast` influen]` este cu atât mai puternic`, cu cât condi]iile mediului
exterior sunt mai favorabile.
|n practica pomicol`, cel mai mult avem de-a face cu varianta
când portaltoiul este un puiet tân`r, deci tân`r [i din punct de vedere
stadial, iar altoiul este stadial matur sau b`trân. Acesta este cazul
milioanelor de pomi care se ob]in prin altoirea \n pepinier` a puie]ilor
ob]inu]i din s`mân]` cu altoi stadial maturi, recolta]i de la pomi
intra]i pe rod.
S-a constatat c` \ntre portaltoi [i altoi exist` totu[i o influen]`
reciproc` din punct de vedere fiziologic, chiar dac` sunt ambii stadial
maturi sau numai unul din ei, cum este cazul la majoritatea pomilor
altoi]i. Concret, aceste influen]e constau \n urm`toarele:
a) Puterea de cre[tere [i longevitatea altoiului pot fi mic[orate, [i
mai rar m`rite. Astfel, merii altoi]i pe paradis [i doucin, perii altoi]i pe
gutui, prunii, cai[ii [i piersicii altoi]i pe porumbar prezint` o vigoare
[i o durat` de via]` mult mai redus` decât cei altoi]i pe m`r [i p`r
s`lbatic, respectiv pe zarz`r sau mirobolan.
b) Intrarea pe rod a pomilor altoi]i pe portaltoi slabi are loc mai
devreme decât la pomii altoi]i pe s`lbatic. De exemplu, merii altoi]i pe
s`lbatic intr` pe rod la vârsta de 8-9 [i chiar la 10-15 ani (Candil Sinap),
cei altoi]i pe doucin la 5-6 ani, iar cei altoi]i pe paradis la 2-4 ani.
c) Fructele pomilor altoi]i pe portaltoi de vigoare slab`, de
regul`, sunt mai mari, mai ar`toase [i mai gustoase.
d) Con]inutul \n substan]e de rezerv`, hidrocarbonate [i azo-
toase, al ramurilor roditoare la pomii altoi]i pe portaltoi slabi este mai
mare decât la pomii altoi]i pe portaltoi viguro[i, datorit` proceselor de
cre[tere vegetativ` mai reduse, care nu utilizeaz` decât o mic` parte
din substan]ele sintetizate de frunze. Parcurgerea fazelor de vegeta]ie
este adesea modificat` prin influen]a fiziologic` a portaltoiului, fie
\ntr-un sens fie \n altul. Astfel, doucin-ul prelunge[te fazele de
vegeta]ie ale m`rului altoit pe el [i, dimpotriv`, porumbarul scurteaz`
fazele de vegeta]ie ale piersicului altoit pe el.

142
Dezvoltarea pomilor [i arbu[tilor fructiferi

e) Comportarea pomilor fa]` de sol, de asemenea, poate fi influen-


]at`. De exemplu, castanul altoit pe castan suport` con]inutul ridicat
de calciu \n p`mânt, de[i nealtoit el este calcifug; p`rul altoit pe gutui
este mai sensibil la solurile calcaroase decât p`rul altoit pe p`r s`lbatic;
prunul altoit pe zarz`r rezist` mai bine \n solurile secetoase decât
prunul altoit pe mirobolan; la fel caisul altoit pe mirobolan rezist` mai
bine \n solurile grele argiloase decât caisul altoit pe zarz`r.
f) |n regiunile reci, cu geruri puternice, pomii rezist` \n general,
mai bine, dac` sunt altoi]i pe portaltoi viguro[i.
g) Rezisten]a la boli, de regul`, este mai slab` la pomii altoi]i, dar
sunt cazuri când aceast` rezisten]` cre[te.
Mai pu]in este cunoscut` influen]a altoilor asupra portaltoilor.
Se citeaz` cazuri de modificare a arhitectonicii sistemului radicular
sub influen]a altoiului. |n cazul lipsei de afinitate biologic` \ntre altoi
[i portaltoi se \nregistreaz` o serie de alte modific`ri morfologice sau
fiziologice, exprimate prin apari]ia unor gâlme (umfl`turi) la punctul
de altoire, cre[terea de r`d`cini aeriene din partea inferioar` a altoiu-
lui, \ntrep`trunderea ]esuturilor celor doi componen]i, p`trunderea
r`d`cinilor emise de altoi \n ]esutul portaltoiului [i altele.
Efectul acestor nepotriviri este dezbinarea sau ruperea altoilor
la punctul de altoire, slaba dezvoltare a unuia sau ambilor componen]i
[.a. La altoirile foarte \ndep`rtate, \n cazul când acestea reu[esc, se
reduce mult durata de convie]uire a altoiului cu portaltoiul.

8.4. Polaritatea [i efectele ei \n cre[terea pomilor

Polaritatea, fenomen denumit astfel de Vöchting la 1878, este


proprietatea plantelor, a p`r]ilor de plant`, a ]esuturilor, celulelor,
chiar [i a protoplasmei, de a forma dou` puncte opuse de diferen]iere
func]ional` sau doi poli diferi]i din punct de vedere al localiz`rii unor
func]ii [i organe ale plantei. La plantele superioare, unul din ace[ti
poli - cel bazal - din punct de vedere morfologic emite r`d`cini sau
\ndepline[te rolul acestora, al doilea - cel apical - formeaz` organe
vegetative aeriene.
Aceast` proprietate fundamental` a plantelor o pun \n eviden]`
numeroase experien]e [i observa]ii. Dac` \ntr-o camer` \ntunecoas`,
suficient de cald` [i cu atmosfera saturat` de vapori de ap`, atârn`m
\n pozi]ii variate buta[i de r`chit`, plop, vi]` de vie sau de alte specii
care se \nmul]esc prin but`[ire, peste câteva zile to]i buta[ii, indife-
rent \n ce pozi]ie au fost a[eza]i, vor forma la baz` mult calus [i r`d`-

143
POMICULTUR~ GENERAL~

cini, iar spre vârf nu se va forma sau se va forma pu]in calus, mugurii
existen]i dând l`stari. Acela[i lucru se \ntâmpl` dac` buta[ii sunt pu[i
\n rumegu[, nisip sau \n p`mânt, asigurându-li-se suficient` c`ldur`,
umezeal` [i aer.
Spre deosebire de buta[ii de
tulpin`, la care partea bazal` este
mai groas` decât cea apical`, buta[ii
de r`d`cin` au partea bazal` mai
B
sub]ire, \ns` tot ea formeaz` mai
C mult calus [i emite r`d`cini.
Pe lâng` diferen]ierea func]io-
nal` manifestat` prin localizarea
organelor radiculare [i foliare la cei
A D doi poli, fenomenul de polaritate se
mai caracterizeaz` prin aceea c` la
E plantele tinere puterea de vegeta]ie,
atât a l`starilor, cât [i a r`d`cinilor,
F
descre[te de la poli spre mijlocul
buta[ului sau al plantei, pe când la
Figura 8.1 plantele b`trâne l`starii [i eventual
Vigoarea [i pozi]ia cre[terilor anuale r`d`cinile mai viguroase se dezvolt`
ale unei ramuri: spre mijloc.
A - ramura-mam` în pozi]ie vertical`; Diferen]ierea organelor de
B - pozitie înclinat`; luare a hranei [i func]ionarea lor \n
D - pozi]ie aproape orizontal`; decursul mileniilor a imprimat orga-
D, E, F - diferite moduri de arcuire nismelor vegetale, printre altele, [i
(dup` Al. Morettini) \nsu[irea polarit`]ii, ca o \nsu[ire
ereditar`.
|n cre[terea [i dezvoltarea
plantelor, manifestarea fenomenu-
lui de polaritate apare sub diferite
forme, unele din ele fiind cunoscute
sub numele de geotropism (pozitiv
sau negativ), heliotropism [.a.m.d.
|n virtutea polarit`]ii, de care
este legat` [i localizarea sub-
Figura 8.2 stan]elor de cre[tere, precum [i
Raportul între cre[tere [i fructificare, datorit` rezervelor mari de hran`
în func]ie de unghiul ramurii fa]` de spre vârful ramurilor, la pomii tineri
vertical` l`starii cei mai viguro[i se dezvolt`,
(dup` Friedrich) de regul`, din mugurii situa]i \n

144
Dezvoltarea pomilor [i arbu[tilor fructiferi

acele vârfuri, iar mugurii afla]i mai jos dau l`stari cu atât mai slabi,
cu cât sunt mai apropia]i de baz`. Acesta este cazul când pozi]ia ra-
murii este vertical`. Dac` \ns` ramura este aplecat`, atunci cre[terea
l`starilor de sus sl`be[te, iar a celor din mijloc [i de jos devine mai
activ`, ajungând ca \n cazul curb`rii ramurii, l`starii cei mai viguro[i
s` se dezvolte din mugurii situa]i mai sus, pe partea ascendent` a
curbei (fig. 8.1).
Cu cât unghiul \ntre linia vertical` [i pozi]ia unui bra] este mai
mare, cu atât [i ramurile ce cresc pe acel bra] \[i schimb` vigoarea des-
crescând`, adic` cele de sus cresc din ce \n ce mai slab, iar cele de jos
tot mai viguros (fig. 8.2).
Schimbarea aceasta se datoreaz` interven]iei polarit`]ii \ntregii
plante, care se manifest` cu cea mai mare putere de-a lungul axului
coroanei, astfel \ncât orice cre[tere devine cu atât mai viguroas`, cu
cât va fi mai aproape de ax.
A[adar, la pomii tineri, un l`star cre[te cu atât mai viguros cu cât
ramura care-1 poart` este a[ezat` mai central [i mai sus pe axul
coroanei, cu cât pozi]ia acelei ramuri este mai vertical`, [i \n acest caz,
cu cât mugurul din care a plecat este situat mai aproape de vârful ei.
La pomii b`trâni polaritatea se manifest` mult mai slab. De
altfel, cre[terile de prelungire la pomii maturi sunt cu atât mai mici,
cu cât este mai \naintat` vârsta acestora.
Importan]a fenomenului de polaritate \n pomicultur` este mare,
pentru c` de efectul polarit`]ii depinde felul cum trebuie efectuate
unele opera]iuni, \n special lucr`rile de t`iere a pomilor, de but`[ire [i
de altoire.

8.5. Fenomenul de etajare natural` la pomi

|n fiecare an, din mugurii existen]i cresc l`stari cu frunze, pe


care spre sfâr[itul perioadei de vegeta]ie se formeaz` un num`r mare
de noi muguri. |n felul acesta, num`rul total de muguri \n coroana
unui pom cre[te \n propor]ie geometric`. Un fenomen analog se
petrece [i cu r`d`cinile.
Cu toate acestea, din num`rul mare de muguri, nu to]i pot s` se
dezvolte mai departe \n noi l`stari, iar din l`starii dezvolta]i nu to]i
ating dimensiunile maxime, \ntrucât aprovizionarea pomilor cu
substan]e nutritive nu cre[te \n aceea[i propor]ie \n care cre[te
num`rul de muguri [i pe an ce trece aprovizionarea r`mâne tot mai \n
urm`.

145
POMICULTUR~ GENERAL~

Drept consecin]`, mul]i muguri


r`mân dorminzi, iar din l`starii
crescu]i, cei mai mul]i r`mân mici,
sub form` de rozete, smicele sub]iri [i
scurte sau alte forma]iuni fructifere
debilitate.
La pomii tineri, cre[terile cele
mai puternice se grupeaz` spre
vârful ramurii-mam`. Sub ele, \n jos
pe axul ramurii, urmeaz` l`stari din
Figura 8.3 ce \n ce mai slabi, apoi rozete, iar la
Manifestarea polarit`]ii baz` muguri dorminzi. |ntrucât fe-
la arcuirea ramurilor nomenul acesta se petrece mai mul]i
ani de-a rândul, rezult` pe axul
coroanei, ca [i pe ramurile de schelet, o alternan]` mai mult sau mai
pu]in pronun]at` de ramuri puternice [i ramuri slabe, plus por]iuni, de
ax cu mugurii dorminzi. Aceast` a[ezare natural` a ramurilor \n etaj
este cunoscut` sub numele de etajare.
Cea mai pregnant` expresie a acestui fenomen o g`sim la
conifere, unde numai vârfurile de ramuri poart` muguri bine
dezvolta]i din care cresc in anul urm`tor noi ramuri [i astfel se nasc
etaje (verticele) de ramuri.
La pomii roditori, fenomenul de etajare este mai evident la cire[,
apoi la p`r [i \n general la speciile cu cre[tere viguroas` (fig. 8.4).
La arbustoizi (vi[inul arbus-
toid) [i la arbu[ti (coac`zul [i
agri[ul), l`starii anuali mai viguro[i
se grupeaz` spre vârfurile ramu-
rilor-mam` numai \n primii ani de
via]` ai plantei, iar mai târziu l`s-
tarii cei mai viguro[i cresc din mijlo-
cul sau de la baza tulpinilor anuale,
astfel \ncât fenomenul etaj`rii la
aceste specii este exprimat mai slab.
Cauza acestui fel ce comportare a
formelor arbustoide [i de arbu[ti
const` \n viteza mai mare cu care
speciile respective parcurg procesul
Figura 8.4 ontogenetic [i intrarea lor mai
Fenomenul de etajare natural` devreme \n perioada de re\nnoire,
a ramurilor de schelet la cire[. prin l`st`rire de la colet.

146
Dezvoltarea pomilor [i arbu[tilor fructiferi

Dat fiind c` la unul [i acela[i pom cre[terile periferice sunt


foarte variate ca vigoare, [i fenomenul etaj`rii se va manifesta cu
intensit`]i variate. La ramurile cu cre[terea slab` se vor observa \n
anul urm`tor numai câte o prelungire de vigoare redus`. La ramurile
puternice vor cre[te din vârf 3-4 sau chiar 5 ramuri tot puternice, iar
\ntre acestea se vor situa toate celelalte ramuri de vigoare mai mic`.
|n anumi]i ani, când din cauza condi]iilor nefavorabile cre[terile
periferice r`mân foarte slabe, formarea etajelor \n anul urm`tor poate
s` nu aib` loc. De aceea, num`rul de etaje pe axul unei coroane poate
fi mai mic decât num`rul de ani sau de cre[teri anuale de-a lungul
axului.
Pe de alt` parte, nu toate etajele prezint` aceea[i dezvoltare. Cele
mai puternice ramuri le au etajele inferioare, corespunz`toare
perioadei de cre[tere intensiv`, iar pe m`sur` ce se apropie de vârful
axului, dezvoltarea anual` a ramurilor din etaj scade. De-a lungul
axului \ns` se pot \ntâmpla [i alternan]e inversate, dup` cum anii au
fost mai favorabili sau mai defavorabili cre[terii. Paralel cu
mic[orarea vigorii de dezvoltare a ramurilor \n etaje, de jos \n sus, se
mic[oreaz` [i distan]ele de la un etaj la altul.
Trebuie relevat [i faptul c` orice etaj format pe axul coroanei va
fi mai dezvoltat decât etajele gemene, adic` de aceea[i vârst`, \ns`
formate pe axul ramurilor de ordinul I, iar acestea vor fi mai
dezvoltate decât etajele gemene de pe ramurile de ordinul II [.a.m.d.
Fenomenul etaj`rii ramurilor are caracterul unei legi de care
trebuie s` ]inem seama la formarea coroanei, conducând planta \n
concordan]` cu aceast` lege [i nu \mpotriva ei.
Considerate \ntre ele, etajele formate \n acela[i an [i pe ramuri de
acela[i ordin vor prezenta asem`n`ri foarte mari, atât \n ce prive[te
num`rul de ramuri din etaj, dezvoltarea ramurilor cât [i sub raportul
unghiurilor de ramificare [i oric`ror alte elemente de cre[tere. Aceast`
asem`nare \ntre p`r]i de plant` sau plante \ntregi, care se manifest`
simultan \n condi]ii identice sau similare, a fost denumit` paralelism
morfologic.
Paralelismul morfologic poate fi observat \n pepinier` la puie]i,
\n livezi de toate vârstele, la pomii vecini [i chiar la plante izolate, \ns`
crescute \n condi]ii pe cât posibil identice.
|n practica pomicol`, paralelismul morfologic ajut` s` se
cunoasc` dinainte modul cum va reac]iona pomul sau arbustul la
oricare interven]ie care se repet` \n mod similar la plante de aceea[i
specie [i soi [i \n condi]ii similare cu altele, care s-au petrecut mai
\nainte.

147
POMICULTUR~ GENERAL~

8.6. Factorii care determin` habitusul la pomii fructiferi

Habitusul sau \nf`]i[area exterioar` a unui pom sau arbust este


produsul ac]iunii simultane a trei factori: ereditatea plantei, influen]a
condi]iilor exterioare [i etapa de dezvoltare individual` sau vârsta
plantei.
Ereditatea se manifest` prin tot ce are caracteristic specia sau
soiul, respectiv talia, forma coroanei, forma, lungimea [i grosimea
ramurilor de schelet, unghiurile de ramificare, puterea de l`st`rire a
plantei, gradul de garnisire cu ramuri de schelet, forma [i durata de
via]` a acestora, caracterul [i vigoarea de cre[tere a l`starilor, m`ri-
mea [i forma frunzelor [i altele. Toate aceste organe, caractere [i \n-
su[iri influen]eaz` \ntr-un fel sau altul habitusul pomului, definindu-l
\n linii generale.
Condi]iile de via]` influen]eaz`, la rândul lor, \ntr-o m`sur` mai
mare sau mai mic`, caracterele de specie sau soi, modificând \n aceea[i
m`sur` habitusul.
Organele cele mai sensibile fa]` de condi]iile mediului exterior
sunt celulele tinere din vârfurile de cre[tere ale tulpinii [i r`d`cinii,
din ]esutul, cambial al plantei [i din organele ei provizorii, ca mugurii
[i grupurile de ]esuturi meristematice.
Toate cre[terile de ramuri, frunze
[i r`d`cini, prin direc]ia \n care se dez-
volt`, prin puterea [i caracterul dez-
volt`rii lor, exprim` starea [i distri-
buirea factorilor exteriori de vegeta]ie.
Invers, starea, intensitatea [i direc]ia
din care vine afluxul de lumin`, c`l-
dur`, substan]e hr`nitoare determin`
direc]ia, puterea [i caracterul de cre[-
tere al ramurilor [i r`d`cinilor.
Afar` de factorii exteriori, la
determinarea direc]iei de cre[tere a
unei ramuri contribuie [i factori pre-
cum ordinul ramurei, vârsta [i pozi]ia
mugurului din care a crescut [.a.
Coroana [i r`d`cinile unui pom se
dezvolt` uniform dac` factorii de cre[-
tere sunt uniform repartiza]i \n jurul
Figura 8.5 lor. |n acest caz nu intervin decât mici
M`r cu habitus columnar modific`ri, determinate de pozi]ia co-

148
Dezvoltarea pomilor [i arbu[tilor fructiferi

roanei fa]` de punctele cardinale. Dimpotriv`, coroana unui pom


\nconjurat neegal de factorii de cre[tere, de exemplu ale unui pom
situat la marginea unei p`duri, se dezvolt` dezechilibrat, unilateral, [i
anume mai mult \n direc]ia opus` p`durii [i mai pu]in \nspre p`dure.
Toate aceste condi]ii se resfrâng asupra habitusului coroanei [i
ale sistemului radicular, ceea ce se pot u[or constata mai ales prin
compara]ie cu habitusul normal. Habitusul mai depinde, \n mare m`-
sur`, de vârsta pomului.
Dep`rtarea tot mai mare \ntre cele dou` organe active ale plantei
- frunzele [i r`d`cinile absorbante - intervine [i ea ca un factor de
limitare a cre[terii, dat fiind c` aceast` dep`rtare necesit` energie
crescând` pentru asigurarea circula]iei sevei.
La limitarea cre[terii contribuie [i schimb`rile interioare din
]esuturile plantei, ca: \mb`trânirea protoplasmei, acumularea produ-
selor secundare de sintez` a substan]elor organice [.a.
Dintre fenomenele mai importante \n procesele de construire a
sistemului aerian [i radicular prezint` o importan]` deosebit` polari-
tatea, cu efectul ei de etajare, paralelismul morfologic, corela]iile de
cre[tere [i altele.

8.7. Perioadele de vârst` \n ciclul de via]` al pomilor

Pomii se deosebesc de plantele anuale cultivate prin aceea c`


reprezint` indivizi complec[i, la care de la \ns`mân]are sau plantare [i
pân` la moarte se petrec schimb`ri succesive, legate de anumite
perioade.
P. G. Sitt deosebe[te \n via]a unui pom 9 perioade de vârst`, care
se pot reduce la 3 perioade de vârst` principale, [i anume:
- perioada de cre[tere, socotit` de la \ns`mân]are sau plantare [i
pân` la intrarea pe rod a pomului;
- perioada de rodire, de la intrarea pe rod sus]inut, pân` la
sc`derea vizibil` a rodirii;
- perioada de uscare, care cuprinde sfâr[itul rodirii, \nso]it` de
uscarea pronun]at` a ramurilor de schelet [i roditoare, pân` la
moartea plantei \ntregi.
Criteriile dup` care P. G. Sitt a determinat [i denumit cele 9 pe-
rioade de vârsta au fost prezen]a unuia, a dou` sau a tuturor celor trei
procese principale - cre[terea, rodirea [i uscarea ramurilor de schelet
- [i predominan]a unuia fa]` de celelalte (fig. 8.6).

149
POMICULTUR~ GENERAL~

A B C D

E F G

H I
Figura 8.6
Perioadele de vârst` ale pomilor:
A - cre[tere; B - cre[tere [i rodire;
C - rodire [i cre[tere; D - rodire;
E - rodire [i uscare; F - uscare, rodire [i cre[tere;
G - uscare, cre[tere [i rodire;
H - uscare [i cre[tere; I - cre[tere
(dup` P. G. Sitt).

150
Dezvoltarea pomilor [i arbu[tilor fructiferi

Perioada I, de cre[tere vegetativ` a pomului, este socotit` de la


\ncol]irea semin]ei sau de la plantarea pomului tân`r pân` la prima
rodire.
Aceast` perioad` este caracterizat` prin: cre[terea progresiv` a
r`d`cinilor [i a p`r]ii aeriene - tulpina [i ramurile de schelet [i apari]ia
pe acestea a ramurilor roditoare; prelungirea vegeta]iei pân` târziu
toamna, ceea ce \ntârzie coacerea lemnului [i expune plantele la dege-
rare; pozi]ia convergent` a ramurilor de schelet, care pleac` din tulpi-
n` sub un unghi oarecare [i apoi se \ndreapt` \n sus; manifestarea vi-
zibil` a fenomenului de etajare.
|n aceast` perioad`, pomul nu rode[te; caracterele lui, dac` este
provenit din s`mân]`, nu sunt stabilizate.
La piersic, perioada aceasta se \ncheie la 2-3 ani, la majoritatea
soiurilor din celelalte specii sâmburoase [i la unele soiuri de m`r [i
p`r, dup` 4-5 ani, iar la soiurile tardive de m`r [i p`r dup` 8-10 [i
chiar 12 ani.

Perioada a II-a, de cre[tere [i rodire, cuprinde dezvoltarea pomi-


lor de la prima rodire pân` la recoltele regulate. Caracteristica acestei
perioade const` \n: cre[terea destul de intensiv` a ramurilor de sche-
let, \nmul]irea lor numeric` [i dezvoltarea pronun]at` a ramurilor ro-
ditoare ca num`r [i vigoare; prelungirea vegeta]iei toamna; produc]ii
de fructe crescânde [i lipsa aproape total` a fenomenului de periodi-
citate; \nceputul de r`sfirare a coroanei, prin aplecarea ramurilor [i
reducerea fenomenului de etajare; \nceputul stabiliz`rii caracterelor
ereditare la pomii ob]inu]i din s`mân]`.
La cele mai multe soiuri de m`r [i p`r corespunde vârstei de 5-10
ani, iar la pomii sâmburo[i vârstei de 2-4 pân` la 6-8 ani.

Perioada a III-a, de rodire [i cre[tere, dureaz` de la intrarea \n


produc]ie regulat`, pân` la ob]inerea primelor recolte mari. Caracte-
ristica acestei perioade const` \n: sc`derea general` a intensit`]ii cre[-
terii vegetative; sl`birea fenomenului de etajare pe ax [i mai ales pe
[arpante; p`r`sirea pozi]iei verticale de c`tre ax [i aplecarea mai pro-
nun]at` a ramurilor de schelet; uscarea ramurilor roditoare de la baza
ramurilor de schelet \n direc]ia de la centru spre periferie (centrifug);
cre[terea recoltelor de fructe, \nso]it` de oarecare sc`dere a calit`]ii;
\ncheierea mai devreme a vegeta]iei [i coacerea mai bun` a lemnului.
Pentru m`r [i p`r, altoi]i pe s`lbatic, aceast` perioad` corespun-
de vârstei de la 10-20 ani, iar pentru sâmburoase, de la 6-8 pân` la
12-15 ani.

151
POMICULTUR~ GENERAL~

Perioada a IV-a, de rodire, este corespunz`toare timpului cât po-


mul produce sau este \n stare s` produc` recolte maxime \n condi]iile
naturale [i agrotehnice date. Se caracterizeaz` prin: \ncetarea aproape
total` a cre[terii prelungirilor anuale, \n locul c`rora se formeaz` la
vârful ramurilor de schelet ]epu[e [i pinteni; accentuarea form`rii de
arcade pe ramurile de schelet; recolte maxime \nso]ite de sc`derea
calit`]ii fructelor; periodicitatea pronun]at` a produc]iei de fructe la
pomacee [i uneori rodire periodic` la unele sâmburoase (prun); us-
carea progresiv` [i centrifug` a ramurilor roditoare de pe [arpantele
scheletului coroanei; descre[terea numeric` a ramurilor roditoare noi,
prevalând num`rul de ramuri ce se usuc`.
La m`r [i p`r, \n cazul altoirii pe s`lbatic [i franc, perioada de
rodire corespunde aproximativ vârstei de 20-40 ani, la prun vârstei de
15-25 ani.

Perioada a V-a, de rodire [i uscare, constituie o prelungire a pe-


rioadei de rodire. Caracteristicile pentru aceast` perioad` sunt: lipsa
cre[terilor periferice [i uscarea celor mai slabe ramuri de schelet,
\ncepând de la periferia coroanei; sporirea num`rului de ramuri
roditoare care se usuc`, fa]` de num`rul descresc`tor de noi ramuri
roditoare ce se formeaz` pe ramurile de schelet; sc`derea recoltelor de
fructe, a calit`]ii lor [i accentuarea periodicit`]ii de rodire. Aceast`
perioad` de vârst` corespunde vârstei calendaristice de 40-50 ani la
m`r [i p`r altoite pe s`lbatic [i franc [i de 25-30 ani la prun.

Perioada a VI-a, de uscare, rodire [i cre[tere, reprezint` conti-


nuarea declinului pomului, când are loc apari]ia l`starilor lacomi. Ca-
racteristica acestei perioade const` \n uscarea progresiv` [i centripet`
a ramurilor de schelet; uscarea unei p`r]i din r`d`cinile periferice [i
cre[terea altora mai aproape de coletul pomului; sc`derea [i mai mare
a recoltelor de fructe [i a calit`]ii lor; apari]ia de noi cre[teri (l`stari
lacomi), pe por]iunile degarnisite, cu direc]ia de la periferie spre cen-
trul coroanei (centripet); sc`derea rezisten]ei la ger a pomilor, ca o
consecin]` a cre[terii viguroase [i prelungite toamna a l`starilor la-
comi. Corespunde la m`r [i p`r vârstei calendaristice de peste 50 de
ani.

Perioada a VII-a, de uscare, cre[tere [i rodire, este o continuare


a perioadei precedente, cu deosebire c` rodirea trece pe ultimul plan.
Se caracterizeaz` prin uscarea accentuat` a ramurilor de schelet [i
dezvoltarea de noi ramuri de schelet din l`starii lacomi ap`ru]i mai

152
Dezvoltarea pomilor [i arbu[tilor fructiferi

\nainte; cre[terea de noi l`stari lacomi pe por]iunile mai aproape de


centru ale ramurilor de schelet [i rodirea numai pe por]iunile de
[arpante, care poart` ultimele ramuri roditoare active, precum [i pe
noile ramuri de schelet.

Perioada a VIII-a, de uscare [i cre[tere, este perioada usc`rii


ramurilor principale ale scheletului [i chiar a axului [i \ncet`rii totale
a rodirii. Pe tulpin` se formeaz` scorburi, iar l`starii lacomi apar chiar
de la baza coroanei.

Perioada a IX-a, de cre[tere a l`starilor din colet, este perioada


\n care are loc uscarea complet` a tulpinii, r`mânând numai cre[terile
de la baza ei. |n produc]ie nu trebuie s` se ajung` la aceast` perioad`,
cu atât mai mult cu cât l`starii crescu]i din portaltoi sunt s`lbatici.

Rezumând considera]iunile lui P. G. Sitt despre perioadele de


vârst` se pot re]ine mai multe caracteriz`ri generale.
Cre[terea [i dezvoltarea pomilor este \nso]it` de un proces
continuu de re\nnoire [i de uscare a ramurilor roditoare, iar mai târziu
[i a celor de schelet. |n prima jum`tate a vie]ii - pân` la perioada a
IV-a, volumul coroanei se m`re[te mereu pe seama cre[terilor peri-
ferice (proces de re\nnoire progresiv`). Aceste cre[teri la \nceput sunt
progresive, adic` din ce \n ce mai mari, apoi descrescânde, ajungând
spre sfâr[itul perioadei a III-a ramuri foarte scurte, iar \n perioada a
IV-a sub form` de rozete.
Paralel cu cre[terile de prelungire la periferia coroanei, ramurile
roditoare de pe [arpante „migreaz`“ dinspre centrul coroanei spre
periferia ei, adic` sufer` o deplasare centrifug`. Aceast` migra]ie este
rezultatul usc`rii ramurilor roditoare la baza ramurilor de schelet [i
na[terii \n fiecare an de noi ramuri roditoare pe prelungirile ramurilor
de schelet.
|n prima jum`tate a vie]ii pomului, procesele de re\nnoire
domin` pe cele de uscare. |n a doua jum`tate a vie]ii sale, \ncepând cu
perioada de vârst` a V-a, pomul intr` \n declin [i volumul coroanei sale
\ncepe s` scad`, prin uscarea ramurilor de schelet. Procesul de uscare
\ncepe de la periferia ramurilor de schelet [i \nainteaz` spre centru
(centripet).
Paralel cu aceasta se intensific` procesul de uscare al ramurilor
roditoare, care \nainteaz` de la centru spre periferie, dar apare [i \n
zona frunzi[ului verde [i chiar la periferie, de unde \nainteaz` spre
centru, odat` cu uscarea ramurilor de schelet. |n felul acesta, uscarea

153
POMICULTUR~ GENERAL~

ramurilor roditoare se petrece \n dou` direc]ii, pân` la dispari]ia lor


complet`.
Ca o consecin]` a \naint`rii centripete a procesului de uscare a
ramurilor de schelet \ncep s` apar` l`starii lacomi. Direc]ia de \nain-
tare a acestora este tot de la periferie spre centru - proces de re\nnoire
regresiv` -, iar locurile unde apar l`starii lacomi sunt curburile ramu-
rilor de schelet, bazele ramifica]iilor, locurile de ramuri suprimate etc.
Datorit` cre[terii verticale a l`starilor lacomi \n zonele de curbu-
r`, unde [arpantele sunt mai mult sau mai pu]in orizontale, rezult` pe
[arpant` cotituri bru[te asem`n`toare cu treptele unei sc`ri. Dac` \n
via]a pomului au avut loc 2-3 etape de re\nnoire ale coroanei din
l`stari lacomi, se pot observa pe [arpant` tot atâtea trepte.
Aceste fenomene \ns` nu se petrec aidoma la toate speciile [i so-
iurile de pomi. De aceea, ele trebuie studiate \ndeaproape, spre a putea
aplica pomilor o agrotehnic` diferen]iat` nu numai pe vârste, dar [i pe
specii, pe grupe de soiuri [i chiar pe soiuri izolate.
|n condi]ii de produc]ie, dat` fiind tendin]a reducerii duratei de
exploatare a planta]iilor, pomii sunt defri[a]i \nainte de a parcurge
toate cele 9 perioade de vârst`, de regul` \n perioada a V-a sau a VI-a.

154
Organele
pomilor
[i arbu[tilor
fructiferi Capitolul 9

Pomii cultiva]i sunt, \n general, proveni]i din asocierea, \n urma


opera]iei de altoire, a dou` plante diferite: portaltoiul [i altoiul. Port-
altoiul este reprezentat prin partea subteran`, iar altoiul prin partea
aerian`. Excep]ie fac pomii cultiva]i care pot fi \nmul]i]i [i direct prin
semin]e (m`r, piersic, prun etc), precum [i cei multiplica]i pe cale
vegetativ`, care spre deosebire de primii, au r`d`cini proprii.
Plantele pomicole sunt constituite din: r`d`cin`, tulpin`, frunze,
flori [i fructe. Ramurile de diferite feluri, mugurii, ghimpii, sunt for-
ma]iuni ale tulpinii (fig. 9.1).
Por]iunea din imediata apropiere a solului, unde se face trecerea
\ntre r`d`cin` [i tulpin`, se nume[te colet.
Plantele rezultate din s`mân]`, cât [i cele altoite pe portaltoi
proveni]i din s`mân]`, prezint` colet tipic, u[or de observat. La pomii
[i arbu[tii proveni]i din buta[i [i marcote, coletul se observ` mai greu.
Zona de trecere \ntre r`d`cini [i tulpin` este cunoscut` la asemenea
plante sub numele de colet conven]ional.

9.1. R`d`cina

Structura r`d`cinii. La r`d`cin` se disting o structur` primar`


[i una secundar`.
Structura primar` a r`d`cinii. Se \ntâlne[te \n zona pilifer`.
Stratul cel mai exterior este rizoderma, care prezint` peri absorban]i;
celulele acestui strat se distrug odat` cu perii absorban]i. Sub rizo-
derm` urmeaz` scoar]a, format` dintr-un parenchim, ultimul strat al
scoar]ei fiind endodermul. Urmeaz` cilindrul central, delimitat la

155
POMICULTUR~ GENERAL~

exterior de periciclu, alc`tuit, din 2-3 rânduri de celule. Sub el se


g`sesc fasciculele conduc`toare de lemn [i liber dispuse altern.
M`duva este redus`.
Structura secundar`. O r`d`cin` de 2-3 ani, \n sec]iune trans-
versal`, prezint` le exterior un suber, cu rol de ap`rare, care este
format din mai multe rânduri de celule turtite [i are din loc \n loc len-
ticele. Acest suber ia na[tere din diviziunile felogenului, care provine
din stratul exterior al periciclului. Prin apari]ia suberului, scoar]a pri-
mar` este izolat` [i se exfoliaz`. Din felogen, paralel cu suberul, ia
na[tere [i felodermul, format din parenchim. |n cilindrul central
cambiul este la \nceput sinuos.
Mai tâziu, \ntre liberul [i lemnul primar se interpun liberul [i
lemnul secundar, rezultate din diviziunile succesive ale cambiului
libero-lemnos. Fasciculele de liber primar se g`sesc dup` un timp la
exterior, iar lemnul pri-
F mar r`mâne chiar \n cen-
trul r`d`cinii, \n dreptul
razelor medulare prima-
re. Lemnul secundar este
mai dezvoltat decât libe-
rul [i se compune din
vase lemnoase de tip re-
E
ticulat [i punctat, paren-
chim lemnos [i fibre de
G
D
H sus]inere. |n structura
3m 2m 1m
C
B secundar`, liberul [i
lemnul nu mai alternea-
1m z`. Fasciculele sunt de
tip colateral deschis, li-
2m
berul secundar este la
exteriorul cambiului, iar
3m lemnul spre interior.
A
Printre elementele se-
4m cundare se g`sesc raze
medulare primare [i se-
Figura 9.1 cundare orientate radiar.
Organele principale ale unui pom: Grosimea acestor raze
A - r`d`cini verticale; B - r`d`cini orizontale; variaz` de la 1 la 4 rân-
C - coletul; D - trunchiul; E - axul coroanei; duri de celule (fig. 9.2).
F - s`geata; G - ramura de schelet; Totalitatea r`d`ci-
H - ramura de semischelet. nilor unui pom formeaz`

156
Organele pomilor [i arbu[tilor fructiferi

sistemul radicular. Acesta \ndepline[te o serie de func]ii esen]iale pen-


tru via]a plantei. Astfel, fixeaz` planta \n p`mânt, absoarbe apa cu
s`rurile minerale din sol [i asigur` leg`tura fiziologic` cu ciupercile [i
bacteriile din rizosfer`. |n r`d`cini se depoziteaz` o cantitate aprecia-
bil` din substan]ele de rezerv`, care, \n urma hidrolizei, contribuie la
\nceperea vegeta]iei \n prim`var`. R`d`cinile unor plante pomicole
pot regenera \ntreaga plant`, \nsu[ire pe care se bazeaz` \nmul]irea
unor specii pomicole (m`r, p`r, gutui, prun, vi[in etc.) prin drajoni [i
buta[i de r`d`cin`.
|n r`d`cini au loc o serie de transform`ri ale substan]elor anor-
ganice \n amide, aminoacizi, albumine, nucleoproteide [i lipoide etc.
necesare nutri]iei plantei. R`d`cina secret` \n mediul exterior sub-
stan]ele organice [i elemente organo-minerale de care se folosesc \n
dezvoltarea lor o serie de microorganisme folositoare. R`d`cina exer-
cit` o ac]iune de solubilizare a unor substan]e hr`nitoare complexe [i
absoarbe din sol cantit`]i \nsemnate de acid carbonic [i aprovizio-
neaz`, astfel partea aerian` a plantei cu bioxid de carbon, rezultat \n
urma transform`rilor ulterioare ale acidului carbonic.
Activitatea sistemului radicular este strâns legat` de activitatea
asimilatoare a frunzelor. Rezult` c` r`d`cinile pomilor [i arbu[tilor
sunt organe la fel de active ca [i frunzele.
Tipuri de r`d`cini: La pomii [i arbu[tii fructiferi se \ntâlnesc
trei feluri de r`d`cini:
a) de origine embrionar`, la pomi ob]inu]i din semin]e [i la cei
altoi]i pe portaltoi generativi;
b) de origine adventiv`, la pomii [i arbu[tii \nmul]i]i pe cale ve-
getativ`;
c) de origine adventiv`, care \ns` apar din l`stari afla]i pe r`d`-
cin`, cum este cazul la unele soiuri de vi[in [i prun, la zmeur etc.
Dup` direc]ia de cre[tere \n sol, r`d`cinile pot fi orizontale [i
verticale.
R`d`cinile orizontale au o direc]ie de cre[tere aproape paralel`
cu suprafa]a solului, fiind r`spândite \n straturile superioare ale aces-
tuia, unde procesele microbiologice sunt mai intense [i se acumuleaz`
mai multe substan]e hr`nitoare, cu care aceste r`d`cini aprovizionea-
z` pomul.
R`d`cinile verticale cresc drept \n jos [i ajung pân` la straturile
mai adânci ale solului [i subsolului, servind mai mult pentru fixarea
pomului \n sol, absorb]ia apei [i a unor microelemente din orizonturile
adânci, unde \n perioadele de secet` cre[terea r`d`cinilor active se
prelunge[te mai mult decât la ramifica]iile situate mai la suprafa]`.

157
POMICULTUR~ GENERAL~

Dup` dimensiuni,
r`d`cinile pot fi grupate
\n r`d`cini de schelet,
D semischelet [i fibroase.
R`d`cinile de
schelet [i semischelet
sunt lungi de la 30 cm
C
pân` la 3-4 m [i chiar
1 2
mai mult [i groase pân`
Figura 9.2 la câ]iva centimetri,
Structura anatomic` B alteori pân` la 10-15 cm
a unei r`d`cini de pom: (la nuc). Ele fixeaz` po-
1 - sec]iune transversal` A mul \n p`mânt [i \i
printr-o r`d`cin` primar` asigur` stabilitatea. La
\n zona pilifer`; plantele \nmul]ite prin
2 - sec]iune longitudinal` printr-o r`d`cin` semin]e, de cele mai
secundar`; A - piloriza; B - zona meristematic`; multe ori exist` o r`d`ci-
C - zona neted`; D - zona pilifer` n` principal` (pivotul) [i
numeroase r`d`cini se-
cundare de ordinul I, II, III [i IV, mult ramificate. La plantele \nmul]ite
pe cale vegetativ` lipse[te r`d`cina principal`, iar r`d`cinile
adventive sunt, \n general, mai sub]iri [i ramificate foarte mult.
R`d`cinile fibroase sau de garnisire au lungimea de la 2-3 mm
pân` la 3-4 cm [i groase pân` la 3 mm, sunt r`d`cinile laterale de
ordinele III, IV, care \mbrac` pe toat` lungimea lor r`d`cinile de
schelet [i semischelet.
R`d`cinile de garnisire se \mpart, la rândul lor, dup` structura
morfologic` [i anatomic` [i dup` func]iile pe care le \ndeplinesc \n:
a) r`d`cini axiale, groase [i lungi pân` la 10-25 mm, care au struc-
tur` primar`, sunt de culoare alb` [i prezint` ]esuturi meristematice
bine dezvoltate. Ele au rolul principal de a p`trunde \n spa]ii noi de sol,
cresc repede [i formeaz` ramifica]ii laterale care pot \ndeplini [i func]ia
de absorb]ie. Se formeaz` \n num`r mare la pomii tineri dup` plantare
[i la pomii maturi prim`vara. Aceste r`d`cini nu prezint` micoriz`.
b) r`d`cini active sau absorbante, lungi de obicei de la 0,1 pân`
la 4 mm [i groase de 0,3-1 mm, care au, de asemenea, structura pri-
mar`, sunt de culoare alb` [i pot avea micoriz`. Func]ia lor principal`
este absorb]ia apei [i a s`rurilor minerale din sol, eventual [i sinte-
tizarea lor \n compu[i organici. Au o activitate fiziologic` ridicat` [i
reprezint` \n perioada cre[terii intensive 90% din num`rul total de
r`d`cini \ntâlnite la pom. La puie]i, num`rul r`d`cinilor active este de

158
Organele pomilor [i arbu[tilor fructiferi

zeci de mii, iar la pomii maturi de milioane. Ele au o activitate scurt`,


de 15-25 de zile [i numai rareori de câteva luni, dup` care trec \n
r`d`cini intermediare.
c) r`d`cini intermediare, de culoare brun`-deschis, uneori bru-
n` violacee, care provin, \n majoritatea cazurilor, din r`d`cini absor-
bante \mb`trânite [i mai pu]in din r`d`cini axiale. Ele au o durat` de
activitate scurt`, de numai 10-15 zile, dup` care se atrofiaz` [i pier.
Prezen]a lor arat` c` sistemul radicular al plantei respective a avut o
re]ea bogat` de r`d`cini active cu 10-20 zile \n urm`.
d) r`d`cini conduc`toare, de culoare brun`-\nchis sau brun`-
deschis, care provin, de obicei, din r`d`cinile axiale; ele se prelungesc
[i se \ngroa[` din an \n an formând cu timpul r`d`cinile de semischelet
[i schelet. R`d`cinile conduc`toare asigur` fixarea pomului \n sol [i
conducerea apei [i a substan]elor hr`nitoare \n plant`.
Atât r`d`cinile axiale cât [i cele active sunt formate din: pilo-
riz`, care ap`r` meristemul, zona de cre[tere, zona absorbant` acope-
rit` cu peri absorban]i, zona cu peri absorban]i atrofia]i [i zona aspr`,
ce corespunde zonei intermediare [i zonei conduc`toare.
Perii absorban]i sunt cre[teri ale celulelor rizodermei din zona
absorbant` a r`d`cinii, ca atare con]in citoplasm` [i nucleu. Membra-
na peri[orilor absorban]i este foarte sub]ire, ceea ce le permite s`
absoarb` cu u[urin]` apa din substrat. Peri[orii absorban]i m`resc
suprafa]a de absorb]ie a sistemului radicular de dou` pân` la zece ori.
Num`rul lor este foarte mare: pe 1 mm2 se g`sesc pân` la 300 la m`r,
200 la p`r, 380 la prun, 270 la cire[ etc.
Pe cale experimental`, V. A. Kolesnikov [i I. A. Murom]ev au
stabilit prezen]a perilor absorban]i la toate speciile de pomi [i arbu[ti.
|n rizosfer`, care este zona din jurul r`d`cinilor active, se dez-
volt` o microflor` specific`, format` din ciuperci care tr`iesc \n sol [i
se localizeaz` fie \n`untru, fie la suprafa]a r`d`cinii. Dup` particula-
rit`]ile lor fiziologice, ciupercile din sol se \mpart \n trei grupe:
simbiotice, saprofite [i parazite.
Micoriza este o asocia]ie simbiotic` \ntre ciuperc` [i r`d`cinile
active ale pomilor. Ea se formeaz` numai \n condi]ii optime de umiditate;
sc`derea umidit`]ii produce moartea micorizei, iar dac` umiditatea
cre[te din nou, atunci apar noi r`d`cini absorbante cu micoriz` pe ele.
Micoriza este considerat` ca folositoare \n ac]iunea simbiotic` cu
r`d`cinile active. Se \ntâlne[te la semin]oase (gutui, p`r, m`r), sâmburoa-
se (vi[in, prun), nucifere (alun, migdal, nuc, castan), plantele subtropicale
(hurmaua oriental`, citru[i) [i la to]i arbu[tii. La m`r, p`r, alun, vi[in,
prun [i arbu[ti se \ntâlne[te \n acela[i timp [i micoriz` [i perii absorban]i.

159
POMICULTUR~ GENERAL~

9.1.1. Particularit`]ile cre[terii


[i dezvolt`rii r`d`cinilor la pomi

Prin \ncol]irea semin]ei, \n sol, apare la \nceput r`d`cina prin-


cipal`, care cre[te pân` la 10-20 cm, apoi se ramific` dând na[tere la
r`d`cini secundare. La puie]ii speciilor pomicole, \n timpul perioadei
de vegeta]ie se formeaz` pân` la 5-7 ordine de ramifica]ii, predomi-
nând r`d`cinile de ordinele 3-4. Dup` constat`rile lui V. A. Kolesnikov
(1959) un puiet din m`rul Kitaika, \n vârst` de un an, formeaz` \n
timpul perioadei de vegeta]ie pân` la 40.000 de r`d`cini, cu o lungime
total` de 230 m. Un pom de vârst` mijlocie poate forma câteva milioa-
ne de r`d`cini, cu o lungime total` de câ]iva zeci de kilometri.
Cre[terea [i dezvoltarea sistemului radicular depind atât de
specie, cât [i de condi]iile mediului \nconjur`tor. A[a, spre exemplu,
\ngr`[`mintele azotoase determin` formarea unui sistem radicular
bogat, iar cele fosfatice [i potasice, \n lipsa azotului, au din acest punct
de vedere o influen]` negativ`.
R`d`cinile absorbante apar continuu, \[i \ndeplinesc func]ia de
absorb]ie [i mor. |n cursul unui an, r`d`cinile pomilor pot cre[te [i \n
timpul iernii, dac` au condi]ii bune de umiditate [i \n special dac`
temperatura din sol nu scade sub +2°C. Aceasta arat` c` r`d`cinile
pomilor nu intr` \n repausul adânc sau obligatoriu, ci au un repaus
facultativ. Cre[terea maxim` a r`d`cinilor se \nregistreaz` \ns` atunci
când \n sol se realizeaz` temperatura de +16°C, +18°C, iar con]inutul
de ap` reprezint` 26-29% din greutatea lui total`.
Numeroase cercet`ri efectuate \n zone de produc]ie diferite ca
sol [i clim`, pe specii [i agrotehnic` diferite, au ar`tat c` prim`vara
cre[terea r`d`cinilor are loc \ntotdeauna, iar \n celelalte anotimpuri
cre[terea depinde de prezen]a factorilor de vegeta]ie la nivel mai mult
sau mai pu]in optim. Astfel, \n cazul aprovizion`rii suficiente cu ap` a
solului 75-85% fa]` de capacitatea total` de ap`, precum [i \n anii
ploio[i, \n condi]iile unor recolte moderate [i ale unei agrotehnici
superioare, se observ` o cre[tere ne\ntrerupt` - de[i de o intensitate
variat` - a sistemului radicular din prim`var` pân` \n iarn` (7-8 luni),
iar \n regiunile sudice, \n condi]iile unor ierni dulci \n tot cursul
anului.
|n felul acesta, sistemul radicular al plantelor pomicole prezint`
\n cursul fiec`rui an cre[teri \n valuri, de la 1 la 3 [i chiar mai mult,
\n func]ie de condi]ii.
R`d`cinile pomilor nu au perioad` de repaus relativ ca organele
aeriene. De \ndat` ce temperatura necesar` s-a realizat r`d`cinile

160
Organele pomilor [i arbu[tilor fructiferi

\ncep s` creasc`. M`rul necesit` o temperatur` de 4 pân` la 5°C, p`rul


de 6 - 7°C, iar caisul [i piersicul au nevoie de 12°C. Temperatura opti-
m` pentru cre[terea r`d`cinilor este cuprins` \ntre 16 - 24°C. R`d`-
cinile reac]ioneaz` rapid [i prompt la schimb`rile din coroan`. T`ierile
extreme, produc]ia prea mare de fructe [i v`t`m`rile frunzelor ac]io-
neaz`, de exemplu, asupra zonei de dezvoltare a sistemului radicular.
R`d`cina controleaz` cre[terea plantei prin preluarea apei [i
substan]elor nutritive ca [i ce prive[te cerin]ele crescânde ale plantei
fa]` de hormonii vegetali.
Cre[terea r`d`cinilor aflate la adâncimi diferite variaz`, de ase-
menea, ca intensitate [i timp, \n func]ie de condi]iile mediului \ncon-
jur`tor. Prim`vara, r`d`cinile din straturile superioare ale solului por-
nesc mai repede \n cre[tere, \n timp ce r`d`cinile situate mai \n adân-
cime cresc mai \ncet. Vara, r`d`cinile situate mai profund asimileaz`
mai bine decât cele situate \n straturile mijlocii [i superioare ale
solului. Toamna [i iarna activeaz` numai r`d`cinile situate \n profun-
zime. Acest lucru prezint` o importan]` deosebit` \n ce prive[te epo-
cile [i adâncimea de aplicare a \ngr`[`mintelor.
Sistemul radicular al pomilor [i arbu[tilor are capacitatea ca \n
orice moment de cre[tere lent` s` treac` la o cre[tere activ`, dac` se
creeaz` condi]ii favorabile de umiditate [i nutri]ie. Prim`vara, \n mod
frecvent, cre[terea r`d`cinilor are loc \naintea apari]iei frunzelor, dar
\n condi]ii diferite fenomenul poate avea loc [i invers. A[a, de exem-
plu, cre[terea slab` a r`d`cinilor active poate \ncepe \naintea cre[terii
organelor aeriene; cre[terea intens` a sistemului radicular se \nregis-
treaz` \ns` \n momentul apari]iei unui num`r mare de frunze.
O influen]` puternic` asupra cre[terii r`d`cinilor au elementele
nutritive de baz`: azot, fosfor, potasiu, calciu. Azotul influen]eaz` \n
primul rând cre[terea r`d`cinilor absorbante [i apoi a celor axiale.
Insuficien]a azotului duce la sl`birea cre[terii r`d`cinilor absorbante,
iar excesul provoac` moartea r`d`cinilor absorbante [i axiale.
Asigurarea solului cu azot contribuie la m`rirea greut`]ii r`d`ci-
nilor cu pân` la 50%, iar suprafa]a de absorb]ie corespunz`toare
acestei m`rimi cre[te cu pân` la 200%.
Fosforul influen]eaz` cre[terea r`d`cinilor [i \n special ramifica-
rea lor.
Potasiul asigur` o ramificare bun` a r`d`cinilor [i contribuie la
cre[terea \n greutate a sistemului radicular. Insuficien]a potasiului
duce la stagnarea ramific`rii r`d`cinilor.
Calciul, intr` \n compozi]ia substan]elor pectice [i asigur` soli-
ditatea r`d`cinilor. El este foarte necesar \n zona r`d`cinilor active,

161
POMICULTUR~ GENERAL~

insuficien]a lui conducând la \ncetarea cre[terii [i moartea r`d`cinilor


laterale.
Aplicarea \ngr`[`mintelor \n zona masei de r`d`cini stimuleaz`
dezvoltarea r`d`cinilor de schelet [i de garnisire, fapt ce duce la m`-
rirea sim]itoare a suprafe]ei de absorb]ie a \ntregului sistem radicular.
Aplicarea mai adânc` a \ngr`[`mintelor determin` la rândul ei, o p`-
trundere mai profund` a r`d`cinilor, iar aplicarea lor mai la suprafa]`
duce la pierderi de substan]e [i la dezvoltarea superficial` a sistemului
radicular. |n ultimul caz, pomii au [i o rezisten]` mai mic` la secet` [i
la ger.
|n func]ie de vârst`, cre[terea cea mai intens` a r`d`cinilor are
loc \n tinere]e pân` la intrarea lor \n perioada de rodire.
Ritmul de cre[tere al r`d`cinilor pomilor difer` [i dup` pozi]ia ce
o ocup`; astfel, r`d`cinile orizontale cresc \n medie cu 20-90 cm pe an,
pe când cele verticale cu 17-33 cm.
Pomii altoi]i pe portaltoi viguro[i dezvolt` un sistem radicular
puternic, care p`trunde adânc \n sol [i subsol, comparativ cu sistemul
radicular al pomilor altoi]i pe portaltoi slabi.
Solurile compacte, ca [i pânza de ap` freatic` la adâncime mic`,
determin` formarea r`d`cinilor mai aproape de suprafa]a solului. |n
solurile u[oare (nisipoase), r`d`cinile p`trund la adâncimi mai mari.
La merii, perii [i piersicii tineri, \n vârst` de 5-6 ani, r`d`cinile
cresc mai mult \n straturile superioare ale solului pân` la ad\ncimea
de 60 cm. La c`p[uni [i fragi, majoritatea r`d`cinilor cu direc]ie verti-
cal` p`trund \n sol pân` la 30-40 cm adâncime, câteva r`d`cini \ns`
ajung [i la 50-60 cm. La zmeur, coac`z [i agri[, r`d`cinile verticale
p`trund pân` la 1-1,5 m; la vi[in, prun [i cire[ ajung pân` la 1,5-3,5
m; la cais pân` la 4-4,5 m; la m`r [i p`r ajung pân` la 3-6 m; la migdal
[i nuc p`trund mai adânc, pân` la 6-9 m, \n unele cazuri. |n func]ie de
sol, specie [i portaltoi, r`d`cinile verticale p`trund [i mai profund,
pân` la 10-12 m. Ad\ncimea la care p`trund r`d`cinile orizontale este
la fragi [i c`p[uni de 8-15 cm, la zmeur, coac`z [i agri[ 10-30 cm, la
vi[in, prun [i cire[ 15-50 cm, la m`r 20-80 cm, la p`r 30-90 cm. |n
solurile u[oare, aceste adâncimi sunt \n general mai mari.
|n cercet`rile lui N. Ghena (1962), pe solul brun-ro[cat, \ntre]i-
nut ca ogor negru, marea mas` a r`d`cinilor de schelet [i de garnisire
cu direc]ie orizontal` la cais altoit pe corcodu[ s-a situat \n sol la
adâncimea de la 20-60 cm, iar la prun altoit pe corcodu[ adâncimea
respectiv` a fost de 20-50 cm.
|ntre dezvoltarea p`r]ii aeriene [i a sistemului radicular s-a con-
statat o corela]ie pozitiv`; astfel la cais soiurile cu cre[tere viguroas`,

162
Organele pomilor [i arbu[tilor fructiferi

ca de exemplu, Timpurii de Cenad, au sistemul radicular mai dezvoltat


[i mai bine ramificat dec\t soiurile Paviot [i Târzii de Bucure[ti.
La p`r, soiurile viguroase Duchesse d'Angoulême [i Curé, altoite
pe gutui, au avut sistemul radicular mai dezvoltat [i mai bine
ramificat decât soiurile pu]in viguroase sau cu afinitate mic` pentru
gutui (Williams [i Beurré Diel). |n acelea[i condi]ii de sol, la soiul
Duchesse d'Angoulême s-au g`sit de 2,5 ori mai multe r`d`cini decât
la soiul Beurré Diel (284 fa]` de 116).
La prun, sistemul radicular cel mai puternic dezvoltat [i
ramificat, cu un num`r mare de r`d`cini de schelet orizontale, s-a
\ntâlnit la soiurile de mare vigoare, ca Pêche (Nectarina ro[ie), Anna
Späth [i Belle de Louvain, pe când soiurile de vigoare mijlocie, ca Tuleu
gras, au avut sistemul radicular mai slab dezvoltat.
Din experien]ele efectuate la Istri]a, jud. Buz`u, \n condi]iile
solului cernoziom levigat cu urme de l`covi[tire, \ntre]inut ca ogor
negru, a rezultat c` sistemul radicular al speciilor cercetate s-a
comportat diferit. Astfel, la p`r marea mas` a r`d`cinilor cu direc]ie
orizontal` s-a situat la adâncimea de 20-40 cm, \n cazul gutuiului ca
portaltoi [i la 40-60 cm \n cazul p`rului p`dure]. R`d`cinile de schelet
cu direc]ie vertical` la p`rul p`dure] au p`truns \n sol la adâncimea
de 3,5 m, iar la gutui la 2,3 m. (N. Ghena, 1964).
La m`r altoit pe paradis, r`d`cinile de schelet cu direc]ie orizon-
tala s-au situat la 20-40 cm, iar cele verticale au p`truns pân` la 1,5
m. La paradis predomin` \n special r`d`cinile cu direc]ie orizontal`,
care sunt bine ramificate.
La cais altoit pe corcodu[, r`d`cinile de schelet \n sens orizontal
s-au situat la 20-40 cm, iar \n direc]ie vertical` la 2-2,5 m adâncime.
La cire[ altoit pe mahaleb, r`d`cinile de schelet orizontale s-au
situat \n sol la adâncimea de 20-60 cm.
R`d`cinile de schelet cu direc]ie orizontal` cresc pân` la distan]e
mari de trunchi, dep`[ind proiec]ia coroanei de 2-3 ori, iar câteodat`
chiar de 4-5 ori.
|n general, marea mas` a r`d`cinilor este situat` \n sol sub
proiec]ia coroanei, de[i diametrul sistemului radicular este mai mare
decât diametrul coroanei.
Din punct de vedere al propor]iei \n care intr` r`d`cinile \n masa
total` a pomilor, \n fruntea tuturor speciilor de pomi se afl` cire[ul cu
57%, apoi p`rul cu 49% [i prunul cu 43%. R`d`cinile m`rului repre-
zint` numai 26% din greutatea total` a plantei.

163
POMICULTUR~ GENERAL~

9.2. Tulpina

Structura tulpinii. Structura primar` a tulpinii. Primul strat


protector al tulpinii este epiderma, dup` care urmeaz` scoar]a primar`,
format` dintr-un parenchim clorofilian. Cilindrul central este delimitat
la exterior de periciclu, par]ial lignificat \n dreptul fasciculelor [i pa-
renchimatic \n dreptul razelor medulare primare. Sub periciclu se
g`sesc fasciculele libero-lemnoase, de tip colateral deschis, iar \n cen-
tru m`duva.
Structura secundar` a tulpinii. Cre[terea \n grosime a tulpinii,
ca [i a r`d`cinii, se face prin formarea de ]esuturi secundare, care \[i
au originea \n cele dou` zone generatoare: cambiul libero-lemnos [i
felogenul. Primul d` na[tere la lemn [i liber secundar, iar felogenul
produce suber [i feloderm. F`când o sec]iune transversal` \ntr-o ra-
mur` de m`r de 3 ani se constat` urm`toarele ]esuturi: la exterior
scoar]a, format` din suber, urmat de feloderm, \n parte colenchima-
tizat, \n rest format dintr-un parenchim bogat \n cloroplaste. Suberul
\mpreun` cu felodermul alc`tuiesc peridermul (fig. 9.3).
Un interes deosebit pentru practica pomicol` prezint` peridermul
la speciile sâmburoase, \n special la cais [i vi[in, la care acest ]esut fiind
foarte rezistent cedeaz` cu greu la cre[terea \n grosime a tulpinii.
Uneori, presiunea din`untru a ]esuturilor este atât de mare, \ncât se
produce strivirea unor celule, urmat` de scurgeri cleioase. Pentru a
preveni astfel de traumatisme, pomicultorii recurg la inciziuni longitu-
dinale (br`zd`ri), eliberând astfel ]esuturile interioare de presiunea
stratului peridermic.
Cre[terea secundar` \n grosime a scoar]ei la pomi const` \n mai
multe procese succesive. |n primul an celulele scoar]ei de sub epiderma
cu pere]ii sub]iri, con]inând ini]ial gr`un]i de cloroplaste [i antocian,
\ncep s` se suberifice \nainte ca epiderma l`starilor s` moar`. La m`r
[i p`r, zona generatoare de ]esut suberos este \ns`[i epiderma; la alun
[i prun, cambiul subero-felodermic se formeaz` imediat sub epiderm`
\n stratul exterior al scoar]ei, iar la coac`z particip` la acest proces
straturi mai adânci.
Posibilitatea p`trunderii aerului spre scoar]` prin ]esuturile su-
beroase este asigurat` de lenticele, care v`zute la microscop se pre-
zint` sub forma unor ridic`turi. |n dreptul lenticelelor se formeaz` un
suber lax, care permite schimbul de gaze. Iarna lenticelele sunt astu-
pate, prin formarea unui ]esut suberos dens. Ele sunt, dup` forme,
a[ezare [i culoare, caracteristice speciilor [i soiurilor. Lenticelele pot
fi circulare, eliptice [i neregulate, mai pronun]ate sau mai [terse,

164
Organele pomilor [i arbu[tilor fructiferi

numeroase sau mai pu]in numeroase r`spândite uniform, \n grupuri


sau dispuse \ntr-o forma]ie circular`, ca la cire[ [i vi[in.
|n anii urm`tori au loc \n continuare schimb`ri, ca urmare a
cre[terii \n grosime a ramurii, datorit` form`rii de noi straturi de
suber [i scoar]` secundar`, apoi de liber [i lemn secundar [i de alun-
girea razelor medulare. La unele specii (nuc, alun), celulele parenchi-
matice ale liberului se lignific`, prin \ngro[area foarte puternic` a
pere]ilor lor, dând na[tere la fibre liberiene.
La ramurile multianuale [i pe trunchi se formeaz` noi straturi de
felogen \n ]esuturile mai adânci care genereaz` periderm nou. Astfel,
]esuturile aflate deasupra ultimului periderm mor, nu mai pot urma
\ngro[area ramurilor, ele crap` [i se exfoliaz` sub form` de fâ[ii
circulare (cire[, vi[in) sau solzi (m`r, p`r), alc`tuind \n ansamblu un
ritidom solzos sau \n pl`ci. La unele specii pomicole se \ntâlne[te un
ritidom solzos persistent, din cauz` c` se exfoliaz` anevoios (nuc).
Zona generatoare subero-felodermic` nu se formeaz` la toate
speciile pomicole \n acelea[i straturi. Astfel, la vi[in ea se formeaz` \n
straturile exterioare ale scoar]ei primare, la p`r \n epiderm`, la coac`z
\n endoderm. Produsul princi-
pal al felogenului - suberul -
are un rol protector pentru ]e-
Dermatogen Celule
suturile vii aflate sub el, deoa- Periblem ini]iale
Plerom Meristem
rece este impermeabil pentru
ap` [i gaze. Dup` formarea su-
berului, schimbul de gaze se
face prin lenticele.
Cilindrul central, foarte
dezvoltat, este alc`tuit la exte-
rior dintr-un ]esut liberian
delimitat \n parte de periciclu.
Liberul primar, complet strivit, Periciclu
Epiderm` Liber
se g`se[te imediat sub peri- Strat
Scoar]` generator
ciclu. Liberul secundar este Endoderm Lemn
M`duv`
format la m`r din tuburi ciu-
ruite cu pere]ii celulozici \n-
gro[a]i [i prev`zu]i cu pun-
ctua]ii simple. Liberul secun-
dar este str`b`tut de numeroa-
se raze medulare secundare, Figura 9.3
formate din 1-2 rânduri de Sectiune longitudinal`
celule, pline de amidon. [i transversal` printr-o tulpin` tân`r`

165
POMICULTUR~ GENERAL~

Lemnul secundar, la ramurile de 2-3 ani, ocup` cea mai mare


parte peste 2/3 din grosimea cilindrului central. El este alc`tuit din
numeroase vase cu punctua]ii \n form` de butonier`. |n componen]a
lemnului secundar mai intr` [i parenchim lemnos, bogat \n amidon [i
fibre fusiforme, cu punctua]ii simple sau \n form` de butonier`, cu rol
mecanic. Ele se formeaz` \n num`r mai mare c`tre toamn`. Fibrele
prezint` membrane mai groase la lemnul de toamn` [i mai sub]iri la
cel de prim`var`. Lemnul secundar este [i el str`b`tut de raze medu-
lare secundare, dispuse foarte des [i foarte bogate \n amidon, alc`tuite
din 1-2 [iruri pe sec]iunea transversal`, [i raze medulare primare,
care separ` fasciculele.
Lemnul primar aflat \n partea perimedular` este pu]in dezvol-
tat, fiind format din grupe de câteva vase cu dezvoltare centrifug`.
M`duva, format` dintr-un parenchim, con]ine numeroase celule
pline cu amidon.
La pomii ob]inu]i pe cale generativ`, tulpina provine din dezvol-
tarea embrionului semin]ei, la cei \nmul]i]i pe cale vegetativ` tulpina
se dezvolt` din muguri. Cre[terea \n lungime a tulpinii are loc prin
vârful de cre[tere, \n care iau na[tere meristemele primare - proto-
derma, meristemul fundamental [i procambiul - din a c`ror diviziune
repetat` se formeaz` epiderma, scoar]a [i cilindrul central.
|n perioada cre[terii active, scoar]a se desface u[or de cilindrul
central - particularitate de mare importan]` \n pomicultur`, pe ea
bazându-se altoirea \n ocula]ie [i cu ramura deta[at` sub scoar]`.
Tulpina pomilor cre[te \n lungime [i grosime [i se ramific` sim-
podial sau monopodial \n fiecare perioad` de vegeta]ie. La ea deosebim
dou` p`r]i distincte: trunchiul [i coroana.
Trunchiul este partea din tulpin` cuprins` \ntre suprafa]a solu-
lui (colet) [i ramura de schelet cea mai de jos a coroanei. El face
leg`tura \ntre r`d`cin` [i coroana pomului, iar prin vasele sale circul`
substan]ele hr`nitoare. Trunchiul are scoar]a neted` la pomii tineri [i
aspr`, cr`pat`, la cei b`trâni.
Coroana este format` din axul coroanei [i ramuri, ca organe de du-
rat` mai mare, [i din muguri - organe provizorii. Din muguri \n timpul
vegeta]iei se dezvolt` l`stari, purt`tori de frunze [i flori [i apoi fructe.
Tulpina pomilor \ndepline[te o serie de func]ii deosebit de
importante:
� poart` organele de asimilare (frunzele) [i de \nmul]ire (florile,
fructele, semin]ele);
� asigur`, prin ]esuturi specializate, circula]ia sevei de la r`d`-
cini spre frunze [i invers;

166
Organele pomilor [i arbu[tilor fructiferi

� serve[te ca loc de depozitare a substan]elor de rezerv`;


� asigur`, prin ]esuturile meristematice, cre[terea pomului \n
lungime [i grosime;
� pus` \n condi]ii favorabile de \nr`d`cinare are proprietatea de
a reface planta pe cale vegetativ`.

9.3. Ramurile

Ramurile din coroana unui pom se \mpart \n: ramuri de schelet


sau ramuri de sus]inere [i ramuri de garnisire sau roditoare.
Ramurile de schelet. Sunt ramuri lungi, puternice, groase, au o
longevitate mare care \mpreun` formeaz` scheletul coroanei. }esutu-
rile lor sunt bogate \n substan]e minerale. Ramurile de schelet au [i ro-
lul special de a sus]ine ramurile roditoare, l`starii, frunzele [i fructele.
Ramurile de schelet mai \n vârst` de un an nu poart` niciodat`
frunze a[ezate direct pe ele, ci numai muguri dorminzi [i muguri
adventivi.
Axul coroanei este reprezentat prin prelungirea trunchiului, so-
cotind de la prima ramur` principal` a coroanei pân` la s`geat`.
Adesea mai este numit [i axul central sau axul pomului.
S`geata se nume[te l`starul sau ramura de un an care prelun-
ge[te axul coroanei; cre[terea sa este din ce \n ce mai mic` \n decursul
anilor, iar la pomii b`trâni \nceteaz` de a mai cre[te.
Ramurile de schelet care pornesc direct din axul central sunt de
ordinul I sau ramuri principale. Ele fiind cele mai joase ramuri de
schelet se mai numesc [arpante sau bra]e.
La o ramur` principal` se distinge un ax, format din toate prelun-
girile sale anuale, din care pleac` ramifica]iile laterale sau secundare.
Ramurile de schelet crescute pe cele de ordinul I sunt ramuri de
ordinul II, din care se nasc cele de ordinul III [i a[a mai departe.
Num`rul ordinelor de ramuri cre[te cu vârsta pomului.
Ramur`-mam` este orice ramur` din care au crescut alte ramuri.
Acestea din urm` fa]` de ramura-mam` sunt ramuri-fiice, iar \ntre ele
sunt ramuri-surori.
Dup` pozi]ia fa]` de ramura-mam`, deosebim urm`toarele
ramuri de schelet:
a) Ramura terminal` sau ramura de prelungire, adic` aceea care
s-a dezvoltat dintr-un mugure terminal.
b) Ramuri laterale sau ramuri care s-au dezvoltat din muguri
laterali.

167
POMICULTUR~ GENERAL~

c) Ramur` concurent` sau ramur` secundar` de prelungire, care


este a doua ramur` de la vârf, de regul` crescut` dintr-un mugure axilar
inferior. Având o pozi]ie mai mult sau mai pu]in dreapt` [i o vigoare
mare, aceast` ramur` concureaz` [i sl`be[te ramura de prelungire.
d) Ramuri precoce sau anticipate se numesc ramurile-fiice care
se formeaz` dintr-o ramur`-mam` \n acela[i an \n care s-a format [i
ramura-mam`. Când aceste ramuri sunt foarte scurte, cum este la
prunul Tuleu gras, ele se numesc tulei.
e) Ramuri lacome sau fl`mande se numesc acelea care iau na[te-
re din ramurile groase de schelet, de la baza coroanei sau a trunchiului
unui pom, de regul` b`trân; ele pot ap`rea \ns` [i la pomi mai tineri.
Aceste ramuri cresc drepte, sunt foarte puternice, cu muguri rari [i mici.
Unghiul, pe care \l formeaz` \n plan vertical ramurile \n punctul
de ramificare cu axul se nume[te unghi de ramificare sau de inser]ie.
|n func]ie de m`rimea acestuia, ramurile de ordinul I pot fi:
� drepte sau erecte, când unghiul este foarte mic (15-25°), ca la
soiul de m`r Candil Sinap ;
� oblice, când unghiul este de 25-75°, ca la majoritatea soiurilor
de pomi;
� orizontale, când unghiul are 90°, ca la soiurile de m`r Calvil de
z`pad`, Belle fleur jaune (Frumos galben), la soiul de prun
Montfort;
� atârnânde, când unghiul este mai mare de 90°, ca la soiul de
m`r Eliza Ratke [i la soiul de cire[ Ramon Oliva.
Ramurile de ordinul I din coroana unui pom pot fi a[ezate \n[irat
jur-\mprejur pe axul central, la distan]e aproximativ egale, sub form`
de etaje compuse din 3-4 ramuri sau \ntr-un singur plan sub form` de
palmete. Unghiul pe care \l formeaz` \n plan orizontal dou` ramuri de
ordinul I, care se succed pe ax, poart` numele de unghi de divergen]`
(sau de deschidere).
Tipul de ramificare a tulpinii este caracteristic speciilor [i soiurilor
de pomi. Unele soiuri se ramific` \nc` din primul an de cre[tere a alto-
iului, formând numero[i l`stari anticipa]i, cum sunt de exemplu la m`r
soiurile Gravenstein, Renet de Champagne, Renet de Landsberg, Jona-
than, Sar\ Sinap etc. Alte soiuri formeaz` pu]ini l`stari anticipa]i, ca, de
exemplu, Astrahan alb, London Pepping, Renet de Canada, Renet Bau-
mann, Wagener premiat etc. Ramificarea mai departe a ramurilor prin-
cipale \n ramuri secundare p`streaz`, \n general, acela[i caracter de soi.
Unghiul pe care \l formeaz` o ramur` secundar` cu linia verti-
cal` imaginar` care trece prin punctul s`u de inser]ie pe ramura-
mam`, se nume[te unghi fa]` de vertical`.

168
Organele pomilor [i arbu[tilor fructiferi

Distan]a de ramificare este dep`rtarea pe [arpant` (ramura de


ordinul I) socotit` de la ax, pân` la prima ramur` de ordinul II, sau
dep`rtarea de la prima pân` la a doua ramur` de ordinul II; de
asemenea, distan]a socotit` pe [arpanta unei ramuri de ordinul II, [i
anume de la baza acesteia pân` la prima ramur` de ordinul III [.a.m.d.
Grosimea de ramificare este grosimea unei ramuri de 1 an (mai
rar de 2-3 ani) \n punctul unde vrem s` facem t`ierea pentru ramifi-
carea acelei ramuri mai departe.
Ramuri roditoare. Acestea \mbrac` ramurile de schelet [i poart`
rodul. Spre deosebire de ramurile de schelet, ele sunt, \n general,
scurte [i sub]iri (brahiblaste), au o longevitate redus`, iar pozi]ia lor
este aproape perpendicular` pe ramurile de schelet care le poart`.
}esuturile sunt foarte bogate \n hidra]i de carbon, din care cauz`
devin sf`râmicioase.
Din punct de vedere anatomic, ramurile de rod au cantit`]i relativ
mici de lemn [i mai mult de liber. |n lemnul acestor ramuri vasele sunt
scurte [i cu lumenul mic, \ngust, iar celulele m`duvei lor au dimensiuni
mai mici [i cu membrane mai sub]iri decât celulele m`duvei ramurilor
vegetative.
La \nceputul form`rii, o parte dintre ramurile de rod nu poart`
muguri floriferi, dar pot fi recunoscute cu u[urin]` \nc` din aceast`
faz` dup` vigoarea [i cre[terea slab`, \n general nu dep`[esc \n lun-
gime 40-60 cm [i \n grosime 0,5-1 cm. Ele se dezvolt`, de regul`, din
mugurii de cre[tere situa]i la mijlocul [i spre baza ramurilor de schelet
de diferite ordine. La unele specii [i soiuri se pot deosebi [i ramuri de
tranzi]ie, care prin vigoarea lor foarte slab` nu se pot \ncadra \n grupa
ramurilor de schelet, dar fiind \mbr`cate cu numeroase ]epu[e sau
buchete de mai nu pot fi grupate nici \n rândul ramurilor de rod pro-
priu-zise. Ca exemplu se pot da unele ramuri de la soiul de m`r Jona-
than [i de la soiurile de vi[in, care rodesc pe buchete de mai.
Unele ramuri roditoare devin florifere chiar din primul an al vie-
]ii lor, altele r`mân 1-2 sau mai mul]i ani vegetative [i abia dup`
aceasta devin florifere. Acele ramuri roditoare, care nu au hran` [i
lumin` suficiente nu ajung niciodat` s`-[i formeze muguri floriferi [i
s` rodeasc`.
Ramurile roditoare ale m`rului [i p`rului. Dup` caracterele
morfologice [i produc]iile la care dau na[tere, ramurile de rod poart`
diferite denumiri. Astfel, la speciile semin]oase se deosebesc: pintenul,
]epu[a, smiceaua [i altele.
Pintenul este o ramur` de rod foarte scurt`, cu lungimea de 1 pân`
la 5-6 cm [i grosimea variabil`, care poart` totdeauna \n vârf un mugur

169
POMICULTUR~ GENERAL~

vegetativ, iar lateral nu are muguri sau are unii foarte slab dezvolta]i. |n
perioada de vegeta]ie, mugurul din vârf este \nconjurat de o rozet`
format` din 3-7 frunze. Pintenul ia na[tere dintr-un mugure axilar [i se
alunge[te an de an prin l`stari mai scur]i sau mai lungi, dup` cum este
aprovizionat cu sev`. Se deosebesc dou` feluri de pinteni:
a) Pintenul inelat care este foarte scurt, nu are muguri laterali,
iar la baz` poart` un inel format din urmele solzilor mugurului axilar,
din care a provenit. Când are mai mul]i ani, de-a lungul s`u se disting
un num`r de inele asem`n`toare cu cel de la baz`, corespunz`toare
vârstei pintenului, precum [i urmele frunzelor.
b) Pintenul simplu, care provine tot dintr-un mugure axilar, ce a
vegetat mai bine datorit` condi]iilor de hran`. Este mai lung [i are un
num`r oarecare de muguri laterali foarte slab dezvolta]i. |n anii
urm`tori, acest pinten evolueaz` [i formeaz` anual câte o rozet` la vârf
[i se alunge[te. Paralel cu aceasta, unul sau mai mul]i muguri laterali se
dezvolt` formând al]i pinteni mici, \n care caz avem un pinten compus.
|n dezvoltarea lui, un pinten poate fi simplu la \nceput apoi
inelat [i invers, \n care caz aceast` forma]ie ia denumirea de pinten
mixt. |ntre diferitele feluri de pinteni nu exist` deosebiri func]ionale.
Când num`rul frunzelor din rozeta mugurelui terminal este de
6-7, acesta se transform` \n mugure florifer, iar pintenul devine ]epu[`,
fapt care poate avea loc \n decurs de 1-3 ani.
A[adar, pintenul este o ramur` roditoare \n devenire. El este
caracteristic m`rului [i p`rului, dar apare [i la sâmburoase, de obicei
la pomii tineri, \nainte de intrarea pe rod.
Spinul este asem`n`tor pintenului, dar \n loc de mugure poart`
\n vârf un spin. Spinii se \ntâlnesc la merii [i perii s`lbatici, precum [i
la unele soiuri cultivate de p`r [i mai rar de m`r, de asemenea la mai
multe specii sâmburoase (goldan, porumbar, corcodu[), la care pot fi [i
floriferi.
}epu[a reprezint` tot o ramur` scurt`, al c`rei mugure din vârf
este \ns` florifer. Ea poate prezenta acelea[i forme ca [i pintenul. Se
\ntâlne[te numai la m`r [i p`r [i se formeaz` direct dintr-un mugur
axilar (\ntr-un an) sau prin evolu]ia pintenului \n 2-3 ani. |n func]ie de
soi [i agrotehnica aplicat`, ]epu[a evolueaz` timp de 8 pân` la 10-12
ani. Dup` rodire, partea terminal` a ]epu[ei se \ngroa[`, formând o
pung` sau burs`.
Smiceaua este o ramur` lung` de 15-35 cm, sub]ire de 3-6 mm
\n diametru, cu frunzele dep`rtate [i cu un mugure vegetativ bine
dezvoltat \n vârf. Mugurii laterali, de[i mai bine forma]i ca la pinten,
sunt incomplet dezvolta]i. Se alunge[te ca [i pintenul prin cre[teri la

170
Organele pomilor [i arbu[tilor fructiferi

vârf, mai lungi sau mai scurte, pân` când \n vârf se formeaz` un mu-
gure florifer, dup` 1-3 ani. Smiceaua se \ntâlne[te numai la m`r [i p`r.
Nuielu[a reprezint` o smicea al c`rei mugure din vârf este florifer.
Ml`di]a reprezint` o nuielu[` care, \n afar` de mugurele termi-
nal mai are unul sau mai mul]i muguri floriferi laterali, a[eza]i spre
vârf, imediat sub mugurul floral terminal. Ea este \ntâlnit` la mai
multe soiuri de m`r, ex. Jonathan [i p`r, ex. Williams, \n special când
acestea sunt cultivate pe portaltoi vegetativi.
Punga de rod sau bursa reprezint` partea terminal` a ramurilor
roditoare, care au fructificat [i se \ngroa[`. Bursa se \ntâlne[te la m`r
[i p`r atât pe ]epu[`, cât [i pe nuielu[` [i ml`di]`, [i nu are o organi-
zare deosebit` de a acestora, ci reprezint` numai o faz` mai \naintat` a
lor. Ea este foarte bogat` \n substan]e de rezerv` [i se comport` ca o
ramur` generatoare de noi produc]ii
fructifere, c`ci din mugurii r`ma[i
nedezvolta]i sau din mugurii adven-
tivi se formeaz` noi pinteni sau smi-
B E
cele, care asigur` vegeta]ia [i fructi- A
ficarea \n punctul respectiv de
cre[tere.
Mai multe burse suprapuse
constituie o ramifica]ie fructifer` sau
vatr` de rod, forma]iune foarte pre- F
D G
]ioas` cât timp nu este \mb`trânit`, C
I
pentru c` ramifica]iile fructifere dau H
J
grosul recoltelor [i tot din ele iau
na[tere noi pinteni, ]epu[e [.a.
Ramurile descrise, specifice se-
min]oaselor au, \n general, aceea[i
organizare [i aceea[i evolu]ie biolo-
gic`. Caracterele lor fundamentale
sunt: 1) pozi]ia terminal` a mugurilor K
floriferi; 2) pozi]ia lateral` a rezer-
velor de muguri vegetativi; 3) ordinea Figura 9.4
coborâtoare a form`rii mugurilor Ramurile roditoare la m`r [i p`r:
floriferi laterali, la ml`di]e (fig. 9.4). A - pinten simplu; B - pinten inelat;
Odat` mugurele terminal de- C - pinten mixt; D - ]epu[` simpl`;
venit florifer, cre[terea apical` a E - ]epu[` inelat`; F - ]epu[` mixt`;
ramurii respective este terminat`, G - smicea; H - nuielu[`;
iar \n anul ce urmeaz` mugurul I - ml`di]`; J - bursa;
\nflore[te [i, eventual, fructific`. K - ramifica]ie fructifer` (vatr` de rod)

171
POMICULTUR~ GENERAL~

Ramurile roditoare la gutui [i mo[mon. Spre deosebire de m`r


[i p`r, gutuiul nu prezint` pinteni [i ]epu[e, iar mugurii de rod se g`sesc
terminal sau axilar pe ramurile de un an. |n anul urm`tor, din mugurii
de rod (mic[ti) mai \ntâi cresc l`stari de 5-15 cm lungime, cu 3-6 frunze,
iar pe vârful lor se dezvolt` câte o floare.
M`ciuliile sunt ramurile de rod ale gutuiului [i mo[monului pro-
venite din l`starii scur]i [i cu rod la vârf. Ele pot fi socotite burse alun-
gite de 3-6 cm, \ngro[ate spre vârf, având sub capul \ngro[at 1-2 mu-
guri de rod [i 1-4 muguri vegetativi foarte slab dezvolta]i spre baz`.
La cap`tul \ngro[at al fiec`rei m`ciulii se distinge urma fructului.
|n anul urm`tor, din mugurii floriferi de la vârf apar noi l`stari,
lungi de 5-10 cm, cu câte 3-7 frunze, iar \n vârful lor se formeaz` din
nou câte o floare. Dup` fructificare, l`starii respectivi devin [i ei m`-
ciulii, formând un fel de „coarne de melc“ (fig. 9.5).
Ramurile roditoare la cire[ [i vi[in. La cire[ [i vi[in se \ntâl-
nesc urm`toarele ramuri:
Pintenul, care ca [i la pomacee este o ramur` scurt` de câ]iva
milimetri sau centimetri, cu un singur mugur vegetativ \n vârf. Se
\ntâlne[te, de obicei, la pomii tineri [i provine dintr-un mugur vegeta-
tiv axilar. Se deosebe[te de pintenul m`rului [i p`rului numai prin
felul cum evolueaz` \n anii urm`tori.
Ramura-buchet sau buchetul de mai apare dintr-un mugure
axilar vegetativ, \ns` la pomii tineri trece prin stadiul de pinten. Este
o ramur` de rod scurt`, de 1 cm pân` la 4-5 cm, purtând 3-7 muguri
floriferi grupa]i lateral, \ns` spre vârf, situa]i fiecare la subsuoara unei
frunze, iar terminal un mugur vegetativ. |n anul urm`tor, mugurii
florali dau rod [i \n locul lor r`mâne degarnisit, iar din mugurul
terminal se formeaz` o nou` ramur`-buchet. De aceea, la o ramur` \n
vârst` se disting inele ce
reprezint` urmele sol-
zilor mugurului terminal
(vegetativ), care cores-
pund cu num`rul de ani
al ramurii, urmele frun-
zelor [i urmele pedun-
culilor de fructe.
O ramur`-buchet,
A
B C indiferent cum s-a for-
Figura 9.5 mat, tr`ie[te 3-5, even-
Ramurile roditoare la gutui: tual 7-8 ani [i rareori
A - ramur` de un an; B - l`star cu flori; C - m`ciulii. ajunge la vârsta de 10-12

172
Organele pomilor [i arbu[tilor fructiferi

ani. Regenerarea ei este greoaie deoarece prezint` de-a lungul picio-


rului aproape exclusiv urme de pedunculi de fructe [i foarte pu]ini
muguri adventivi.
Ramurile-buchet la cire[ [i vi[in sunt, de regul`, cu un singur ax,
adic` neramificate, iar mugurii laterali se g`sesc, de regul`, câte unul
la subsuoara fiec`rei frunze, fiindc` mugurii stipelari la aceste dou`
specii, cu rare excep]ii, nu se dezvolt`.
Ramura mijlocie ia na[tere tot dintr-un mugure vegetativ cu po-
zi]ie lateral`, mai rar terminal`. Este o ramur` de rod a c`rei lungime
variaz` \ntre 8-10 [i 20 cm, uneori chiar mai mult [i este groas` de
circa 4-6 mm. Mugurul terminal este vegetativ, iar cei axilari sunt
floriferi spre baz` [i vegetativi spre vârf (2-3 la num`r).
Ramura mijlocie evolueaz` prin cre[teri de 3-10 cm anual, pe
care ia na[tere frunze [i muguri, iar pe por]iunile unde a rodit se
degarnise[te.
Ramura roditoare lung` ia na[tere din mugurii situa]i \nspre
vârf [i prelunge[te sau ramific` ramurile de schelet, de aceea i se mai
spune [i ramur` de prelungire. Mugurii sunt a[eza]i solitar, la baz` cei
floriferi, iar c`tre vârf [i \n vârf cei
vegetativi. |n anul urm`tor, din mu-
gurul terminal ia na[tere o alt` ra-
mur` de prelungire, din mugurii
vegetativi imediat urm`tori cresc
2-3 ramuri destul de viguroase, iar
din mugurii vegetativi situa]i mai
jos apar rozete de frunze, care dau
A
na[tere la buchete de mai. Din fie-
care mugure florifer situat spre baz`
B
iau na[tere flori [i apoi fructe. Dup`
fructificare, ramura se degarnise[te D
pe por]iunea bazal` (10-15 cm) (fig.
9.6).
Ramura pleat` este o ramur` A
de rod care se \ntâlne[te \n mod C

curent la vi[in [i excep]ional la une- Figura 9.6


le soiuri de cire[, ex. Ramon Oliva. Ramuri roditoare la cire[ [i vi[in:
Are lungimea de 15 pân` la 60 cm, A - buchete de mai neramificate [i
este sub]ire la vi[in [i poart` la vârf multianuale ; B - ramur` mijlocie
un mugure vegetativ, iar câteodat` neramificat`; C - ramur` lung` în
1-2 muguri vegetativi axilari. To]i vârst` de doi ani garnisit` cu buchete
ceilal]i muguri laterali se transfor- de un an; D - ramur` pleat`

173
POMICULTUR~ GENERAL~

m` \n floriferi [i produc rod, din care cauz` ramura se degarnise[te


total. Anual se alunge[te prin cre[teri la vârf de 5-10 pân` la 30 cm [i
paralel cu aceasta se degarnise[te pe por]iunile pe care a rodit. Dup`
câ]iva ani, ramura pleat` se alunge[te mult [i atârn` cu vârful \n jos,
curentul de sev` din ea, este \ncetinit, hr`nirea se face greoi [i ca
urmare se usuc`. Cre[terile anuale \n lungime sunt marcate de inele
care reprezint` urmele solzilor mugurelui terminal.
Prin \nflorire, din fiecare mugure floral la cire[ [i vi[in rezult`
2-4 flori [i câteva bractee, care la unele soiuri de vi[in, ex. Moc`ne[ti,
devin mari [i se men]in pân` la coacerea fructelor.
Ramurile roditoare la cais [i la prun. La cais [i la prun deo-
sebirile fa]` de cire[ [i vi[in constau \n aceea c` aici \ntâlnim mai pu]ine
ramuri-buchet tipice [i plete, \n schimb mai multe ramuri-buchet alun-
gite [i ramuri mijlocii de 18-20 cm. (fig. 9.7). Excep]ie fac unele soiuri,
ca: Superbe, la cais, Pêche [i Agen la prun [i altele, care prezint` ramuri-
buchet tipice. Câteodat`, mugurele terminal la ramurile roditoare se
transform` \ntr-un ghimpe [i atunci rezult` un spin. Afar` de aceasta,
ramurile roditoare la prun [i la cais nu au la subsuoara fiec`rei frunze
câte unul singur, ci câte 2-3, iar la cais câte 5-6 [i chiar 8 muguri florali
proveni]i din muguri stipelari. Ace[ti muguri se numesc multipli sau
grupuri de muguri, fiind \n majoritatea lor floriferi.
|ntrucât de cele mai multe ori pe ramurile roditoare la cais [i la
prun, afar` de mugurelui terminal se g`sesc [i al]i muguri vegetativi,
regenerarea ramurilor de rod la cais [i prun este mai u[oar` decât la
cire[ [i vi[in, iar ca o consecin]` a acestei rezerve de muguri vegetativi
axilari, \ntâlnim la pruni [i cai[i ramuri-buchet cât [i ramuri roditoare
mijlocii ramificate sau
compuse, pe care nu le
\ntâlnim la cire[ [i vi[in.
La cais [i la unele specii
de prun (Prunus spinosa,
P. cerasifera), dintr-un
mugure florifer rezult`,
D de regul`, o singur` floa-
re; la celelalte specii de
A B C E prun, dintr-un mugure se
dezvolt` 2-4 flori.
Figura 9.7 Ramurile lungi, la
Ramuri roditoare la prun [i cais: cais [i la unele soiuri de
A, B [i D - buchete de mai ramificate; prun, sunt [i ele roditoa-
C [i E - ramuri mijlocii de un an re, \ns` a[ezarea muguri-

174
Organele pomilor [i arbu[tilor fructiferi

lor floriferi nu este atât de riguroas` ca la cire[ [i vi[in. Aici, pe o


ramur` g`sim \ntâi câteva noduri cu muguri vegetativi, a[eza]i câte
1-2 sau 3, apoi muguri floriferi [i vegetativi \n grupuri, iar spre vârf
din nou muguri vegetativi.
Foarte adesea, numero[i muguri floriferi sunt \ngr`m`di]i pe
vârfurile ramurilor lungi de cais, [i anume pe por]iunile din a doua
repriz` de cre[tere, dar [i aici a[ezarea lor se supune aceleia[i reguli,
ca [i cum aceast` por]iune ar fi o ramur` de-sine-st`t`toare. Mugurele
terminal la ramurile de cais [i la unele soiuri de prun, de regul`, avor-
teaz`, iar cre[terile de prelungire se fac din mugurul axilar, situat
imediat sub cel terminal.
Ramuri anticipate sunt ramurile care iau na[tere \n aceea[i pe-
rioad` de vegeta]ie cu ramura-mam`, adic` \n timp ce l`starul cre[te
\n lungime, la subsuoara frunzelor iau na[tere noi l`stari, pe care pân`
toamna se diferen]iaz` mugurii floriferi.
Spinul este o ramur` de 5-8 cm lungime, f`r` mugure la vârf.
L`starul prezint` grupuri de muguri sau muguri solitari floriferi sau
vegetativi. Se \ntâlne[te frecvent la
corcodu[ [i la unele soiuri de pruni
locali (unele tipuri de Gras românesc).
Ramurile roditoare la piersic [i
migdal. La piersic [i migdal, ramura cea
mai scurt` este tot ramura-buchet (fig.
9.8), pe care o \ntâlnim destul de des la
migdal, \ns` la piersic mai rar decât la
vi[in, cire[ [i prun. Aici ea este mono-
axial`, ca [i la cire[, având un mugure
vegetativ \n vârf [i muguri floriferi
simpli sau dubli a[eza]i axilar (2-4 la
piersic, 4-8 la migdal).
O alt` ramur` caracteristic` pier-
sicului [i aproape identic` cu ramurile
plete de la vi[in este ramura numit`
[ifon sau salb`. Acesta are o lungime A B C

de 20-30 cm, este destul de sub]ire [i


garnisit` de sus pân` jos numai cu mu- Figura 9.8
guri florali, având ca vegetativ numai Ramuri roditoare la piersic
mugurul terminal [i rar 1-2 muguri [i migdal:
vegetativi la baz`. A - buchete de mai neramificate;
Cele mai frecvente [i mai mai va- B - ramur` mixt`;
loroase ramuri de rod la piersic [i C - ramur` salb`

175
POMICULTUR~ GENERAL~

migdal sunt ramurile mixte, care poart` pe ele muguri vegetativi [i


floriferi. Acestea sunt ramuri mai mult sau mai pu]in lungi, având la
baz` 2-3 muguri vegetativi, apoi muguri multipli sau grupuri de câte
2-3, uneori la migdal pân` la 5-6 muguri vegetativi [i floriferi [i spre
vârf din nou muguri vegetativi.
Precum se vede, a[ezarea mugurilor floriferi la sâmburoase este
lateral`, ordinea dezvolt`rii lor ascendent`, iar pozi]ia mugurilor
vegetativi, care servesc drept rezerv` pentru re\noirea ramurilor rodi-
toare este terminal`.
|n mod excep]ional, mugurele terminal al unei ramuri scurte
poate deveni florifer, \ns` spre deosebire de semin]oase, la care ie[irea
din regul`, \n ceea ce prive[te a[ezarea florilor este condi]ionat` de o
nutri]ie abundent`, la sâmburoase abaterile de la a[ezarea normal` a
florilor sunt cauzate de insuficienta aprovizionare a punctelor de
cre[tere cu sev`.
Dintre mugurii multipli foarte frecven]i, la cais, prun [i mai ales
la piersic sunt mugurii tripli. La piersic, ace[tia pot fi: 1) to]i vegeta-
tivi; 2) unul din cei marginali florifer, iar ceilal]i doi vegetativi; 3)
amândoi mugurii marginali floriferi, iar cel de la mijloc vegetativ -
cazul cel mai frecvent; 4) prin excep]ie, to]i trei floriferi, dar niciodat`
cel din mijloc florifer [i cei stipelari vegetativi.
|n ceea ce prive[te num`rul, de flori care rezult` dintr-un mugure
florifer, piersicul face parte din grupa speciilor care formeaz` o singur`
floare, cum sunt porumbarul, caisul [i gutuiul.
Ramurile lungi la piersic sunt [i ele, de regul`, roditoare, ca [i la
cais, cire[ [i vi[in [i chiar prun. Foarte adesea sunt pline de rod chiar
[i ramurile anticipate.
Ramurile roditoare la nuc [i alun. Nucul [i alunul sunt plante
uni-sexuate monoice. Ramurile roditoare la nuc se dezvolt` pe lemnul
de doi ani, fie, din mugurii terminali, fie din cei laterali. De regul`, ele
sunt ramuri scurte de 10-15 cm [i groase, având la baz` 3-4 pân` la 8
muguri florali b`rb`te[ti,din care se dezvolt` amen]ii, iar spre vârf
câ]iva muguri mic[ti, din care se dezvolt`, l`stari scur]i, verzi, purt`tori
de flori femele.
La hotarul dintre zona mugurilor masculi [i a celor mic[ti, câteo-
dat` se g`sesc dezvolta]i, la subsuoara uneia [i aceleia[i frunze, un
mugur floral mixt (cel principal) [i unul mascul (cel stipelar).
L`starul verde, care se dezvolt` din mugurul mixt [i produce
nuci pe vârful lui, odat` cu acestea, formeaz` noi mugure floriferi b`r-
b`te[ti \n partea inferioar` [i noi muguri mic[ti \n partea superioar`,
devenind, la rândul lui, ramur` roditoare pentru anul urm`tor.

176
Organele pomilor [i arbu[tilor fructiferi

La alun, amen]ii se dezvolt` pe ramurile de un an, iar florile


femele se formeaz` din mugurii stipelari fie spre vârf, fie pe o parte sau
pe ambele p`r]i [i c`tre baza axului amentului.
Ramurile roditoare la arbu[tii fructiferi. La agri[, ramurile
roditoare se dezvolt` pe ramifica]iile tulpinale din anul precedent [i
foarte adesea sunt garnisite cu muguri mic[ti de jos pân` sus. Ramu-
rile de 1 an crescute de la baz` sunt purt`toare la unele soiuri exclusiv,
de muguri vegetativi, la altele sunt garnisite cu muguri vegetativi \n
partea inferioar`, cu muguri mic[ti \n partea superioar` [i cu mugu-
rele terminal, de regul` vegetativ, dar care poate fi [i mixt.
|n al doilea an, din mugurii vegetativi ai acestor ramuri cresc
l`stari lungi sau numai rozete de frunze, a[ezate pe ramuri scurte, iar
din mugurii mic[ti se dezvolt` câte un ciorchina[ cu 2-3 bobi]e, plus
un l`star scurt de \nlocuire, sub forma unei rozete de frunze. Ghimpii
de pe internoduri cad \n primul an, iar cei de pe noduri \n anul al
doilea, odat` cu exfolierea epidermei.
La coac`zul ro[u, ramurile roditoare de un an poart` pe ele \n
partea inferioar` muguri vegetativi, iar \n partea superioar` muguri
floriferi [i muguri mic[ti. Caracteristic la coac`zul ro[u este faptul c`
mugurii vegetativi r`mân adesea dorminzi.
Din mugurii floriferi se dezvolt` ciorchini alungi]i, cu 10-20
bobi]e, iar din mugurii mic[ti, pe lâng` ciorchini, apare [i o scurt`
ramur` de \nlocuire, \ns` aceasta nu este vizibil` [i moare chiar din
primul an, astfel \ncât mugurii mic[ti la coac`zul ro[u se comport` ca
muguri floriferi simpli.
De asemenea, carcteristic pentru coac`zul ro[u este faptul c`
ramurile lui roditoare sunt scurte [i organizate ca [i ramurile-buchet
de la sâmburoase, având câte un mugure vegetativ la vârf, iar lateral
muguri floriferi.
Aceste ramuri-buchet sunt a[ezate mai rar de-a lungul axului,
fiind foarte \ngr`m`dite la vârf, din cauz` c` internodurile sunt aici
foarte scurte.
Coac`zul negru, de[i este o specie \nrudit` cu coac`zul ro[u, se
deosebe[te de cel din urm` \n ceea ce prive[te caracterele de rodire,
privind organizarea ramurilor lui roditoare care se apropie mai mult
de a zmeurului.
Ramurile de un an ale coac`zului negru poart` pe ele muguri
vegetativi \n partea inferioar` [i muguri mic[ti \n partea superioar`.
Ramurile de un an crescute prin ramificarea ramurilor de doi ani \n
partea superioar` sunt acoperite aproape \n \ntregime de muguri
mic[ti sau muguri floriferi simpli. Din ace[tia din urm` se dezvolt`

177
POMICULTUR~ GENERAL~

câte o inflorescen]` sub form` de ciorchine cu 8-10 flori, iar din mu-
gurii mic[ti, pe lâng` inflorescen]e, cre[te [i o r`muric` scurt`, care
serve[te ca organ de \nlocuire, care poart` la vârf un mugure mixt.
La zmeur, ramurile roditoare propriu-zise se dezvolt` pe tulpini-
le de un an, crescute de la baza tufei, rodesc \n cursul perioadei de
vegeta]ie [i se usuc` de la baz` \mpreun` cu tulpina-mam`, care \n
felul acesta \[i \ncheie via]a \ntr-un ciclu de doi ani. Uneori la zmeur
rodesc [i ramurile de un an, dar acest rod apare toamna [i \n cantitate
mic` (soiuri remontante).
La fragi [i c`p[uni, inflorescen]ele se dezvolt` din mugurii florali
a[eza]i \n vârf, iar acestea din urm` se dezvolt` \n num`r de 1-3 din
mugurii laterali ai fiec`rei cre[teri anuale de tulpin`. Tulpina floral`
poart` la vârf o floare, care \nflore[te cea dintâi, \ns` pe m`sur` ce
inflorescen]a se alunge[te de la baza pedicelului primei flori apar alte
dou` ramifica]ii (pedicele de ordinul II), purtând [i ele câte o floare care
\nflore[te \n seria a doua. La rândul lor, acestea produc de la baz`
pedicele cu flori la vârf de ordinul III, iar uneori apar flori [i de ordinul
IV. In felul acesta, \nfloritul [i coacerea fructelor au loc e[alonat.

9.4. Mugurii

Mugurele poate fi considerat ca un l`star sau o inflorescen]` \n


fa[`. El este format dintr-un ax cu internoduri foarte scurte, pe care
se g`sesc primordiile foliare, florale sau [i unele [i altele.
La exterior, mugurii sunt \mbr`ca]i de frunzuli]e de protec]ie,
solzi (catafile) care \i ap`r` contra varia]iilor mari de temperatur` [i
umiditate. Pân` la c`derea frunzelor, mugurii de pe l`stari poart`
numele de ochi.
Tipurile de muguri. Mugurii se clasific` \n func]ie de pozi]ia lor
pe ramur` [i produc]iunile pe care le dau.
Dup` pozi]ia lor pe ramur`, exist` muguri terminali, axilari,
stipelari, dorminzi [i adventivi.
Mugurii terminali sunt a[eza]i la vârfurile ramurilor [i au o pu-
tere de cre[tere mai mare decât ceilal]i, iar cei vegetativi dau na[tere
l`starilor de prelungire. La m`r [i p`r, mugurii terminali pot fi [i
floriferi.
Mugurii laterali sau axilari se g`sesc de-a lungul ramurilor, câte
unul la subsuoara fiec`rei frunze. Ei pot fi vegetativi sau floriferi; cei
vegetativi de la baza ramurilor, de regul`, nu se dezvolt`. Un mugure
lateral poate deveni terminal prin t`ierea ramurii deasupra sa.

178
Organele pomilor [i arbu[tilor fructiferi

Mugurii stipelari sau suplimentari sunt dispu[i \n jurul mugu-


relui axilar. Num`rul lor este variabil, \n func]ie de specie, \ncepând de
la doi la m`r, p`r, pân` la zece la cais. Dup` a[ezarea lor, mugurii
stipelari sunt colaterali, când stau de o parte [i de alta a mugurului
axilar (la m`r, p`r, prun, cais), sau seriali, când sunt a[eza]i unul sub
altul, ca de exemplu la nuc. La m`r, p`r [i gutui mugurii stipelari, de
regul`, sunt vegetativi [i se dezvolt` numai \n cazul accident`rii mugu-
relui axilar. La cais, piersic [i prun ei pot fi atât vegetativi cât [i flori-
feri, cei dintâi dând uneori na[tere la l`stari.
Mugurii dorminzi provin din mugurii axilari de la baza ramurii
care nu s-au dezvoltat. Ei se g`sesc deci pe ramuri mai vechi de un an
[i r`mân \n repaus un timp nedeterminat, lungindu-[i piciorul an de
an, prin inelele noi de lemn. Mugurii
dorminzi pornesc \n cre[tere \n
cazul t`ierilor puternice sau când o
parte din ramur` a fost rupt`.
Mugurii adventivi sunt aceia ca-
re iau na[tere din cambiu [i din felo-
gen [i se formeaz` nu numai la noduri,
ca mugurii ar`ta]i mai sus,ci [i pe Figura 9.9
internoduri, precum [i pe r`d`cini. Ei Sec]iune prin mugure apical
r`mân ascun[i sub scoar]` [i se dez-
volt` numai \n cazuri de \mb`trânire a
pomilor, de accidente sau anume pro-
voca]i prin interven]ii agrotehnice.
Mugurii adventivi [i mugurii
dorminzi constituie surse de emi-
tere a l`starilor noi.
Dup` produc]iile la care dau
na[tere mugurii se \mpart \n vege- Figura 9.10
tativi, floriferi [i mic[ti. Sec]iune prin mugure vegetativ
Muguri vegetativi sunt, \n ge-
neral, mai mici ca cei floriferi [i au o
form` conic`, cu diametrul maxim la
baz`; vârful lor este la unele specii
ascu]it, la altele obtuz (ex. cais). Ei
sunt organe de rezisten]`, adaptate la
condi]iile de via]` a pomilor [i prin
l`starii care se dezvolt` din ei se
asigur` cre[terea plantelor de la un Figura 9.11
an la altul. La completa lor formare Sec]iune prin mugure mixt

179
POMICULTUR~ GENERAL~

se observ` \n sec]iune urm`toarele p`r]i componente: solzii (catafilele),


primordiile viitoarelor frunze, vârful sau conul de cre[tere al l`starului,
primordiile viitorilor muguri a[eza]i la subsoara primordiilor foliare.
Mugurii floriferi sau de rod sunt, \n general, mai mari [i mai
bomba]i, având diametrul maxim la mijloc. Vârful lor la unele specii
(m`r, p`r, cire[, vi[in) este mai rotunjit, la altele (cais, prun) mai ascu-
]it; ei nu prezint` con de cre[tere [i dau na[tere la inflorescen]e sau la
flori solitare. Un mugur florifer complet format prezint` \n sec]iune
urm`toarele p`r]i: solzii (catafilele), primordiile bracteale, primordiile
sepalelor, petalelor, staminelor [i pistilului.
Mugurii mic[ti, din care se dezvolt` l`stari cu flori, se \ntâlnesc,
de regul`, la m`r, p`r, gutui, coac`z, agri[, zmeur.
A[ezarea mugurilor pe l`star nu este uniform`, cum nu sunt uni-
forme nici gradul de dezvoltare a mugurilor, forma, evolu]ia [i orga-
nele la care dau na[tere \n mod obi[nuit, astfel mugurii de la baz` [i
cei de la vârf sunt a[eza]i mai des, cei de la mijloc mai rar. Unghiurile
ce le formeaz` mugurii cu axul ramurii sunt mai mari spre baza ra-
murii [i mai mici spre vârful ei, iar ca m`rime mugurii cei mai mari
sunt cei de la mijloc, dup` care vin cei de la vârf [i apoi cei de la baz`.
Dezvoltarea mugurilor. Mugurii, ca [i ramurile din cuprinsul
coroanei nu sunt echivalen]i din punct de vedere calitativ, ceea ce pre-
zint` o mare importan]` practic` \n lucr`rile de \nmul]ire vegetativ`,
de recoltare a altoilor [.a.
Trezirea la via]` a mugurilor prim`vara are loc de sus \n jos, \n
ordine descendent`, invers ordinii lor de formare \n vara anului prece-
dent. Aceast` succesiune descendent` de pornire a mugurilor dezv`luie
un fenomen deosebit de interesant, [i anume: accelerarea procesului de
formare a mugurilor \n anul precedent. Ultimii muguri forma]i pe l`star
(ramur`), de[i sunt cei mai tineri din punct de vedere calendaristic, sunt
cei mai maturi din punct de vedere al proceselor stadiale anuale.
Succesiunea descendent` \n pornirea vegeta]iei la mugurii de pe
o ramur` este \nso]it` [i de o rezisten]` diferen]iat` a lor fa]` de frig,
\n]elegând prin aceast` rezisten]` capacitatea mugurilor dinspre vârf
de a porni \n vegeta]ie la o temperatur` mai sc`zut` decât a celor de la
mijloc sau de la baz`.
|ntre momentele dezmuguririi de multe ori exist` o diferen]` de
10-12 zile, deci [i o sensibil` diferen]` de temperatur` [i lumin`.
Prin pornirea vegeta]iei \n avans, mugurii de la vârf sunt pu[i \n
condi]ii avantajoase [i \n ceea ce prive[te folosirea substan]elor de
rezerv` aflate \n plant`. |n consecin]`, din ace[ti muguri se dezvolt`
l`starii cei mai viguro[i sau fructele cele mai mari.

180
Organele pomilor [i arbu[tilor fructiferi

La piersic, vi[in, cais [i la unele soiuri din celelalte specii, mugurii


axilari de pe l`starii \n cre[tere \[i \ncheie dezvoltarea mult mai repede [i
de multe ori dau na[tere \n aceea[i var` la noi l`stari, l`starii anticipa]i.
Prin urmare, ace[tia din urm` sunt muguri precoci, spre deosebire de cei
dintâi care sunt mai tardivi.
Sistemele de a[ezare a mugurilor pe ramurile pomilor. Mugurii ca
[i frunzele la subsuoara c`rora se dezvolt`, nu sunt a[eza]i pe ramuri la
\ntâmplare, ci \ntr-o anumit` ordine pe spirala generatoare (divergen]a
2/5, 3/8, 4/11 sau chiar 1/2, 1/3 etc). Numitorul frac]iei arat` câ]i muguri,
iar num`r`torul câte spire fac ace[ti muguri pân` ce ating o pozi]ie
identic` cu punctul de plecare. De exemplu, la divergen]a 2/5, cea mai
frecvent` la pomi cinci muguri succesivi fac pe spirala generatoare dou`
spire complete, \ncât al [aselea mugure vine \n pozi]ie identic` cu pri-
mul. Ordinea de a[ezare a mugurilor pe ramur` a fost folosit` de c`tre
P. S. Gelfandbeim la crearea sistemului de coroan` etajat-r`rit`.

9.5. L`starii

|n fiecare prim`var`, din mugurii vegetativi cresc forma]iuni noi


- l`stari, purt`tori de frunze [i muguri. Lungimea l`starilor variaz` de
la câ]iva milimetri (rozete), pân` la 1,5-2 m [i chiar mai mult. Diferen-
]ierea lor sub acest raport \ncepe la 10-15 zile dup` dezmugurire.
Culoarea l`starilor, conforma]ia nodurilor [i lungimea internodiilor
servesc la determinarea speciilor [i soiurilor de pomi.
L`starii pot fi: glabri, când sunt complet lipsi]i de peri (piersic,
migdal, cais); glabrescen]i, când sunt aproape lipsi]i de peri (p`r,
prun); p`ro[i, când sunt acoperi]i cu peri (m`r, goldan, gutui).
Suprafa]a l`starilor glabri este uneori acoperit` cu un strat sub-
]ire de cear`, care le d` un aspect brumat, \n care caz l`starul se nu-
me[te brumat. Pe suprafa]a lor l`starii mai pot avea lenticele, veru-
cozit`]i, glande secretoare, ghimpi [i spini. Lenticelele apar pe l`star
sub form` de puncte, cercule]e sau linioare, de culoare diferit`. Veru-
cozit`]ile dau l`starilor un aspect rugos, iar glandele secretoare fac ca
suprafa]a l`starului s` devin` lipicioas`.
Ghimpii de pe l`stari sunt de origine cortical`, \n timp ce spinii,
ca origine, sunt ramuri modificate.
Dup` pozi]ia lor fa]` de ramura-mam` din care au luat na[tere
[i dup` timpul de dezvoltare, l`starii ca [i ramurile, se clasific` \n
terminali, laterali, anticipa]i [i lacomi. Odat` cu c`derea frunzelor,
dup` un an de cre[tere, l`starii devin ramuri.

181
POMICULTUR~ GENERAL~

9.6. Frunza

Limbul frunzei la m`r are epiderma superioar` alc`tuit` dintr-


un singur strat de celule lipsite de stomate, cu pere]ii bomba]i [i aco-
peri]i de o cuticul` groas`. Epiderma inferioar`, format` tot dintr-un
strat de celule, este prevazut` cu peri[ori [i prezint` din loc \n loc
stomate \n num`r de 300-800 pe mm, f`r` celule anexe.
Stomatele au dimensiuni de 20-30 microni [i se deschid ziua iar
noaptea se \nchid, orele de deschidere maxim` fiind 9-12, iar minim`
20-22.
Mezofilul bifacial are spre epiderma superioar` ]esutul palisadic,
format din 2-3 straturi de celule \nguste, prismatice, cu numeroase
cloroplaste, iar spre epiderma inferioar` un parenchim lacunar, for-
mat din câteva rânduri de celule de form` neregulat` [i cu un con]inut
mai s`rac \n cloroplaste.
Frunza se formeaz` din ]esuturile tinere ale conului de cre[tere
al tulpinii [i are o cre[tere limitat`. Primordiile cresc la \nceput prin
vârf, iar ulterior intercalat, ceea ce determin` o \ndoire a tinerelor
frunze sub diferite forme \n mugure.
Unele specii de pomi [i de arbu[ti fructiferi au frunzele simple,
\ntregi (m`r, p`r etc), altele (coac`z, agri[, smochin) au frunzele lobate.
Frunzele compuse trifoliate se g`sesc la c`p[un [i frag, penate la nuc,
zmeur, mur, scoru[ (imparipenate) [i la ro[cov (paripenate).
Principalele forme de limb \ntâlnite la frunzele pomilor sunt:
lanceolat` la migdal, piersic [i p`rul s`lcioar`; ovat` la m`r [i p`r, \n
general; eliptic`, la m`rul Astrahan alb; subrotund`, la m`rul Renet
de Landsberg; rotund` sau orbiculat`, la m`rul Renet de Champagne
[i la soiurile de cais; obovat`, la m`rul Candil Sinap; cordat`, la unele
soiuri de p`r [i alun.
Suprafa]a limbului pe fa]a superioar` sau inferioar` este neted`
(la p`r), rugoas`, aspr` (la alun), cu mici ridic`turi neregulate sau
zbârcit`, ondulat`, v`lurat`. |n acela[i timp, suprafa]a limbului poate
fi: lucitoare (p`r, cais) sau mat` (mo[mon); p`roas`, când este acope-
rit` cu peri (scoru[), glabr` (piersic, p`r, cais); glabrescent`, când este
aproape lipsit` de peri (m`r, gutui); glauc`, când prezint` o culoare
verde-alb`struie.
|n general, culoarea limbului este verde, \ns` prezint` diferite
nuan]e, care pot constitui caractere de specie [i soi.
Vârful limbului poate fi acut sau acuminat, iar marginea \ntrea-
g`, din]at`, dublu din]at`, serat` cu varianta dublu serat` sau
crenat`.

182
Organele pomilor [i arbu[tilor fructiferi

Pe]iolul frunzelor poate avea \n sec]iune forma cilindric` sau


canalicul` (form` de jgheab). |n general, pe]iolul este mai scurt decât
limbul. Atât lungimea cât [i grosimea sa difer` de la un soi la altui, iar
\n cadrul aceluia[i pom difer` dup` locul unde se formeaz` frunza.
Pe]iolul frunzelor de la baza l`starilor este mai lung [i mai sub]ire
decât acela al frunzelor din por]iunea mijlocie a acestora.
La unele soiuri de piersic, cire[ [i mai rar la cais [i vi[in pe]iolii
sunt prev`zu]i cu glande nectarifere.
Frunza, organul activ al sistemului aerian al pomilor [i arbu[ti-
lor \ndepline[te urm`toarele func]ii: elaborarea \n procesul de fotosin-
tez` a diferitelor substan]e hidrocarbonate, aminoacizi, proteine, vita-
mine, fermen]i etc., asigurarea cu substan]e hidrocarbonate a r`d`ci-
nilor [i efectuarea transpira]iei [i a schimburilor de gaze \n plant`.
Frunzele bine dezvoltate asigur` plantelor o cre[tere normal` [i
o rezisten]` sporit` la condi]iile nefavorabile de clim`. Starea \ntregii
plante depinde de dezvoltarea [i activitatea frunzelor. Viteza asimila-
]iei (cre[terea substan]ei uscate la unitatea de suprafa]` a frunzei \n
unitatea de timp) este cu atât mai mare, cu cât este mai \ntins` supra-
fa]a foliar`; acesta constituie unul din factorii cei mai importan]i ai
st`rii pomului. Un metru p`trat de suprafa]` foliar` prelucreaz` \n 24
de ore circa 6 grame de amidon.
Num`rul frunzelor de pe un pom, \n vârst` de 15-20 ani, variaz`
de la o specie la alta. Astfel, m`rul are \n jurul a 250.000 de frunze,
caisul 115.000, vi[inul 69.000, cire[ul [i prunul 59.000, iar piersicul
24.000 de frunze.
Caisul are cea mai mare suprafa]` foliar` a unei frunze, care este
egal`, \n medie, cu 36,1 cm2, iar prunul cea mai mic`, 16,7 cm2; \ntre
acestea, \n ordine descrescând`, se afl` frunzele de piersic, cire[, m`r
[i p`r.
Suprafa]a asimilatoare a frunzelor la 1 ha de livad` este de apro-
ximativ 2,2-6,1 ha la cais, vi[in [i m`r, de 0,5-2,6 ha la cire[, de 0,6-
1,9 ha la prun, de 0,5-0,9 ha la p`r [i piersic.
Stomatele pe frunze sunt cu atât mai numeroase cu cât solul [i
aerul sunt mai uscate. Frunzele situate mai sus pe l`stari prezint` un
num`r de stomate mai mare pe unitatea de suprafa]`.
A[ezarea frunzelor pe l`star este \n form` de spiral`, dup` ciclu-
rile ar`tate la a[ezarea mugurilor. S-au semnalat cazuri când pe un
l`star \n partea inferioar` frunzele sunt dispuse dup` un anumit ciclu,
iar partea superioar` dup` alt ciclu; alt`dat` a[ezarea difer` de la un
l`star la altul (ex. castan).

183
POMICULTUR~ GENERAL~

9.7. Floarea

Floarea este un ansamblu de organe, adaptate pentru asigurarea


procesului sexual, urmat de formarea fructului [i a semin]elor.
Majoritatea pomilor au flori hermafrodite, care sunt de obicei
entomofile. Nucul [i alunul prezint` flori unisexuate, fiind plante mo-
noice, anemofile, iar smochinul unisexuate dioice, entomofile; unele
soiuri de smochin formeaz` fructe partenocarpic (f`r` fecundare). Du-
dul face parte din grupa intermediar`, la care se pot \ntâlni atât exem-
plare monoice cât [i dioice.
|nveli[ul floral este complet la cele mai multe specii pomicole -
m`r, p`r, prun, cire[, cais etc.; este redus ori lipse[te la florile femele de
nuc, alun [i castan. Caliciul este caduc la sâmburoase [i de regul` persis-
tent la semin]oase; excep]ii fac m`rul siberian [i cel chinezesc (fig. 9.12).
Num`rul staminelor variaz` dup` specie, fiind de 5 la coac`z, 8
la alun, 10 la afin, 10-12 la nuc [i castan, 15-20 la m`r, 18-22 la p`r,
20-30 la prun, cais, piersic [i migdal, 30-40 la cire[ [i mult mai mare
la c`p[un [i zmeur. Ovarul este infer [i unilocular la sâmburoase,
super [i multilocular la semin]oase, la coac`z [i afin. Dintr-un mugur
florifer se dezvolt` o singur` floare
A la cais, piersic, migdal, corcodu[,
porumbar [i gutui [i o inflorescen]`
la majoritatea celorlalte specii.
B La speciile pomicole se \ntâl-
C
M`r D nesc urm`toarele inflorescen]e:
Prun
ament (inflorescen]` b`rb`teasc`) la
E E nuc, alun, castan; racem la agri[,
coac`z; cim` corimbiform` la m`r,
corimb la p`r, scoru[ [i p`ducel;
umbela la cire[, vi[in; cima unipar`
Nuc Alun la zmeur; cima bipar` la c`p[un [i
F
F frag.
Num`rul florilor \n inflores-
cen]` difer` de la un soi la altul [i de
Figura 9.12 la un an la altul. La diferite soiuri de
Floarea la m`r, prun, nuc m`r variaz` \ntre 2-9 flori, la soiurile
[i alun (sec]iune): de p`r \ntre 2-20 flori (Beurré Liegel).
A - stigmate; B - petale; Mugurii florali ai aceluia[i
C - stamine (antera); pom nu se desfac to]i odat`, ci \n
D - sepale; E - flori femele; func]ie de pozi]ia lor \n coroan`. La
F - inflorescen]e mascule. \nceput \nfloresc mugurii ramurilor

184
Organele pomilor [i arbu[tilor fructiferi

mai b`trâne, apoi ai celor mai tinere. Ramurile fructifere situate pe ra-
murile de schelet de la baz` \nfloresc mai devreme decât cele situate \n
partea superioar`; de asemenea, ramurile fructifere situate \n partea
sudic` \nfloresc mai \nainte decât cele din partea nordic` a pomului.
Nici florile din inflorescen]` nu se deschid toate odat`; \n inflo-
rescen]a de p`r \nfloresc mai \ntâi florile de la margine, iar la m`r,
dimpotriv`, cele de la mijloc. Din florile care se deschid \ntâi rezult`
cele mai mari [i mai frumoase fructe.
La nuc, \n majoritatea cazurilor, florile mascule se matureaz`
mult \naintea celor femele, din care cauz` polenizarea [i fecundarea
sunt defectuoase.
|n func]ie de \nsu[irile de soi [i de specie, de condi]iile de timp [i
agrotehnic`, unele faze ale \nfloritului \ncep [i se termin` \n perioade
diferite.
Se [tie c` unele specii (Corylus) \nfloresc la \nceputul prim`verii,
altele (majoritatea) ceva mai târziu, a treia grup` (gutuiul, scoru[ul)
\nflore[te mult mai târziu, iar a patra grup` (l`mâiul, portocalul, man-
darinul) \nflore[te aproape \n toat` perioada de vegeta]ie. Ordinea nor-
mal` de \nflorire a speciilor este: alun, migdal, cais, piersic, cire[,
vi[in, prun, p`r, m`r, gutui, scoru[ etc. Pentru pom rolul florii este de
a produce s`mân]a, care pus` \n condi]ii favorabile asigur` perpetua-
rea speciei; din punct de vedere pomicol, \ns` rolul principal al florii
este producerea fructelor, semin]ele fiind necesare pomicultorului nu-
mai pentru producerea portaltoilor. Oricare din cele dou` scopuri s-ar
urm`ri, este nevoie ca floarea s` fie fecundat`.

9.8. De la floare la fruct

Polenizarea reprezint` o etap` important` \n rodirea pomilor [i


const` \n transportul gr`unciorilor de polen matur de la antere pe
stigmatul florii [i apoi germinarea lor. Polenul poate fi transportat de
vânt [i polenizarea se nume[te anemofil` (nuc, alun) sau se face prin
insecte (entomofil`) la majoritatea speciilor pomicole. De obicei recep-
tivitatea stigmatului este efectiv` de la deschiderea florii [i se prelun-
ge[te timp de 3-5 zile.
Dup` modul de polenizare unele specii se polenizeaz` [i se fecun-
deaz` cu polen propriu (autopolenizare) fiind denumite autogame (pier-
sicul, caisul, nectarinul, gutuiul, unele soiuri de prun, cire[, vi[in, agri[),
iar altele sunt predispuse la polenizare str`in` sau alogam` (m`rul,
p`rul, cire[ul, vi[inul, nucul, alunul, migdalul, c`p[unul, zmeurul).

185
POMICULTUR~ GENERAL~

Polenizarea cu polen propriu se realizeaz` \n special de c`tre spe-


ciile [i soiurile autofertile, \n timp ce polenizarea cu polen de la alte so-
iuri este denumit` \ncruci[at` [i este caracteristic` soiurilor autosterile.
De regul`, polenizarea este selectiv` \ntre specii [i soiuri [i este
preferat` cea cu polen de la alte soiuri f`cut` de insecte ca albine [i
bondari care confer` un plus de siguran]` pentru fecundare [i legarea
fructelor, \ndeosebi \n cazul condi]iilor nefavorabile fiind nevoie de 2-
4 familii de albine de miere la ha. Con]inutul \n nectar la diferite specii
este cuprins \ntre 8-76%, la m`r concentra]ia \n zah`r este \n medie de
21%, la cire[ 35%, iar la p`r \ntre 2-37%.
Perioada optim` de polenizare corespunde cu cea a \nfloritului [i
este dependent` de mersul temperaturii care determin` germinarea
polenului fiind de 15-25°C [i 65-80% umiditatea relativ`. Aceast` pe-
rioad` este de 3-5 zile la cire[, 7-8 zile la prun, 5-7 zile la m`r.

Tabelul 9.1
Influen]a poleniz`rii prin albine asupra num`rului de semin]e \n fruct
% de fructe cu semin]e
Num`rul
de semin]e Planta]ia A Planta]ia B
\n fruct 3 familii de albine la o distan]` de 500 m,
f`r` familii de albine
0 7,5 41,5
1 15,5 42
2 23 12
3 30 3,5
4 18 1
5 6 0
(Mantiger, 1998)

Tabelul 9.2
Influen]a num`rului de semin]e asupra m`rimii fructului
[i con]inutul \n calciu
Num`rul de semin]e Diametrul fructului
Greutatea fructului (g)
\n fruct (mm)
0-1 67 174
2-3 70 208
4-5 71 215
>5 72 233
(Mantiger, 1998)

186
Organele pomilor [i arbu[tilor fructiferi

Fecundarea este un proces care are loc odat` cu polenizarea cu


condi]ia germin`rii polenului [i p`trunderii tubului polinic \n sacul
embrionar [i ovulul matur, când se petrece contopirea nucleului gene-
rativ al polenului cu oosfera dând na[tere la ou sau zigot. Desf`[urarea
\n bune condi]ii a acestui proces duce la o bun` dezvoltare a semin-
]elor [i a cre[terii fructelor dat` de hormoni (gibereline).
Fecundarea presupune compatibilitatea soiurilor, aspect care din
punct de vedere practic este de maxim` importan]`, \ntrucât la unele
specii m`r, cire[, p`r, prun lipsa de compatibilitate \ntre soiuri sau
grupe de soiuri conduce la nelegarea fructelor.
Cum se [tie, legarea este dependent` de specie, soi [i condi]ii
climatice care la rândul lor determin` anumite mecanisme morfolo-
gice, fiziologice [i genetice (M. Ardelean, 1986). Cercet`rile au ar`tat
c` o legare de peste 8-10% din num`rul total al florilor de pe pom, la
majoritatea speciilor, asigur` o recolt` normal` de fructe.
Din punct de vedere genetic multe soiuri prezint` fenomenul de
sterilitate sau incompatibilitate, care poate fi de tip gametofitic [i
sporofitic. Incompatibilitatea gametofitic` \ntâlnit` la pomi poate fi
total`, când alelele genei S ale sporofitului [i stigmatului sunt identice
provocând autoincompatibilitate sau autosterilitate la m`r, p`r, cire[
[i par]ial`, când numai o alel` a sporofitului este comun` cu una
dintre alelele stigmatului. Compatibil`, când alelele S ale sporofitului
[i stigmatului sunt diferite.
La m`r, \n cazul soiurilor tetraploide (4x) numai gr`unciorii de po-
len diploizi (tip S1, S2) pot emite tuburi polinice capabile s` creasc` [i s`
realizeze polenizarea \n mod normal. |n celelalte situa]ii conform ipotezei
lui D. Lewis [i Modlibowska (1954), nu se produce fecundarea. (fig. 9.13)
La cire[, incompatibilitatea gametofitic` a polenului este total`,
par]ial` sau compatibil` \n func]ie de tipul alelelor implicate. R.
Boskovic [i colab. (2000) au descoperit 19 grupe de incompatibilitate,
fapt care necesit` o cunoa[tere deplin` a apartenen]ei soiurilor la di-
feritele grupe de intersterilitate pentru evitarea asocierii incorecte a
unor soiuri \n planta]ii (tabelul 9.3).
Printr-o bun` fecundare num`rul de semin]e cre[te. Aceasta influ-
en]eaz` hot`râtor dezvoltarea fructelor. O bun` propor]ie de semin]e
contribuie la \nt`rirea ]esuturilorcelulare care duce la formarea de
fructe uniforme [i m`rimea fructului este \mbun`t`]it`. Deasemenea un
con]inut ridicat \n calciu contribuie la o mai bun` p`strare a fructelor.
Printr-o bun` fecundare exist` mai pu]ine probleme \n ceea ce prive[te
c`derea fructelor. Cât de important` este o bun` fecundare arat` influ-
en]a semin]elor asupra calit`]ii fructului.

187
Tabelul 9.3
Autofertilitatea [i intersterilitatea la speciile pomicole
Soiuri
Specia Par]ial Intersterile
Autosterile Autofertile
autofertile
P`tul x Clar alb
Golden D. x Mutsu
London Peppin x Cre]esc
majoritatea unele \n condi]ii Red Delicious x Melroze
M`r Cellini
soiurilor speciale Melrose x Jonathan
Golden D. x Maigold
Golden D. x Charden
Summer red x Jonagold
(Partenocarpice)
Cure, Williams, unele
Clapp's Favourite, \n condi]ii
majoritatea Curé x B. Diel
P`r D. d'Angouleme, speciale
soiurilor B. di Giugno x Curé
A. Lucas, (Williams,
B. Esperen, Daciana)
B.L d'Avranches
Gutui - toate soiurile
Stanley, Agen, Grase
majoritatea Anna Späth, române[ti,
Prun
soiurilor Renclod verde, Vinete de Italia,
Diana, Ialomi]a Early Rivers,
Vista, Hedelfinger, Vega,
Gubener Schwarze, Merton
majoritatea Stella, Lapins,
Cire[ Glory, Noir de Guben,
soiurilor Sunburst, Newstar
Seneca, Valera, Black Olivier
(\ntre ele)
Eugenia
Nana, Meteor, Ilva,
Montmorency,
majoritatea Oblacinska, Dropia,
Vi[in Englaise hâtive,
soiurilor Vrâncean, Pitic,
Cri[ana 2,
Schattenmorelle
Moc`ne[ti 16
majoritatea
Cais unele soiuri
soiurilor
majoritatea
Piersic -
soiurilor
Migdal toate soiurile
majoritatea
Nuc
soiurilor
unele soiuri:
Coac`z majoritatea Productiv Lee,
negru soiurilor Baldwin, Daniel's
September
Agri[ toate soiurile
Zmeur Falstaff toate soiurile
unele soiuri [i
specii F. viridis, majoritatea
C`p[un
F. nipponica, soiurilor
F. nubicola

(dup` N. Brani[te, 2003)

188
Organele pomilor [i arbu[tilor fructiferi

Sterilitatea morfologic` a polenului care este modificat profund


prin dezvoltarea celulelor tapet sporogene corespunde cu androsterilita-
tea sau sterilitatea mascul` ex. la prun, soiul Tuleu gras [i soiurile pro-
venite din descenden]ii s`i. Aceste soiuri nu au polen, sunt rele poleni-
zatoare [i trebuie obligatoriu asociate cu alte soiuri bune polenizatoare.
Alte fenomene \ntâlnite la speciile pomicole legate de polenizare
sunt partenocarpia [i apomixisul. |n ambele cazuri fructele cresc [i se
dezvolt` \n absen]a fecund`rii ca urmare a partenogenezei - când em-
brionul semin]ei se formeaz` direct din celulele ou ale sacului embrionar,
apogame]iei - când embrionul semin]ei se formeaz` din celulele antipode
sau sinergide, embrionia adventiv` - când embrionul semin]ei se formea-
z` din celule somatice din afara sacului embrionar. M. Ardelean (1986),
arat` c` semin]ele rezultate pe cale apomictic` sunt omogene din punct
de vedere genetic. Din ele pot cre[te puie]i asem`n`tori cu cei ob]inu]i
din planta mam`. La formele s`lbatice de m`r apomictic (vezi Cap. 5,
tab. 5.4) s-a \ncercat folosirea lor pentru portaltoi [i astfel avantajele
\nmul]irii prin semin]e [i vegetative s` fie combinate.
La nuc, formarea fructelor prin apomixie prezint` importan]`
teoretic` [i practic`, deoarece embrionul fiind homozigot transmite fi-
del caracterele plantei mam` (V. Cociu, 2003). |n acest fel se explic` de
ce pomii care cresc izola]i pot s` dea produc]ii bune.
Fenomenul de partenocarpie se \ntâlne[te adeseori la unele soiuri
de p`r, fructele fiind lipsite de semin]e viabile (ex.: Williams, Curé, B.
Diel, B. Bosc) [i la speciile subtropicale [i tropicale banane, mandarine,
citru[i, smochin, ananas etc. (V. B`lan [i colab., 2001). Soiul Williams
rode[te la noi partenocarpic numai \n anumite condi]ii de temperatur`,
iar \n California rode[te aproape complet partenocarpic datorit` con-
di]iilor climatice favorabile, ceea ce permite cultura monovarietal`.
Fructele partenocarpice au forma alungit`.
Cre[terea [i dezvolta- 2S S S S2 1 S S S S
1 1 2 1 2

rea fructelor de la legare


pân` la coacere se face du-
p` un model de tip sigmoi-
dal, cu dou` faze, \n prima
care dureaz` cca. 5 s`pt`- S 1 S S2 S S S
1 2 1 2
mâni dup` \nflorit având S S 1 2

loc diviziunea celulelor, du- A B C D

p` care se produce o expan- Figura 9.13


siune (alungire) care durea- Mecanismele sterilit`]ii factoriale.
z` restul perioadei (cre[tere A [i B - compatibilitate total` între 2 parteneri;
expolinear`). C - sterilitate total`; D - sterilitate par]ial`

189
POMICULTUR~ GENERAL~

|n decursul acestei fenofaze au loc [i alte procese \ntre care se


disting: c`derea ovarelor nefecundate imediat dup` sfâr[itul \nfloritu-
lui, c`derea fiziologic` de iunie mai intens` sau mai pu]in intens` dup`
\nc`rc`tura de fructe legate, condi]iile de nutri]ie, stare fitosanitar`,
stare de dezvoltare individual` etc. [i c`derea prematur` \nainte de
maturare cu 2-3 s`pt`mâni, ca predispozi]ie de soi, \nc`rc`tur` prea
mare, secet`, temperaturi prea ridicate, atac de boli [i d`un`tori etc..

9.9. Fructul

P`r]ile componente. Fructul este un rezultat al dezvolt`rii pere-


]ilor ovarului, fie [i al concre[terii acestora cu ]esuturile receptaco-
lului floral.
Pericarpul fructului, adic` ]esuturile care \nchid s`mân]a, este
deosebit de la o specie la alta. |n cele mai dese cazuri el este compus
din trei straturi: epicarp, numit [i exocarp sau pieli]`, mezocarp sau
pulpa [i endocarp, stratul care c`ptu[e[te pulpa pe partea inferioar`
[i totodat` protejeaz` s`mân]a.
Epicarpul, format din straturi de celule epidermice hipodermice,
prezint` pe suprafa]a lui stomate (mere), pruin` (prune, mere) sau
peri[ori (migdale).
Mezocarpul este alc`tuit dintr-un ]esut format din celule paren-
chimatice pline de suc care con]ine zaharuri, acizi organici, substan]e
taninoase, colorante, aromatice, vitamine etc, fie uleiuri (m`sline). La
poame (mere, pere, gutui), mezocarpul este format din dou` p`r]i groa-
se: partea interioar` (inima), provenit` din pere]ii ovarului [i partea
exterioar` provenit` din receptacolul floral. La fructele drupacee
(cire[e, vi[ine, prune, caise, piersice) [i la bace (coac`ze, agri[e [.a.),
mezocarpul provine exclusiv din ]esuturile pere]ilor ovarului.
Endocarpul, la poame, ca [i la drupe, provine din dezvoltarea
straturilor interioare ale pere]ilor ovarieni. La mere el se prezint` sub
forma unui strat pergamentos, care c`ptu[e[te lojile seminale, la pere,
ca o pojghi]` foarte fin` [i moale, iar la fructele cu sâmburi constituie
]easta tare a acestora format` din celule sclerificate. La fructele bace
(coac`ze, agri[e), endocarpul este sub]ire. Fructul comestibil al fragilor
[i c`p[unilor este o bac` fals`, provenit` tot din receptacolul floral, iar
fructele propriu-zise (achenele) sunt prinse de pieli]a fructului [i a[ezate
\n ni[te gropi]e mai mari sau mai mici pe suprafa]a lui.
L`mâile, portocalele, mandarinele sunt tot un fel de bace numite
hesperide, având un epicarp pielos [i mult \ngro[at, cu numeroase

190
Organele pomilor [i arbu[tilor fructiferi

glande eterice, iar endocarpul compus din numeroase pungi membra-


noase, dispuse radiar [i pline de suc.
La zmeur [i mur fructul este format dintr-un num`r mare de
drupeole, a[ezate dens pe receptacolul floral, formând un fruct multiplu
sau un agregat de fructe numit polidrup`.
Smochinele [i fructele de ananas, sunt fructe compuse provenite
din dezvoltarea axei inflorescen]ei.
Dintre fructele nucifere, unele (nucile, migdalele) sunt drupe la
care mezocarpul este sub]ire [i necomestibil. Adev`rate nuci sunt alu-
nele, castanele, nucile de cedru, la care ]easta tare provine din pere]ii
ovarului. Ro[covele [i arahidele sunt p`st`i specifice familiei Legumi-
noase, cu deosebire c` primele formeaz` un fel de mezocarp comesti-
bil, pe când la arahide comestibil` este numai s`mân]a.
Culoarea fructelor. Cât timp fructele sunt verzi, culoarea lor, \n ge-
neral tot verde, se datore[te clorofilei, care domin` celelalte culori. Dup`
dispari]ia clorofilei, culori dominante r`mân cea alb`, galben` [i even-
tual ro[ie, amestecate \n diferite propor]ii. La pieli]`, albul, galbenul [i
eventual verdele sunt culori de baz`, iar ro[ul culoare acoperitoare.
Culoarea galben` sau portocalie se datore[te compu[ilor carote-
noizi, cum sunt carotenul [i xantofila, care se g`sesc \n cloroplaste sub
form` de cristale [i probabil sub forma unor compu[i flavonici
dizolva]i \n sucul celular. De exemplu, la unele soiuri de mere culoarea
galben` a fructelor este atribuit` par]ial galactosidului de cver]i]iu -
un compus flavonic. 1
Culoarea ro[ie a pieli]ei 1 2
3
la mere, pere, prune, piersice
3 5 Alun
etc. [i culoarea variat` a pru-
4
nelor se datoresc pigmen]ilor 6
antocianici, de asemenea di- 5 7
P`r 8
zolva]i \n sucul celular. Se pre- C`p[un
supune c` la multe soiuri ro[ii Prun 1
1 2
de mere pigmentul antocianic 2 5
deriv` tot din galactozizi 3 3
4
flavonici galbeni.
5 6
Atât carotenoizii cât [i Zmeur
pigmen]ii antocianici se for- Figura 9.14
meaz` \n cantit`]i mai mari la Structura morfologic` [i anatomic`
fructele expuse la soare, ca [i a fructelor diferitelor specii pomicole:
la cele asupra c`rora ac]ionea- 1 - exocarp; 2 - mezocarp; 3 - endocarp;
z` temperaturi sc`zute com- 4 - fascicule conduc`toare; 5 - samân]a;
binate cu insola]ie bun`. 6 - receptacul; 7 - nucule; 8 - sclereide

191
POMICULTUR~ GENERAL~

Exist`, de asemenea, o corela]ie pozitiv` \ntre intensitatea culo-


rii [i con]inutul \n zah`r [i una negativ` \ntre culoarea [i con]inutul \n
azot, care dealtfel pot fi constatate la orice fructe; cele \nsorite sau
partea cea mai \nsorit` a unui fruct este mai intens colorat` [i tot-
odat` cea mai dulce, pe când fructele din umbr` sau partea umbrit` a
unui fruct sunt slab colorate [i mai pu]in dulci.
Structura fructelor. Structura constituie un factor deosebit de im-
portant sub raportul valorii gustative a fructelor. Ea este determinat`
de natura celulelor mezocarpului, de m`rimea lor [i a spa]iilor interce-
lulare, de grosimea pere]ilor celulari [i compozi]ia acestora etc. Cu cât
celulele sunt mai mari, cu atât pere]ii lor sunt mai sub]iri. La
mestecarea \n gur` aceste celule se sparg mai u[or, elibereaz` mai mult
suc [i arom` decât celulele mici [i cu pere]ii gro[i. Cu toate acestea,
când celulele sunt prea mari fructele pierd din calitatea lor, devenind
mai u[or alterabile, alteori mai pu]in crocante (fig. 9.14).
Cu cât spa]iile intercelulare sunt mai mari, iar celulele lipite unele
de altele pe o zon` mai mic`, cu atât fructele \n faza de supracoacere
devin mai f`inoase (m`l`ie]e) [i f`r` gust. Fenomenul se \ntâlne[te la
numeroase soiuri de p`r, m`r, chiar prun, apoi la soiurile de piersic cu
coacere târzie [.a. |n urma solubiliz`rii protopectinului, celulele pulpei
unor astfel de fructe nu se sparg la mestecare \n gur` [i nu elibereaz`
sucul lor aromat, ci se desprind unele de altele, fiind \nghi]ite \ntregi.
|n ceea ce prive[te compozi]ia pere]ilor celulari, un rol impor-
tant \l joac` gradul de solubilizare a protopectinului. La soiurile de
piersic cu pulp` fin` [i neaderent` la sâmbure, solubilizarea se face
\ntr-un grad mare, \n consecin]` pere]ii r`mân cu un strat celulozic
extrem de sub]ire, \ncât uneori se rup [i elibereaz` sucul lor \n spa]iile
intercelulare. Din aceast` cauz`, pulpa devine fondant`, extrem de ze-
moas` [i foarte pl`cut`, totodat` \ns` foarte u[or alterabil`. Dimpo-
triv`, la piersicele pietroase (cartilaginoase) sau de tip clingstone pro-

A B C D E F
G
Figura 9.15
Construc]ia fructului la unele specii de pomi:
A - m`r; B - cire[; C - c`p[un; D - zmeur`; E - agri[; F - alun; G - nuc
(dup` Kramer, 1988)

192
Organele pomilor [i arbu[tilor fructiferi

topectinul din pere]ii celulari se dizolv` numai par]ial [i r`mâne


amestecat cu celuloza fapt care men]ine pulpa tare.
Gustul [i aroma fructelor. Aceste \nsu[iri sunt determinate de
componen]a lor \n substan]e gustative, \n special zaharuri, acizi orga-
nici, mai pu]in tanin, substan]e aromate, uneori materii am`rui \n
cantit`]i foarte mici [.a. Lipse[te total din fructe gustul s`rat.
Zaharurile sunt reprezentate prin glucoz`, fructoz` [i zaharoz`,
cea mai dulce dintre acestea fiind fructoza [i cea mai pu]in dulce,
glucoza. |n mere se g`sesc toate tipurile de zaharuri, zaharoza fiind \n
cantitate cea mai mic`; spre deosebire de mere \n piersice, caise [i
unele soiuri de prune pare c` predomin` zaharoza, iar \n cire[e [i
vi[ine tot zah`rul este reprezentat prin glucoza [i fructoz`.
Dintre acizii organici predomin` \n fructe acidul malic; la unele
soiuri de pere, ca de exemplu la soiul Williams, a fost g`sit [i acidul
citric. Con]inutul \n acizi, ca [i \n zaharuri, d` un gust deosebit de
pl`cut, când se g`se[te \ntr-un raport optim; fructele prea acide, ca [i
cele fade nu sunt gustoase.
Taninozitatea, când nu este pronun]at`, \mbun`t`]e[te gustul
fructelor, \n special al prunelor, perelor, al unor soiuri de piersice etc.;
fructele care con]in \ns` mult tanin strepezesc din]ii [i devin \nec`-
cioase sau chiar necomestibile.
O u[or perceptibil` am`real` este apreciat`, când ne referim la
gustul grepfructelor, a unor pere sau piersice. |n general, pentru cali-
tatea gustului la fructe este hot`râtor raportul dintre cele 3-4 gusturi
de baz`: dulce, acri[or, taninos [i eventual cu nuan]` am`ruie.
La toate acestea, \ns`, cu un rol deosebit se adaug` aroma, care se
datore[te diferi]ilor eteri amilici. |n piersice au fost g`si]i eteri linolilici
ai acizilor formic, acetic, valerianic, iar \n caise se b`nuie[te prezen]a
eterului amilic al acidului butiric. La numeroase specii se g`sesc fructe
cu pulp` untoas` (pere), ceea ce le \mprumut` o fine]e deosebit`.

9.10. Semin]ele pomilor

La fructul tân`r, ovulul din care se dezvolt` s`mân]a este fixat


pe peretele interior al ovarului. La m`r, \n fiecare din cele cinci carpele
se g`sesc câte dou`, mai rar câte patru-[ase ovule; la p`r câte dou`, la
gutui multe, iar la sâmburoase exist` o singur` carpel` cu dou` ovule,
din care, obi[nuit, nu se dezvolt` decât unul singur.
|n s`mân]a format` se deosebesc: embrionul, endospermul sau
]esuturile cu substan]ele de rezerv` [i \nveli[urile semin]ei, care

193
POMICULTUR~ GENERAL~

protejeaz` partea embrional`


C (fig. 9.16).
A
B Embrionul se compune din
C D
D cotiledoane pline de substan]e de
E F
E rezerv`, plumula [i radicela cele
Figura 9.16 dou` primordii ale tulpinii [i r`d`-
Structura semin]elor la mar (în stânga) cinii, iar \n momentul când este
[i migdal (în dreapta): gata s` \ncol]easc` se distinge [i
A - tegumentul; B - perispermul; hipocotilul.
C - cotiledonul; D - mugurul; Existen]a endospermului la
E - radicela; F - hipocotilul semin]ele pomilor din familia
Rosaceae este de scurt` durat`.
Cotiledoanele m`rite \n volum, de regul`, umplu toat` s`mân]a, iar
endospermul este consumat de embrion \n \ntregime, \n scurt` vreme
dup` \nceputul cre[terii interioare. La prun, mirobolan [i porumbar,
resturile endospermului formeaz` totu[i un strat foarte gros [i dens;
la semin]ele mature de piersic [i cais endospermul lipse[te, ca [i la se-
min]ele de m`r, p`r, gutui. |n schimb, semin]ele de agri[, coac`z
prezint` endosperm [i dup` ce [i-au des`vâr[it dezvoltarea.
|nveli[urile semin]ei se compun la speciile semin]oase din: coaja
seminal` propriu-zis`, de culoare cafenie, foarte adesea acoperit` de
un strat ceros; perispermul, sub forma unei pelicule sub]iri, albe [i
transparente [i resturile endospermului - un strat alb, dens.
La speciile sâmburoase, \nveli[urile semin]ei sunt identice cu ale
semin]oaselor pomoideae, \ns` tegumentul este mai sub]ire. S`mân]a
acestora este \nchis` \ntr-o ]east` tare, dezvoltat` din endocarpul car-
pelelor, care apar]ine ca atare fructului [i care \mpreun` cu s`mân]a
formeaz` sâmburele.

9.11. Unele aspecte fiziologice la pomii fructiferi

Absorb]ia hidric` se realizeaz` prin r`d`cini \n propor]ie de


95% [i numai 3 - 5% prin frunze. Absorb]ia radicular` se face prin zona
peri[orilor absorban]i [i pu]in prin zona neted` [i aspr`. La pomii
fructiferi, absorb]ia are loc [i prin micorize, chiar cu intensitate mai
mare. Hidratarea ]esuturilor la pomii pu[i cu r`d`cinile \n ap`, ne \n-
drept`]e[te s` afirm`m c` \n propor]ie redus` absorb]ia are loc [i prin
scoar]` (E. Dr`g`nescu, 1998).
Speciile pomicole absorb apa gravita]ional`, cea capilar` [i o parte
din apa pelicular` re]inut` cu for]e inferioare coeficientului de ofilire.

194
Organele pomilor [i arbu[tilor fructiferi

Absorb]ia poate fi activ` [i pasiv`.


Absorb]ia activ` a r`d`cinilor, se explic` prin preluarea unor mo-
lecule de ap` prin endoosmoz` din solu]ia extern` hipoton` [i pompa-
rea ei de la celul` la celul` pân` \n vasele xilemice. Aceast` absorb]ie
este unic` pân` la apari]ia frunzelor [i are valori de 1,8 - 2,0 atmosfere.
Absorb]ia pasiv` este determinat` de transpira]ia frunzelor care
creeaz` un deficit de presiune \n xilem pân` la ultimele ramifica]ii ale r`-
d`cinilor. |ntrucât for]ele de coeziune ale moleculelor de ap` sunt foarte
mari, coloana de ap` nu se rupe [i moleculele noi men]in coloana ne-
\ntrerupt`. Aceasta explic` absorb]ia cu for]e de peste 15 - 30 atmosfere.
Ambele for]e indic` o absorb]ie foarte intens` a apei de c`tre pomi,
fapt ce explic` aparenta rezisten]` la secet` a acestora.
Factorii care influen]eaz` absorb]ia hidric`:
� con]inutul de ap` al solului [i formele sub care se g`se[te:
gravita]ional`, capilar` [i pelicular`.
� intensitatea transpira]iei, influen]eaz` \n mod direct propor-
]ional absorb]ia pân` la o anumit` valoare. La temperaturi prea ridi-
cate [i deficit hidric, transpira]ia poate dep`[i absorb]ia, \n acest caz
plantele se deshidrateaz`.
� temperatura solului, influen]eaz` considerabil absorb]ia. Tem-
peratura optim` pentru absorb]ie este de 15-25°C, minima de 2-3°C,
iar maxima de 40-45°C. Ploile reci \ncetinesc absorb]ia apei chiar dac`
solul este bine aprovizionat cu ap`.
� gradul de aerare al solului, influen]eaz` favorabil absorb]ia
pân` la 8-12% oxigen. Acest lucru se explic` prin intensificarea meta-
bolismului r`d`cinii. Acumularea de CO2 peste 1,5-2,0%, \n solurile
tasate, \ncetine[te absorb]ia apei.
� lumina, intensific` absorb]ia hidric` dar pân` la anumite
limite care favorizeaz` fotosinteza. Lumina intensific` anabolismul
substan]elor organice, deci consumul de ap`. La intensit`]i de peste
50.000-60.000 luc[i, absorb]ia poate s` scad`.
Absorb]ia mineral`. Plantele pomicole preiau prin r`d`cini majo-
ritatea ionilor minerali. O cantitate mic` de 5-20% poate fi preluat` [i
prin frunze [i scoar]`, iar carbonul este preluat de stomate odat` cu CO 2.
Absorb]ia ionilor se realizeaz` atât prin zona perilor absorban]i
cât [i prin zona neted`. Absorb]ia prin micoriz` este mai intens` decât
cea prin peri absorban]i. Absorb]ia nu este pasiv` prin curentul apei, ci
activ` prin schimbul de ioni ca urmare a metabolismului r`d`cinilor.
Cationii p`trund prin membranele celulare \ndeosebi prin
schimb ionic, iar anionii p`trund [i prin difuziune odat` cu apa. De-
plasarea ionilor spre vasele conduc`toare se face \ntr-un singur sens

195
POMICULTUR~ GENERAL~

spre xilem, iar de aici ajung la frunze odat` cu apa. Ritmul de absor-
b]ie al ionilor minerali este foarte variabil \n func]ie de fenofaz`, de
concentra]ia ionilor, de antagonismul acestora, de temperatura solului
[i gradul de aerare, de pH, de fotosintez`, de activitatea metabolic` a
r`d`cinilor etc. Temperatura solului influen]eaz` absorb]ia ionilor
minerali. Astfel, absorb]ia poate avea loc practic \ntre 0°C [i 40°C, dar
cu intensitate diferit`. Temperatura optim` de absorb]ie este \ntre
20°C [i 30°C, \n func]ie de felul ionilor.
Dup` V. A. Kolesnikov (1971), m`rul absoarbe azotul \ncepând de
la 0,6°C, absorb]ia devenind intens` la 7,2°C [i optim` \ntre 16°C [i
21°C. |n perioada de repaus relativ pomii absorb 6-15% din azotul
necesar anual, 4-7% din necesarul de P2O5 [i 1-4% din cel de K2O.
La \nceputul cre[terii, \ntre \nflorire [i legare, capacitatea de remo-
bilizare a N este diferit` fiind cuprins` \ntre 0,18-0,87 la m`r [i atinge
0,93 la piersic. Fotosinteza intens` men]ine o absorb]ie ionic` ridicat`.
Absorb]ia extraradicular` are loc prin frunze [i \n mai mic`
m`sur` prin l`stari [i ramuri tinere. Pe aceast` cale, p`trund atât ma-
croelementele, cât [i microelementele: Cu, Zn, B, Fe, Mn, Mo etc. |n
pomicultur`, fertilizarea extraradicular` este utilizat` frecvent, mai
ales c` se poate face concomitent cu tratamentele fitosanitare.
R`d`cinile mai \ndeplinesc [i alte func]ii cum sunt:
� sinteza unor substan]e azotate (amide, aminoacizi) prin
fixarea ionului amoniu NH4+ de c`tre cetoacizii prezen]i \n r`d`cinile
tinere ca urmare a catabolismului glucidelor;
� respira]ia r`d`cinilor tinere este mai intens`, rezultând
anionii HCO3-, al]i ioni [i o serie de acizi organici care pot fi surse de
noi sinteze;
� cre[terea r`d`cinilor prin diviziunea [i alungirea celulelor,
formarea de noi r`d`cini din endoderm, precum [i moartea a
numeroase segmente. Perii absorban]i au longevitate minim` de 7 - 21
de zile, iar r`d`cinile tinere de 2 - 3 s`pt`mâni.
Fixarea plantei \n sol este o func]ie principal` a sistemului
radicular. O bun` ancorare \n sol o au portaltoii generativi [i cei vege-
tativi cu vigoare mare. Portaltoii M 27, M 26, M 9, M 26, gutuiul, au o
\nr`d`cinare superficial`, pomii necesitând mijloc de sus]inere.
|n r`d`cinile de schelet se acumuleaz` substan]e de rezerv` pen-
tru perioada de repaus relativ. |n r`d`cinile sub]iri se formeaz` nume-
roase substan]e hormonale, gibereline \n mod deosebit, care sunt
dirijate spre vârfurile de cre[tere.
R`d`cinile la zmeur, mur, prun, vi[in prezint` muguri adventivi
care dau na[tere la drajoni utiliza]i la \nmul]ire.

196
Organele pomilor [i arbu[tilor fructiferi

Fotosinteza. Elementul carbon reprezint` peste 45% din mole-


cula substan]elor organice, unde acesta este \nglobat din CO2 atmos-
feric prin procesul de fotosintez` sau asimila]ie clorofilian`. Pomii [i
arbu[tii fructiferi, au posibilit`]i largi de fotosintez` prin organele
verzi, reu[ind astfel s`-[i edifice o mas` bogat`.
Procesul global, dup` care are loc fotosinteza, se poate reda prin
ecua]ia:
Energie
6 CO2 + 12 H2O 6 (CH2O) + 6 H2O + 6 O2
luminoas`

Cloroplastele se g`sesc \n frunze, \n fructele tinere, \n stipele [i


\n l`stari, dar \n mod deosebit, aproape exclusiv, \n frunze. |ntr-o
celul` de frunze se g`sesc 20 - 60 de cloroplaste care capteaz` energia
luminoas`. Dioxidul de carbon necesar procesului de fotosintez` este
preluat din aer. |ntr-o zi plantele cultivate pe un hectar pot prelucra
pân` la 250 kg CO2 (H. Chirilei [i colab., 1970).
Asimila]ia CO2 se petrece la lumin`, \n urma c`reia rezult` ap`
[i oxigen molecular [i la \ntuneric când se fixeaz` CO2 \n stroma clo-
roplastelor. Energia luminoas`, primit` de la soare \n spectrul vizibil,
are lungimea de und` cuprins` \ntre 400 [i 700 nanometri dup` cum
urmeaz`: 400-440 violet, 440-490 indigo, 490-510 albastru, 510-565
verde, 565-595 galben, 595-620 portocaliu, 620-760 ro[u. Fiecare ra-
dia]ie are importan]` pentru sinteza unei anumite grupe de substan]e.
Din totalul luminii absorbite, frunzele utilizeaz` numai 1-5%, res-
tul transformându-se \n c`ldur`. Coeficientul de utilizare este diferit \n
func]ie de specie, pomii intrând \n grupele de utilizare mijlocie [i mic`,
\n compara]ie cu plantele anuale, ex. porumbul utilizeaz` 4,5%.
Fotosinteza este influen]at` de factori chimici [i biologici.
Lumina, influen]eaz` \n mod esen]ial fotosinteza. Procesul
\ncepe la câ]iva luc[i, devine optim la plantele de umbr` la 100 luc[i,
iar la cele de lumin` la 20.000-30.000 luc[i.
|n zilele de var`, intensitatea luminoas` poate atinge 100.000
luc[i. Cre[terea intensit`]ii fotosintezei este direct propor]ional` cu
intensitatea luminii pân` la 20.000 luc[i, apoi cre[terea continu` dar
\n ritm mai lent pân` la 50.000 luc[i, apoi cre[terea devine neesen]ial`
pân` la 80.000 luc[i, dup` care \ncepe s` scad`.
Punctul de compensa]ie unde fotosinteza este egal` cu respira]ia
se situeaz` \ntre 80 [i 200 luc[i la frunzele \n umbr` [i \ntre 600-1.000
luc[i la frunzele din lumin`. La pomii fructiferi, frunzele din interiorul
coroanelor dese se pot g`si aproape toat` ziua la punctul de compensa-
]ie. Speciile piersic, cais, migdal, cire[, necesit` o intensitate luminoas`
mai mare comparativ cu m`rul, prunul, vi[inul sau arbu[tii fructiferi.

197
POMICULTUR~ GENERAL~

Concentra]ia \n CO2, influen]eaz` pozitiv fotosinteza. Sporirea


ponderii CO2 de la 0,03% la 0,3% m`re[te fotosinteza, dar cre[terea
acestei propor]ii la 1% poate atrage sc`deri drastice \ntrucât devine
toxic pentru celule. Sporirea propor]iei de CO2 \n livezi este practic
imposibil`.
Temperatura aerului. Fotosinteza se poate declan[a la 0°C [i se
intensific` paralel cu cre[terea temperaturii pân` la 30…35°C, dup`
care scade brusc \ntrucât enzimele specifice se inactiveaz`. Optimul
termic al fotosintezei la pomi se situeaz` \ntre 15°C [i 25°C, \n func]ie
de specie, fiind mai mic la arbu[ti, c`p[un, m`r, prun, vi[in [i mai
mare la piersic, cais, migdal, p`r, cire[, nuc. Optimul termic oscileaz`
[i \n func]ie de concentra]ia de CO2, intensitatea luminoas`, umidi-
tatea din sol [i aer.
Umiditatea aerului [i a solului au influen]e directe. Optimul
fotosintetic se constat` la frunzele cu 10 - 12% deficit hidric [i atunci
când con]inutul apei \n sol este \ntre 60 - 80% din I.U.A. Dac` umidita-
tea aerului scade sub 50% sau sub 40%, fotosinteza este grav perturbat`.
Substan]ele minerale care sunt utilizate direct \n fotosintez`
sunt: K, Mg, Fe, Cu, Mn, P, N. Lipsa magneziului [i a fierului \mpiedic`
sinteza de clorofil`.
Fotosinteza mai este influen]at` de structura frunzelor, de
vârsta lor [i de cantitatea de asimilate existente \n celule. Cele mai
active frunze \n fotosintez` sunt cele tinere, dar nu cele foarte tinere
sub 2 cm \n diametru \ntrucât acestea sunt lipsite de stomate. Frun-
zele b`trâne au cloroplastele dezorganizate, enzimele inactive.
Factorii biologici se refer` la specie, soi, portaltoi, vârsta po-
milor. Speciile pomicole au o intensitate medie a fotosintezei cuprins`
\ntre 300-400 mg C/dm2/or` \n fenofazele de activitate maxim`. La
unele specii [i soiuri ea poate atinge 550-600 mg C/dm 2/or`.
Dup` biomasa sintetizat`, se apreciaz` c` m`rul, p`rul, piersi-
cul, prunul au un bilan] de asimila]ie mai mare. Biomasa util` depinde
mult [i de soi. Astfel, Jonathan, Golden Delicious, Idared sunt mai bio-
productive comparativ cu soiurile Red Delicious, Renet Landsberg etc.
Fotosinteza are varia]ii sezoniere [i diurne. |n cursul zilei se disting
de regul` dou` maxime: \ntre orele 9 [i 13 [i dup` ora 16 pân` la 19.
Dup` H. Chirilei [i colab. (1970), la un hectar de sfecl` de zah`r
se acumuleaz` anual 8-10 t substan]` uscat`, iar cele mai productive
plante acumuleaz` 20-30 t substan]` uscat`. Dup` E. Baldini (1993),
un piersic sintetizeaz` anual 20-25 kg substan]` uscat`, ceea ce cores-
punde la hectar cu 8-10 t, chiar 12 t la piersicul cultivat \n sistem
intensiv.

198
Organele pomilor [i arbu[tilor fructiferi

Sporirea masei uscate sintetizate de c`tre pomi se poate realiza prin:


� cre[terea suprafe]ei foliare \n general [i cea expus` la soare \n
special;
� cre[terea desimii la hectar \n limite rezonabile;
� \mbun`t`]irea complexului tehnologic: nutri]ie mineral`,
irigare, lucr`ri [i opera]iuni \n verde, protec]ie fitosanitar` maxim`;
� evitarea stresului termic, hidric [i a factorilor poluan]i.
Respira]ia. Energia necesar` cre[terii [i rodirii plantelor se ob-
]ine prin procesul respira]iei, independent [i opus fotosintezei. Ecua-
]ia general` dup` care se desf`[oar` respira]ia este:

C6H12O6 + 6O6 6CO2 + 6 H2O + 686 kcal

Oxidarea se face enzimatic, pe etape, rezultând numero[i com-


pu[i intermediari care constituie puncte de plecare \n alte biosinteze:
aminoacizi, lipide, vitamine, hormoni etc.
Energia eliberat` \n respira]ie, \nainte de a fi utilizat` este stoca-
t` \n leg`turi macroergice de tipul acidului adenozintrifosfatic (ATP).
|n respira]ie, se utilizeaz` pe lâng` glucide hidrolizate ca sub-
stan]e de baz` [i aminoacizi, acizi organici, acizi gra[i etc.
Pentru fiecare grup` de substan]e, câtul respirator CO2/O2 are
valori diferite, fiind unitar \n cazul glucidelor, subunitar \n cazul
acizilor organici [i supraunitar \n cazul lipidelor.
E. Dr`g`nescu (1974), a constat un coeficient de respira]ie diferit
la mugurii floriferi fa]` de cei vegetativi, fapt ce se explic` prin utili-
zarea unor substan]e diferite \n procesul de respira]ie.
Din cercet`rile lui A. J. Heinike (1937), un m`r consum` prin res-
pira]ie pân` la 30% din substan]a uscat` sintetizat`, dup` al]i autori
doar 20-25%.
Respira]ia difer` de la un organ la altul,astfel respir` intens ]esu-
turile meristematice (mugurii \n faza de dezmugurire), vârful l`sta-
rilor [i al r`d`cinilor, frunzele [i mai ales florile. Prim`vara devreme,
respira]ia meristemelor poate determina o sec`tuire a pomilor \n sub-
stan]e organice.
V`t`m`rile mecanice, t`ierile de orice natur`, atacul de boli [i
d`un`tori intensific` respira]ia. Fructele cu faz` climacteric` respir`
intens \n timpul depozit`rii. Dimpotriv`, ]esutul lemnos [i semin]ele
\n stare de repaus au o respira]ie slab`.
Respira]ia este influen]at` de numero[i factori:
� temperatura, influen]eaz` cel mai semnificativ respira]ia, ea
se desf`[oar` \ntre -20…25°C [i 40…50°C. Respira]ia maxim` se

199
POMICULTUR~ GENERAL~

constat` \ntre 20°C [i 35…40°C, \n timp ce fotosinteza scade dup


30…32°C. Dup` Van’t Hoff, la o cre[tere a temperaturii de 10°C respi-
ra]ia se dubleaz`. Din aceast` cauz` la depozitarea fructelor tempera-
tura se men]ine \ntre -2°C [i 4°C.
� umiditatea aerului [i a solului sc`zut` determin` intensificarea
respira]iei. Cre[terea umidit`]ii \n aer [i sol, peste limitele normale,
conduce la sc`derea respira]iei, uneori ducând la respira]ia anaerob`.
� aera]ia solului, determin` o bun` desf`[urare a respira]iei.
� con]inutul \n oxigen, influen]eaz` major intensitatea respira-
]iei. Insuficien]a oxigenului apare \n sol sau este deliberat produs` \n
depozitele de fructe cu atmosfer` controlat` pân` la limita de 3%.
� lumina intensific` respira]ia.
� concentra]ia enzimelor [i activatorii, influen]eaz` respira]ia \n
func]ie de natura [i nivelul realizat \n celule. Inhibitori puternici ai
respira]iei sunt acidul cianhidric, rezultat din hidroliza amigdalinei [i
monoxidul de carbon (CO).
De asemenea, influen]e semnificative asupra respira]iei au gra-
dul de hidratare al ]esuturilor, gradul de aprovizionare cu substan]e
organice, starea de vegeta]ie (repaus sau vegeta]ie), fenofaza, integri-
tatea ]esuturilor etc.
}esuturile r`nite respir` de câteva ori mai intens decât cele cu
integritatea asigurat`. Tratamentele fitosanitare intensific` respira]ia;
astfel tratamentul cu CCC m`re[te respira]ia cu 15-22%, iar cel cu
Ethrel numai cu 3 - 8%.
Ob]inerea de produc]ii mari de fructe presupune stimularea
fotosintezei prin toate procedeele [i reducerea consumului prin respi-
ra]ie. Din aceste considerente prim`vara este necesar` normarea
rodului prin reducerea num`rului de muguri floriferi, dar [i ra]iona-
lizarea t`ierilor, adic` evitarea abuz`rii de opera]iuni chirurgicale.
Transpira]ia. Din cantitatea de ap` absorbit` de c`tre pomi,
abia 15 - 20% este utilizat` \n biosintez`, restul se pierde prin transpi-
ra]ie.
Transpira]ia men]ine absorb]ia pasiv` [i previne supra\nc`lzirea
plantei. Ea se desf`[oar` \n mare parte prin stomatele frunzelor, dar [i
prin cuticul`, lenticele etc. Aceast` ultim` form` de transpira]ie
explic` deshidratarea pomilor \n timpul transportului [i \n iernile
geroase sau foarte secetoase.
Transpira]ia stomatic` este majoritar`, reprezentând 80% din
cea total` [i atinge vara, la pomi, valori de 150-300 mg/dm 2/or`.
Coeficientul de transpira]ie, reprezint` cantitatea de ap`, \n litri,
absorbit` de pomi pentru sintetizarea unui kg de substan]` uscat`. El

200
Organele pomilor [i arbu[tilor fructiferi

are valori cuprinse \ntre 150-300 (dup` majoritatea autorilor), dup` J.


Thompson 400-600, iar la vi]a de vie, unde se cunoa[te mai exact, este
cuprins \ntre 223-430.
Plantele, deci [i pomii, au posibilit`]i multiple de a-[i regla
transpira]ia, cea mai la \ndemân` fiind reglarea \nchiderii stomatelor.
Intensitatea transpira]iei este influen]at` de factori externi [i
interni. Dintre factorii externi, temperatura, mi[carea [i usc`ciunea
aerului reprezint` factori de intensificare a transpira]iei pân` la
anumite valori, iar prin \nchiderea stomatelor aceasta se mic[oreaz`.
Lumina influen]eaz` atât direct, cât [i indirect intensitatea foto-
sintezei, efectul maxim avându-l radia]iile albastru - violet care deter-
min` o cre[tere de 1,5 ori a intensit`]ii transpira]iei comparativ cu
radia]iile ro[ii - galbene.
Dintre factorii interni, importan]i sunt: specia, soiul, forma
frunzei, desimea stomatelor, vârsta frunzelor etc. Frunzele tinere,
meristematice sunt lipsite de stomate, iar cele b`trâne sunt degradate,
ca atare au o transpira]ie mai redus` comparativ cu frunzele normale
dar relativ tinere.
De asemenea, transpira]ia la pomi mai depinde de pozi]ia
frunzelor \n coroan`, de felul l`starului care are frunze de diferite
vârste, de tipul livezii [i de mul]i al]i factori.
Transpira]ia are o dinamic` sezonier` [i diurn`. Astfel, ea este mai
intens` \n lunile iunie - iulie [i \ntre orele 10 - 18, cu un u[or regres \ntre
orele 12 [i 14, când stomatele se \nchid par]ial din cauza luminozit`]ii
intense [i a temperaturilor ridicate.
Transpira]ia cuticular`, lenticelar`, prin fructe etc. reprezint`
abia 1/10 - 1/15 din cea total`.
Dup` E. Baldini, un hectar de piersic, \ntr-o perioad` de vegeta]ie,
pierde prin transpira]ie 4.000 - 4.500 m3 de ap`, f`r` a lua \n calcul
transpira]ia altor plante, evaporarea [i levigarea.
M`surile tehnologice care se \ntreprind \n livad` urm`resc mic-
[orarea transpira]iei, a evapor`rii [i a pierderilor prin levigare pentru
economisirea bilan]ului de ap` din livad`.
Anabolismul, translocarea [i stocarea substan]elor orga-
nice. |n plantele verzi, inclusiv \n cele pomicole, se sintetizeaz` un
num`r mare de substan]e organice, care circul` prin vasele liberiene
spre alte organe unde se consum` sau se depun sub form` de rezerve.
Primele substan]e sintetizate sunt glucidele simple, apoi poliglucidele,
lipidele, protidele, vitaminele, hormonii etc.
Glucidele (hidra]ii de carbon), constituie principala grup` de
substan]e de sintez` [i de constitu]ie ale organelor vegetale. |n pomi

201
POMICULTUR~ GENERAL~

se sintetizeaz` mai \ntâi monoglucidele (hexoze [i pentoze), apoi


diglucide [i mai ales poliglucide (amidon, celuloz`, hemiceluloz` etc.):
Monoglucidele [i dizaharidele sunt solubile, osmotic active con-
stituind forma de circula]ie a hidra]ilor de carbon. Pentozele C 5H10O5
- riboza, xiloza, arabinoza [i hexozele C6H12O6 - glucoza, fructoza,
sorboza, intr` \n constitu]ia multor substan]e ex. riboza \n acizii nu-
cleici. Sub form` de hexoze, C12H22O11 [i câteza pentoze se acumulea-
z` \n fructele coapte.
Amidonul constituie principala substan]` de rezerv` a pomilor,
el depunându-se \n celulele liberului, ale razelor medulare, \n scoar]`,
\n ramuri [i \n r`d`cini. Ini]ial, se sintetizeaz` \n cloroplaste de unde
se hidrolizeaz`, circul` [i se depune \n organele de schelet.
Amidonul are o dinamic` important` \n cursul anului. Toamna,
de regul`, se hidrolizeaz` pentru a conferi rezisten]` la ger diferitelor
organe. Acumularea maxim` de amidon se constat` la sfâr[itul c`derii
frunzelor [i la \nceputul prim`verii când se reface din nou. Totu[i,
prim`vara, con]inutul de hidra]i de carbon este mai mic \ntrucât o
mare parte se consum` iarna, dar mai ales prim`vara la dezmugurit,
la cre[terea incipient` a l`starilor, la \nflorit [i la legatul fructelor.
De exemplu, la m`r utilizarea hidra]ilor de carbon sintetiza]i
sunt consuma]i astfel: 35,5% de c`tre fructe; 11,5% de c`tre frunze;
34,5% pentru biostructura altor organe; 18,5% \n respira]ie.
Din aceste date, se constat` necesitatea favoriz`rii sintezei gluci-
delor care constituie baza recoltei, a form`rii organelor [i a consumului
respirator de unde rezult` metaboli]i, baz` pentru energie [i alte sinteze.
Consumul substan]elor hidrocarbonate se desf`[oar` \n meriste-
me [i \n alte ]esuturi tinere pân` la formarea fructelor. Dup` apari]ia
fructelor, acestea au consumul dominant fa]` de toate celelalte organe.
Acest consum este \ntre]inut (determinat fiziologic) de c`tre semin]ele
tinere care se comport` ca ni[te pompe aspiro-resping`toare atât de
substan]e organice, cât [i de substan]e hormonale (J. K. Lucwill, citat
de E. Dr`g`nescu, 1974).
Celuloza (C6H10O22)n, \n care „n“ are valori mari, e principala com-
ponent` a pere]ilor celulari, a lemnului, asigurând mai ales când este im-
pregnat` cu lignin`, rezisten]a ]esuturilor. Celuloza odat` format` nu mai
este hidrolizat`, deci este un compus inactiv neutilizabil \n metabolism.
Hemiceluloza, are aceea[i formul` ca celuloza cu deosebirea c`
„n“ are valori mai mici [i constituie 25 - 30% din ]esutul lemnos (P.
Kramer, 1963). Dup` unii cercet`tori, hemiceluloza poate fi par]ial
hidrolizat` [i reutilizat` \n metabolism, dar \n cantit`]i mult mai mici
comparativ cu amidonul.

202
Organele pomilor [i arbu[tilor fructiferi

Alte substan]e sintetizate de c`tre pomi, cu structur` mai mult


sau mai pu]in complex`, sunt: glucozizii - substan]e glucide plus o alt`
molecul` denumit` aglucon; alcaloizii - substan]e complexe cum sunt
amigdalina, florizina; antocianii - se g`sesc \n sucul celular, dau
culoare ro[u, roz, violacee, albastr` etc. fructelor; pigmen]ii flavonici
- de culoare galben`, se g`sesc \n sucul celular vacuolar al fructelor [i
\n frunze, ei devin expresivi, \n anumite fenofaze [i la anumite tempe-
raturi; substan]e pectice - sunt esteri ai acidului galactonic, g`sindu-
se \n cantit`]i mari \n fructele tinere [i constituie liantul celular; \n
timpul coacerii, acestea se hidrolizeaz` \n pectin` solubil` [i acizi
galacturonici, ca atare fructele se \nmoaie.
Compu[ii azota]i (substan]e proteice), se g`sesc \n cantit`]i mai
mici \n pomi dar au fluctua]ii considerabile. |n cantit`]i mai mari se
g`sesc \n citoplasm`, nucleu, \n fructele nucului, alunului, migdalului.
|n organele tinere ca liber [i cambiu, substan]ele azotate au pondere
mai mare.
|n pomi, au fost identifica]i peste 22 de aminoacizi care consti-
tuie elementele de structur` ale proteinelor, ale enzimelor [i a altor
substan]e. Dinamica substan]elor azotoase \n cursul anului este mai
pu]in activ`, totu[i ea cre[te \ntrucâtva iarna.
Sinteza substan]elor azotoase \ncepe de la nivelul r`d`cinii, unde
cetoacizii se combin` cu ionul amoniu NH4+. La nivelul altor organe
substan]ele proteice se unesc cu lipidele [i alc`tuiesc fosfoaminolipide,
alteori cu alte grupe de substan]e organice [i minerale.
|n enzime, se combin` cu unele metale active: Fe, Cu, Zn. |n
nucleu, se g`sesc nucleoproteide cu structur` complex`.
Gr`simile (lipidele) la plantele tinere, reprezint` componente im-
portante ale protoplasmei [i sunt prezente \n unele fructe, \n lemn, \n
liber, \n razele medulare etc. Gr`simile sunt esteri ai glicerinei
(trialcool) cu acizi gra[i satura]i [i nesatura]i. Gr`simile se acumuleaz`
mai ales toamna pentru a conferi rezisten]` la ger. Gr`simile sunt
utilizate \n respira]ie al`turi de glucide.
Cu mici excep]ii (nuci, alune, migdale), fructele con]in cantit`]i mici
de lipide. La suprafa]a unor fructe se g`sesc substan]e ceroase (pruin`)
care au constitu]ie lipidic` [i care confer` rezisten]` la deshidratare.
Dirijarea pomilor cu ajutorul hormonilor. Dup` compozi]ia
lor chimic` se deosebesc urm`toarele grupe de hormoni vegetali:
auxine, citochinine, gibereline, acidul abscisic [i etilenul.
Hormonii vegetali sunt produ[i \n plant` [i regleaz` \n concentra]ii
foarte sc`zute procesele de cre[tere [i fructificare a pomilor. Ei pot fi
activi [i \n celule [i ]esuturi unde s-au format.

203
POMICULTUR~ GENERAL~

Auxine. |n plante cea mai important` este AIA (acidul indolil


acetic) care se formeaz` \n frunze, \n frunzele tinere ale l`starilor [i \n
semin]ele fructelor din acidul anionic tryptophan. Auxine sintetice
mai importante sunt:
- ANA - acidul naftil acetic, ANAm - naftil acetamida, AIB - acidul
indolbutiric, AMCPA - acidul metilclorfenoxiacetic [i ATIB - acidul
triiodbenzol. Aceste substan]e stimuleaz` cre[terea \n faza de diviziu-
ne [i \ntindere a celulelor, de formare a ]esuturilor floem [i xilem, de
formare [i ramificare a r`d`cinilor, de legare [i cre[tere a fructelor.
Giberelinele. Circa 90 dintre gibereline au fost g`site \n plantele
superioare [i ciuperca Gibberella de unde li s-a dat [i numele. Cea mai
important` giberelin` din plante este GA1. La pomi ac]ioneaz` asupra
form`rii l`starilor [i cre[terii fructelor prin \nmul]irea celulelor [i
intrarea \n fructificare [i producerea de fructe f`r` semin]e. |n natur`
giberelina se formeaz` \n frunzele tinere, l`stari, camera seminal` [i
posibil [i \n vârful r`d`cinii.
Citochininele. Citochininele naturale, peste 40, sunt ob]inute din
adenin`. Ele au ac]iune asupra diviziunii celulare. |n general ele sunt
sintetizate \n r`d`cin`, dar se g`sesc \n special \n organele plantei cu o
\nalt` activitate \n diviziunea celular` cum sunt frunzele tinere [i fruc-
tele. Ca [i la auxine exist` o serie de citochinine sintetice. Printre cele
mai importante sunt chinetina [i benziladenina. |n pomicultur` cito-
chininele ac]ioneaz` asupra form`rii l`starilor anticipa]i \n pepinier`,
asupra r`ririi fructelor [i ob]inerii de fructe mari [i bine formate.
Etilena. Este singurul hormon vegetal gazos care se poate forma
\n toate ]esuturile dac` acestea sunt stresate prin r`ni la t`iere, ruperi
datorit` vântului cât [i unor organisme d`un`toare, secet` [i tempe-
raturi extreme. Sinteza etilenei poate fi indus` datorit` etilenului sau
concentra]iei ridicate de auxin`. Etilena este printre altele un hormon
de maturare [i \mb`trânire. Ea for]eaz` asupra form`rii florilor, c`-
derii frunzelor [i florilor ca [i matur`rii fructelor. Posibilit`]ile de apli-
care ale etilenei \n pomicultur` sunt pentru oprirea (frânarea) cre[-
terilor viguroase, r`ririi chimice, accelerarea matur`rii fructelor, u[u-
rarea recolt`rii mecanizate a cire[elor, coac`zelor, nucilor [i mic[or`rii
pagubelor de ger la cire[ [i piersic dup` \nflorirea târzie.
Acidul abscisic (ABA). |ndepline[te \n principal func]ia de hormon
de stress. Cu ajutorul lui plantele trec prin condi]ii nefavorabile cum
sunt gerurile sau seceta [i regleaz` cre[terea puternic` [i procesul \n
schimbul de substan]e. Cantitatea cea mai mare de acid abscisic (ABA)
se g`se[te \n frunzele mature, muguri semin]e [i fructe. Efectele impor-
tante ale acidului abscisic sunt: oprirea diviziunii celulare, alungirea

204
Tabelul 9.4
Posibilit`]ile de folosire a regulatorilor de cre[tere \n pomicultur`*

Scopul Specia Concentra]ia** Timpul de aplicare

Auxine
M`r, p`r, - 500 pân` la
- |nr`d`cinarea bu- - |nainte de plantare
prun 2.500 AIB
ta[ilor lemnifica]i;
- 10 pân` la 20 ANA sau Ambele substan]e:
M`r
- 40 pân` la 80 ANAm - De la sfâr[itul \nfloritului
- R`rirea chimic`; pân` la 14 zile mai târziu.
- 10 pân` la 20 ANAm - 25 pân` la 35 zile dup`
Prun
\nflorit \n completare la CEPA.
- |mpotriva c`derii M`r - 20 pân` la 30 ANA sau - 2 pân` la 3 s`pt`mâni
premature a - 30 pân` la 40 ANAm \nainte de recolt`;
fructelor. Cire[ - 70 ANAm - Dup` \nflorit.
Gibereline - 15 pân` la 30 GA3 sau
- |mbun`t`]irea P`r GA4+7 - |nflorirea \n mas`
fructific`rii;
- De 2 pân` la 4 ori
- Cerin]e de fructe - 10 pân` la 20 GA4+7
M`r s`pt`mânal de la sfâr[itul
lucioase;
\nfloritului.
- Cerin]e de boabe - 15 pân` la 30 GA3 sau - |n timpul \nfloritului [i dup`
Vi]a de vie GA4+7
mari. legarea fructelor.
Citochinine
- De 2 pân` la 4 ori
- Cerin]e de l`st`- M`r, p`r,
- 600 pân` la 800 BA s`pt`mânal la 60 cm \n`l]ime
rire [i ramificare \n cire[, prun
de la punctul de altoire.
pepinier`.
Etilena
- 4 pân` la 6 s`pt`mâni dup`
- Cerin]e de M`r - 150 pân` la 250 CEPA
\nflorire;
formare a florilor;
- |n timpul \nfloritului pân` la
M`r - 150 pân` la 250 CEPA; 14 zile dup` \mbun`t`]irea
rezultatelor cu ANAm;
- R`rirea chimic`; - La 8 pân` la 10 mm
Prun - 150 pân` la 250 CEPA diametrul fructului, cu adaos
de ANAm.
- Cerin]e pentru
- 2 s`pt`mâni \nainte de
colorarea fructelor M`r - 250 CEPA
recoltare.
[i maturare;
- U[urarea recolt`rii Cire[;
- 250 pân` la 500 CEPA - 10 zile \nainte de recoltare.
mecanice; Coac`z
- U[urarea - La \nceputul cr`p`rii cojii
Nuc - 500 CEPA
recolt`rii. fructelor.

*) Datele corespund experien]elor interna]ionale. Regulatorii de cre[tere


pot fi aplica]i numai pentru scopul prezentat \n tabelul de mai sus.
**) g substan]` activ` la 1.000 l (=ppm). Concentra]iile prezentate sunt
\n general limitate la soiuri.
BA = Benziladenina, CEPA = acidul cloretilfosforic; GA = Gibereline;
AIB = acidul indolilbutiric; ANA = acidul naftilacetic; ANA m = naftilacetamida

(dup` F. Winter, 2002)

205
POMICULTUR~ GENERAL~

celulelor, fotosinteza [i transpira]ia, cre[terea rezisten]ei la ger (\nghe-


]uri). O folosire practic` \n pomicultur` \n prezent nu se \ntrevede.
Fitocromul, pigment cromoproteic care influen]eaz` cre[terea [i
rodirea, fiind, deci, considerat fitohormon. Este un fotoreceptor \n
ro[u, \nlesnind utilizarea energiei luminoase, biosinteza enzimelor,
contribuie la reglarea hormonal` a \nfloririi plantelor.
Inhibitorii naturali ai cre[terii au efecte de \ncetinire sau de
inhibare a cre[terii l`starilor, r`d`cinilor, de frânare a germin`rii se-
min]elor, blocarea \ncol]irii cartofilor, a bulbilor etc. Au un spectru
mult mai larg decât al retardan]ilor naturali. |n plantele superioare, se
g`sesc \n frunze, muguri, r`d`cini [i germenii semin]elor.
Inhibitori din grupa fenolilor [i ai acidului abscisic cum sunt:
acidul chinic, galic, salicilic, vanilic, cinamic, acidul cafeic, paracuma-
ric, frâneaz` sau blocheaz` o serie de procese.
Inhibitori fenolici din grupa lactonelor, pepsidelor [i depepsido-
nelor: acidul benzoic, acidul cumaric, dehidroxicumarina, scopolina, hi-
drazida acidului clorogenic, umbeliferona, ranunculina, terpenoidelor etc.
Inhibitori fenolici din grupa flavonidelor: florizina - glicozid di-
hidrocalcomic prezent \n r`d`cina m`rului; hesperidina - glicozid fla-
vonic din fructele citricelor; quercitina - determin` culoarea galben`
a fructelor.
Inhibitori fenolici din grupa taninurilor, care se utilizeaz` \n
t`b`c`rie, la fabricarea cernelurilor, \n industria textil`, la limpezirea
vinului [i a berii, având sarcini electrice negative. Din aceast` grup`
fac parte: acidul dehidrogalic, acidul chebulic etc.
Retardan]ii sunt substan]e de sintez` care pot influen]a sau
chiar dirija procesul de cre[tere [i rodire. Aceste substan]e determin`
o frânare a cre[terii vegetative, stimuleaz` fructificarea, amelioreaz`
structura pulpei [i culoarea pieli]ei la fructe.
Din aceast` grup` fac parte:
Alar 85 (acidul N-dimetilaminosuccinic) este o substan]` solid`,
pu]in solubil` \n ap`, activ` \n sol 3 - 4 s`pt`mâni, fiind repede absor-
bit` de c`tre plant`. Se utilizeaz` \n concentra]ii de 100 - 5.000 ppm.
Este folosit` mai ales la m`r [i p`r, specii la care reduce cre[terea
vegetativ`, inhib` par]ial dominan]a apical`, stimuleaz` diferen]ierea
antogen`, amelioreaz` culoarea fructelor.
Cycocel (CCC, 2-cloretil-trimetilamoniu) este o substan]` cristali-
n` alb`, u[or solubil` \n ap` [i alcool, cu miros de pe[te stricat, gust
amar, toxic` (DL 670 - 1.020 mg/kg). Frâneaz` procesele de cre[tere ale
l`starilor prin blocarea unor enzime, de regul` [i scurteaz` internodiile.
Se utilizeaz` \n cultura cerealelor, \n legumicultur` [i \n pomicultur`.

206
Organele pomilor [i arbu[tilor fructiferi

2,4 DNC (clorura de 2,4 -diclorbenzen 1-metil, 2-piridinpirolidin`)


determin` frânarea cre[terii tulpinilor f`r` a avea efecte secundare
negative la nivelul frunzelor [i al fructelor.
Ethrel (acidul 2 cloretilfosfonic), este cel mai utilizat retardant \n
agricultur` [i \n mod deosebit \n pomicultur`. A fost sintetizat \n anul
1967 de firma american` Amchem, fiind un generator de etilen pân` la
40% din cantitatea utilizat`.
|n prezent, se produce \n numeroase ]`ri, iar \n stare pur` este o
substan]` solid`, cristalin`, alb`, u[or solubil` \n ap`. Se livreaz` sub
form` de lichid galben, f`r` miros, cu pH mic.
Se utilizeaz` la defolierea pomilor \n concentra]ie de 2.000 ppm.
Reduce cre[terea l`starilor, induce diferen]ierea mugurilor la m`r (200
ppm), \ntârzie \nflorirea la migdal (150-300 ppm), u[ureaz` recoltarea
mecanizat` a cire[elor [i vi[inelor (500-700 ppm); la prun, piersic, cais
se utilizeaz` pentru r`rirea fructelor tinere (500-700 ppm).
Inhibitori de sintez`, se utilizeaz` pentru frânarea cre[terii plan-
telor, \ndeosebi a cerealelor, pomilor [i a legumelor, la r`rirea chimic`
a fructelor, inhibarea \ncol]irii cartofilor.
Principalele grupe de inhibitori folosite sunt:
A. Fenoxibenzoici: acidul 2,4 diclorfenoxiacetic; acidul 2,4,5
triclorfenoxiacetic; acizii alfa fenoxipropionici.
B. Deriva]i naftalenici: esterul metilic al acidului alfa naftilacetic;
acidul alfa naftilacetic; acidul naftoxiacetic.
C. Deriva]i carbonici: acizi naftil carbonici (naftil carbamat,
betanol, feniltiocarbama]i); hidrazida maleic`.
Antibioticele de sintez` inhib` cre[terea unor virusuri, bacterii [i
ciuperci. Dintre antibioticele folosite amintim: amomicina, cloromicina.
Utilizarea principalilor bioregulatori \n pomicultur`.
Regulatorii de cre[tere se sintetizeaz` destul de mult \n pomicultur`,
de[i sunt idei de limitare, invocându-se efectul nociv asupra organis-
mului uman pe considerentul c` ar avea efecte asupra diviziunilor
celulare care devin haotice.
Auxinele naturale [i cele sintetice de tipul acizilor indolil acetic
(AIA), acidul indolil butiric (AIB), acidul naftil acetic (ANA) [i altele se
utilizeaz` la \nr`d`cinarea buta[ilor. Pe baza acestor produse la ICRR
Cluj Napoca a fost realizat produsul Radistim.
Giberelinele sub forma GA3 se utlizeaz` la inducerea parteno-
carpiei la p`r [i foarte rar la stimularea cre[terii.
Alar 85 (acidul N-dimetil aminosuccinic) are efect de reducere a
lungimii l`starilor, reduce talia pomilor, controleaz` induc]ia floral`,
\ntârzie \nflorirea, fructele se coloreaz` mai bine [i au o structur` ce-

207
POMICULTUR~ GENERAL~

lular` mai compact`. Se


GA ETH ABA utilizeaz` la m`r, p`r [i
mai pu]in la sâmburoase.
Concentra]ia variaz`
mult de la 2.000 la 4.000
AIA CK
ppm, \n func]ie de scopul
urm`rit.
Cycocel (CCC), se
utilizeaz` pe scar` larg`
la reducerea cre[terilor
vegetative, uneori la \n-
târzierea \nfloririi pomi-
lor [i diminuarea domi-
nan]ei apicale. Efecte
mai bune s-au ob]inut la
AIA CK semin]oase [i la p`r \n
mod deosebit.
Ethrel, este una din
substan]ele cele mai uti-
Figura 9.17 lizate \n pomicultur`. Sin-
Raporturi hormonale între partea aerian` gur` sau \n combina]ie cu
[i subteran` la pomi. Interactiunea între diver[i CuSO4 sau cloratul de
bioregulatori endogeni: magneziu, se utilizeaz` la
AIA - acidul indolil acetic; defolierea \n pepiniere \n
CK - citochinina; GA - acidul giberelic; conc. de 2.000 ppm.
ABA - acidul abscisic; ETH - etilena Ethrelul se utili-
zeaz` la r`rirea fructelor
(dup` E. Baldini, 2003) de piersic, cais, prun, \n
concentra]ii de 500 - 800
ppm, \nainte de forma-
rea sâmburelui. Produsul uniformizeaz` coacerea [i faciliteaz`
desprinderea fructului de pe peduncul la cire[, vi[in (550-750 ppm) [i
chiar la prun [i cais. Recoltarea mecanizat` la cire[ [i vi[in presupune
obligatoriu un tratament cu Ethrel, cu 5-10 zile \nainte de recoltare.
Ethrelul mai este utilizat la \ntârzierea \nfloririi caisului, piersi-
cului, migdalului (150-300 ppm). Dup` unii autori, reduce lungimea
l`starilor [i favorizeaz` diferen]ierea mugurilor de rod. Aceste efecte
sunt contestate de c`tre al]i autori. (fig. 9.17)

208
Fenomene
periodice
\n ciclul anual
de via]`
al pomilor Capitolul 10

10.1. Perioadele de vegeta]ie [i de repaus

|n procesul cre[terii [i dezvolt`rii lor, pomii [i arbu[tii fructiferi


manifest` \n cursul unui an o anumit` periodicitate. Perioada de
activitate vital` intens` se schimb` cu perioada de repaus relativ. |n
climatul temperat, periodicitatea vegeta]iei [i repausului relativ sunt
strâns legate de condi]iile nefavorabile din timpul verii (seceta) [i a
iernii (frigul).
Astfel, \n decurs de un an pomii [i arbu[tii fructiferi trec prin
dou` st`ri diferite din punct de vedere biologic, [i anume:
- starea sau perioada de repaus relativ;
- starea sau perioada de vegeta]ie.
|n perioada de vegeta]ie au loc cre[terea [i dezvoltarea l`starilor
[i r`d`cinilor, \nflorirea [i rodirea pomilor.
|n perioada de repaus relativ dimpotriv`, nu se observ` sim-
ptome vizibile privitoare la activitatea vital` a pomilor. Aceast` stare
prin care trec to]i pomii [i arbu[tii fructiferi cultiva]i \n climatul
temperat constituie o adaptare la condi]iile nefavorabile din timpul
iernii, manifestat` \n principal printr-o sporire considerabil` a rezis-
ten]ei lor la temperaturi sc`zute.
|nflorirea plantelor multianuale din zona temperat` are loc \n con-
di]iile normale, dac` \n perioada precedent` din timpul iernii ele s-au
g`sit o perioad` \ndelungat` de timp la temperatur` sc`zut`, sub 5°C.
De exemplu, c`p[unul \[i petrece perioada de repaus relativ la
temperatura sub 5°C \n decurs de 40-50 zile, m`rul [i p`rul 50-60 zile,
cu unele oscila]ii \n func]ie de soi. Dac` plantele din zona temperat`
petrec mai pu]ine zile la temperatura sub 5°C sau temperatura se

209
POMICULTUR~ GENERAL~

men]ine peste 5°C, cum se \ntâmpl` \n regiunile sudice, \n zona subtro-


picelor, atunci desfacerea mugurilor [i \nflorirea se fac cu \ntârziere.
|n condi]ii naturale, \n cazul unei prim`veri târzii, \nflorirea
m`rului a \ntârziat pân` la 24 de zile, iar \n ser` \n cazul când tempe-
ratura aerului iarna nu a fost sc`zut` pân` la 100-140 zile.
|n cazul temperaturilor ridicate, de peste 20°C, pomii din zona
temperat` nu pot s`-[i petreac` perioada de repaus relativ [i nu rodesc
(V. P. Popov, [.a).
Perioada de repaus relativ dureaz` de la c`derea frunzelor [i
pân` \n momentul când se manifest` primele simptome de activitate a
organelor aeriene, \n prim`vara urm`toare.
|n cursul perioadei de repaus relativ pomii \[i reduc la maximum
func]iile fiziologice (respira]ie, transpira]ie, schimburile de substan]e
etc.), f`r` ca acestea s` \nceteze complet. Cele mai importante activi-
t`]i vitale continu` s` se desf`[oare \ntr-un ritm lent, din care cauz`
nu se poate vorbi de un repaus absolut, ci numai relativ.
Unii autori arat` c` \n cursul perioadei de repaus relativ are loc
des`vâr[irea form`rii \n mugurii floriferi a organelor sexuale la unele
specii pomicole. De asemenea, r`d`cinile active pot s` creasc` [i dup`
c`derea frunzelor.
Planta continu` s` transpire [i \n paralel s` absoarb`, pentru
\nlocuire, cantit`]i mici de ap`. Când din diferite motive ca secet` sau
\nghe], pomii nu pot s` \nlocuiasc` apa pierdut`, este posibil s` se usuce
chiar \n cursul perioadei de repaus.
Cercet`rile diferi]ilor autori arat` c` atunci când pomii sunt pu[i
\n condi]ii favorabile de vegeta]ie, ace[tia nu \ncep s` vegeteze \ntr-un
anumit timp \n perioada repausului relativ, datorit` unor cauze
interne insuficient clarificate.
Rezisten]a la ger a pomilor, de asemenea, depinde de parcurgerea
\n bune condi]ii a perioadei de repaus relativ.
Starea de repaus relativ se \mparte \n repaus adânc [i for]at.
Repausul adânc sau obligatoriu se caracterizeaz` prin aceea c`
\n aceast` perioad` pomii nu se trezesc la via]` chiar prin apari]ia
condi]iilor favorabile de vegeta]ie.
Repausul for]at sau facultativ const` \n faptul c` pomii sunt \n
stare s`-[i deschid` mugurii, dar nu fac aceasta din cauz` c` nu sunt
prezente condi]iile de mediu necesare pentru cre[tere.
Toamna [i la \nceputul iernii pomii \n condi]ii naturale trec prin
perioada repausului adânc sau obligatoriu. |n timpul iernii pomii trec
de la repausul obligatoriu la cel for]at. De exemplu, caisul, migdalul [i
piersicul au repausul obligatoriu scurt, fiind capabili s` porneasc` \n

210
Fenomene periodice \n ciclul anual de via]` al pomilor

vegeta]ie chiar \n cursul lunii februarie. |n schimb m`rul, care are


perioada de repaus obligatoriu lung`, nu porne[te \n vegeta]ie decât
foarte târziu, când pomii din prima grup` au parcurs deja câteva faze
de vegeta]ie.
Cei mai importan]i factori de mediu care influen]eaz` asupra
datei [i duratei perioadei de repaus relativ sunt temperatura, apa,
aerul, lumina [i alte condi]ii de cre[tere.
Perioada de repaus depinde de asemenea de vârst` [i starea
pomilor. Dup` datele lui W. H. Chand1er, perioada de repaus \ncepe [i
se termin` mai târziu la pomii tineri decât la cei b`trâni. Pomii
crescu]i \n condi]ii de agrotehnic` sc`zut`, cu cre[teri slabe, intr` mai
devreme \n perioada de repaus.
Toate acestea, a[a dup` cum arat` I. A. Ko1omie], ne demon-
streaz` c` temperatura din timpul iernii este o condi]ie important`,
\ns` nu singura, care influen]eaz` asupra parcurgerii perioadei de
repaus. |n condi]ii corespunz`toare de mediu, formarea mugurilor
florali [i diferen]ierea pistilelor florii, ca [i dezmugurirea [i cre[terea
plantei, pot s` aib` loc [i f`r` ac]iunea temperaturilor sc`zute din
timpul iernii.
}inând seama c` \n timpul tranzi]iei de la starea de repaus la
aceea de vegeta]ie [i invers se petrec \n pomi schimb`ri importante,
cum este schimbarea rezisten]ei pomilor fa]` de ger [.a., P. G. Sitt
\mparte ciclul anual de cre[tere [i dezvoltare la pomi \n patru perioade:
a) perioada de vegeta]ie, care ]ine de la dezmugurire pân` la
c`derea frunzelor;
b) perioada de trecere de la starea de vegeta]ie la repaus, care
dureaz` de la c`derea frunzelor pân` la venirea iernii;
c) perioada repausului relativ, care \ncepe de la venirea frigului
persistent (sub 0°C) [i se termin` la \nceputul prim`verii, când
temperatura se men]ine \ntre 0° [i 5°C;
d) perioada de trecere de la repaus la starea de vegeta]ie, care
constituie intervalul de la \nceputul prim`verii pâna \n momentul
dezmuguririi.
Aceste perioade ale ciclului anual de vegeta]ie cuprind mai multe
faze de cre[tere [i dezvoltare denumite fenofaze.
Perioada de vegeta]ie, socotit` de la dezmugurirea pomilor
prim`vara [i pân` la c`derea frunzelor toamna, are \n zona climatului
temperat, dou` subperioade, [i anume de la dezmugurire pân` la
mijlocul verii, când au loc \n special procesele vegetative [i de la
mijlocul verii pân` la c`derea frunzelor, când predomin` procesele de
coacere a ]esuturilor [i de diferen]iere a mugurilor florali.

211
POMICULTUR~ GENERAL~

|n perioada de vegeta]ie pomii \nfloresc, \nfrunzesc, \[i formeaz`


mugurii floriferi-vegetativi [i recoltele; \n acest timp, \n special prim`-
vara [i la \nceputul verii, sistemul radicular cre[te intens.
|nainte de \nceperea vegeta]iei \n pomi se afl` cantit`]i maxime
de amidon [i substan]e azotoase, care dup` cre[terea intens` a r`d`ci-
nilor, l`starilor [i \nflorire, aproape se consum` \n \ntregime. C`tre
sfâr[itul verii, când cre[terea pomului sl`be[te sau \nceteaz`, fructele
s-au cules, iar frunzele \nc` continu` s` asimileze, con]inutul substan-
]elor hr`nitoare \n pomi \ncepe s` creasc` [i din nou devine maxim.
|n timpul perioadei de vegeta]ie pomul parcurge o serie de feno-
faze care caracterizeaz` procesele de cre[tere [i de fructificare.
Fenofazele reflect`, pe de o parte, etapele dezvolt`rii anuale a
speciei, potrivit \nsu[irilor ereditare, iar pe de alt` parte influen]a
concret` a condi]iilor de mediu \n care cre[te planta. Cunoa[terea
fenofazelor este de cea mai mare importan]`, \ntrucât eficacitatea
agrotehnicii aplicate depinde, \n cea mai mare parte [i uneori total, de
aprecierea la timp a m`surilor [i \n strâns` corela]ie cu fenofaza prin
care trece pomul.
Pe pom fazele cre[terii [i ale rodirii se petrec simultan, fiind \n
strâns` dependen]` unele de altele. Pentru u[urin]a \n]elegerii com-
plexului de procese din plant`, \ns`, este nevoie s` fie tratate separat.

10.2. Fenofazele de cre[tere [i dezvoltare


a organelor vegetative

Cre[terea const` \n sporirea masei vegetative \n volum [i greuta-


te, fapt care la partea aerian` a pomilor se manifest` prin apari]ia an
de an a l`starilor noi sau, cu alte cuvinte, prin cre[teri anuale.
Orice l`star de la apari]ia sa din mugurul vegetativ [i pân` la
c`derea frunzelor toamna, trece prin urm`toarele fenofaze:
� fenofaza I: dezmugurirea [i \nceputul cre[terii l`starilor;
� fenofaza a II-a: cre[terea intensiv` a l`starilor;
� fenofaza a III-a: \ncetinirea [i \ncetarea cre[terii l`starilor;
� fenofaza a IV-a: coacerea ]esuturilor [i preg`tirea pomului
pentru iernat.
Paralel cu cre[terea [i trecerea l`starilor prin aceste faze de vege-
ta]ie, cerin]ele pomilor fa]` de factorii mediului \nconjur`tor se schimb`;
sunt diferite, fiind \n acela[i timp caracteristice speciei [i soiului. Altele
sunt, de exemplu, cerin]ele pomului pentru azot \n faza cre[terii intense,
fa]` de faza matur`rii ]esuturilor, de asemenea nevoia de ap` etc.

212
Fenomene periodice \n ciclul anual de via]` al pomilor

Timpul \nceperii [i durata fiec`rei faze, precum [i ritmul de cre[-


tere a l`starilor \n diferite faze, depind de particularit`]ile biologice
ale speciei [i soiului, de condi]iile climatice ale locului [i, \ntr-o mare
m`sur`, de agrotehnica aplicat`.
Fenofaza I. Dezmugurirea [i \nceputul cre[terii l`starilor.
Aceast` fenofaz` \ncepe prin umflarea mugurilor care se consider`
atunci când solzii acestora se dep`rteaz`, continu` cu \nceputul des-
chiderii mugurilor vegetativi, respectiv prin cr`parea mugurilor [i
apari]ia vârfurilor verzi ale frunzelor [i se \ncheie cu ultima subfaz`,
care const` \n apari]ia [i \nceputul cre[terii l`starilor pân` ce au 5-6
frunze, adic` ajung la prima frunz` de m`rime normal`.
|nceperea primei fenofaze depinde de specia de pomi [i de soi [i
este \n func]ie de mersul temperaturii din prim`var`. Ritmul de
cre[tere a l`starilor \n cursul acestei fenofaze este determinat de re-
zervele de substan]e nutritive acumulate pe pom \n anul trecut [i este
cu atât mai intens cu cât rezervele de substan]e sunt mai mari. Prin
urmare, dac` \n anul precedent agrotehnica aplicat` a fost bun` [i a
favorizat acumularea substan]elor de rezerv`, cre[terea pomilor \n
aceast` prim` fenofaz` va fi intens`. Este deci necesar ca \n fiecare an,
spre sfâr[itul perioadei de vegeta]ie, pomii s` fie ajuta]i prin agroteh-
nic` s` depun` cât mai multe substan]e de rezerv`.
Frunzele care se formeaz` pe l`stari \n aceast` fenofaz` sunt mai
mici, sub]iri [i cu celule mari, ca o consecin]` a slabei hr`niri. Din aceas-
t` cauz`, activitatea lor fotosintetic` este redus`, deci [i mugurii de la
subsuoara acestor frunze r`mân slab dezvolta]i [i se opresc repede din
cre[tere. |n anii urm`tori, ace[ti muguri, de regul`, r`mân dorminzi.
Exist` o strâns` corela]ie \ntre modul cum au vegetat pomii \n a
doua jum`tate a perioadei de vegeta]ie a anului precedent [i cre[terea
lor \n prima faz` a anului urm`tor. Dac` \n aceast` fenofaz` lipsesc
substan]ele nutritive, \n special azotul [i potasiul, o mare parte din
mugurii pomului nu pornesc sau vegeteaz` slab [i \nceteaz` destul de
repede cre[terea. Volumul mic de cre[teri anuale se r`sfrânge necon-
di]ionat asupra cantit`]ii de hran`, deci asupra cre[terii [i fructific`rii.
Din punct de vedere biochimic, faza ini]ial` de cre[tere este
caracterizat` prin prezen]a \n plant` a cantit`]ilor mari de hidra]i de
carbon [i de substan]e azotoase neproteice. Bilan]ul acumul`rii [i con-
sumului de substan]e este dominat de procesul de hidroliz` a substan-
]elor de rezerv` pe seama c`rora are loc cre[terea l`starilor. Iat` de ce
\n aceast` fenofaz` nu poate avea loc procesul de diferen]iere a mugu-
rilor florali, care presupune prezen]a proceselor de sintez` a substan-
]elor hidrocarbonate [i azotoase.

213
POMICULTUR~ GENERAL~

|n momentul trecerii pomului de la aceast` fenofaz` la fenofaza


cre[terii intensive a l`starilor, se \nregistreaz` o oarecare criz` \n
nevoia de hran` a pomului, deoarece substan]ele de rezerv` sunt
aproape terminate, iar cele noi, asimilate de frunzele ap`rute, sunt
\nc` \n cantitate mic`, [i depind de con]inutul solului \n substan]e
minerale [i ap`. Pentru ca ritmul activ de cre[tere general` a pomului
s` nu scad` este necesar ca s` se alimenteze din timp pomul prin
\ngr`[area de toamn` [i prim`var` devreme.
Pentru precizarea diferitelor subfaze din fenofaza I d`m urm`-
toarele criterii, dup` J. Fleckinger.
- \nceputul umfl`rii mugurilor se consider` momentul când se
dep`rteaz` vizibil marginile solzilor [i apar dungi de culoare mai
deschis` \ntre solzi;
- \nceputul dezmuguririi mugurilor vegetativi este momentul
când ace[ti muguri crap` [i apar vârfurile verzi ale frunzelor, iar
sfâr[itul acestei subfaze se consider` momentul când s-a deta[at [i
desf`cut prima frunz`;
- \nceputul cre[terii l`starilor se socote[te de la terminarea
dezmuguririi pân` la apari]ia frunzei a cincea - a [asea, adic` a primei
frunze care ajunge la dimensiuni normale (fig. 10.1).
Fenofaza a II-a. Cre[terea intensiv` a l`starilor. |ncepe de la
apari]ia celei de a cincea - a [asea frunze pe l`star, care de fapt este
prima frunz` cu m`rime normal` caracteristic` soiului [i se termin`
\n momentul când cre[terea l`starilor atinge viteza maxim`, dup` care
\ncetine[te. Cantitatea de substan]` asimilat` spore[te paralel cu
cre[terea frunzelor [i odat` cu ea cre[terea l`starilor se intensific`.
La \nceputul acestei fenofaze are loc diferen]ierea cre[terilor
vegetative \n pinteni, smicele sau l`stari normali [i apar frunze tipice,
de dimensiuni normale, \ns` uneori prezint` devia]ii de la forma
proprie soiului, datorit` cre[terii prea intense. L`starii cresc progresiv,
iar procesele de fotosintez` sunt din ce \n ce mai intensive. Mugurii se
dezvolt` mai repede decât cei forma]i \n prima faz`, \ns` cu oarecare
\ncetineal`, din cauza cre[terii intensive a l`starilor, care se afl` \n
rela]ii negative cu cre[terea [i dezvoltarea mugurilor.
Produsul activit`]ii fotosintetice a frunzelor este \n cea mai mare
parte folosit la construirea noilor organe vegetative. O alt` parte este
consumat \n procesul fructific`rii. |n plant` nu se creeaz` condi]ii de
acumulare, ci dimpotriv`, se produce o oarecare insuficien]` a hidra-
]ilor de carbon, iar azotul intrat prin r`d`cini \n plant` d` na[tere la
substan]e azotate neproteice. Nevoia de azot a pomului \n aceast` faz`
este foarte mare [i paralel spore[te nevoia de potasiu [i fosfor. C`tre

214
Fenomene periodice \n ciclul anual de via]` al pomilor

sfâr[itul acestei fenofaze este necesar s` se administreze pomilor \n-


gr`[`minte suplimentare [i s` se \mbun`t`]easc` lucr`rile solului, \n
scopul regl`rii diferen]ierii mugurilor de rod.
N. D. Spivakovski arat` c` \n faza cre[terii incipiente [i a cre[te-
rii intensive a l`starilor, cre[terea este antagonic` fa]` de diferen]ierea
mugurilor florali.
|n aceast` fenofaz` nevoia pomului \n ap` [i substan]e hr`ni-
toare cre[te foarte mult.
Fenofaz` a III-a. |ncetinirea [i \ncetarea cre[terii l`starilor. Faza
a treia \ncepe din momentul \ncetinirii cre[terii l`starilor [i dureaz`
pân` la formarea mugurelui terminal \n vârful l`starului.
Cre[terile zilnice ale l`starilor sunt din ce \n ce mai mici, iar
formarea frunzelor se continu`, ele fiind mai dese [i ceva mai mici; se
atinge suprafa]a maxim` de absorb]ie a frunzi[ului. Mugurii se dez-
volt` mai repede, deoarece sunt mai pu]in concura]i de cre[terea
l`starului [i au la dispozi]ie cantit`]i mai mari de hran`, iar la sfâr[it
se formeaz` mugurul terminal. La unele specii [i \n unii ani, dup`
\ncheierea fenofazei a III-a, prin formarea mugurelui, terminal, are loc
a doua [i chiar a treia repriz` de cre[tere a l`starilor.
Pe toat` perioada cât du-
reaz` aceast` faz`, din cauza
temperaturii lor ridicate, la
pomi se intensific` transpira-
]ia, asimila]ia [i deci nevoia de
ap` este foarte mare. Se impu- A
ne ca prin lucr`rile agroteh-
nice aplicate solului s` se
favorizeze men]inerea apei \n
sol [i s` se aplice la nevoie iri-
garea pentru a completa ne-
voia de ap` a solului.
|n pomi, \n procesele
B C
biochimice de data aceasta nu D
mai predomin` hidroliza, ci Figura 10.1
sinteza substan]elor azotoase Fenofazele de cre[tere a organelor
[i hidrocarbonate. Prin inten- vegetative:
sificarea sintezei, \n ]esuturi A - dezmugurirea [i începutul cre[terii
se depun tot mai multe sub- l`starilor; B - cre[terea intensiv` a l`starilor;
stan]e de rezerv`, sub form` C - încetinirea [i încetarea cre[terii l`starilor;
de substan]e albuminoide, D - coacerea lemnului, cre[terea mugurilor
amidon, hemiceluloz` [i altele. [i preg`tirea plantelor pentru iernat.

215
POMICULTUR~ GENERAL~

Substan]ele elaborate de pomi prin fotosintez` servesc din ce \n


ce mai mult la dezvoltarea mugurilor, \ngro[area l`starilor etc.
|n aceast` faz` \ncepe [i procesul de diferen]iere a mugurilor
florali, care constituie prima faz` de dezvoltare a organelor florale.
Fenofaza a IV-a. Coacerea ]esuturilor [i preg`tirea plantelor
pentru iernat. Aceast` fenofaz` \ncepe cu formarea mugurelui termi-
nal [i se sfâr[e[te prin c`derea frunzelor.
La \nceputul fazei are loc mai mult coacerea ]esuturilor pomului,
care se termin` cu 1-2 luni \nainte de c`derea frunzelor. C`tre sfâr[itul
fenofazei, pomul \ncepe s` se preg`teasc` pentru iernat, acumulând
din ce \n ce mai multe substan]e de rezerv`, care se depun \n organele
sale (ramuri, trunchi, r`d`cini), care sporesc \n acest fel rezisten]a
pomului la ger.
Principalele activit`]i constau \n \ngro[area treptat` a membra-
nelor celulare, apari]ia stratului suberos pe l`stari [i \n depunerea
intens` a substan]elor de rezerv`, mai ales a hidra]ilor de carbon.
Nevoia de azot a plantelor se mic[oreaz`, dar sinteza substan]e-
lor proteice continu`. Activitatea fotosintezei scade ca intensitate, \n
schimb se accentueaz` fenomenul de \mb`trânire a plantei.
|n cursul fazei de coacere a ]esuturilor are loc \mb`trânirea
treptat` a frunzelor. Pentru sus]inerea activit`]ii fotosintetice a lor, \n
sol trebuie s` se g`seasc` substan]e nutritive suficiente. Potasiul
asigur` \ncetarea la timp a cre[terii, contribuie la coacerea lemnului
sporind rezisten]a la ger a pomului. Fosforul contribuie la diferen]ie-
rea mugurilor de rod.
C`derea frunzelor la pomi marcheaz` sfâr[itul perioadei de vege-
ta]ie [i are loc toamna, când temperatura aerului scade \n timpul
nop]ii sub 15°C, iar ziua este mai mic` de 12 ore.
C`derea frunzelor este precedat` de schimbarea culorii frunzelor
- cel mai des \n galben, alt`dat` \n diferite nuan]e de ro[u ca la p`r,
unele soiuri de cire[, sânger.
Ca \nceput al c`derii \n mas`, se socote[te momentul când sunt
scuturate 25% din frunze [i ca sfâr[it al c`derii, momentul când pe
pom nu r`mân decât frunze izolate.
C`derea frunzelor toamna este un fenomen normal [i necesar
pentru pomi. Ea este precedat` de retragerea substan]elor hidrocar-
bonate [i a unor substan]e minerale (N.P.K.), care se depun \n celelalte
organe ale pomului, m`rind concentra]ia sucului celular, fapt care
spore[te rezisten]a la ger a plantei.
C`derea prematur` a frunzelor sau r`mânerea lor pe pom pân`
toamna târziu este d`un`toare. |n primul caz, pierderea frunzelor poate

216
Fenomene periodice \n ciclul anual de via]` al pomilor

avea loc \n cursul verii din cauza secetei sau a parazi]ilor. Pomul \n
aceast` situa]ie \[i pierde fructele, nu poate acumula substan]e de
rezerv`, nu se diferen]iaz` mugurii florali, nu se coace lemnul nou [i ca
urmare nu poate rezista gerurilor.
Dac` toamna este c`lduroas` [i umed`, este posibil s` se formeze
[i alte frunze - re\ncepe cre[terea, pentru care pomul cheltuie[te
ultimele rezerve [i substan]e hr`nitoare, accentuându-[i mai mult
neajunsurile ar`tate mai sus. |n aceste cazuri, pomii sufer` \n timpul
gerurilor. Toate cre[terile anuale, lungi sau foarte scurte, trec prin
fazele descrise, deosebindu-se \ntre ele din punct de vedere biologic
prin raportul de cre[tere ce exist` \ntre diferite faze. De exemplu, la
l`starii mari, toate fazele cre[terii sunt clar exprimate, cea mai vizibi-
l` fiind faza cre[terii intensive. La ramurile de rod, respectiv la
smicea, nuielu[` etc, cea mai vizibil` este faza cre[terii ini]iale, \n
timp ce faza cre[terii intensive este slab exprimat`.
Raportul de cre[tere \ntre faze este modificat [i de perioadele de
vârst`. |n perioada de tinere]e predomin` faza cre[terii intensive,\n
timp ce \n perioada de rodire predomin` faza \ncetinirii cre[terii.

10.3. Fenofazele organelor de reproducere

Formarea rodului la pomi decurge \n mod succesiv [i se e[alo-


nâneaz` pe doi ani, \n sensul c` diferen]ierea mugurilor floriferi are loc
\n anul care precede fructificarea. }inând seama c` \n ciclul unui an se
dezvolt` fructele din mugurii anului precedent [i \n acela[i timp se for-
meaz` mugurii pentru rodul anului urm`tor, procesul rodirii pomilor
nu poate fi judecat separat \n timp. Aceasta cu atât mai mult cu cât pro-
cesul diferen]ierii mugurilor floriferi este \n strâns` dependen]` de
cantitatea de fructe existent` pe pom. (fig. 10.2 [i 10.3).
De[i se pot distinge numeroase faze ale procesului de fructifi-
care, importan]` mare pentru practic` au numai urm`toarele:
� fenofaza I: diferen]ierea mugurilor florali;
� fenofaza a II-a: \nfloritul [i legatul fructelor;
� fenofaza a IlI-a: cre[terea [i dezvoltarea fructelor;
� fenofaza a IV-a: coacerea fructelor.
Fenofaza I. Diferen]ierea mugurilor florali. Prin diferen]ierea
mugurilor florali se \n]elege procesul de transformare a mugurilor ve-
getativi \n floriferi. |nceputul acestei fenofaze are loc \n momentul
\ncetinirii cre[terii l`starilor (fenofaza a III-a vegetativ`) [i se con-
tinu` toamna, iarna [i pân` \n prim`vara anului urm`tor. Mugurii

217
POMICULTUR~ GENERAL~

floriferi, \n general, \ncep s` se formeze la \nceputul celei de a doua


jum`t`]i a perioadei de vegeta]ie - a treia decad` a lunii iunie [i \n
cursul lunii iulie.
Diferen]ierea mugurilor florali constituie un obiectiv foarte im-
portant al agrotehnicii pomicole. Ca atare, aceast` problem` a atras de
mult [i continu` s` atrag` [i ast`zi aten]ia oamenilor de [tiin]`, care
au studiat atât condi]iile de diferen]iere a mugurilor, cât [i procesul di-
feren]ierii [i alte aspecte ale acestei importante [i complexe probleme.
Formarea mugurilor florali a fost studiat` de mul]i cercet`tori,
astfel \n Rusia, cercet`ri complete privind formarea mugurilor florali
[i dezvoltarea p`r]ilor florii a efectuat L. M. Ro., care studiind perioa-
da de formare a mugurilor florali la m`r, p`r [i sâmburoase, a ajuns la
urm`toarele concluzii:
a) \n condi]ii naturale, formarea mugurilor florali are loc \n ge-
neral \n lunile iulie [i august.
b) \n unii ani se observ` schimb`ri \n perioadele de formare a
mugurilor florali.
c) mugurii florali \n diferite p`r]i ale pomului se formeaz` la date
diferite.
d) la o serie \ntreag` de soiuri se observ` paralelism \ntre \nflo-
rire [i formarea mugurilor florali. Soiurile care \nfloresc tim-
puriu \[i formeaz` mugurii florali mai devreme decât cele care
\nfloresc târziu.
Aceste concluzii au fost confirmate de cercet`rile lui N. G.
Veks1er, care a stabilit c` primul stadiu de formare al florilor \ncepe la
15-20 iulie.
Fiziologul german G. Klebs a emis p`rerea c` o condi]ie esen]ial`
pentru formarea mugurilor de rod este raportul favorabil \ntre
substan]ele hidrocarbonate [i cele minerale aflate \n plant` (raportul
C:N). Atunci când absorb]ia materiilor minerale din sol este intens`,
iar asimila]ia clorofilian` redus` [i deci raportul C:N se schimb` \n
favoarea azotului, planta cre[te mai mult vegetativ [i nu produce rod.
Invers, când asimila]ia clorofilian` se m`re[te, iar absorb]ia r`d`cini-
lor scade, planta trece la formarea mugurilor de rod, pentru c`
raportul C:N se schimb` \n favoarea carbonului.
Ca urmare a teoriei emise de G. Klebs, pomul rode[te \n urm`-
toarele situa]ii;
- când se taie o parte din r`d`cini, pentru c` se mic[oreaz`
accesul de sev` brut`;
- când se fac incizii inelare, pentru c` acestea re]in substan]e
hidrocarbonate \n ramuri;

218
A B C

D E E1

F F1 G

H I

Figura 10.2
Fenofazele fructific`rii la m`r:
A - mugur de rod \n repaus (unicolor);
B - dezmugurire;
C - \nfruzitul mugurilor florali;
D - apari]ia bobocilor;
E - boboci puncta]i de ro[u; E1 - apari]ia petalelor; J
F - prima floare deschis`; F1 - înfloritul \n mas`;
G - scuturarea petalelor;
H - fructe legate de m`rimea unei alune;
I - fructe legate de m`rimea unei nuci;
J - fructe mature (dup` Syngenta)

219
POMICULTUR~ GENERAL~

- când se apleac` sau


se curbeaz` ramurile, pen-
A B C D
tru c` prime[te mai mult`
lumin` [i atunci are loc o
asimila]ie fotosintetic` mai
intens`;
E F G H I - când se altoie[te pe
un portaltoi slab, pentru c`
Figura 10.3 atunci absoarbe mai pu]ine
Stadiile fenologice reper la piersic: materii minerale etc.
A - muguri \n stare de repaus; Dac` materiile hidro-
B - începutul umfl`rii mugurilor; carbonate se formeaz` \n
C - cr`parea solzilor [i apari]ia sepalelor; cantit`]i suficiente, \ns`
D - apari]ia petalelor; sunt \ntrebuin]ate pentru
E - începutul deschiderii florilor; alte nevoi, de exemplu pen-
F - floare deschis`; G - c`derea petalelor; tru cre[terea fructelor,
H - legarea fructelor; atunci pomul este \mpie-
I - dezvoltarea fructelor tinere dicat s` formeze muguri de
(dup` Fleckinger) rod. A[a explic` Klebs de ce
pomii, mai ales merii, perii,
prunii, nevoi]i \n acela[i
timp s`-[i dezvolte fructele [i s` formeze muguri de rod, nu pot rodi
\n fiecare an.
G. K. Karpov arat` c` mugurii florali se formeaz` mai devreme la
soiurile mai pu]in preten]ioase fa]` de c`ldur`, decât la cele cu cerin]e
mai mari. El leag` data \nceputului diferen]ierii mugurilor florali de
perioada termin`rii cre[terii l`starilor [i arat` c` toate condi]iile care
prelungesc cre[terea ramurilor \ncetinesc [i perioadele de formare a
mugurilor florali. Cercet`rile sale au ar`tat c` diferen]ierea p`r]ilor
florale are loc la o temperatur` mult mai sc`zut` de cca. 10-12°C, de-
cât cre[terea l`starilor.
N. G. Jucikov arat` c` pentru formarea mugurilor florali este
necesar` o intens` hr`nire mineral` [i apoi organic`.
|n ultimele decenii, cercet`torul sovietic P. K. Ursulenko a ajuns
la concluzia c` nu raportul \ntre carbon [i azot este factorul biochimic
care determin` formarea mugurilor de rod, ci \nsu[i bilan]ul azotic din
organismul vegetal sau, mai precis, raportul \ntre azotul albuminoid [i
azotul total (inclusiv cel aminic, amoniacal [i nitric).
Datele din tab. 10.1. arat` leg`tura dintre diferen]ierea mugu-
rilor florali [i sensul schimbului azotic la \nceputul diferen]ierii, \n
func]ie de intensitatea variat` a \nfloritului.

220
Fenomene periodice \n ciclul anual de via]` al pomilor

|n timp ce num`rul de muguri \nflori]i cre[te de la 20 pân` la


100% din num`rul total de muguri, con]inutul \n azot albuminoid
scade de la 75,1 la 54,1% din totalul substan]elor azotoase, cel aminic
cre[te de la 17,2 la 36,1%, iar procentul de noi muguri diferen]ia]i
scade de la 28% la 10% [i apoi la zero.
P. K. Ursulenko arat` c` \n momentul când azotul albuminoid
ajunge la 70-80% din totalul substan]elor azotoase din pom, mugurii
de rod se formeaz` \n propor]ie de circa 40% din totalul mugurilor.
Acest procent de muguri florali este suficient pentru o recolt` nor-
mal`; ei \ns` nu se pot forma decât atunci când fiec`rui fruct \i revin
50-70 de frunze, deci când \nc`rc`tura de rod nu este prea mare, iar
aparatul foliar destul de bogat.
Substan]ele proteice, care reprezint` produsul final al asimil`rii
azotului [i care au un rol determinant asupra diferen]ierii mugurilor
floriferi, se formeaz` \n plant` \n prezen]a hidra]ilor de carbon [i a
azotului. Cu cât cantitatea de substan]e hidrocarbonate \n plant` va fi
mai mare, cu atât sinteza substan]elor azotate pân` la proteine va fi
mai puternic`.
Dup` cum se [tie, \n plant` se desf`[oar` necontenit dou` pro-
cese contrare [i strâns legate \ntre ele: pe de o parte acumularea sub-
stan]elor - sinteza, iar pe de alt` parte consumul acestora - hidroliza.

Tabelul 10.1
Influen]a puterii de \nflorire asupra schimbului substan]elor proteice
\n ]epu[e [i asupra diferen]ierii mugurilor florali la m`rul Antonovka

Con]inutul diferitelor forme de Cantitatea


azot \n % din azotul total la \nceputul de muguri florali
Intensitatea diferen]ierii mugurilor florali din num`rul total
de \nflorire
Azot Azot Azot de muguri
proteic aminic amoniacal pe ]epu[e (\n %)
Ramur` cu puterea
75,1 17,2 2,0 28,0
de \nflorire de 20%
Ramur` cu puterea
71,3 17,1 2,2 21,8
de \nflorire de 40%
Ramur` cu puterea
67,4 20,8 1,8 10
de \nflorire de 60%
Ramur` cu puterea
60,1 27,1 1,2 0
de \nflorire de 80%
Ramur` cu puterea
54,1 36,1 1,2 0
de \nflorire de 100%

221
POMICULTUR~ GENERAL~

De predominan]a unuia sau altuia din aceste procese \n diferite faze


ale pomului depinde cantitatea de hidrocarbonate disponibile [i direct
legat` de aceasta, cantitatea de substan]e proteice.
|n faza ini]ial` [i \n faza activ` a cre[terii l`starilor, consumul de
substan]e necesar form`rii organelor vegetative - l`stari, frunze,
r`d`cini - este foarte mare. Paralel, pe pom se desf`[oar` faza \nfloririi
[i leg`rii fructelor, care consum`, de asemenea, cantit`]i foarte mari
de substan]` organic`. Aparatul foliar este \n acest timp incomplet
dezvoltat. |n plant` predomin` deci procesul de hidroliz`.
|ncepând din faza \ncetinirii cre[terii l`starilor [i pân` ce pomul
trece \n perioada de repaus relativ, consumul de substan]e necesare
procesului de cre[tere este din ce \n ce mai redus, fapt care permite
acumularea hidrocarbona]ilor. Totodat`, aparatul foliar atinge
suprafa]a maxim` [i sintetizeaz` cu toat` intensitatea.
|ntreg procesul de acumulare [i consum al substan]elor este
puternic influen]at de fondul agrotehnic pe care cre[te [i se dezvolt`
pomii.
|n primele faze ale cre[terii [i fructific`rii nu sunt [i nu se pot
crea condi]ii pentru a se forma cantit`]i disponibile de substan]e
proteice. Hidra]ii de carbon [i proteinele existente sunt folosite \n
procesul de cre[tere a noilor organe \n formare. Cu cât lipsa de hran`
se va resim]i mai mult \n plant` \n aceste faze, cu atât mai greu va
reu[i pomul, \n fazele ulterioare, s` schimbe raportul consumului \n
favoarea acumul`rii.
|ncepând din faza \ncetinirii cre[terii l`starilor, \n condi]iile
aprovizion`rii bune a pomului cu substan]e hr`nitoare [i ap` [i asigu-
r`rii unui aparat foliar bogat [i s`n`tos, se creeaz` \n plant` condi]ii
de acumulare a hidra]ilor de carbon care permit sinteza azotului pân`
la proteine. Intensitatea procesului de sintez` \ns`, pe lâng` o hr`nire
bun` a pomului [i o suprafa]` foliar` mare, mai depinde de consumul
necesar parcurgerii fazelor de fructificare pân` la maturarea fructelor.
Cu cât cantitatea de fructe legate pe pom va fi mai mare, cu atât
acumularea hidra]ilor de carbon este mai redus`, deci posibilitatea
form`rii proteinelor [i \n ultima faz` a mugurilor florali, este mai
mic`. |n consecin]`, \n anii cu recolte foarte mari, formarea mugurilor
de rod este grav stânjenit` sau chiar imposibil` \n cazul unor soiuri de
meri [i peri.
|n absen]a total` a fructelor la pomii intra]i pe rod, lipsind con-
sumul de substan]e necesar parcurgerii fazelor rodirii se creeaz` \n
plant` condi]ii deosebite pentru sintetizarea substan]elor proteice,
având ca urmare diferen]ierea unui num`r exagerat de muguri de rod.

222
Fenomene periodice \n ciclul anual de via]` al pomilor

Ace[tia dezvoltându-se \n anul urm`tor leag` o cantitate foarte mare


de fructe care consum` mult [i sl`besc rezisten]a plantei la condi]ii de
mediu nefavorabile.
O contribu]ie \nsemnat` \n studierea condi]iilor de dezvoltare a
mugurilor florali la m`r au adus cercet`rile \ntreprinse de I. A. Ko1omie].
El a stabilit c` pentru formarea mugurilor florali, la plantele dezvoltate
din punct de vedere stadial [i apte pentru rodire sunt necesare condi]ii
care s` asigure o cre[tere corespunz`toare a concentra]iei sucului celular
\n conurile de cre[tere ale tulpinii. Aceste condi]ii influen]eaz` asupra
dezvolt`rii mugurilor florali numai \n cazurile când celulele meristema-
tice ale punctelor de cre[tere se afl` \n stare de diviziune.
Dup` I. A. Kolomie] periodicitatea de rodire la m`r se datore[te
\n general, insuficien]ei apei sau azotului \n sol \n timpul verii.
|n urma cercet`rilor \ntreprinse privind formarea mugurilor
florali, I. A. Kolomie] ajunge la urm`toarele concluzii:
a) pomii \nmul]i]i pe cale vegetativ`, spre deosebire de puie]ii
stadiali tineri, sunt ap]i din punct de vedere stadial pentru a intra \n
perioada de rodire [i \n prezen]a condi]iilor necesare pot s` formeze
muguri florali \n orice perioad` de vârst`, \ncepând chiar de la un an.
b) mugurii florali la pomi \n condi]ii obi[nuite, naturale, se for-
meaz` \n anul precedent \nfloririi.
c) primele deosebiri morfologice dintre mugurii florali [i cei
vegetativi se observ` \n perioada de var`; \n timpul iernii se continu`
procesul cre[terii [i transform`rilor chimice \n mugurii florali.
d) perioadele form`rii [i diferen]ierii mugurilor florali depind
atât de soi, cât [i de condi]iile externe; cerin]ele plantelor \n ceea ce
prive[te condi]iile de cre[tere \n perioada form`rii [i diferen]ierii mu-
gurilor florali nu r`mân constante.
e) aplicarea complexului de m`suri agrotehnice care influen]ea-
z` condi]iile de hran`, regimul de ap` [i aer din sol [i condi]ioneaz`
cre[terea sistemului radicular, a aparatului foliar [i l`starilor poate
influen]a formarea mugurilor florali. De asemenea, formarea muguri-
lor florali poate fi modificat` prin aplicarea t`ierilor diferen]iate, r`ri-
rii florilor [i fructelor, alegerii corespunz`toare a portaltoiului [i prin
alte mijloace agrotehnice.
|n ceea ce prive[te cerin]ele plantelor fa]` de condi]iile externe,
\n special fa]` de temperatur`, \n diferite perioade ale form`rii [i dife-
ren]ierii mugurilor florali, datele din literatur` nu converg asupra unei
p`reri unitare.
Procesul de diferen]iere a mugurilor florali are loc obi[nuit \n a
doua jum`tate a verii, \ncepând cu mugurii rozetelor [i terminând cu

223
POMICULTUR~ GENERAL~

cei purta]i de l`starii crescu]i \n timpul verii. Des`vâr[irea form`rii


organelor sexuale, respectiv a staminelor [i pistilului, are loc \n
toamn` tarziu sau chiar \n prim`var` (fig. 10.4, 10.5, 10.6, 10.7).
Diferen]ierea mugurilor la pomi trece prin mai multe subfaze.
Faza premerg`toare. Const` \n dezvoltarea solzilor [i a frunzelor
acoperitoare, precum [i a bracteelor, la speciile cu muguri simpli, iar
la cele cu muguri mic[ti, faza de dezvoltare a solzilor [i frunzelor
acoperitoare, a forma]iunilor frunzadelor [i a rudimentelor de frunze
[i de stipele.
|n func]ie de hran`, num`rul solzilor este diferit de la o specie la
alta; la cire[ [i vi[in el poate fi de 10-50 de buc`]i.
Faza schimb`rilor \n conul de cre[tere al mugurilor. Prin diviziu-
nea celulelor meristematice \n timp de 5-8 zile, conul de cre[tere, mai
\ntâi, ia forma unui mamelon.
La cire[, vi[in, prun, conul de cre[tere se l`]e[te [i pe el apar, la
subsuoarele bracteelor, primordiile de flori ca ni[te mameloane, care
cu timpul se alungesc luând forma unor cilindri.
La m`r [i p`r, conul de cre[tere se l`]e[te, apoi, se ascute, dup`
care apar primordiile florilor, la \nceput asem`n`toare mameloanelor,
care pe urm` se dezvolt` luând forma de cilindri. Aceast` faz` dureaz`
8-16 zile la sâmburoase [i 12-30 zile la semin]oase.
Faza form`rii caliciului. Este asem`n`toare atât la sâmburoase
cât [i la semin]oase. Aceast` faz` \ncepe cu formarea unor proemi-
nen]e \n partea superioar` a cilindrilor, care treptat se transform` \n
sepale, formându-se astfel caliciul. Atât la sâmburoase, cât [i la semin-
]oase, formarea caliciului dureaz` 8-16 zile.
Faza form`rii corolei. |ncepe prin apari]ia a cinci proeminen]e
\ntre sepale, din care treptat se diferen]iaz` petalele. Procesul este
asem`n`tor la sâmburoase [i semin]oase [i dureaz` 4-8 zile.
Faza form`rii staminelor. |n interiorul corolei apar \ntâi proe-
minen]e mici, \n cercuri concentrice, a[ezate \n [ah.
La cire[ [i vi[in, de obicei, sunt 40 de stamine, câte 10 \n patru
cercuri. La m`r, p`r [i prun se g`sesc 20 de stamine, a[ezate \n trei
rânduri, la exterior 10, iar \n cele dou` rânduri interioare câte 5. Dup`
P. K. Ursu1enko, aceast` faz` la sâmburoase dureaz` \ntre 6-8 zile, iar
la semin]oase 18-55 zile.
Faza form`rii pistilului. La sâmburoase \n centru cre[te un
mamelon, din care apoi se diferen]iaz` pistilul. La semin]oase se for-
meaz` 5 mameloane din care vor rezulta 5 pistile, care cu timpul se
vor sub]ia, la baz`. |n timpul acesta, formarea staminelor, petalelor [i
sepalelor se termin`, iar ultimele sunt atât de lungi \ncât acoper` pis-

224
Figura 10.4
Organogeneza primordiilor florale la semin]oase (L. V. Vitkovski, 2003)

M`r

10.VIII 20.VIII 30.VIII 10.IX 20.IX 30.IX 20.X 2.XI

P`r

1.VIII 10.VIII 30.VIII 15.IX 30.IX 10.IX 2.X 19.XI

Gutui

10.XI 30.I 10.II 20.III 2.IV 20.IV 5.V

Figura 10.5
Organogeneza primordiilor florale la sâmburoase (L. V. Vitkovski, 2003)

Cais

31.VII 10.VIII 15.VIII 22.VIII 11.IX 31.X 30.XI

Piersic

30.VII 10.VIII 15.VIII 20.VIII 30.VIII 10.IX 30.IX

Prun

30.VII 10.VIII 20.VIII 30.VIII 15.IX 30.IX 2.XI

Cire[

20.VII 30.VII 10.VIII 20.VIII 25.VIII 30.VIII 20.IX 20.X

Vi[in

1.VII 30.VII 10.VIII 20.VIII 30.VIII 10.IX 20.IX 20.X

225
Figura 10.6
Organogeneza primordiilor florale la arbu[ti fructiferi (L.V. Vitkovski, 2003)
Coac`z negru

1.VIII 15.VIII 30.VIII 10.IX 20.IX 30.IX 21.X

Coac`z ro[u

15.VII 30.VII 10.VIII 20.VIII 20.IX 30.IX 2.X

Agri[

15.VIII 30.VIII 10.IX 20.IX 30.IX 21.X

Zmeur

30.VIII-12.IX 20.IX 30.IX 10.IX 20.X 2.XI 10.V

Mur f`r` spini

20.VII 1.VIII 10.VIII 20.VIII 10.IX 10.X 2.XI

Figura 10.7
Organogeneza primordiilor florale sp

la pomi cu ovar superior (1-6 [i pp stp


fp r
7a-10a) sau inferior [i semiinferior am
(1-6 [i 7b-10b); 1-10 - stadii ale 1 2 3 4 5 6
organogenezei;
am - meristem apical; p
fp - primordii florale;
cp sb
r - receptacul; ol se
sp - primordii ale sepalelor;
7a 8a 9a 10a
pp - primordii ale petalelor;
stp -primordii ale staminelor;
p
cp - primordii ale carpelelor;
ol - primordiile ovarului; sb
ol se
sb - locul semintelor; cp

p - polen; se - sac embrionar. 7b 8b 9b 10b

226
Fenomene periodice \n ciclul anual de via]` al pomilor

tilul [i staminele. Aceast` faz` dureaz` aproximativ o lun`, iar prim`-


vara se continu` diferen]ierea interioar` [i formarea celulelor sexuale.
Cercet`rile lui L. I. Sergheev [i I. A. Ko1omie] au ar`tat c`
dezvoltarea staminelor [i a pistilului pân` la formarea lor complet`
are loc \n timpul iernii la temperaturi sc`zute, \ns` nu mai jos de 8-
10°C. La temperaturi mai mari de 10°C, procesul de cre[tere [i diferen-
]iere a staminelor [i pistilului se opre[te.
|n momentul când mugurele florifer este gata pentru \nflorire,
planta trece printr-o perioad` când necesit` temperaturi mai mari de
10°C.

Fenofaza a II-a. |nfloritul [i legatul fructelor. |nflorirea are loc


prim`vara, din muguri floriferi diferen]ia]i \n anul precedent. Spre
deosebire de alte plante (anuale, bienale [i arbu[ti), pomii \nfloresc
\nainte de a-[i fi format frunzele sau când frunzele sunt destul de slab
dezvoltate. |n acest timp, r`d`cinile nu sunt intrate sau abia intr` \n
func]iune, astfel c` \nflorirea [i legatul fructelor au loc pe seama
substan]elor de rezerv` acumulate \n ]esuturi din anul precedent. Iat`
deci c` problema acumul`rii substan]elor de rezerv` condi]ioneaz`
necesitatea unei agrotehnici bune [i \n a doua jum`tate a verii.
Importan]a cre`rii condi]iilor pentru acumularea unor rezerve
cât mai mari, de hran` de c`tre pom, apar [i mai evidente dac` se ]ine
seama de consumul de substan]e hidrocarbonate \n procesul \nfloririi,
care este atât de mare, \ncât
Partea nou format`

o \nflorire abundent`, \n
lips` de hran` suficient`,
poate influen]a negativ
asupra leg`rii fructelor. De
Vegetativ

exemplu, la piersic 93% din


azotul folosit \n aceste faze
de cre[tere provine din
acumul`rile existente \n
Rozet`
Mugure

L`star
pomi.
|n timpul \nfloririi [i a
legatului fructelor predo-
min` procesele de hidroliz`
a substan]elor de rezerv`.
Mixt

Insuficien]a apei [i a sub-


stan]elor de rezerv` duce la
avortarea florilor. Procesele Figura 10.8
de sintez` a substan]elor Schema a dou` tipuri de muguri întâlni]i la p`r

227
POMICULTUR~ GENERAL~

hidrocarbonate [i azotoase sunt foarte reduse. Ele \nregistreaz` o


cre[tere abia dup` c`derea fiziologic` a fructelor, dac` pe pom n-au
r`mas prea multe fructe.
Azotul cap`t` o importan]` deosebit` prin faptul c` cerin]a de
acest element a pomilor cre[te brusc, \n timp ce \n sol, \n aceast`
epoc`, se g`se[te \n cantitate minim`, din cauza activit`]ii slabe a mi-
croorganismelor.
Insuficien]a azotului [i paralel a fosforului [i potasiului duc la
legarea unui procent mic de flori [i la c`derea unui num`r mare de
ovare (Fig. 10.8).
|nfloritul [i legatul fructelor cuprind mai multe subfaze, [i
anume: umflarea mugurilor florali, dezmugurirea, apari]ia butonilor
florali, \n`l]area [i r`sfirarea inflorescen]elor, \nfoierea butonilor,
deschiderea petalelor, scuturarea petalelor [i legarea fructelor.
Cunoa[terea acestor subfaze are importan]` mai ales pentru alegerea
momentului stropirii \mpotriva unor d`un`tori animali, cum sunt
g`rg`ri]a florilor de m`r, viespea prunului etc.
Timpul necesar de la \nfoierea mugurilor pân` la \nflorire
depinde de specie, soi, temperatur`, umiditate [i al]i factori.
|n condi]iile normale din ]ara noastr`, la o temperatur` de peste
8°C, m`rul are nevoie de aproximativ 22 de zile, p`rul de 20 de zile, iar
cire[ul de 15-17 zile pentru a-[i deschide florile. Când temperatura
scade sub 8°C sau umiditatea aerului este mare, \nflorirea \ntârzie.
Durata \nfloritului este, \n medie, de 9-12 zile la m`r, p`r, cire[,
prun [i numai de 7 zile la cais, fiind \n func]ie de aceia[i factori
enumera]i mai \nainte. La unele specii ca piersic si cais, \nflorirea are
loc \n lipsa complet` a frunzelor, la altele ca m`r, p`r [i adesea la prun
coincide cu apari]ia frunzelor, iar la câteva soiuri de prun [i la gutui
apari]ia frunzelor precede \nflorirea.
Legatul fructelor constituie una din subfazele hot`râtoare pen-
tru recoltele de fructe; condi]iile necesare pentru legatul fructelor
sunt aprovizionarea bun` cu hran` [i timpul favorabil.
Aceast` subfaz` este parcurs` integral sau \n cea mai mare
m`sur` tot pe seama substan]elor de rezerv`. Insuficien]a de hran` [i
consumul mare de substan]` organic` \n faza leg`rii fructelor poate
influen]a \n sens negativ mersul metabolismului azotului pentru o
perioad` lung` de timp, \n sensul neform`rii azotului proteic. Aceasta
se r`sfrânge asupra fazelor urm`toare [i \ndeosebi asupra diferen]ierii
mugurilor de rod.
La unele soiuri de prun (Pêche) [i mai ales la unele soiuri de p`r
(D. d'Angoulême), se \ntâmpl` adesea ca pomii s` \nfloreasc` abundent

228
Fenomene periodice \n ciclul anual de via]` al pomilor

[i s` nu lege, fenomene determinate de lipsa hranei \n timpul legatului


fructelor (N. Constantinescu [i Gh. Martin). Reducând la pomii din
soiul D. d'Angoulême num`rul total de muguri prin t`ieri, \naintea
pornirii vegeta]iei [i variind raportul \ntre num`rul de muguri flori-
feri [i vegetativi, autorii au demonstrat c` pomii cu num`rul redus de
puncte de vegeta]ie leag`, \n timp ce pomii martor avorteaz` toate
florile. Prin experien]e au demonstrat c` raportul numeric cel mai
favorabil, \n condi]iile date, \ntre mugurii floriferi [i cei vegetativi este
de 1 la 8,5. Rezultate bune s-au ob]inut [i prin aplicarea dozelor
m`rite de \ngr`[`minte.
|n afar` de asigurarea hranei, faza leg`rii fructelor nu poate avea
loc dac` florile nu au fost polenizate [i fecundate.
La majoritatea speciilor pomicole este necesar` o polenizare
\ncruci[at`, care se realizeaz` prin intermediul insectelor [i \n
propor]ie mare de c`tre albine. Rolul acestora \n procesul poleniz`rii
este foarte mare [i nu sunt de conceput livezi \n care s` se ob]in`
recolte mari, f`r` prezen]a coloniilor de albine \n apropierea lor.

Fenofaza a III-a. Cre[terea [i dezvoltarea fructelor. Dureaz` de la


terminarea legatului fructelor [i pân` la intrarea lor \n pârg`. Durata
acestei fenofaze este foarte variat` de la o specie la alta. La cire[, vi[in,
par]ial la soiurile timpurii de cais [i de piersic, fenofaza a treia coin-
cide cu cre[terea intensiv` a l`starilor sau/[i cu cre[terea intensiv` [i
cu \ncetinirea cre[terii l`starilor.
|n timpul acestei fenofaze are loc c`derea fructelor, numit` [i
c`derea din iunie sau fiziologic`, prin care planta pierde surplusul de
fructe legate, pe care nu le mai poate hr`ni.
|n fructe, \n aceast` perioad` procesele biochimice se caracteri-
zeaz` prin: prelungirea procesului de hidroliz`, prezen]a \n cantitate
mare \n fructe a acizilor organici [i substan]elor tanante, care dau gust
acru [i astringent fructelor, depunerea substan]elor hidrocarbonate
sub form` de amidon [i a celor pectice sub form` de pectoz`.
|n aceast` faz` fructele cresc intens, sunt tari, datorit`
amidonului [i pectozei din ]esuturile lor [i au gust acru.
Semin]ele necoapte ale fructelor secret` substan]e de cre[tere,
care stimuleaz` cre[terea pericarpului.
Fenofaza a IV-a. Coacerea fructelor. \ncepe dup` pârguire, când
fructele se \nmoaie [i \[i schimb` gustul [i culoarea. Dup` pârguire
urmeaz` coacerea propriu-zis`.
|n fruct \n aceast` subfaz` substan]ele pectice aflate pân` acum
sub form` de pectoz` \ncep s` se dizolve, transformându-se \n pectin`.

229
POMICULTUR~ GENERAL~

Ca atare, fructele \[i pierd t`ria [i se \nmoaie. Amidonul depus \n


fructele verzi se transform` \n glucoza [i fructoz`, iar fructele cap`t`
gust dulce.
|n procesul natural de coacere, fructele degajeaz` cantit`]i mici
de etilen` care m`resc permeabilitatea protoplasmei pentru oxigen,
intensificând activitatea fermen]ilor ce reduc amidonul [i substan]ele
pectice.
Cunoa[terea fenofazelor de cre[tere [i dezvoltare a pomilor, ca [i
procesele biochimice ce se petrec \n plant` \n fiecare faz` prezint` o
importan]` deosebit` \n stabilirea agrotehnicii diferen]iate, pentru
ob]inerea de recolte mari [i constante la pomi.

230
Cerin]ele
pomilor
[i arbu[tilor
fructiferi fa]`
de factorii
de mediu Capitolul 11

Ca toate plantele, pomii necesit` pentru via]a lor prezen]a si-


multan` a tuturor factorilor de vegeta]ie - lumin`, c`ldur`, hran`, ap`
[i aer. Ace[ti factori ac]ioneaz` nu izolat unul de altul, ci numai \n
complex, iar efectele lor se manifest` interdependent [i \ntr-o anumit`
propor]ie.
Cerin]ele pomilor [i arbu[tilor fructiferi fa]` de factorii de mediu
variaz` foarte mult \n raport cu specia, soiul [i portaltoiul, vârsta
pomilor, faza de vegeta]ie sau de repaus, prezen]a sau absen]a rodului,
con]inutul de clorofil` al frunzelor etc.
Cerin]ele fa]` de lumin`. Rolul luminii \n via]a pomilor este
foarte mare, c`ci numai \n prezen]a ei poate avea loc procesul de
fotosintez`. Lumina condi]ioneaz` viteza de cre[tere [i de formare a
organelor active aeriene ale plantei, ea influen]eaz` respira]ia [i
transpira]ia frunzelor [i determin` direc]ia de cre[tere a l`starilor.
Lumina solar` poate fi direct` sau difuz`, iar intensitatea ei de-
pinde de mai mul]i factori, ca: latitudinea [i longitudinea geografic`,
altitudinea, relieful [i expozi]ia terenului fa]` de soare, nebulozitatea,
direc]ia curen]ilor atmosferici, propriet`]ile solului respectiv, pozi]ia
p`r]ilor coroanei pomului fa]` de punctele cardinale (tab. 11.1) [.a. De
o mare importan]` este durata luminii diurne, de care este strâns
legat` reac]ia fotoperiodic` a pomilor.
Cantitatea de lumin` reflectat` de suprafa]a solului, depinde de cu-
loarea acestuia sau a materiei ce-l acoper`. Astfel, lumina reflectat` de
ap` constituie circa 1/6 din lumina total` ce o prime[te un pom, 1/12 când
culoarea solului este deschis` [i 1/26 când el este acoperit cu vegeta]ie.
Cerin]ele speciilor pomicole fa]` de lumin` sunt diferite. Mai
pu]in preten]io[i sunt arbu[tii fructiferi - zmeurul, coac`zul [i agri[ul.

231
POMICULTUR~ GENERAL~

Tabelul 11.1
Vara]ia intensit`]ii luminii \n func]ie de expozi]ia
fa]` de punctele cardinale
Direc]ia de unde vine Intensitatea luminii \n % fa]` de nord
lumina Cer senin Cer acoperit
Nord 100 100
Vest 119 123
Est 125 117
Sud 312 270

Cei mai preten]io[i fa]` de lumin` sunt: nucul, piersicul, cire[ul [i


caisul. M`rul, p`rul, prunul [i vi[inul ocup` o pozi]ie intermediar`
\ntre primele dou` grupe.
Nevoia de lumin`, deci [i rezisten]a la umbrire a speciilor [i soiu-
rilor de pomi se apreciaz` dup` desimea coroanei, intensitatea degar-
nisirii tulpinii [i a scheletului de ramurile roditoare [i al]i factori.
Speciile iubitoare de mult` lumin`, ca nucul [i cire[ul, au coroana rar`.
La un pom partea cea mai luminat` este periferia coroanei, iar
interiorul ei prime[te de 5 pân` la 20 de ori mai pu]in` lumin`.
Frunzele umbrite ale po-
Figura 11.1 milor sunt, de obicei, mai
Schema disponibilit`]ii luminii folosite pentru mari [i mai sub]iri, cele mai
fotosintez` \n interiorul coroanei unui pom expuse la lumin` fiind mai
(coroan` rotund`) mici [i mai groase. M`rul
(dup` E. Baldini, 1993) reac]ioneaz` fa]` de um-
brire [i prin alungirea pe-
]iolilor frunzelor sau inter-
71-100%
nodiilor l`starilor, fie [i a
51-70%
unora [i a altora \n acela[i
timp. Ramurile roditoare
31-50% din partea umbrit` a coroa-
nei, fiind insuficient hr`-
<30% nite, se usuc` prematur,
degarnisind baza coroanei.
Efectul luminii insufi-
ciente asupra l`starilor \n
cre[tere este etiolarea,
adic` lungirea l`starilor [i
pierderea din intensitatea
culorii lor verzi. Cel mai

232
Cerin]ele pomilor [i arbu[tilor fructiferi fa]` de factorii de mediu

bun exemplu \n aceast` privin]` \l


ofer` l`starii lacomi. Mugurii l`starilor
umbri]i sunt mai mici, incomplet dez-
volta]i, iar scheletul coroanei format \n
condi]ii de lumin` insuficient` este
lipsit de rezisten]a necesar` [i dureaz`
mai pu]in timp.
O alt` serie de procese biologice
se afl` \n direct` leg`tur` cu intensita-
tea luminii. Printre acestea se pot
aminti viteza transform`rilor chimice
\n celule, acumularea [i consumul de
substan]e organice [.a. Numero[i au-
tori subliniaz` condi]iile de lumin`
bogat` necesar` \n a doua jum`tate a
verii nu numai pentru colorarea fruc-
telor la speciile [i soiurilor cu coacere Figura 11.2
târzie, dar mai ales pentru favorizarea Sta]ie meteo autonom` instalat`
procesului de diferen]iere a mugurilor \n livad`
recoltei anului urm`tor [i preg`tirea
mai bun` a pomilor \n vederea iern`rii.
Cunoa[terea cerin]elor speciilor [i soiurilor de pomi [i de arbu[ti
fructiferi fa]` de lumin` este necesar` la amplasarea lor pe terenurile
\n pant`, \n raport cu punctele cardinale, la stabilirea distan]elor
optime de plantare, a desimii [i formei coroanei etc, precum [i \n
lucr`rile de zonare [i microzonare a pomiculturii. |n condi]iile ]`rii
noastre, cerin]ele pomilor [i arbu[tilor fructiferi fa]` de lumin` sunt
satisf`cute \n toate zonele pomicole.
Cerin]ele fa]` de c`ldur`. C`ldura este un alt factor de ve-
geta]ie deosebit de important, care condi]ioneaz` desf`[urarea proce-
selor de asimila]ie, respira]ie [i transpira]ie, parcurgerea fenofazelor,
postmatura]ia semin]elor, via]a latent` a pomilor \n timpul repausului
de iarn` etc.
Cantitatea de c`ldur`, pe care soarele o revars` pe P`mânt, de-
pinde de: situa]ia geografic`, orografia [i altitudinea locului, culoarea
solului, direc]ia vânturilor [i prezen]a unor obstacole \n calea lor etc.
Nevoile de c`ldur` ale pomilor [i arbu[tilor fructiferi sunt foarte
variate. Cei mai preten]io[i fa]` de c`ldur` sunt citru[ii, m`slinul [i
smochinul; \n ordine descrescând` urmeaz` migdalul, caisul, piersicul
[i apoi gutuiul, cire[ul [i nucul. Mai pu]in preten]io[i sunt alunul,
p`rul, prunul, vi[inul [i m`rul, iar \n urm` se plaseaz` c`p[unul,

233
POMICULTUR~ GENERAL~

Tabelul 11.2
Suma gradelor de temperatur` necesar` parcurgerii
unor faze ale cre[terii [i fructific`rii
Suma gradelor de temperatur` (ºC) necesare pentru
Specia Soiul Maturarea |ncheierea
Umflarea |nceputul
Dezmugurit fructelor ciclului de
mugurilor \nfloritului
(\nceput) vegeta]ie
Starking
77,8 376,1 2.913,0 3.594
Delicious
Golden
86,7 374,6 2.891,8 3.667
Delicious
Jonathan 80,2 377,8 2.866,6 3.653

Parmen auriu 91,2 388,2 2.758,8 3.633


M`r
Signe Tillisch 102,7 386,4 2.418,4 3.530

Gravenstein 110,1 311,0 2.202,1 3.614


Astrahan
71,0 325,3 1.415,8 3.680,6
ro[u
Clar alb 74,0 312,7 1.346.7 3.691,7
Vinete
17,3 227,8 293,7 2.581,4
române[ti
Prun Tuleu gras 86,5 179,7 201,5 2.109,8
Ro[ioare de
69,4 162,8 226,1 1.870,0
Ia[i
Cais 230,7 293,0

Piersic 196,0 373,6

Cire[ 182,2 314,8 974,2

Vi[in 170,8 327,0 1270,6

Nuc 229,8 435,0

Gutui 148,4 539,1

Zmeur 78,7 625,1 1218,4

Agri[ 42,0 229,0

Coac`z ro[u 86,9 243,8 1130,6

coac`zul, agri[ul [i zmeurul. Diferen]e mari exist` \ntre specii, ca de


exemplu: m`rul siberian poate rezista pân` la -40°C [i chiar -50°C, \n
timp ce m`rul paradis este v`t`mat la -30°C ... -35°C.
Aprecierea nevoii de c`ldur` la diferite specii [i soiuri de pomi se
exprim` prin suma gradelor de temperatur` necesar` pentru
parcurgerea \ntregii perioade de vegeta]ie sau numai a unor fenofaze
(tab. 11.2 [i tab. 11.3).

234
Cerin]ele pomilor [i arbu[tilor fructiferi fa]` de factorii de mediu

Tabelul 11.3
Varia]ia rezisten]ei la ger in func]ie de soi [i fenofaze la m`r
Golden Rome Yellow
Fenofaza Winesap Jonathan
Delicious Beauty Newton
Muguri \nchi[i, f`r` culoare -3.9° -3.9° -5° -5° -5°

Muguri \ntredeschi[i, u[or colora]i -3,9° -3,9° -3,9° -5° -5°

To]i mugurii cu boboci colora]i -3,3° -3,3° -3.9° -4,4° -4,4°

Boboci centrali \nflori]i -2.8° -3,3° -3.3° -3,9° -3,9°

|n plin` floare -2,2° -2,2° -2,2° -2,8° -2.8°

La c`derea petalelor -2.2° -2,2° -2.2° -2,2° -2,2°

Fructe legate mici -1.7° -1,7° -1,7° -1,7 -1,7°

Tabelul 11.4
Temperaturile limit` medii de rezisten]` la ger a diferitelor specii
Specia °C Specia °C

M`rul cultivat -35°...-36° Cire[ul cultivat -29°...-32°

P`rul cultivat -32°...-33° Vi[inul cultivat -30°

Gutuiul -28°... -30° C`p[unul cultivat -22°... -24°

Prunul cultivat -30°...-32° Smochinul cultivat -16°

Caisul cultivat -26°... -28° M`rul siberian -45°

Piersicul cultivat -24°... -26° P`rul de Ussuria -40°

E. Baldini [i B. Marangoni (1993), arat` c` dup` nevoia de frig [i


num`rul de ore corespunz`tor temperaturii inferioare lui 7°C, speciile [i
soiurile au necesar ridicat > 900 ore, mijlociu \ntre 700-900 ore, limitat
\ntre 400-700 ore, pu]in \ntre 200-400 ore [i mai pu]in de <200 ore.
|n practica culturii pomilor, un deosebit interes prezint`: tempe-
ratura minim` (pragul biologic) sub care vegeta]ia \nceteaz`, tempe-
ratura optim` [i temperatura maxim` peste care cre[terea \nceteaz`.
De asemenea, trebuie cunoscute optimul caloric, pe \ntreaga perioad`
de vegeta]ie [i temperatura optim` de asimilare clorofilian` la fiecare
specie. Astfel, optimul caloric al m`rului pentru perioada de vegeta]ie
este de 11 ... 19°C.
Influen]a temperaturilor joase asupra pomilor. Rezisten]a la ger
[i \nghe]uri. Cunoa[terea comport`rii speciilor [i soiurilor de pomi [i
arbu[ti fructiferi la ac]iunea temperaturilor sc`zute are o mare impor-
tan]` pentru procesul de produc]ie pomicol` din zona temperat`.

235
POMICULTUR~ GENERAL~

Rezisten]a la ger a speciilor depinde de \nsu[irile ereditare ale genoti-


pului, de vârsta pomilor, faza de vegeta]ie, portaltoi, agrotehnica
aplicat` [.a. Cea mai mare rezisten]` la ger o are m`rul siberian, dup`
care urmeaz` m`rul p`dure]. P`rul de Ussuria suport` geruri pân` la
-40°C, iar p`rul s`lbatic de pe litoralul M`rii Negre, ca [i sâmburoa-
sele, rezist` numai la -25 ... -30°C (tab. 11.4). Cel mai mult sufer` de
ger pomii tineri din pepinier`, din cauz` c` \[i \ncheie târziu vegeta]ia,
iar lemnul lor nu are timp suficient pentru a se matura bine. Ceva mai
pu]in decât ace[tia sufer` pomii tineri din planta]iile noi [i mai pu]in
pomii b`trâni. Cei mai rezisten]i la ger sunt pomii \n plin` putere de
vârst`, exceptând anii când au fost supra\nc`rca]i cu fructe.
|n cursul perioadei de repaus, rezisten]a pomilor variaz` foarte
mult, \n func]ie de faza \n care se g`se[te: \nceputul repausului, repau-
sul adânc de iarn` sau repausul for]at, la sfâr[itul iernii. Astfel, caisul
poate degera \ndat` dup` c`derea frunzelor la -10°C ... -12°C; \n perioa-
da repausului adânc rezist` la -27°C ... -28°C; iar spre sfâr[itul iernii la
-14°C ... -15°C. Rezisten]a sc`zut` a pomilor imediat dup` c`derea
frunzelor se explic` prin aceea c` \n aceast` faz` con]inutul \n ap` al
]esuturilor cre[te, \ntrucât nu mai are loc transpira]ia prin frunze.
Temperaturile joase pot produce asupra pomilor urm`toarele
efecte:
� Degerarea vârfurilor ramurilor anuale are loc mai ales la pomii
tineri din pepinier` [i din planta]iile noi, datorit` faptului c` vegeta]ia
se prelunge[te pân` târziu \n toamn`, ]esuturile plantei nu au timp s`
se matureze [i r`mânând cu un con]inut mare de ap`, sunt afectate de
primele geruri care survin.
� |nnegrirea lemnului se produce când sunt afectate ]esuturile
razelor medulare, cele mai sensibile fa]a de ger. Obi[nuit ea are loc
toamna târziu sau la \nceputul iernii, când survin geruri bru[te.
� Degerarea scoar]ei [i, eventual, a lemnului tân`r se poate
produce:
- la baza ramurilor, unde gerurile mari de iarn` afecteaz` scoar]a
[i lemnul tân`r; ramurile afectate de ger nu mor, dar prim`vara por-
nesc \n vegeta]ie cu \ntârziere, iar vara vegeteaz` slab;
- pe tulpin` [i anume la mijlocul ei, pe partea dinspre sud, sud-
vest sau sud-est, unde apar pl`gi mai mari sau mai mici denumite
arsuri de iarn`. Aceste pl`gi sunt consecin]a oscila]iilor mari de tem-
peratur` din timpul iernii care duc la pieirea a sute de mii de pruni,
cire[i, cai[i [i peri;
- la baza tulpinii, unde are loc a[a-numita putrezire a coletului,
datorit` faptului c` aceast` parte a pomului se \nc`lze[te cel mai

236
Cerin]ele pomilor [i arbu[tilor fructiferi fa]` de factorii de mediu

puternic [i tot ea se r`ce[te cel mai tare, iar pe de alt` parte coacerea
]esuturilor de lemn [i de scoar]` \ntârzie cel mai mult tocmai \n aceas-
t` regiune. Ca urmare, gerul afecteaz` foarte des aceast` parte a
tulpinii, cu producerea de pl`gi fie numai \n scoar]`, fie \n scoar]` [i
\n lemnul tân`r.
Cr`p`turile de ger se \nregistreaz`, de obicei, \n urma sc`derilor
mari [i bru[te de temperatur`, care provoac` contractarea lemnului la
suprafa]`. La pomii \n vârst` aceste cr`p`turi, obi[nuit, se produc
radial, iar la pomii tineri ele sunt circulare, ca efect al desprinderii
inelelor anuale de lemn [i \ndep`rt`rii lor unele de altele.
Dezlipirea scoar]ei tulpinii [i a ramurilor se produce prin
degerarea ]esutului cambial spre sfâr[itul iernii. Obi[nuit \n timpul
iernii ]esutul cambial prezint` o rezisten]` mare la ger. Spre sfâr[itul
iernii \ns` acest ]esut \[i pierde c`lirea cel dintâi [i \n cel mai mare grad,
astfel \ncât la revenirea unor geruri mari se \ntâmpl` ca ]esutul cambial
s` degere [i ca urmare scoar]a se desprinde de pe lemn. Uneori scoar]a
crap` [i totodat` se desprinde, \ncât trunchiul este dezbr`cat de scoar]`.
Degerarea mugurilor. Mugurii vegetativi prezint` o rezisten]`
mare la ger; excep]ie de la aceast` regul` fac mugurii de piersic [i
adesea cei de cais. Mai slab rezisten]i sunt mugurii floriferi [i aceasta
mai ales spre sfâr[itul iernii, când pomii intr` \n perioada de repaus
for]at. |n timpul iernii, rezisten]a mugurilor floriferi este destul de
mare; de pild` mugurii floriferi de m`r rezist` la -32°C ... -40°C; cei de
prun de la -19°C pân` la -34°C; cei de piersic pân` la -24°C ... -25 °C.
Mugurii floriferi devin deosebit de vulnerabili \n cazul sc`derilor
brusce de temperatur` (tab. 11.5).
La mugurii floriferi, partea cea mai sensibil` este pistilul, iar
dup` \nflorire ovarul fecundat (tab. 11.6). |nnegrirea pistilului \n inte-
riorul mugurului floral, \n timp ce toate celelalte p`r]i ale florii r`mân

Tabelul 11.5
Rezisten]a la ger a mugurilor floriferi de vi[in \n func]ie de natura \nghe]ului
Num`rul total al Muguri
Soiul Natura gerului Data
mugurilor distru[i %

Montmorency Ger progresiv pân` la - 20 °C 2.III 163 3

Montmorency Ger brusc -20°C 29.11 130 96

Early Richmond Ger progresiv pân` la - 20 °C 9.1II 297 5

Early Richmond Ger brusc -20°C 14.III 263 98

(dup` W. H. Chandler)

237
POMICULTUR~ GENERAL~

Tabelul 11.6
Varia]ia rezisten]ei la ger pe specii [i fenofaze
Rezisten]a la ger \n fenofaza:
Specia
Boboci \n faza
Plin` \nflorire Fructe tinere
de colorare
M`r -3,9° -2,2° -1,7°

Piersic -3,9° -2,8° -1,1°

Cire[ -2,2° -2,2° -1,1°

P`r -3,9° -2,2° -1,1°

Prun -3,5° -2,2° -1,1°

Cais -3,9° -2,2° -0,6°

intacte, se \nregistreaz` la cais, piersic, cire[, vi[in [i p`r la \nceputul


prim`verii, \nainte sau chiar \n timpul \nfloritului. |n func]ie de
stadiile de dezvoltare rezisten]a la temperaturile sc`zute este diferit`,
\n stadiul C - \nfrunzitul mugurilor florali pân` la -7°C; \n stadiul C3 -
la dezmugurit pân` la -5,5°C; \n stadiul D - apari]ia bobocilor pân` la
-4,3°C; \n stadiul E - buton roz pân` la -2°C; \n stadiul E2 - alungirea
pedunculului [i \nfoierea corolei pân` la -2°C; \n stadiul F - prima
floare deschis` pân` la -0,5°C.
Rezisten]a la ger a r`d`cinilor este mult mai sc`zut` decât a
p`r]ii aeriene, fapt explicabil prin aceea c` r`d`cinile sunt adaptate la
un mediu deosebit de cel aerian, caracterizat mai ales prin temperaturi
mai ridicate iarna [i mai sc`zute vara, deci cu amplitudine mai mic`.
Ritmul de formare a r`d`cinilor este de asemenea deosebit,
parcurgerea fenofazelor de c`tre r`d`cini nu este sincron` cu fenofa-
zele p`r]ii aeriene. Ca o consecin]` a acestor deosebiri [i optimul
caloric al sistemului radicular este deosebit de cel al p`r]ii aeriene.
Rezisten]a r`d`cinilor variaz` [i ea \n func]ie de fenofaz`, de
grosimea r`d`cinilor [i de adâncimea la care se g`sesc \n p`mânt.
Limitele de rezisten]` la ger a r`d`cinilor sunt: la m`r -7°C ... -12°C, la
p`r -11°C, la piersic -10°C, la vi[in -14°C, la coac`z -15,5°C, la agri[ -
18°C, la mahaleb -18°C.
|n cultura pomilor din ]ara noastr`, destul de frecvent au loc
\nghe]uri de revenire, la sfâr[itul iernii, care compromit mugurii flo-
rali la cais [i par]ial la piersic.
Mai rare [i mai mici sunt prejudiciile pe care le produc culturilor
de pomi [i arbu[ti fructiferi temperaturile \nalte din cursul verii. Când
ar[i]ele dep`[esc 32 ... 35°C [i mai ales când sunt \nso]ite de vânturi

238
Cerin]ele pomilor [i arbu[tilor fructiferi fa]` de factorii de mediu

uscate, unele soiuri de pomi pierd o parte din fructe [i par]ial frun-
zi[ul. Efectele temperaturilor \nalte sunt [i mai grave când ar[i]a este
\mbinat` cu secet`.
Cerin]ele fa]` de ap`. Se cunoa[te c` apa ca factor de vegeta]ie
are un rol hot`r\tor \n via]a pomilor. Apa intr` \n compozi]ia tuturor
organelor, \n propor]ie de pân` la 75% \n frunze, ramuri [i r`d`cini [i de
circa 85% \n fructe. Ea vehiculeaz` substan]ele minerale \n sol [i \n
plant` [i face parte din constitu]ia molecular` a numeroaselor substan]e
organice. O cantitate foarte mare de ap` este \ntrebuin]at` de pomi
pentru \ndeplinirea func]iei de transpira]ie. |n concep]ia modern` despre
complexul sol [i plant`, apa este considerat` ca element de fertilitate.
Cantit`]ile de ap` folosite de plant` pentru transpira]ie sunt
exprimate prin coeficientul de transpira]ie, care reprezint` cantitatea
de ap` ce trebuie s` treac` prin frunzele plantelor, ca acestea s`
produc` o unitate de substan]` uscat`.
Cele mai mari cerin]e fa]` de ap` de peste 700 mm precipita]ii
anual le au arbu[tii fructiferi. Pe locul al doilea se plaseaz` gutuiul,
m`rul [i prunul, care necesit` peste 650-700 mm precipita]ii anual.
P`rul, nucul, cire[ul [i vi[inul dau rezultate bune \n zone cu peste 600
mm precipita]ii anual. Exigen]e mai mici fa]` de ap` - peste 500 mm
anual - au piersicul, caisul [i migdalul. |n toate fenofazele hot`râtor
este bilan]ul general al umidit`]ii, adic` raportul \ntre apa absorbit` [i
cea evaporat` din plant`, care niciodat` nu trebuie s` r`mân` mult`
vreme inferioar` unit`]ii.
Necesarul fa]` de ap` variaz` \n func]ie de vârsta pomului, di-
mensiunile coroanei [i a sistemului radicular, de concentra]ia solu]iilor
nutritive din sol, de structura [i umiditatea solului, de cantitatea preci-
pita]iilor atmosferice, viteza vântului, intensitatea luminii, m`rimea
recoltelor [i al]i factori.
Pomii tineri au coeficientul de transpira]ie mai mare decât cei
b`trâni, de asemenea pomii cu rod fa]` de cei f`r` rod. Cu cât umidi-
tatea solului este mai ridicat` cu atât coeficientul de transpira]ie
pentru aceea[i plant` este mai mare; pe de alt` parte, pe solul mai
s`rac \n substan]e nutritive coeficientul de transpira]ie cre[te mult.
Sporirea concentra]iei solu]iei din sol prin ad`ugarea de \ngr`[`minte,
cu condi]ia asigur`rii cantit`]ilor de ap` necesare pomului, are ca
efect mic[orarea coeficientului de transpira]ie. Vânturile mai puter-
nice, intensitatea mai mare a luminii, umiditatea atmosferic` redus`
m`resc coeficientul de transpira]ie.
|n prima jum`tate a perioadei de vegeta]ie, nevoia de ap` a pomilor
este, \n general, mai mare decât spre sfâr[itul verii [i toamna. |n timpul

239
POMICULTUR~ GENERAL~

\nfloritului pomii au nevoie de mai pu]in` ap`, de asemenea \n timpul


coacerii fructelor [i la c`derea frunzelor. Dimpotriv`, \n timpul cre[terii
intense a l`starilor [i a fructelor, nevoia de ap` este cea mai mare. |n
celelalte fenofaze cerin]ele pomilor pentru ap` se situeaz` \ntre aceste
extreme.
Limita inferioar` de umiditate \n sol, pân` la care este posibil`
via]a pomilor, se indic` prin coeficientul de ofilire, care reprezint`
raportul \ntre cantitatea de ap` [i greutatea p`mântului uscat, la care
pomii \[i pierd \n mod ireversibil turgescen]a ]esuturilor.
Din punct de vedere fiziologic, insuficien]a apei \n sol are ca
efect imediat \nchiderea stomatelor, sc`derea turgescen]ei celulelor [i
\ncetinirea tuturor proceselor metabolice. Dac` lipsa de ap` persist`,
se produce ofilirea p`r]ilor verzi ale plantei, \ncepând cu organele cele
mai suculente, c`derea fructelor, a frunzelor, iar apoi, pe m`sura
cre[terii deficitului de ap`, are loc mai \ntâi uscarea par]ial` [i apoi
uscarea total` a pomului.
Insuficien]a apei din sol reduce cre[terea l`starilor, dezvoltarea
frunzelor, m`rimea [i calitatea fructelor [i scurteaz` durata de via]` a
r`d`cinilor active sau frâneaz` cre[terea de toamn` a acestora. |n con-
secin]`, vigoarea pomilor scade, regularitatea produc]iei [i m`rimea
recoltelor nu mai sunt asigurate, pomii \mb`trânesc prematur, iar
durata lor de via]` este scurtat`.
Rezisten]a la secet` a pomilor este destul de ridicat`. Cu toate c`
cerin]ele lor fa]` de umiditate sunt mai ridicate decât la cele mai multe
culturi agricole, pomii rezist` la insuficien]a umidit`]ii mai mult [i
vreme mai \ndelungat` decât culturile agricole, datorit` sistemului lor
radicular foarte dezvoltat. Totu[i, \n condi]ii de secet` puternic` [i
persistent` se produce [i la pomi o sc`dere cantitativ` [i calitativ` a
produc]iei, uneori [i compromiterea total` a acesteia sau chiar uscarea
\n mas` a plantei.
Excesul de umiditate \n sol [i atmosfer` nu este de asemenea, fa-
vorabil \ntrucât duce la \nr`ut`]irea aera]iei \n sol, fapt ce determin`
\ncetinirea activit`]ii normale a r`d`cinilor pomilor [i dereglarea ab-
sorb]iei apei, ca urmare [i hidratarea ]esuturilor, provoacând sc`derea
concentra]iei de zah`r \n fructe [i chiar alterarea lor prematur`.
Cerin]ele fa]` de aer. |n via]a pomilor, ca [i a celorlalte plante,
aerul are un rol hot`râtor, mai ales prin bioxidul de carbon, folosit \n
asimila]ie [i prin oxigenul necesar pentru respira]ia organelor aeriene
[i a celor subterane. Dup` cercet`rile lui B. N. Makarov, 38-70% din
bioxidul de carbon necesar proceselor de fotosintez` poate fi absorbit
din aerul aflat \n sol.

240
Cerin]ele pomilor [i arbu[tilor fructiferi fa]` de factorii de mediu

|n planta]iile de pomi [i mai ales \n coroanele pomilor este ne-


cesar s` se men]in` o mi[care permanent` a aerului pentru a preveni
excesul de umiditate atmosferic`. Din acest punct de vedere, terenu-
rile \n pant` sunt cele mai favorabile, pentru c` aci are loc o mi[care
a maselor de aer chiar \n absen]a vântului. Dup` ele vin terenurile
plane [i platourile, unde mi[carea aerului se face destul de u[or, la cea
mai mic` adiere de vânt. Mai pu]in favorabile sunt depresiunile [i
locurile joase. Astfel se explic` de ce \n aceste locuri, din regiunile mai
ploioase, bolile criptogamice atac` mai puternic, iar r`d`cinile pomilor
cresc mai slab [i \n consecin]` pomii rodesc mai pu]in.
Mi[carea prea puternic` a aerului, mai ales când acesta este
uscat, este defavorabil` pomilor. Aerul uscat influen]eaz` negativ
pomii prin aceea c` provoac` pierderea apei din ]esuturi [i mai ales
din sol, unde \n frecvente cazuri apa se g`se[te [i a[a \n deficit. |n plus,
aerul uscat, aflat \n mi[care, produce uscarea secre]iei de pe stigmate
[i defavorizeaz` polenizarea. In zilele cu vânt, albinele nu p`r`sesc
stupii [i, ca atare, nu se poate realiza polenizarea \ncruci[at`.
Vânturile slabe au efect favorabil prin aceea c` dup` ploi usuc`
repede frunzi[ul de ap` [i \mpiedic` dezvoltarea bolilor criptogamice;
\n timpul \nghe]urilor \mpr`[tie aerul r`cit [i mic[oreaz` efectul lui
d`un`tor; \n perioadele cu ar[i]e mari de var` produc adieri
r`coritoare.
Chiar când nu sunt uscate, vânturile puternice pot produce [i
alte pagube pomiculturii, ca ruperea ramurilor [i a l`starilor, \nclina-
rea [i dezr`d`cinarea pomilor, scuturarea fructelor etc. |n timpul
iernii, vânturile agraveaz` mult efectele temperaturilor sc`zute.
Influen]a reliefului. |n leg`tur` cu cerin]ele pomilor fa]` de
factorii climatici trebuie subliniat rolul reliefului terenului, care mo-
dific` mult ace[ti factori. Este [tiut, c` pantele uniforme [i cu
expozi]ie favorabil`, \n general relieful deluros, sunt mai favorabile
pentru cultura pomilor decât solurile plane [i mai ales cele joase. Pe
pante se creeaz` condi]ii mai favorabile pentru drenajul apelor [i cel
aerian, acolo mai rar se produc brume [i mai slab atac` bolile
criptogamice.
Cerin]ele fa]` de sol. Solul este sursa de s`ruri minerale pentru
pomi, substan]e care intr` \n compozi]ia pomilor \n propor]ie de 1-2%
fa]` de materia brut` sau de 6,5% fa]` de cea uscat`. Substan]ele
minerale [i azotul sunt extrase din sol sub form` de compu[i anorga-
nici; uneori \ns` sunt folosi]i [i o serie de compu[i organici ai azotului,
ca aminoacizii, asparagina, acidul nucleinic [.a., din care plantele
extrag azotul \n mod direct.

241
POMICULTUR~ GENERAL~

Azotul, fosforul [i potasiul sunt elementele care se reutilizeaz`,


adic` toamna, \nainte de c`derea frunzelor, aceste elemente trec din
frunze \n ]esuturile tulpinii [i ale r`d`cinii, iar prim`vara urm`toare
sunt din nou folosite de c`tre plant`. Spre deosebire de acestea, calciul
se depoziteaz` \n ]esuturi [i nu mai poate fi reutilizat. El se acumu-
leaz` \n lemnul b`trân [i este \ndep`rtat din livad` odat` cu scoaterea
pomilor. De asemenea, fierul este un element care se imobilizeaz`
chiar \n frunze, [i nu poate migra din frunzele mature sau b`trâne
spre cele tinere. Ca o consecin]` a acestui fapt [i a lipsei fierului din
sol, apare cloroza frunzelor tinere la pomi [i \nro[irea fructelor.
Azotul prezint` o importan]` deosebit de mare \n via]a pomilor,
iar \n unele procese, cum sunt cele legate de cre[tere, ca [i de repro-
ducere (diferen]ierea mugurilor florali, legatul fructelor etc.), azotul
devine factor diriguitor. Insuficien]a azotului provoac` \ncetinirea [i
\ncetarea cre[terii l`starilor [i a r`d`cinilor, sl`birea \nfloritului [i
fructific`rii, c`derea prematur` a frunzelor. Excesul de azot deter-
min` cre[terea vegetativ` prea puternic`, \nflorirea redus` [i
dezvoltarea mai slab` a fructelor. Influen]a azotului asupra pomilor
depinde [i de forma sub care este administrat. Astfel, azotul nitric
favorizeaz` mai bine diferen]ierea mugurilor decât azotul amoniacal
(tab. 11.7). Ciclul intern al azotului la pomi se \ncheie odat` cu \mb`-
trânirea [i c`derea frunzelor \n toamn`, când are loc [i retranslocarea
N, cuprins` \ntre 21% [i 78%. (fig. 11.3)
Fosforul are, de asemenea, un rol foarte mare \n via]a pomilor.
|n lipsa lui nu are loc trecerea amidonului \n zah`r, sl`be[te cre[terea
r`d`cinilor active, a l`starilor [i frunzelor, care cap`t` nuan]e cenu[ii
sau apar pe ele pete ro[cate [i violete. Insuficien]a fosforului sl`be[te
diferen]ierea mugurilor, fructele r`mân mici [i acre, c`derea frunzelor

Tabelul 11.7
Cantitatea medie de macroelemente absorbite din sol de unele culturi
pomicole (date orientative \n kg/ha anual, la pomi \n produc]ie)

Cultura Azot Fosfor Potasiu Calciu Magneziu

M`r 80-120 25-40 100-170 175-190 35-40

P`r 80-120 25-30 90-150 200-210 25-35

Piersic 90-160 30-50 100-170 150-160 40-50

242
Cerin]ele pomilor [i arbu[tilor fructiferi fa]` de factorii de mediu

Figura 11.3 PRIM~VARA


Ciclul anual
al acumul`rii
consum / absorb]ie prin r`d`cini
[i consumului
de azot la pomi

acumulare

ramuri;
IARNA trunchi; frunze VARA
r`d`cini

acumulare

translocare

absorb]ie \n r`d`cini

TOAMNA

are loc mai devreme, scade rezisten]a la ger a pomilor. Excesul de


fosfor provoac` gr`birea coacerii fructelor [i insuficien]a unor ele-
mente ca potasiul, fierul [i zincul.
Potasiul \ndepline[te un rol important \n procesele de asimilare.
|n lipsa par]ial` a potasiului tulpina pomilor nu se \ngroa[`; cre[terea
l`starilor, frunzelor [i r`d`cinilor active sl`be[te; culoarea frunzelor
cap`t` o nuan]` bronzat`, iar marginile lor se usuc`; fructele r`mân
mici [i se coc cu \ntârziere; starea fizic` a coloizilor protoplasmei se
\nr`ut`]e[te [i scade rezisten]a la ger a pomilor. Când potasiul se g`-
se[te \n exces, pe fructe apar adesea un fel de arsuri, iar din con]inutul
lor lipsesc calciul, magneziul [i manganul. (tab. 11.8)
Calciul este necesar pomilor chiar de la \ncol]irea semin]elor,
pentru c` el mobilizeaz` mai bine substan]ele de rezerv`. Calciul re-
gleaz` raportul dintre celelalte elemente nutritive, adic` asigur` echi-
librul fiziologic \n solu]iile nutritive. |n prezen]a lui, efectul nociv al
excesului de magneziu, de aluminiu, de fier sau de mangan este anihi-

243
POMICULTUR~ GENERAL~

Tabelul 11.8
Raportul indicativ \ntre cantitatea principalelor macroelemente
absorbite din sol \n rela]ie cu vârsta plantei

Stadiu Azot Fosfor Potasiu

Plante tinere 3 1 2

Plante adulte 2 1 3

Plante \n vârst` 2 1 2

Tabelul 11.9
Cantitatea medie de microelemente absorbite din sol de unele culturi
pomicole (date orientative \n kg/ha anual la pomi \n produc]ie)

Cultura Fier Magneziu Cupru Zinc Bor

M`r 0,9 1,3 2,5 1,4 2,2

P`r 1,3 1,4 1,8 1,6 2,0

lat. El favorizeaz` asimilarea normal` a azotului amoniacal. Insufi-


cien]a calciului provoac` uscarea vârfurilor l`starilor, ofilirea pedun-
culilor florali [i oprimarea sitemului radicular. Excesul de calciu inhi-
b` absorb]ia potasiului, magneziului, zincului, manganului, borului.
Deoarece calciul nu se reutilizeaz`, con]inutul lui \n lemn cre[te pe
m`sur` ce pomul \mb`trâne[te. |n schimb, con]inutul calciului \n
fructe este relativ mic, afar` de fructele arbu[tilor fructiferi.
Magneziul este un element esen]ial, deoarece intr` \n compozi]ia
clorofilei. Insuficien]a magneziului, ca [i a fierului, favorizeaz` cloro-
za [i c`derea prematur` a frunzelor; excesul lui este corelat cu
insuficien]a calciului.
Dintre microelemente important pentru pomi este mai ales borul,
a c`rei insuficien]` opre[te cre[terea vârfurilor l`starilor [i favorizeaz`
formarea ]esutului rugos \n fructe, mai ales la mere (tab. 11.9).
Fa]` de reac]ia solului, pomii [i arbu[tii fructiferi prezint` destul
de mare capacitate de adaptare, \ncât rareori se \ntâmpl` ca reac]ia
solului s` fie cauza nereu[itei unei culturi. Totu[i, cele mai bune sub
acest raport sunt solurile neutre sau slab acide [i uneori slab alcaline
(pentru piersic, cais, cire[, migdal).

244
Cerin]ele pomilor [i arbu[tilor fructiferi fa]` de factorii de mediu

Fa]` de adâncimea apei freatice cerin]ele pomilor variaz` \n func]ie


de specie (tab. 11.10). Influen]a adâncimii apelor freatice, ca [i influen]a
apelor de la suprafa]` asupra cre[terii r`d`cinilor este foarte mare.
Nivelul ridicat al apelor freatice nu numai c` nu las` r`d`cinile
verticale s` p`trund` \n adâncime, dar foarte adesea provoac` o
\ntoarcere a acestora spre suprafa]`, unde solul este mai bine aerat.
Când planta]iile se inund` pe timp mai \ndelungat, prin rev`r-
sarea apelor din ploi sau prin neevacuarea apelor provenite din topirea
z`pezilor, ca [i \n cazul când se irig` cu cantit`]i excesive de ap`, sau
când se ridic` mult nivelul apelor freatice, pomii sunt pu[i \n condi]ii
de via]` anormale, datorit` \nr`ut`]irii aera]iei solului [i a vie]ii mi-
crobiene. |n astfel de condi]ii, r`d`cinile pomilor, care obi[nuit au
culoarea cafeniu-deschis, \ncep s` se \nnegreasc` [i s` capete nuan]e
vine]ii; scoar]a lor se afâneaz`, pe alocuri apar umfl`turi [i pân` la
urm` pier.
Un alt factor legat de sol [i foarte necesar vie]ii pomilor este
rizosfera, care cuprinde, dup` F. Kurbis, micoriza fixat` \n r`d`cini sau
la suprafa]a acestora, tr`ind \n simbioz`, [i ciupercile propriu-zise,
saprofite, care \mbrac` r`d`cinile ca o hus`, r`mânând \ntre epiderma
acestora [i sol.
De microorganismele (bacterii, amebe, infuzorii) aflate \n rizo-
sfera \n num`r mult mai mare, ca [i \n restul solului, pomii [i arbu[tii
fructiferi au absolut` nevoie, cu toate c` sunt plante autotrofe. Pro-
dusele activit`]ii micro-
Tabelul 11.10 organismelor (vitamine-
Limitele optime ale adâncimii le, fermen]ii, substan]ele
apei freatice pentru pomi de cre[tere, aminoacizii
[i arbu[tii fructiferi [.a.) activeaz` toate fun-
c]iunile r`d`cinilor, iar
Adâncimea apei corpurile microorganis-
Specia
freatice
melor moarte \mbog`-
Arbu[tii roditori 0,80-1,00 m ]esc solul \n materie
organic`. |n sol se g`sesc
Gutui, dusen, paradis 1.00-1.50 m
\ns` [i microorganisme
M`r, prun 1,50-2,00 m d`un`toare pomilor.
Considera]iile
P`r, piersic 2,00-2,50 m privitoare la rela]iile
\ntre pomi [i sol trebuie
Cais 2,50 m completate [i cu cele pri-
Nuc 3,00 m
vitoare la \mbog`]irea
solului \n substan]a or-

245
POMICULTUR~ GENERAL~

Figura 11.4
Factorii care influen]eaz` produc]ia \n pomicultur`

\ngr`[`mintele
+
solul
t`ierile
+
+
clima OMUL
protec]ia pomilor
+
+
locul
institute
de cercetare

Factori naturali Factor coordonator Factori ajut`tori


ai produc]iei al produc]iei ai produc]iei

ganic`, prin moartea r`d`cinilor active [i a multor r`d`cini fibroase


sau mai groase. Cantitatea acestor materii organice \nc` n-a fost bine
stabilit`, dar \n orice caz ea se apreciaz` \n sute de kg la ha anual.
Cea mai important` calitate a omului ca factor coordonator al
produc]iei \n pomicultur` este dorin]a sa de instruire continu`, deoa-
rece \n acest fel el este r`spunz`tor ca noile cuno[tin]e s` fie introduse
cât mai rapid \n practica pomicol` \n scopul ob]inerii unei eficien]e
economice ridicate.

246
Alternan]a
de rodire
a pomilor
[i posibilit`]ile
de atenuare Capitolul 12

sau de eliminare
a acestui
fenomen
12.1. No]iunea de alternan]` de rodire,
cauzele [i formele ei de manifestare

|n cursul perioadei de rodire a unor specii pomicole, fenomenul


fructific`rii se desf`[oar` fie cu intensit`]i diferite, având ca urmare
un an de mare produc]ie, alt an cu recolt` mijlocie sau slab`, fie cu
discontinuit`]i sau \ntreruperi totale, 1-2 ani f`r` produc]ie de fructe,
pentru a re\ncepe ciclul iar`[i cu recolte mari.
Deoarece acest fel de manifestare a fructific`rii are un caracter
alternativ, cu perioade ce se succed la anumite intervale de timp, \n
literatura de specialitate fenomenul poart` denumirea de periodicitate
de rodire, sau rodire alternativ` ori alternan]` in rodire.
Aceast` alternan]` \n rodire nu trebuie confundat` cu alt` mani-
festare \n rodire a pomilor, cauzat` de factorii externi, temperaturi sc`-
zute \n timpul fecund`rii, calamit`]i naturale, atac de d`un`tori [i boli.
Alternan]a sau periodicitatea de rodire, se poate manifesta \n
variate forme, dup` cum urmeaz`:
- unele soiuri nu \nfloresc prim`vara deloc;
- alte soiuri, de[i au \nflorire bogat`, totu[i nu rodesc, din cauza
avort`rii florilor sau c`derii fiziologice totale din iunie;

247
POMICULTUR~ GENERAL~

- exist` [i soiuri cu \nflorire slab`, având ca urmare o alternan]`


par]ial`, spre deosebire de cazurile precedente cu alternan]` total`.
Pomii, \n special semin]oasele, dar [i prunii cu coacere tardiv`,
cultiva]i pe soluri s`race, cu intervalele dintre rânduri \n]elenite,
ne\ngr`[a]i [i ne\ngriji]i, dup` anii cu recolte mari, intr` uneori \ntr-
un fel de repaus de 1-2 ani, dup` care urmeaz` 1- 2 recolte mijlocii sau
una bogat`. Dac` acestor pomi li se aplic` anumite lucr`ri ca des]ele-
nirea, \ngr`[area, r`rirea coroanei, tratamente fitosanitare, pot fi
trecu]i din alternan]a total` \ntr-o alternan]` par]ial`.
Rodirea alternativ` sau intermitent` se observ` \n primul rând
la pomii r`zle]i sau \n planta]iile ne\ngrijite.
Dac` se urm`re[te pe mai mul]i ani statistica produc]iei mondia-
le de fructe sau numai \n Europa, se observ` c` exist` ]`ri a c`ror pro-
duc]ie de fructe oscileaz` pu]in de la un an la altul, cu excep]ia anilor
cu geruri târzii de prim`var`, pe când \n alte ]`ri aceast` oscila]ie
variaz` \n limite foarte largi.
Se constat` c` din prima categorie fac parte ]`rile cu pomicul-
tura mai avansat`, unde planta]iile de pomi se bucur` de o bun`
\ngrijire, prin utilizarea celor mai moderne mijloace de \ntre]inere.
Din cele ar`tate se poate deduce c` ne\nflorirea sau \nflorirea [i
nelegarea de fructe sunt strâns legate de procesul diferen]ierii mugu-
rilor din vara precedent` [i de rezervele de materie organic` din ]esu-
turi, necesare macrosporogenezei [i microsporogenezei, \nfloririi,
fecund`rii [i leg`rii fructelor.
Cu ocazia studierii fenofazelor de cre[tere [i de dezvoltare a
pomilor \n cursul unui ciclu anual, s-a constatat c` \n timpul unei
perioade de vegeta]ie, \n plantele pomicole au loc mai multe procese
fiziologice care necesit` pentru declan[are [i desf`[urare optim` anu-
mite cantit`]i de substan]e minerale [i organice, aflate \ntr-o anumit`
faz` de sintez`, diferen]iat` dup` specificul procesului [i produsului
final, \nflorirea, cre[terea [i maturarea fructelor, cre[terea l`starilor [i
cre[terea \n grosime a trunchiului. Prin urmare, \n cursul unei perioa-
de de vegeta]ie din ciclul anual al unui pom trebuie s` se acumuleze \n
diversele sale organe cantit`]i \nsemnate de substan]e, pe baza c`rora
s` aib` loc procesele de cre[tere.
Procese de cre[tere:
a) cre[terea sistemului radicular \n dou` valuri principale, pri-
m`vara [i toamna.
b) cre[terea sistemului aerian, \n lungime [i grosime.
Pima faz` dureaz` de prim`vara pân` la mijlocul lui iulie, iar a
doua \n continuare spre toamn`.

248
Alternan]a de rodire [i posibilit`]ile de atenuare a acestui fenomen

Procese de rodire:
a) de rodire \n cursul anului respectiv cu subfazele:
- de microsporogenez` [i macrosporogenez`;
- de \nflorire, fecundare [i „legarea“ ovarelor;
- de cre[tere [i maturare a fructelor;
b) de preg`tire a rodirii pentru anul viitor, cu subfazele de dife-
ren]iere a mugurilor [i constituirea elementelor florale, cu excep]ia
game]ilor.
Procese de acumularea substan]elor de rezerv`:
a) acumul`ri de rezerve pentru maturarea ]esuturilor diverselor
organe, pentru \nt`rirea scheletului [i unei mai bune rezisten]e la ger
\n cursul iernii;
b) acumul`ri de rezerve \n substan]e organice necesare \n prim`-
vara urm`toare, pentru declan[area [i ini]ierea fazei de cre[tere vege-
tativ` [i simultan pentru des`vâr[irea form`rii [i matur`rii game]ilor
masculi [i femeli, pentru cre[terea elementelor florale, \nflorire,
fecundare [i „legarea“ ovarelor.
Dac` plantele pomicole nu pot s` fac` fa]` tuturor solicit`rilor la
care sunt supuse pentru desf`[urarea celor trei serii de procese cu
fenofazele respective, atunci fie c` toate procesele decurg la un nivel
necorespunz`tor, fie c` unele se bucur` de prioritate, de exemplu cre[-
terea [i maturarea fructelor \n dauna cre[terilor anuale [i diferen]ierii
mugurilor.
A[a se explic` faptul c` dup` recolte abundente de fructe, pomii
par epuiza]i, nu diferen]iaz` muguri de rod, \n lips` de rezerve \n
substan]e organice, ]esuturile l`starilor nu se matureaz`, având ca
urmare o slab` rezisten]` la ger, iar prim`vara aceea[i lips` \n sub-
stan]e de rezerv` constituie o frân` \n parcurgerea primelor fenofaze
de cre[tere [i de fructificare.
Lipsa de cre[teri anuale, ca urmare a unei nutri]ii nesatis-
f`c`toare [i a unei slabe aprovizion`ri cu ap` \n timpul fenofazei de
cre[tere intensiv`, constituie, de asemenea, o cauz` a rodirii periodice,
deoarece verigile de rod dac` nu se re\noiesc prin cre[teri anuale,
\mb`trânesc, produc fructe pu]ine [i diferen]iaz` un num`r redus de
muguri florali.
Rodirea periodic` a soiurilor târzii poate fi atribuit` [i supra-
punerii proceselor de diferen]iere a mugurilor cu cel de cre[tere [i ma-
turare a fructelor, spre deosebire de soiurile timpurii, la care matura-
rea fructelor are loc \naintea diferen]ierii mugurilor de rod.
|n cadrul aceleia[i specii, de exemplu la m`r, fenomenul fructifi-
c`rii se manifest` diferit, unele soiuri ca P`tul, Wealthy, Rozmarin

249
POMICULTUR~ GENERAL~

având tendin]e nete de rodire periodic`, pe când la Jonathan, Red


Delicious, Wagener premiat, Renet de Champagne, rodirea alternativ`
este mai rar`.
Din cercet`rile \ntreprinse la Sta]iunea experimental` Grande-
Ferrade-Bordeaux (Fran]a), reiese c` unele soiuri de m`r, ca: Transparent
de Croncels, Belle de Boskoop, Renet Baumann, Gravenstein, Renet de
Canada, Melba etc. au tendin]` de rodire intermitent`, ca urmare a unor
\nsu[iri morfo-fiziologice, deoarece leag` \ntr-o inflorescen]` un num`r
mare de fructe. Alte soiuri de m`r, fructific` pe forma]iuni fructifere mai
tinere [i au numai 1-2 fructe \ntr-o inflorescen]`. Acestea dau recolte
normale, cu mici oscila]ii de la an la an, ca de exemplu Golden Delicious,
Jonathan, James Grieve, Rome Beauty, Winter Banana etc.
Pe lâng` specificul biologic [i morfofiziologic al unor specii [i
soiuri de a rodi intermitent, acest fenomen mai poate fi determinat de
cadrul ecologic nefavorabil, portaltoii de o anumit` vigoare, nivelul
m`surilor agrotehnice aplicate etc.

12.2. M`suri pentru reducerea alternan]ei de rodire

Cunoscând cauzele care determin` periodicitatea sau inter-


miten]a de rodire a pomilor, specificul biologic al fiec`rei specii [i
grupe de soiuri, rela]iile acestora cu factorii ecologici, ap`, substrat
nutritiv, rezisten]a sau sensibilitatea la d`un`tori [i boli, este necesar
a fi efectuat` o analiz` concret` a situa]iei de fapt [i a se adopta
m`suri agrotehnice corespunz`toare \n mod diferen]iat. |n acest scop
sunt indicate mai multe m`suri. Pentru evitarea intr`rii \n produc]ie
periodic` se recomand`:
- alegerea cadrului ecologic favorabil sau cu voca]ia cea mai
bun` pentru o anumit` specie [i sortiment de soiuri;
- alegerea de soiuri care s` nu fi avut printre ascenden]ii
(genitorii) lor tendin]a spre fructificare intermitent`;
- alegerea [i utilizarea portaltoilor de vigoarea cea mai potrivit`
pentru men]inerea unui echilibru normal de via]` \ntre simbion]i;
- men]inerea pe timp cât mai \ndelungat a unui echilibru
fiziologic [i a unui metabolism optim prin:
a) nutri]ie organo-mineral` echilibrat` [i adecvat` fazelor de
cre[tere, de fructificare [i de diferen]iere a mugurilor;
b) men]inerea unui raport optim \ntre cre[terile vegetative [i
forma]iunile de rod, prin dirijarea \n pozi]ii adecvate a ramurilor, prin
t`ieri adecvate, \ngr`[`minte [i irigare;

250
Alternan]a de rodire [i posibilit`]ile de atenuare a acestui fenomen

c) men]inerea unui aparat foliar bogat [i s`n`tos;


d) normarea \nc`rc`turii de fructe.
Pentru atenuarea sau combaterea periodicit`]ii de rodire. M`su-
rile de combatere a fenomenului se aplic` \n mod diferen]iat, având \n
vedere particularit`]ile speciilor [i ale soiurilor aflate \n planta]ia
respectiv`, vârsta [i starea fiziologic` a pomilor, portaltoii utiliza]i,
condi]iile pedoclimatice, nivelul agrotehnicii aplicate, felul alternan]ei,
par]iale sau totale, ordinea de succesiune a anilor cu rod [i f`r` rod.
M`suri recomandate pentru anii cu rod sunt urm`toarele:
- toamna aplicarea \ngr`[`mintelor de baz` P, K [i 1/4 N;
- t`ieri de r`rire [i de fructificare pentru normarea \nc`rc`turii
de rod, re\ntinerirea forma]iunilor fructifere;
- aplicarea \nainte de \nflorit 1/4 din doza de N pentru \nflorire
normal`;
- m`suri pentru protec]ia florilor [i ovarelor contra gerurilor
târzii de prim`var`;
- r`rirea chimic` a florilor [i a fructelor \n caz de \nflorire [i
legare abundent`;
- tratamente corespunz`toare contra d`un`torilor [i bolilor ce
atac` florile [i fructele;
- aplicarea suplimentar` a 1/4 doz` N, pentru a preveni c`derea
fiziologic` [i a stimula cre[terile vegetative;
- realizarea [i men]inerea unui raport optim \ntre frunze [i
fructe;
- asigurarea [i men]inerea umidit`]ii \n sol;
- aplicarea suplimentar` a 1/4 doz` N [i eventual P + K \n caz de
caren]`, pentru diferen]ierea mugurilor [i ob]inerea unor fructe de
calitate superioar`.

Figura 12.1
Reprezentarea sche-
matic` a comporta-
mentului productiv
[i vegetativ a unui A

pom cu alternan]`
de rodire (A), [i la
unul cu fructificare
constant` (B)

(dup` E. Baldini) B

251
POMICULTUR~ GENERAL~

|n anii f`r` rod se recomand` restabilirea echilibrului fiziologic


deteriorat \n anul precedent de produc]ie mare prin:
- t`ieri moderate, pentru a nu stimula prea multe cre[teri
vegetative;
- aplicarea \ngr`[`mintelor cu N \n doze moderate;
- tratamente corespunz`toare avertiz`rilor pentru men]inerea
unui aparat foliar s`n`tos.
Deoarece \n planta]ii exist` pomi cu vigoare diferit`, F. Kobel ([i
colaboratorii) a stabilit, \n func]ie de acest caracter, dependen]a \ntre
cre[tere [i rodire, precum [i m`surile agrotehnice corespunz`toare
(tab. 12.1).
Dup` cele ar`tate \n acest capitol reiese c` periodicitatea de
rodire poate fi comb`tut` sau mult atenuat`, dac` se aplic` \n mod
diferen]iat [i la momentul oportun lucr`rile tehnice recomandate de
pomicultura modern`.

Tabelul 12.1
M`surile agrotehnice care se aplic` \n func]ie de vigoare
[i tendin]a de rodire a pomilor

Caracterizarea tendin]ei de rodire a pomilor

Pomi care Pomii care \nfloresc dar Pomi care fructific` la Pomi care rodesc
nu \nfloresc nu leag` fructe doi ani odat` \n fiecare an
I. Pomi cu cre[tere slab`
Re\ntinerirea cu t`ieri \n
Re\ntinerirea
lemn de 2 - 3 ani.
mai sever` ca \n cazul T`ieri moderate de
|ngr`[`mânt complet
Se pot \nlocui precedent. regenerare.
aplicat cu minimum 3
sau supraaltoi |ngr`[area. |ngr`[are
s`pt`mâni \nainte de
R`rirea fructelor puternic` (N.P.K.)
\nflorit. Examinarea
\n anul cu rod.
specificului de fecunda]ie.
II. Pomi cu cre[tere moderat`
T`ieri de r`rire,
Examinarea Regenerarea for-
dirijarea [i eventual
posibilit`]ii ma]iunilor de rod,
arcuirea ramurilor de
de polenizare \ngr`[are moderat`. T`ieri potrivite.
rod. |ngr`[`mânt
[i fecundare. R`rirea florilor
complet \n cantit`]i
|ngr`[area moderat` sau a fructelor.
moderate.
III. Pomi cu cre[tere puternic`
T`ieri de r`rire [i T`ieri de r`rire [i eventual
T`ieri de r`rire.
dirijarea forma]iunilor scurt`ri slabe. Nu se T`ieri de r`rire [i
Se pot face [i u[oare
de rod. aplic` \ngr`[`minte, exa- fructificare. |ngr`[are
scurt`ri.
Nu se aplic` minarea posibilit`]ilor de slab`.
|ngr`[are slab`.
\ngr`[`minte polenizare [i fecundare.

252
Pepiniera
de pomi Capitolul 13

Pepiniera este o \ntreprindere horticol` (sau un sector al unei


astfel de \ntreprinderi) specializat` \n producerea materialului s`ditor:
pomi altoi]i, buta[i [i marcote \nr`d`cinate, puie]i etc.
|n ]ara noastr`, evolu]ia sectorului pepinieristic pomicol, s-a
caracterizat prin concentrarea producerii materialului s`ditor \n 36
pepiniere cu o produc]ie anual` de peste 5 milioane pomi altoi]i. Din
cele 36 pepiniere, doar câteva au dep`[it 15-20 ha suprafa]a câmpului
de formare, fiind constituite la nivel de ferm`. Celelalte au suprafa]a
câmpului de formare de numai 3-5 ha, reprezentând sectoare mici
\ncadrate \n ferme diverse. Pentru a lichida dispersarea pepinierelor
mici care nu dau cele mai bune rezultate, \n 1976 s-a hot`rât crearea
de pepiniere zonale, specializate pe producerea anumitor specii pomi-
cole, \n cadrul sta]iunilor de cercetare.
Acestea au avut ca sarcin` producerea materialului s`ditor
pentru modernizarea livezilor c1asice [i \nfiin]area de noi livezi inten-
sive [i superintensive. Pentru aceasta, sectorul pepinieristic trebuia s`
asigure anual o produc]ie de 10 milioane de pomi altoi]i.

13.1. Avantajele pepinierelor

Producerea materialului s`ditor pomicol \n pepiniere prezint`


urm`toarele avantaje:
- se ob]ine material s`ditor autentic [i de calitate superioar`,
controlat din punct de vedere virotic [i fitosanitar;
- se execut` o selec]ie permanent` de la s`mân]` sau buta[ pân`
la pomii ap]i de a fi planta]i la locul definitiv;

253
POMICULTUR~ GENERAL~

- pe un spa]iu restrâns de teren se produce un num`r mare de


pomi standard. Astfel, pe un hectar din câmpul de formare, \n cazul
distan]ei de plantare de 80 x 15-20 cm, se ob]in \n medie 35.000 -
40.000 pomi altoi]i. Cu acest material se pot planta circa 50 ha, când
planta]ia intensiv` are o desime de 750 - 800 pomi/ha;
- suprafa]a mic` de teren \n care cresc pomii asigur` executarea
unor fluxuri tehnologice uniforme, bazate pe mecanizare [i deci a ob]i-
nerii unui material s`ditor standard la un pre] de cost sc`zut;
- pepinierele modern utilate dispun de instala]iile necesare
pentru ob]inerea unui material s`ditor liber de viroze;
- conducerea pepinierei de c`tre tehnologi bine preg`ti]i profe-
sional, precum [i o asisten]` tehnic` [i [tiin]ific` a aprobatorilor de
stat [i a cercet`torilor de la sta]iunile pomicole, ofer` garan]ia ob]ine-
rii unor produc]ii de pomi constant ridicate [i de calitate superioar`,
respectând structura sortimentului stabilit.

13.2. Factorii \n func]ie de care se amplaseaz` pepiniera

La amplasarea unei pepiniere se ]ine seama \n primul rând de


factorii de mediu (clim`, sol, subsol), care trebuie s` fie reprezentativi
pentru aria \n care vor fi planta]i pomii produ[i de aceasta.
Pepiniera se amplaseaz` \ntr-o zon` nepoluat`, \ncadrat` climatic
\n urm`torii parametri: temperatura medie anual` 8,5 - 11°C; tempera-
tura medie de 17 - 20°C \n perioada de vegeta]ie; temperatura minim` \n
perioada de repaus -18° ... -26°C; toamne lungi \nsorite, relativ secetoase,
cu contrast termic \ntre zi [i noapte, favorabile procesului de c`lire al
pomilor; precipita]ii \ntre 550 - 700 mm anual, repartizate uniform pri-
m`vara, vara [i iarna. Toamnele ploioase pot prelungi vegeta]ia pomilor,
expunându-i deger`rii par]iale, mai ales la sâmburoase. Este necesar s`
se evite zonele cu frecven]` mare a grindinei [i a vânturilor.
Terenul trebuie s` fie plan sau u[or \nclinat (3-4%), cu expozi]ie
sudic`, sud-vestic` sau sud-estic` [i ad`postit de vânturi. Se prefer`
soluri lutoase [i luto-nisipoase, profunde, cu fertilitate mijlocie, struc-
turate, aerate, cu bun` capacitate de re]inere a apei, de tipul solurilor
de p`dure, cernoziomurilor [i aluviunilor, cu reac]ie u[or acid`
(pH=6,5-6,8). Apa freatic` trebuie s` fie sub 1,5 m adâncime.
Pepiniera se amplaseaz` lâng` o surs` de ap` necesar` pentru
irigarea pomilor \n perioadele critice.
La alegerea locului pentru pepinier` se mai ]ine seama [i de al]i
factori, ca: apropierea de o cale de comunica]ie ([osea asfaltat`, linie

254
Pepiniera de pomi

ferat`), tradi]ia local` \n pomicultur`, posibilit`]ile de asigurare cu


for]a de munc` necesar` (mai ales cea calificat`, cum sunt altoitorii).

13.3. Sectoarele pepinierei [i raportul dintre ele

O \ntreprindere pepinieristic` are urm`toarele patru sectoare: 1)


de producere a portaltoilor; 2) de planta]ii-mam`; 3) de pomi altoi]i; 4)
de anexe.
Sectorul de producere a portaltoilor cuprinde [coala de puie]i,
marcotiera [i [coala de buta[i.
Sectorul de planta]ii-mam` este format din:
- planta]ii-mam` elit` produc`toare de altoi; ace[tia cuprind pomi
liberi de viroze din soiurile admise la \nmul]ire (sortimentul zonei);
- planta]ii de seminceri, alc`tuite din pomi pe r`d`cini proprii
sau altoi]i liberi de viroze de la care se recolteaz` semin]ele necesare
pentru ob]inerea puie]ilor portaltoi (corcodu[, zarz`r, migdal amar,
cire[ s`lbatic, pomi din soiuri locale de m`r, p`r, piersic etc.);
- planta]ii cu soiuri de arbu[ti (coac`z, agri[) pentru recoltarea
buta[ilor [i marcotelor;
- planta]ie-mam` de zmeur, de la care se recolteaz` drajoni;
- planta]ie-mam` de c`p[uni, produc`toare de stoloni (deviroza]i).
Sectorul de formare a pomilor altoi]i sau [coala de pomi altoi]i
este constituit din dou` sau trei câmpuri: câmpul I (de altoit), câmpul
II (de formarea pomilor altoi]i de un an, de regul` ca vergi) [i eventual,
câmpul III (de formare a pomilor de doi ani, cu coroan`).
Sectorul anexe: r`chit`ria, sera, solariile, instala]ia de cea]` arti-
ficial`, magaziile, remizele etc.
Suprafa]a pepinierei este determinat` de urm`torul calcul: dac`,
de exemplu, pepiniera are ca sarcin` s` produc` anual 400.000 pomi
altoi]i calitatea I [i dac` de pe un hectar se ob]in 40.000 pomi, rezult`
ca suprafa]a unui câmp de formare va fi de 10 ha. |n cazul când 40%
din pomi vor fi altoi]i pe portaltoi vegetativi (m`r, p`r, gutui), iar 60%
pe portaltoi generativi (speciile sâmburoase, nucul), sectoare1e vor
avea urm`toarele suprafe]e:
� [coala de pomi (asolament de 4 ani cu o sol` de 10 ha) = 40 ha;
� [coala de puie]i (asolament de 4 ani), cu o produc]ie medie de
160.000 puie]i calitatea I la ha); 0,25 ha pentru 1 ha câmp 1=6 ha;
� marcotiera (80.000 marcote 1a ha) - 0,50 ha marcotier` pentru
1 ha câmp I = 2 ha;
� p1anta]ii seminceri (0,80 ha pentru fiecare ha câmp I) = 5 ha;

255
POMICULTUR~ GENERAL~

� planta]ii-mam` pentru arbu[ti fructiferi = 4 ha;


� planta]ii-mam` elit` pentru altoi (500 pomi la ha cu câte 15
altoi X 6 ochi = 45.000 ochi/ha) =10 ha;
� sector de \nmul]irea p1antelor ornamenta1e = 3 ha;
� teren pentru stratificat = 1 ha;
� r`chit`rie = 2 ha;
� drumuri [i alei = 2 ha;
� construc]ii (sere, solarii, remize, magazii, cl`diri
administrative) = 3 ha;
� perde1e de protec]ie = 7 ha.

Total=85 ha

13.4. Organizarea interioar` a pepinierei

Amplasarea sectoarelor se face \n func]ie de particularit`]ile


acestora. Astfel, pentru [coala de puie]i [i [coala de buta[i se vor alege
locurile cele mai u[oare [i fertile, pentru a favoriza \ncol]irea se-
min]elor [i \nr`d`cinarea buta[ilor.
Pentru [colile de puie]i [i buta[i se delimiteaz` parcele lungi de
200 ... 250 m \n condi]iile mecaniz`rii lucr`rilor. |n marcotier`, parce-
lele au lungimea de 50 ... 100 m, iar \n [coala de pomi lungimea unei
parcele este de 100 m, iar l`]imea de 50 m.
Re]eaua de drumuri cuprinde drumuri principale cu l`]imea de
6 m [i secundare, late de 3-4 m.
|mprejurul pepinierei (pe 2-3 laturi) se planteaz` o perdea de
protec]ie contra vântului [i a prafului, format` din specii repede cres-
c`toare cum sunt plopii piramidali sau canadieni. Plopii piramidali se
planteaz` \ntr-un rând sau dou` la 4 x 3 m, iar plopii canadieni pe un
rând la distanta de 5 m.
|mprejmuirea pepinierei contra iepurilor se face cu o plas` de
sârma \nalt` de 2 m [i diametrul sârmei de 2,8-3,1 mm [i cu ochiurile
de 4-5 cm. Stâlpii de beton care sus]in plasa se amplaseaz` la distanta
de 2 m. Marginea de jos a plasei de sârm` trebuie \ngropat` \n p`mânt
cu 10-15 cm [i fixat` cu ]`ru[i, pentru a evita p`trunderea iepurilor.
Asolamente pentru pepiniere. |n vederea men]inerii ferti-
lit`]ii solului \n pepiniere, a evit`rii fenomenului de „oboseal`“ a solu-
lui, a prevenirii apari]iei unor boli [i d`un`tori, puie]ii [i pomii nu
trebuie cultiva]i pe aceea[i parcela mai mult de un ciclu. |n pepiniere
se pot folosi asolamente de 4, 5 [i 8 ani.

256
Pepiniera de pomi

Asolament de 4 ani pentru [coala de puie]i: I - cartofi timpurii


+ 20 t gunoi la ha; II - borceag pentru fân; III - puie]i portaltoi; IV -
legume, frunzoase sau r`d`cinoase.
Asolament de 5 ani pentru, pepiniera de pomi altoi]i cu dou`
câmpuri (I [i II): I- cartofi + 30 t gunoi la ha; II - legume; III - maz`re
pentru boabe; IV - câmpul I al [colii de pomi; V - câmpul al II-lea al
scolii de pomi.
Asolament de 8 ani pentru producerea pomilor cu coroan`:
(pepiniera cu 3 câmpuri de formare): I - porumb + 30 t gunoi la ha;
II - V - lucern` pentru fân; VI - câmpul I al [colii de pomi; VII - câmpul
al II-lea; VIII - câmpul al III-lea.

13.5. Portaltoii pomilor folosi]i \n România

Portaltoii trebuie s` \ndeplineasc` urm`toarele \nsu[iri biologice


mai importante:
- \n planta]iile semincere, asigurarea ob]inerii unor cantit`]i
mari de fructe, cu un randament ridicat de semin]e sau sâmburi, care
s` se extrag` u[or;
- \n [coala de marcote, capacitate mare de l`st`rire [i \nr`d`cinare;
- \n [coala de puie]i semin]ele s` posede capacitate mare de germi-
na]ie [i r`s`rire, s` dea produc]ii ridicate de puie]i cât mai uniformi;
- \n [coala de pomi, asigurarea unui procent mare de prindere 1a
plantare, afinitate bun` cu majoritatea soiurilor, procent ridicat de
prindere la altoire, s` imprime cre[terea corespunz`toare altoiului;
- \n livad`, portaltoii vor trebui s` posede o mare capacitate eco-
logic`, de adaptare [i s` imprime vigoarea corespunz`toare altoiului,
s` gr`beasc` intrarea pe rod a soiurilor altoite [i s` asigure o rodire
constant` [i bogat`, o calitate superioar` a fructelor.
|n practica pepinieristic` sunt folosi]i atât portaltoi generativi
(\nmul]i]i prin semin]e) cât [i vegetativi (\nmul]i]i prin buta[i, marcote
[i drajoni).
Portaltoii vegetativi, imprim` soiurilor altoite o vigoare mai
slab`, intrare pe rod mai timpurie, durat` de via]` mai scurt`, rezis-
ten]` mai mic` la ger, secet` [i boli, dar o uniformitate mai mare a
pomilor decât portaltoii generativi.
Totodat`, pomii altoi]i pe portaltoi vegetativi dau fructe mai
mari, mai colorate, mai gustoase, mai aromate.

257
POMICULTUR~ GENERAL~

13.5.1. Portaltoii m`rului

M`rul se altoie[te \n principal pe portaltoi vegetativi [i mai


pu]in pe portaltoi generativi.
Ca portaltoi generativi se folose[te m`rul franc.
M`rul franc (Malus x domestica Borkh). Se ob]ine pe cale gene-
rativ` din soiurile de m`r autohtone. Posed` o bun` afinitate cu toate
soiurile de m`r, imprim` o vigoare mijlocie, intrare pe rod mai tim-
purie la 4-5 ani de la plantare, o calitate mai bun` a fructelor [i
produc]ii mai mari decât \n cazul altoirii pe m`rul p`dure].
Semin]ele au valoarea biologic` superioar` aceleia de m`r
p`dure], \ns` pre]ul de cost este mai ridicat, fructele fiind mai scumpe
[i cu un randament mai redus \n semin]e. Astfel, din 100 kg de fructe
de m`r franc rezult` 240 - 350 g de s`mân]`, iar din aceea[i cantitate
de fructe de la Malus silvestris se ob]ine circa 1 kg de s`mân]`.
|n [coala de puie]i, procentul de r`s`rire la m`rul franc este de
35-75%, iar la m`rul p`dure] de 26-30%.
Spre deosebire de portaltoii vegetativi, puie]ii franc sunt rez-
isten]i la viru[i. Ei posed` un ritm mai uniform [i mai constant de
cre[tere fa]` de puie]ii de m`r p`dure], chiar \n condi]iile unor veri se-
cetoase; de asemenea, formeaz` un sistem radicular mult mai rami-
ficat [i uniform repartizat \n sol. La 1 ha se ob]in 170.000 - 235.000
puie]i calitatea I 1a portaltoiul franc Cre]esc.
|n [coala de pomi, m`rul franc imprim` pomilor o cre[tere
uniform`. Din 30.000 puie]i franc planta]i \n câmpul I se pot ob]ine
27.000 de pomi cu coroana format`.
|n ]ara noastr` au fost omologa]i urm`torii portaltoi-franc: P. F.
(portaltoi franc) Cre]esc, \n zona subcarpatic` de sud, pentru soiuri1e
de vigoare slab` [i semi-mijlocie; P. F. P`tul, \n zona subcarpatic` de
est [i \n Transilvania pentru soiuri de vigoare slab` [i mijlocie; P. F.
Bistri]a 50, \n Transilvania pentru soiuri de vigoare mijlocie; P. F.
Vie[ti, \n zona subcarpatic` de est [i colinele Moldovei, pentru soiuri
de vigoare mijlocie.
Portaltoii generativi men]iona]i imprim` soiurilor altoite vigoare
mare de cre[tere, intrare pe rod \n anul 4-5 de la plantare \n livad` [i
sunt bine adapta]i la solurile din ]ara noastr`. Pomii altoi]i pe ace[ti
portaltoi sunt bine ancora]i \n sol [i nu au nevoie de sistem de
sus]inere.
Portaltoii vegetativi provin din dou` variet`]i botanice ale
m`rului pitic (Malus pumila): dusenul (Malus pumila praecox Vall).
(Schneid) [i m`rul paradis (Malus pumila paradisiaca (L) Schneid). La

258
Pepiniera de pomi

sta]iunea experimental` pomicol` East Malling (Anglia) au fost selec-


]ionate de c`tre Hatton (1912-1913) 16 tipuri de portaltoi vegetativi,
care ast`zi au ajuns la 28. Aceste tipuri sunt notate cu ini]iala M
(Malling) \nso]it` de o cifr` arab`. Cu excep]ia a 4 tipuri care provin
din paradis M1, M6, M8, M9), majoritatea provin din dusen.
Recent s-a introdus \n produc]ie [i seria tipurilor MM (Malling-
Merton) creat` la sta]iunea experimental` pomicol` East Malling [i
Institutul John Innes din Merton (Anglia).
|n Suedia la Sta]iunea Alnarp, E. Johansson (1920) a creat tipuri
de m`r vegetativ din seria A, din care A2 a dat rezultate foarte bune \n
planta]iile de m`r de la sta]iunile experimentale pomicole Baia Mare
[i Geoagiu, precum [i la sta]iunea didactic` experimental` Ia[i.
|n func]ie de vigoare, principalii portaltoi vegetativi ai m`rului
se clasific` astfel: cu cre[tere foarte slab` M27; cu cre[tere slab` M9
[i M26; cu cre[tere submijlocie M7, M106; cu cre[tere potrivit de vigu-
roas`: M4, M104; cu cre[tere supramijlocie [i viguroas`: M2, M111; cu
cre[tere foarte viguroas`: A2, M11, M13, M16, M25, M109.
M27, portaltoi cu vigoare foarte slab`, a fost creat de H. M.
Tydeman (1957) la Sta]iunea experimental` din East Malling (Anglia).
La vârsta de 15 ani pomii apar]inând soiului Reinette Cox Orange
altoi]i pe M27 ating \n`l]imea de 1,40 m, spre deosebire de cei altoi]i
pe M9 care ajung la 2,15 m. Datorit` taliei foarte mici, merii se pot
planta la distan]a de 1,50 x 0,50 m.
M26 este un portaltoi de vigoare slab`. A fost ob]inut tot de H.
M. Tydeman (Sta]iunea experimental` East MaIling), \n anul 1929, din
\ncruci[area dintre M16 X M9. Are \nr`d`cinare mai bun` decât M9 [i,
o vigoare intermediar` \ntre M9 [i M7. Este imun la viroze. |n marco-
tier`, produc]ia este asem`n`toare cu a portaltoiului M7 (4-6 mar-
cote). |n pepinierele ]`rii noastre a fost propus pentru \nmul]ire
\ncepând din anul 1976.
M9 (paradis galben de Metz sau paradisul cu frunza mare) are de
asemenea, o vigoare slab`. |n marcotier` se prezint` sub forma unei tufe
pitice, care d` o produc]ie medie de 7 marcote. Pomii altoi]i pe M9 au o
talie mic` [i intr` pe rod la 2-3 ani de la plantare \n livad`. Prefer` soluri
fertile [i revene. Datorit` \nr`d`cin`rii superficiale, pomii altoi]i pe M9
trebuie palisa]i pe spalier \n livad`, pentru a nu fi dezr`d`cina]i de vân-
turile puternice. Este sensibil la Eriosoma lanigerum [i Bacterium
tumefaciens. |n prezent, M9 este portaltoiul cel mai solicitat pentru
\nfiin]area planta]iilor intensive [i superintensive pe plan mondial.
M7, portaltoi de vigoare mijlocie, formeaz` \n marcotier` tufe
\nalte, cu \nr`d`cinare superficial`. O tuf` produce destul de slab

259
POMICULTUR~ GENERAL~

(4 marcote). Este rezistent la atacul de Eriosoma lanigerum, \ns` sen-


sibil la Bacterium tumefaciens. |ntrucât imprim` o vigoare mai redus`
[i o intrare pe rod timpurie (3-4 ani de la plantare) a fost folosit pentru
livezi superintensive [i intensive. S-a \nmul]it pe scar` comercial`
pân` la sfâr[itul anilor ‘70. Deoarece drajoneaz` puternic, este incom-
patibil cu soiurile „spur“ [i nu se mai \nmul]e[te.
M106 (Northern Spy x M1), portaltoi, de asemenea, cu vigoare
submijlocie-mijlocie, formeaz` o tuf` viguroas`, care \n anul al patru-
lea de la plantare \n marcotier` produce 13-14 marcote. Se ancoreaz`
bine la sol [i este rezistent la asfixia radicular`, dar sensibil la secet`.
Pomii altoi]i pe M106 intr` pe rod \n al treilea an [i dau produc]ii con-
stant mari. M106 este un portaltoi de baz` pentru planta]iile super-
intensive [i va fi \nmul]it pe scar` mare \n pepiniere. Este cel mai r`s-
pândit portaltoi vegetativ de m`r \n pepinierele din ]ara noastr`, dato-
rit` poten]ialului ridicat de produc]ie. Nu drajoneaz`, este bine ancorat
\n sol [i rezistent la p`duchele lânos (Eriosoma lanigerum). Este slab
rezistent la excesul de umiditate din sol [i sensibil la cancerul coletului.
M4 (dusenul galben de Holstein) este un portaltoi de vigoare
mijlocie, foarte r`spândit \n ]ara noastr`, folosit \n planta]iile inten-
sive [i superintensive pentru soiuri spur. De la o tuf` se ob]in 15-20
marcote bine \nr`d`cinate. |ntrucât \nr`d`cineaz` superficial, pomii
altoi]i pe M4 trebuie palisa]i de spalier. Rezist` bine la ger; prefer`
soluri fertile, revene. Datorit` slabei ancor`ri \n sol, sensibilit`]ii la
secet` [i la p`duchele lânos, a fost scos din sortiment.
M104 (M2 X Northern Spy), portaltoi de vigoare mijlocie este
rezistent la Eriosoma lanigerum [i la viru[i. La o tuf` se ob]in 12-15
marcote viguroase, care posed` numero[i spini, fapt ce stânjene[te
altoirea \n ocula]ie. |nr`d`cineaz` bine, \ns` este sensibil la asfixia
radicular`.
A2 (Alnarp 2) este un portaltoi foarte viguros bine ancorat \n sol
[i foarte rezistent la ger. La o tuf` se ob]in 14-15 marcote. |n [coala de
pomi asigur` o prindere bun` la plantare [i altoire cu soiurile:
Jonathan, Golden delicious [i Red delicious. Altoite pe A2, aceste soiuri
emit l`stari anticipa]i, fapt ce favorizeaz` proiectarea coroanei. Pomii
altoi]i pe A2 intr` pe rod \n al patrulea an de la plantare.
Cea mai mare r`spândire comercial` \n pepinierele din ]ara noas-
tr` o au portaltoii M9, M26 [i M106. Portaltoii vegetativi omologa]i \n
România: G21 \n anul 1987 la Sta]iunea Geoagiu, Voine[ti 2 \n anul
1994 la Sta]iunea Voine[ti, MF5 \n anul 1999 [i MF10 \n anul 2000 la
Sta]iunea F`lticeni nu au r`spândire comercial` [i se folosesc numai
\n pepinierele de cercetare.

260
Pepiniera de pomi

Tabelul 13.1
Principalii portaltoi vegetativi de m`r ob]inu]i \n ultima perioad`
Clone Origine Provenien]a Caracteristici
Talia redus`,
Bemali Manks Codlin x M4 Elve]ia
\nr`d`cinare f. bun`
Talia redus`,
Budagovski 9 M8 x Red Standard Rusia
rezisten]a la ger
Talia redus`,
Budagovski 57-490 Bud. 9 x Bud. 13-14 C.S.I.
rezisten]a la ger
Polenizare liber` din Intermediar,
C6 U.S.A.
M8 tolerant la viroze
Rezist. la Eriosoma
Polenizare liber` din
CG 10 U.S.A. lanigerum [i
M8
Podosphera leucotricha

DAB 325 Malus baccata Germania Rezistent la ger


Malus baccata
Geoagiu 21/963 G21 România Talie redus`
polenizare
M4, M9, soiuri Rezisten]`
I-48-46 C.S.I.
caucaziene la ger [i secet`
Polenizare liber` din
Jork 9 Germania Rezisten]` la ger
M9
Seria J-TE M9, M2, M1, M4, Cehia
Beautiful Arcade x Rezisten]` la ger [i
Seria KSC Sco]ia
Robusta 5 Erwinia amylovora
Polenizare liber` din
Mark 9 U.S.A. Talie redus`
M9
Maruba Kaido N-1 Clon` din M. prunifolia Japonia Talie redus`
Malus baccata Rezisten]`
Nertschinck Canada
polenizare la ger [i calcar
Polenizare din M. Rezisten]`
Novole U.S.A.
prunifolia la Erwinia amylovora
Ottawa 3 M9 x Robin Crab Canada Rezisten]` la ger

P1 M4 x Antonovka Polonia Rezisten]` la ger

P2 M9 x Antonovka Polonia Rezisten]` la ger

P 22 M9 x Antonovka Polonia Rezisten]` la ger


Talie redus`, afinitate
Pajam 1 (LanceP) Clon` din puie]i de M9 Fran]a
superioar`
Talie redus`, afinitate
Pajam 2 (Cepiland) Clon` din puie]i de M9 Fran]a
superioar`
Rezisten]`
Robusta 5 (R5) Polenizare M. baccata Canada
la ger
Rezisten]`
Vineland Hibrid complex Canada
la ger, talie redus`
Rezisten]`
Voine[ti 2 M9 x Cre]esc România
la ger, talie redus`
YP Polenizare M. baccata Finlanda Rezisten]` la ger

261
POMICULTUR~ GENERAL~

13.5.2. Portaltoii p`rului, gutuiului [i mo[monului

|n ]ara noastr` cât [i pe plan mondial p`rul se altoie[te pe p`r


franc [i gutui.
P`rul franc (Pyrus sativa. Lam.). Are afinitate bun` cu toate
soiurile de p`r [i le imprim` o rezisten]` bun` la secet`, \ntrucât
posed` un sistem radicular bogat \n termina]ii fine.
|n [coala de puie]i are o \nr`d`cinare foarte bun` [i d` o pro-
duc]ie de 350.000 de puie]i calitatea I. |n [coala de pomi, prinderea la
plantare [i la altoire este bun`. La hectar se ob]ine un num`r de
23.000-25.000 pomi (P. Parnia, 1963; Florica Ro[u, 1964).
P`rul franc asigur` soiurilor altoite o vigoare mijlocie, o intrare
pe rod \n al cincilea an [i produc]ii ridicate de fructe.
La noi au fost omologa]i sau admi[i la \nmul]ire urm`torii
portaltoi franc: P. F. Harbuze[ti, \n zona subcarpatic` de est [i de sud,
pentru soiuri de vigoare slab` [i mijlocie; P. F. Pope[ti [i P. F. Al`m\i, \n
zona subcarpatic` de est, pentru soiuri de vigoare mic` [i mijlocie;
P. F. Cu miezul ro[u [i P. F. Pepenii, \n zona subcarpatic` de sud, pentru
soiuri de vigoare mic` [i mijlocie.
O aten]ie deosebit` trebuie acordat` portaltoiului P`str`vioare,
din cauza sensibilit`]ii lui la arsura bacterian` (Erwinia amylovora).
Portaltoii vegetativi cei mai folosi]i sunt: gutuiul EMA ob]inut \n
Anglia, care provine din grupa gutuiului de Angers. Este mai rezistent
decât portaltoii generativi la excesul temporar de umiditate din sol [i
imprim` pomilor o vigoare de cre[tere mai mic`.
BN70, ob]inut la Sta]iunea Bistri]a [i omologat \n anul 1984, are
o rezisten]` superioar` la ger fa]` de gutuiul EMA. Ace[ti portaltoi se
folosesc direct pentru altoirea soiurilor de p`r cu afinitate, Curé,
Untoas` Hardy sau prin altoire cu intermediar pentru soiurile f`r`
afinitate cu gutuiul Beurré Bosc, Williams.
Pyrus eleagrifolia Pall (p`rul dobrogean, argintiu). Este o specie
termofil` [i xerofil` cantonat` \n mod natural \n locuri \nsorite din
step` [i silvostep`. Pentru rezisten]a sa deosebit` la usc`ciune [i ger
se recomand` ca portaltoi pentru p`r \n zone secetoase. Imprim` p`-
rului o talie semipitic`. |n [coala de puie]i are o r`s`rire de 30-40% [i
d` un num`r mare de puie]i de calitatea I. |n [coala de pomi are o
comportare asem`n`toare p`rului franc (A. Liacu, 1957).
Pyrus serotina L. Este un portaltoi rezistent la boli, mai ales la
p`tarea neagr` a frunzelor, (Diplocarpon soraueri) care, \n [colile de
puie]i, de marcote [i de pomi atac` portaltoii proveni]i din p`r p`du-
re], gutui [i chiar din soiurile autohtone. |n [coala de puie]i semin]ele

262
Pepiniera de pomi

de Pyrus serotina r`sar bine (52%), puie]ii manifest` o cre[tere mult


mai uniform`, datorit` frunzi[ului foarte bogat [i rezistent la boli. |n
[coala de pomi are o prindere la plantare [i la altoire bun`. Asigur` un
num`r ridicat de pomi altoi]i \ntre 17.500 [i 21.350 buc./ha. A fost stu-
diat la sta]iunea de cercet`ri pomicole Voine[ti, fiind propus pentru
livezile intensive (O. Tudosescu, 1971).
Gutuiul (Cydonia oblonga Mill). Serve[te ca portaltoi pentru
p`r, gutui [i mo[mon. Gutuiul are sistemul radicular superficial, din
care cauz` prefer` soluri afânate, reavene [i fertile. Suport` mai u[or
inunda]iile temporare decât seceta, are rezisten]` slab` la ger. Gutuiul
se folose[te \n cultura intensiv` [i superintensiv` a p`rului. Soiurile de
p`r care nu au afinitate cu gutuiul se altoiesc cu intermediar. Soiurile
de p`r Curé, Beurré Hardy, Harbuze[ti, Al`mâi, Lucii verzi, Cet`]ui,
Lucii galbene [a. au afinitate cu gutuiul [i sunt folosite ca intermediar
(A. Liacu [i col., 1968; P. Parnia, 1968).
Gutuiul se \nmul]e[te pe cale vegetativ` [i generativ`.
Pe cale vegetativ`, gutuiul se \nmul]e[te u[or prin marcotaj [i
but`[ire.

Tabelul 13.2
Principalii portaltoi de p`r [i gutui ob]inu]i \n ultima perioad`

Clone Origine Provenien]a Caracteristici


Uniformitate,
Fieudière P. communis Fran]a
rezisten]` la f`inare
Talia redus`,
P 2267, 2277, 2278 P. communis Fran]a
afinitate la altoire
Rezisten]a la ger [i
OH 15, OH 11, K 15 P. communis Fran]a
asfixie
Rezisten]` la ger [i
Broklyl, Brokmal P. communis Canada
Erwinia amylovora
Afinitate
BA 29 Cydonia oblonga Fran]a
[i rezisten]a la calcar
Talie redus` [i
BP 1, BP 2 P. communis Africa de Sud
precocitate
Talie redus`, afinitate,
RV 139 P. communis Fran]a
\nr`d`cinare bun`
|nr`d`cinare bun`,
Sydo Cydonia oblonga Fran]a
rezisten]a la cloroz`
Talie redus` [i
Adams Cydonia oblonga Belgia
precocitate
Mac Cydonia oblonga Anglia Talie redus`
Talie redus` [i
CtS 212, CtS 214 Cydonia oblonga Italia
rezisten]` la cloroz`
|nr`d`cinare bun`,
PbS 7/9 P. betulaefolia Italia
afinitate

263
POMICULTUR~ GENERAL~

La sta]iunea pomicol` East Malling au fost selec]ionate 7 tipuri


de gutui vegetativ (\nsemnate cu primele litere ale alfabetului). |n ]ara
noastr` se folose[te tipul M-A (de Angers), care \n marcotier` produce
\n medie 20 marcote bine \nr`d`cinate, \ns` este slab rezistent la sece-
t`. El imprim` pomilor o vigoare slab`; intrare pe rod timpurie la 3-4
ani de la plantare [i ob]inerea unor pere de calitate superioar`, fructe
mai mari, mai intens colorate, mai bogate \n zah`r [i mai aromate.
La Sta]iunea de Cercet`ri Pomicole Geoagiu a fost selec]ionat
tipul vegetativ de gutui G S-4-62, care asigur` o ancorare mai bun` \n
sol [i un procent mai ridicat de pomi altoi]i la hectar decât tipul M-A
(St. Casavela, 1968).
|nmul]it pe cale generativ` gutuiul are o r`s`rire slab`, iar
puie]ii sunt neuniformi.
Gutuiul se altoie[te pe portaltoii vegetativi de gutui EMA [i
BN 70, descri[i mai sus.
Mo[monul se altoie[te pe gutui, cu care are o bun` afinitate,
ob]inându-se pomi de talie redus`, care fructific` \n al doilea an de la
plantare \n livad` (T. Georgescu, 1970).

13.5.3. Portaltoii prunului

Prunul se altoie[te pe portaltoi generativi: Corcodu[, Mirobolan


dwarf, BN4Kr, Ote[ani 8, BN 68, Porumbar de Ia[i, P. F. Buburuz, P. F.
G`lbior, P. F. Renclod verde F, P. F. Ro[ior v`ratec, P. F. Scoldu[, P. F.
Voine[ti B; portaltoi vegetativi: Corcodu[ 163, Miroval, Mirobolan C5,
BN4KR, Ote[ani 11.
To]i portaltoii pentru prun, \nscri[i \n lista oficial`, sunt
portaltoi ob]inu]i [i omologa]i \n România.
Portaltoii generativi pot fi \mp`r]i]i \n 3 grupe dup` aparte-
nen]` [i anume:
a) Grupa portaltoilor proveni]i din corcodu[, ce apar]in speciei
Prunus cerasifera Ehrh: Corcodu[ (amestec de biotipuri), Mirobolan
dwarf, BN4Kr [i Mirobolan C5.
b) Grupa portaltoilor proveni]i din prunul european, ce apar]in
speciilor Prunus domestica L. [i Prunus insititia Juss: Ote[ani 8,
BN 68, P. F. Buburuz, P. F. G`lbior, P. F. Renclod verde F, P. F. Ro[ior
v`ratec, P. F. Scoldu[, P. F. Voine[ti B.
c) Grupa portaltoilor proveni]i din porumbar, ce apar]in speciei
Prunus spinosa L: Porumbar de Ia[i.

264
Pepiniera de pomi

a) Portaltoii proveni]i din corcodu[


Corcodu[ul (Mirobolanul) (Prunus cerasifera Ehrh). Este un
portaltoi \nzestrat cu o mare capacitate de adaptare la principalele
tipuri de sol [i reprezentat prin numeroase ecotipuri, dintre care cele
cu fructe verzi [i galbene sunt mai rezistente la ger [i secet`. Sâmburii
se procur` u[or, cost` pu]in, au o facultate germinativ` bun` [i dau
puie]i viguro[i \ntr-un procent ridicat.
S-a constatat c` se ob]in un num`r mai mare de puie]i [i pomi
altoi]i de prun \n cazul folosirii ca portaltoi a corcodu[ului cu fructe
ro[ii, fa]` de cel cu fructele galbene (A. Liacu, O. Tudosescu, 1958).
Corcodu[ul este un portaltoi de baz` pentru prun. |n câmpul I
puie]ii cresc viguros [i au afinitate bun` cu majoritatea soiurilor de
prun, cu excep]ia soiului Tuleu gras. |n câmpul II al [colii de pomi,
\n`l]imea altoilor variaz` \ntre 131 cm [i 208 cm, iar suma ramurilor
din coroan` a oscilat \ntre 421 cm [i 824 cm (M. Mitu, 1961).
Corcodu[ul este folosit ca portaltoi [i pentru cais \n solurile
grele, cu exces de umiditate. Pomii sunt viguro[i, relativ uniformi \n
pepinier`. |n`l]imea l`starilor de 1 an altoi]i pe 10 tipuri de corcodu[
a variat \ntre 160-216 cm (M. Botez, 1962). |n cazul altoirii caisului pe
corcodu[, rezultate mai bune s-au ob]inut când s-a folosit ca interme-
diar prunul Buburuz (D. Pric`, 1973).
Corcodu[ul se poate \nmul]i [i pe cale vegetativ`. Astfel, la
sta]iunea experimental` pomicol` East Malling au fost selec]ionate
tipurile M-A, M-B, M-C, M-D, iar la sta]iunea de cercet`ri pomicole
Geoagiu a fost selec]ionat un tip de corcodu[ care se \nmul]e[te prin
buta[i (St. Casavela, 1974).
Corcodu[ul este folosit foarte pu]in ca portaltoi pentru piersic [i
migdal \n terenurile mai umede.
Folosirea corcodu[ului ca portaltoi este atractiv` pentru pepi-
nieri[ti deoarece sâmburii sunt u[or de procurat [i au un procent
ridicat de r`s`rire, frunzi[ul puie]ilor este rezistent la bolile specifice
prunului, iar puie]ii se dezvolt` bine. Totu[i, se impune recoltarea sâm-
burilor din planta]ii de seminceri controlate, de la portaltoi omologa]i
\n acest sens, care asigur` o mai mare uniformitate [i o mai bun` stare
de s`n`tate materialului s`ditor. |n ultimii ani au fost omologa]i 3 port-
altoi generativi (clone) de corcodu[, ce sunt caracteriza]i mai jos, \n
ordinea vigorii.
Mirobolan dwarf ob]inut la Institutul de Pomicultur` Pite[ti [i
omologat \n anul 1999. Este de vigoare mic` [i nu este infectat de
plum-pox. Fructele de culoare galben` se maturizeaz` la jum`tatea
lunii august. Sâmburii r`sar foarte bine [i dau puie]i uniformi \n

265
POMICULTUR~ GENERAL~

[coala de puie]i, iar \n pepinier` nu prezint` simptome de incompati-


bilitate cu soiurile Tuleu [i Renclod. |n livad`, pomi din cele dou`
grupe nu se dezbin` de la punctul de altoire [i sunt de vigoare mai
mic` decât altoi]i pe ceilal]i portaltoi. Soiul Stanley altoit pe acest
portaltoi poate fi plantat la 4 x 2,5 m cu o densitate de 1000 pomi/ha.
Pe solurile nisipoase pomii au nevoie de irigare.
BN4Kr ob]inut la Sta]iunea Bistri]a [i omologat \n anul 2001 este
de vigoare mijlocie [i este rezistent la plum-pox. Fructele de culoare ro[ie
se matureaz` \n luna august, iar sâmburii r`sar bine [i dau puie]i destul
de uniformi \n [coala de puie]i. Puie]ii rezulta]i din polenizare liber`
mo[tenesc caracterul de rezisten]` la plum-pox \n propor]ie de 70%.
|n pepinier`, la altoirea cu soiul Tuleu, pomii prezint` defecte
ne\nsemnate la punctul de altoire.
|n livad`, comparativ cu corcodu[ul ob]inut din amestecuri de
biotipuri, imprim` soiurilor o productivitate mai bun`.
Mirobolan C5 ob]inut la Institutul de Pomicultur` Pite[ti [i
omologat \n anul 1999 este viguros ca semincer, productiv [i liber de
plum-pox. Fructele de culoare galben` se maturizeaz` foarte târziu
(sfâr[it de septembrie) [i pot fi sem`nate direct cu pulp`, din toamn`,
\n [coala de puie]i. R`s`rirea puie]ilor este foarte bun`, la fel ca [i
cre[terea [i rezisten]a la boli foliare.
La altoirea cu soiuri din grupele Tuleu [i Renclod pomii nu se
dezbin` de la punctul de altoire \n livad`. Fiind un portaltoi ce imprim`
vigoare, este recomandat pe soluri mai s`race sau \n cazul replant`rilor,
de asemenea, [i pentru livezi de prun la care recoltarea se face prin
scuturare mecanizat`. Intrarea pe rod are loc din anul 4, dar produc]ii
economice se ob]in din anul 5 de la plantare \n livad`.

b) Portaltoii proveni]i din prunul european


Prunul franc (Prunus domestica). Reu[e[te \n zonele mai umede
[i are afinitate bun` cu toate soiurile de prun. |n [coala de puie]i
prunul r`sare mai slab (40-64%) decât corcodu[ul (72-78%) [i are o
cre[tere mai lent`. |n câmpul II, pomii altoi]i pe prun franc egaleaz`
\n cre[tere pomii altoi]i pe corcodu[, iar \n câmpul III \l \ntrec. |n cazul
altoirii soiului Tuleu gras pe prunul franc, s-a ob]inut un num`r mai
mare de pomi \ntre 16.450-18.400 buc./ha, decât \n cazul altoirii pe
corcodu[ 11.125-12.475 buc./ha. (A. Liacu, [i colab., 1962).
|n România s-au omologat urm`torii portaltoi-franc: P. F. Ro[ior
v`ratic - pentru soiul Tuleu gras [i soiuri cu cre[tere mijlocie, \n zona
subcarpa]ilor meridionali. A fost ob]inut la Sta]iunea Voine[ti [i
omologat \n anul 1966.

266
Pepiniera de pomi

P. F. Buburuz - pentru soiuri de vigoare mijlocie, \n zona dealurilor


din vest. A fost ob]inut la Sta]iunea Geoagiu [i omologat \n anul 1968.
P. F. Renclod verde F. - pentru zona dealurilor de est [i de sud,
pentru soiuri de vigoare slab` [i mijlocie, fiind apreciat mai ales pen-
tru uniformitatea mare a puie]ilor. A fost ob]inut la Institutul de
Pomicultur` Pite[ti [i omologat \n anul 1976.
P. F. Voine[ti B. - pentru zona subcarpatic` meridional`, [i soiuri
de vigoare mijlocie [i mare. A fost ob]inut la Sta]iunea Voine[ti [i
omologat \n anul 1976.
Ote[ani 8 - ob]inut la Sta]iunea Vâlcea [i omologat \n anul 1980.
Imprim` soiurilor altoite vigoare cu circa 40% mai redus` decât
corcodu[ul. Pomii necesit` o agrotehnic` corespunz`toare. Este bine
adaptat la solurile grele, \ns` drajoneaz` puternic.
P. F. G`lbior - ob]inut la Universitatea din Ia[i [i omologat \n anul
1984. Este foarte sensibil la plum-pox.
BN 68 - ob]inut la Sta]iunea Bistri]a [i omologat \n anul 2001.
Este rezistent la ger [i exces temporar de umiditate. Semincerul este
par]ial autofertil. Sâmburii au o bun` germina]ie de 62%, iar puie]ii
sunt uniformi. |n livad` imprim` soiurilor vigoare mijlocie [i produc-
tivitate.
Prunul franc Soiul Scoldu[ se comport` bine ca portaltoi pitic
pentru prun, fiind recomandat pentru livezi intensive [i superintensive.
|n ]ara noastr` s-au \ntreprins studii pentru stabilirea tehnicii de
\nmul]ire vegetativ` a prunului, precum [i pentru crearea unor tipuri
vegetative. Astfel, s-au selec]ionat tipuri de marcote apar]inând soiurilor
de prun G`lbioare [i Vinete române[ti (A. Liacu, 1969), iar la Sta]iunea de
cercet`ri pomicole Geoagiu a fost creat tipul P. 1. 2-60 (St. Casavela).
Prunul franc, folosit ca portaltoi pentru cais pe solurile mai
umede, imprim` acestuia un ritm mai slab de pieire prematur` [i o
durat` mai mare de via]`. |n pepinier`, cai[ii altoi]i pe prun cresc mai
lent [i au vigoare mai slab`. Se recomand` ca altoirea caisului pe prun
s` se fac` sub coroan`, la \n`l]imea de 60-80 cm de la nivelul solului.

c) Portaltoii proveni]i din porumbar


Un singur portaltoi din aceast` grup` a fost ob]inut la Institutul
agronomic Ia[i [i omologat \n anul 1984 sub denumirea de Porumbar de
Ia[i. Este rustic [i rezistent la ger [i secet`, adaptat la o gam` variat` de
soiuri, \ns` nu s-a r`spândit prea mult deoarece soiurile altoite drajonea-
z` puternic \n livad`, \ngreunând lucr`rile de \ntre]inere a solului.
Portaltoiul imprim` vigoare mic` soiurilor, pomii din soiul Stanley
putând fi planta]i \n livad` la densitatea de 1.250 pomi/ha (4 x 2 m).

267
POMICULTUR~ GENERAL~

Portaltoii vegetativi ob]inu]i au o r`spândire mai restrâns`


deoarece se \nmul]esc prin buta[i verzi sau lignifica]i care necesit`
anumite dot`ri tehnice de care majoritatea pepinierelor nu dispun.
Patru din cei 5 portaltoi omologa]i sunt selec]ii clonale de cor-
codu[, iar unul de prun european.
Portaltoii de corcodu[, omologa]i [i recomanda]i, prezint` urm`-
toarele caracteristici principale:
Corcodu[ 163 ob]inut la Sta]iunea Geoagiu [i omologat \n anul
1978, se \nmul]e[te atât prin buta[i verzi cât [i lignifica]i. Procentul
de \nr`d`cinare oscileaz` \ntre 50 [i 65, \n func]ie de epoca de but`[ire
[i biostimulatorul folosit.
Buta[ii au o cre[tere corespunz`toare dup` plantare. Pomii din
soiurile grupei Tuleu [i Renclod nu prezint` defecte \nsemnate la
punctul de altoire.
Pomii sunt mai uniformi, atât \n pepinier`, cât [i \n livad` [i \n
cazul când se altoiesc soiuri de piersic, comparativ cu altoirea pe
puie]i de corcodu[ unde apar exemplare cu grade diferite de compati-
bilitate, de la bun` pân` la lips` de compatibilitate.
|n livad`, vigoarea imprimat` pomilor este mare, productivitatea
bun`, iar pomii sunt bine ancora]i \n sol [i nu solicit` sistem de
sus]inere.
Miroval, ob]inut la Sta]iunea Vâlcea [i omologat \n anul 1998. Se
remarc` prin rezisten]` la ger, adaptabilitate pe soluri argiloase, [i
imprim` soiurilor altoite \n livad` vigoare mare, productivitate ridica-
t` [i chiar o influen]` pozitiv` asupra m`rimii fructelor unor soiuri,
mai ales \n anii cu supraproduc]ie (ex. Centenar). Intrarea pe rod are
loc din anul 4, dar produc]ii economice se ob]in din anul 5 dup`
plantare.
|n pepinier`, buta[ii lignifica]i \nr`d`cineaz` \n propor]ie de
85%, iar \n [coala de pomi, dup` altoire, se ob]in produc]ii mari de
pomi [i de calitate.
Mirobolan C5 ob]inut la Institutul de Pomicultur` Pite[ti [i
omologat \n anul 1999 [i ca portaltoi vegetativ. Se remarc` prin ace-
lea[i caracteristici pe care le imprim` pomilor altoi]i ca portaltoi
generativ, dar pomii au o uniformitate mai mare, atât \n pepinier` cât
[i \n livad`. Piersicul altoit pe portaltoiul vegetativ d` rezultate foarte
bune, putând fi plantat pe soluri mai grele. Nectarinele \ns` au o
compatibilitate bun` la altoirea pe corcodu[.
Portaltoiul se \nmul]e[te prin buta[i verzi [i lignifica]i. Buta[ii
\nr`d`cineaz` foarte bine, dep`[ind 85% [i au o cre[tere corespunz`-
toare planta]i \n câmpul I al [colii de pomi.

268
Pepiniera de pomi

Defectele de afinitate cu soiurile din grupele Tuleu [i Renclod


sunt ne\nsemnate [i f`r` consecin]e ulterioare \n livad`.
BN4Kr a fost ob]inut la Sta]iunea Bistri]a [i omologat \n anul
2001 ca portaltoi vegetativ. Imprim` acelea[i caracteristici soiurilor
altoite ca [i portaltoiul generativ, dar pomii sunt mai uniformi.
|nmul]irea lui se poate face prin buta[i lignifica]i. Rezisten]a
puie]ilor proveni]i prin \nmul]irea vegetativ` fa]` de plum-pox este de
100%, iar la puie]ii ob]inu]i din polenizare liber` este de 70%.
Ote[ani 11 este singurul portaltoi vegetativ ob]inut la noi la Sta-
]iunea Vâlcea [i omologat \n anul 1987. Se \nmul]e[te \n scopuri experi-
mentale, pe scar` restrâns`, deoarece pepinierele nu sunt dotate cores-
punz`tor pentru a-l \nmul]i. La \nmul]ire se folosesc buta[i lignifica]i
trata]i cu biostimulatori, ob]inându-se circa 50% buta[i \nr`d`cina]i.
|n livad` acest portaltoi imprim` soiurilor altoite o vigoare de
cre[tere mijlocie [i uniformitate. Este bine ancorat \n sol [i drajoneaz`
pu]in. Se preteaz` pentru soluri argiloase unde intr` pe rod \n anul 4
de la plantare.

13.5.4. Portaltoii caisului

Pân` \n momentul actual \n ]ara noastr` nu au fost omologa]i


portaltoi vegetativi pentru cais.
Portaltoii generativi pentru cais, \nscri[i \n Catalogul oficial din
anul 2004 sunt: caisul franc, zarz`rul, corcodu[ul cu intermediar
Buburuz, Albe mici, Constan]a 14 [i Constan]a 16. de asemenea ca
portaltoi pentru cais mai sunt recomanda]i [i portaltoii pentru prun P.
F. Buburuz [i P. F. Renclod verde F.
Aten]ie deosebit` trebuie acordat` portaltoilor utiliza]i pentru
altoirea soiurilor de cais, datorit` faptului c` \n ultimul timp au fost
omologate pe plan mondial o serie \ntreag` de soiuri valoroase dar
care nu au o compatibilitate bun` cu portaltoii decât atunci când
ace[tia apar]in tot speciei de cais. |n ]`ri mari cultivatoare de cais cum
sunt Fran]a, Spania, Italia, situa]ia era cunoscut` mai demult deoarece
soiuri cu valoare calitativ` a fructului, având mare extindere \n
cultura comercial`, cum sunt: Monqui, Rouge de Roussillon, Canino
pun astfel de probleme similare cu grupa de prun Tuleu de la noi.
Sortimentul vechi de cais di România nu punea astfel de
probleme, dar \n sortimentul nou au \nceput s` apar` probleme de
compatibilitate la altoirea pe prun sau pe corcodu[ ex. soiul CR2-63
(I. Du]u, 2002).

269
POMICULTUR~ GENERAL~

Folosirea intermediarului de prun Buburuz pentru altoirea


soiurilor de cais se recomand` doar pentru faptul c` \n zonele cu ierni
mai aspre, trunchiul pomului este mai rezistent la ger. Gradul de
compatibilitate la altoirea caisului direct pe corcodu[ este acela[i ca la
altoirea pe prun. Dintre portaltoii de prun recomanda]i pentru cais
mai folosi]i sunt P. F: Renclod verde F [i Albe mici.
Principalele avantaje ce le aduce altoirea soiurilor de cais pe
portaltoii de prun men]iona]i constau \n rezisten]a sporit` la ger [i pe
soluri grele cu exces temporar de umiditate.
Albe mici, portaltoi generativ de prun, care apar]ine speciei de
prun european Prunus insititia, omologat \n anul 1991 ca portaltoi ge-
nerativ pentru cais de Sta]iunea Bihor. Semincerul este autofertil (31%),
are vigoare mare [i rezisten]` la ger [i secet`. D` posibilitatea cultiv`rii
soiurilor de cais altoite pe el, pe soluri argiloase cu un con]inut \n argil`
de pân` la 40%. Atât produc]ia de puie]i STAS \n [coala de puie]i, cât [i
randamentul \n pomi altoi]i, comparativ cu corcodu[ul cu fruct galben
sunt superioare. La fel [i produc]ia de fructe \n livad`.
Zarz`rul, denumire ce \nglobeaz` biotipuri de cais cu fruct mic,
aflate \n stare semicultivat`. |n general puie]ii de zarz`r nu pun pro-
bleme de compatibilitate la altoire cu soiuri comerciale de cais
deoarece apar]in aceleia[i specii botanice Armeniaca vulgaris Lam /
Prunus armeniaca L. Sâmburii mai mici decât cei ai soiurilor de cais
permit folosirea unor cantit`]i mai mici la sem`nat \n [colile de puie]i
pentru aceea[i suprafa]`. |n livad` zarz`rul imprim` soiurilor altoite
rezisten]` la secet`, compatibilitate bun` [i absen]a drajonatului. Este
sensibil la exces temporar de umiditate [i la soluri grele, reci.
Caisul franc cuprinde puie]i ob]inu]i din sâmburii unor soiuri
comerciale cu o bun` capacitate de r`s`rire. Ace[ti sâmburi sunt co-
lecta]i de obicei de la fabricile de prelucrare industrial` a caiselor.
Constan]a 14, omologat \n anul 1997 de Sta]iunea Constan]a este
un portaltoi selec]ionat dintr-un biotip de zarz`r, fiind semiviguros, cu
rezisten]` la ger, la \nghe]urile târzii de prim`var` [i la boli. La 1 kg intr`
850 sâmburi cu o r`s`rire bun` \n [coala de puie]i de 68,2% [i cu o
uniformitate mijlocie de 85,2% puie]i STAS. Compatibilitatea la altoire cu
soiurile comerciale de cais este foarte bun`, iar \n livad` pomii nu drajo-
neaz`, au o \nr`d`cinare bun`, de vigoare mijlocie [i sunt productivi.
Constan]a 16. Portaltoi omologat \n anul 1997 de Sta]iunea
Constan]a imprim` soiurilor altoite precocitate de rodire [i vigoare mai
mare decât Constan]a 14. Sâmburii sunt mai mari decât ai portaltoiului
sus men]ionat, la 1 kg intr` 650 buc., procentul mediu de r`s`rire este
mai bun de 71,1%, la fel ca [i uniformitatea de 87% puie]i STAS.

270
Pepiniera de pomi

Pentru solurile uscate [i cu con]inut mai mare de calcar, cei mai


utiliza]i portaltoi sunt puie]ii franc de cais. Pe solurile fertile se
folose[te mirobolanul sau corcodu[ul, selec]iile Mirobolan 29 C,
Corcodu[ 163, portaltoii de prun P. F. Buburuz, Ote[ani 8, Albe mici,
Mariana GF 8-1, Brompton, Saint Julien, piersicul franc selec]ia GF
305 [i Nemaguard, precum [i migdalul.
Ob]inerea puie]ilor portaltoi de zarz`r, corcodu[, prun etc.,
altoirea acestora, formarea pomilor nu prezint` particularit`]i deose-
bite fa]` de celelalte specii. La formarea coroanei \n câmpul II sunt
necesare \ns` interven]ii pentru ob]inerea de unghiuri de ramificare
mai mari.

13.5.5. Portaltoii piersicului

|n cultura piersicului sunt folosi]i portaltoii generativi: piersic


franc din soiuri [i popula]ii locale cu coacere târzie, De Balc, Oradea 1,
P1s, T16, Tomis 1, Tomis 79, Tomis 28, Tomis 39.
Portaltoii vegetativi: Adaptabil, Miroper.
Portaltoii generativi:
Piersicul franc (Persica vulgaris L.) este cel mai bun portaltoi
pentru cultura piersicului, \n soluri mijlocii, u[oare, adânci, permeabile,
calde, cu reac]ie neutr` sau acid`, situate \n zone cu climat moderat. |n
[coala de puie]i piersicul are capacitate bun` de r`s`rire (70-80%) [i
cre[te viguros. Datorit` sistemului radicular bogat ramificat, piersicul
imprim` pomilor o cre[tere uniform` [i destul de viguroas`. Piersicul
franc este recomandat ca portaltoi [i pentru cais, \n zona nisipurilor din
sudul Olteniei. Folosit ca portaltoi pentru migdal, \n zone secetoase,
imprim` acestuia o cre[tere mai \nalt` \n câmpul II al [colii de pomi
comparativ cu ceilal]i portaltoi: migdal, corcodu[, zarz`r [i prun.
Piersicul provenit din soiurile rezistente la nematozi (Nema-
guard) se folose[te ca portaltoi pentru migdal \n S.U.A., Fran]a etc.
Popula]iile locale, cu coacere târzie, constituie un amalgam de
biotipuri, din care rezult` totu[i partizi de puie]i destul de uniforme
din punct de vedere fenotipic datorit` faptului c` piersicul, \n general,
este o specie cu un grad foarte ridicat de autogamie. Totu[i, aceasta nu
este o surs` sigur` de sâmburi decât \n unele zone limitate.
|n România s-au omologat pân` \n anul 2004 un num`r de 8
portaltoi generativi cu care s-au \nfiin]at [i se pot \nfiin]a planta]ii de
seminceri (cu pomi altoi]i), ce pot fi ]inute sub control fitosanitar
strict.

271
POMICULTUR~ GENERAL~

T 16 este primul portaltoi generativ de piersic omologat \n ]ara


noastr` \n anul 1982 la Sta]iunea Constan]a. Semincerul (clona) selec-
]ionat dintr-o popula]ie de piersic comun, are un grad ridicat de auto-
fertilitate, putând fi \nfiin]ate planta]ii de seminceri ce nu necesit` [i
polenizatori pentru fecundarea florilor. Fructele destul de mici (44
buc./kg) se matureaz` la jum`tatea lunii septembrie, iar sâmburii mici
comparativ cu ai soiurilor comerciale (360 buc./kg) r`sar \n propor]ie
medie de 56%, dând puie]i uniformi [i viguro[i. Portaltoiul imprim`
soiurilor altoite vigoare destul de mare [i este rezistent la plant`ri pe
soluri cu con]inut ridicat \n Ca solubil. Ca la to]i portaltoii de piersic
\ns`, r`d`cinile sunt foarte sensibile la excesul temporar de umiditate
\n sol [i nu suport` replant`rile dup` piersic.
De Balc ob]inut [i omologat \n anul 1983 la Sta]iunea Bihor.
Clona original` a fost selec]ionat` dintr-o popula]ie de piersic comun
cu o calitate destul de bun` a fructelor. Semincerul, ale c`rui fructe se
matureaz` la jum`tatea lunii septembrie, este rezistent la ger, secet`
[i \nghe]uri târzii de prim`var`. Este autofertil (67%). Sâmburii de
m`rime mijlocie 160 buc./kg r`sar bine (67%) [i dau puie]i ce nu pun
probleme la altoire. |n livad` imprim` soiurilor altoite vigoare mijlocie
[i nu este preten]ios fa]` de sol, putând fi folosit [i pe soluri mai grele,
dar cu drenaj asigurat.
Oradea 1 ob]inut [i omologat \n anul 1983, la Sta]iunea Bihor.
Semincerul, al c`rui fructe se matureaz` la sfâr[itul lunii septembrie,
este autofertil (66%), rezistent la ger, secet` [i \nghe]uri târzii de pri-
m`var`. Sâmburii mai mici ca cei ai portaltoiului De Balc (225 buc./kg)
r`sar bine (66%) [i imprim` \n livad` soiurilor altoite vigoare mijlocie.
P1s ob]inut [i omologat \n anul 1989 la Institutul de Pomicultur`
Pite[ti, este adaptat pe o gam` variat` de soluri, \ncepând de la cele
nisipoase pân` la cele cu con]inut mediu de argil`. Semincerul este re-
zistent la ger pân` la -29°C, \n timpul perioadei de repaus vegetativ.
Maturarea fructelor are loc la sfâr[itul lunii septembrie. Sâmburii mici
(400 buc./kg) r`sar bine (65%) [i dau puie]i foarte viguro[i [i ramifica]i.
|n livad` imprim` soiurilor altoite vigoare mare [i drajoneaz` dac` po-
mii sunt planta]i prea la suprafa]`. Pe soluri cu exces temporar de umi-
ditate, precum [i pe cele cu pH mai mic de 6 se comport` nesatisf`c`tor.
Tomis 1 ob]inut [i omologat \n anul 1997 la Sta]iunea Constan]a.
Semincerul d` produc]ii de fructe inferioare fa]` de T16, fructele se
matureaz` \n septembrie, iar sâmburii sunt mici (370 buc./kg). |n unii
ani, sâmburii r`sar mai bine decât cei ai portaltoiului T16, iar puie]ii
ob]inu]i sunt mai viguro[i. |n livad` imprim` soiurilor altoite vigoare
[i productivitate mai mare pomilor comparativ cu T16. Nu drajoneaz`.

272
Pepiniera de pomi

Tomis 79 ob]inut [i omologat \n anul 1997 la Sta]iunea Con-


stan]a. La fel ca [i Tomis 1, ca semincer, d` produc]ii de fructe infe-
rioare fa]` de T16, iar fructele se matureaz` la sfâr[itul lunii august [i
\n prima jum`tate a lunii septembrie. Sâmburii, de m`rime mijlocie-
mic` 296 buc./kg au o r`s`rire superioar` celor de T16. Puie]ii ob]inu]i
sunt de vigoare mai mic`. |n livad` pomii au vigoare [i productivitate
mic` [i nu drajoneaz`.
Tomis 28 ob]inut [i omologat \n anul 2004 la sta]iunea Con-
stan]a. Se deosebe[te de T 16 prin talie [i vigoare mijlocie, m`rimea
fructelor [i sâmburilor mic`, randamentul de 1 la 11 [i num`rul de
sâmburi la kg de 216-266 buc. |n [coala de puie]i procentul de r`s`rire
este de 73-78, iar cel de puie]i STAS de 88-99%. |n câmpul de formare
prinderea la plantare este de 96-99% ca [i cea la altoire având compa-
tibilitate foarte bun` cu soirile Redhaven, Springcrest, Romamer. |n
livad` imprim` o vigoare mai slab` soiurilor altoite pe el.
Tomis 39 a fost ob]inut la Sta]iunea Constan]a [i omologat \n
anul 2004. Se deosebe[te de T16 prin vigoarea mijlocie a pomului,
fructul [i sâmburele mici, randamentul 1 la 9,9 [i num`rul de sâmburi
la kg de 203-247 buc. |n [coala de puie]i procentul de r`s`rire este
\ntre 48-81, iar cel de puie]i STAS de 64-99%. Are compatibilitate foar-
te bun` la altoire \ntre 87-98%, sudur` perfect`, f`r` discontinuitate.
|n livad` imprim` vigoare mai mare soiurilor altoite.
Portaltoii vegetativi.
Adaptabil ob]inut la Institutul de Pomicultur` Pite[ti [i omolo-
gat \n anul 2000. Se \nmul]e[te foarte u[or, atât prin buta[i verzi (80-
85%) cât [i prin buta[i lignifica]i planta]i direct \n câmp toamna. |n
pepinier` este compatibil atât cu soiurile de piersic cât [i cu soiurile de
nectarine. |n livad` imprim` soiurilor vigoare mijlocie [i o longevitate
apreciabil`. Acest portaltoi se adapteaz` la o gam` variat` de soluri.
Este foarte rezistent la excesul temporar de umiditate [i soluri reci,
permi]ând extinderea culturii piersicului, cu rezultate bune, \n astfel
de zone. Este rezistent la plum-pox (PPV).
Miroper ob]inut la Institutul de Pomicultur` Pite[ti [i omologat
\n anul 2000. Se \nmul]e[te numai prin buta[i verzi sau semilignifica]i.
Fiind un hibrid ob]inut prin \ncruci[area corcodu[ului cu piersicul,
r`d`cinile lui au o rezisten]` superioar` fa]` de piersic la excesul tem-
porar de umiditate, dar inferioar` corcodu[ului, \ncât se recomand`
utilizarea lui pe soluri bine drenate. Este compatibil la altoire cu soiu-
rile de piersic, \ns` manifest` fenomene de incompatibilitate cu soiu-
rile de nectarine. Cultivat pe soluri cu fertilitate medie, imprim`
soiurilor de piersic o vigoare mic`. Densitatea de plantare este de

273
POMICULTUR~ GENERAL~

1.600-1.800 pomi/ha. Pe soluri profunde, fertile, distan]a de plantare


recomandat` este de 4 x 3 m. Este rezistent la plum-pox (PPV).

13.5.6. Portaltoii cire[ului [i vi[inului

Portaltoii cire[ului
Pentru cultura cire[ului, \n principal se folosesc portaltoii ge-
nerativi: cire[ul s`lbatic (Semavium), cire[ul franc (soiurile Pietroase
Dönissen, Cristimar), vi[inul turcesc (mahalebul) pentru solurile mai
uscate [i calcaroase. Dintre portaltoii vegetativi men]ion`m F 12/1,
IPC 1, IPC 2, C12, VV 1 [i Colt. |n ]`rile cultivatoare se \ncearc` intro-
ducerea de noi portaltoi care s` permit` m`rirea densit`]ii de plantare
prin reducerea taliei pomilor ex. seria Gisela, seria PHL, Ahrensburg,
Arda, Max Ma, Edabriz, Cema etc.
Cire[ul franc din soiul Pietroase Dönissen, soi verificat ca
având o r`s`rire satisf`c`toare, dar care este cultivat din ce \n ce mai
pu]in pentru fructe \n planta]ii. Puie]ii ob]inu]i poart` de asemenea
denumirea general` de cire[ franc.
Cire[ul s`lbatic, este folosit ca portaltoi, având compatibilitate
bun` cu soiurile comerciale de cire[, c`rora le imprim` \ns` vigoare
mare \n livad`, ridicând astfel costurile de exploatare.
Mahalebul este portaltoiul cire[ului [i vi[inului \n regiunile
secetoase. El cuprinde o multitudine de biotipuri aflate \n flora semi-
cultivat`, sau exemplare marcate, altoite [i plantate \n livezi de semin-
ceri \n pepiniere. Este recomandat pentru pepinierele ce produc pomi
pentru planta]ii ce se \nfiin]eaz` pe soluri u[oare, bine drenate, deoare-
ce r`d`cinile de mahaleb sunt cele mai sensibile la excesul temporar de
umiditate [i soluri grele, reci. Utilizarea puie]ilor de mahaleb a c`p`tat
o extindere mai mare \n pepiniere, decât a celor de cire[ franc [i s`lbatic,
datorit` rezisten]ei la antracnoza frunzelor (Coccomyces hiemalis) ce
provoac` pagube mari \n [colile de puie]i [i câmpul I al [colii de pomi.
Este recomandat ca portaltoi atât pentru cire[ cât [i pentru
vi[in, dar folosirea lui ca portaltoi trebuie f`cut` cu grij` deoarece nu
toate soiurile de cire[ [i vi[in au o compatibilitate bun` la altoire.
Acest fenomen se manifest` mai ales \n livad` la soiurile de cire[
Izverna, Cerna, Compact Stella [i la soiurile de vi[in Northstar,
Oblacinska, Pitic.
Semavium. Portaltoi ob]inut dintr-un biotip de cire[ s`lbatic de
vigoare mijlocie, cu comportament bun la ger, secet`, antracnoz` [i
monilioz` [i omologat \n anul 2000 la Institutul de Pomicultur` Pite[ti.

274
Pepiniera de pomi

Capacitatea de produc]ie ca semincer este superioar` \n medie cu 49%


fa]` de cire[ul s`lbatic care reprezint` un amestec de biotipuri. Fiind
autosteril necesit` polenizator. Sâmburii mici, r`sar bine cca. 65% [i
dau puie]i cu cre[tere foarte uniform`.
De[i este recomandat [i ca portaltoi generativ pentru vi[in, nu
toate soiurile de vi[in au o compatibilitate bun` cu el, mai ales \n
livad`, unde \n zona de altoire apar deform`ri [i umfl`turi, iar pomii
drajoneaz` puternic [i \mb`trânesc de timpuriu. Dintre soiurile de
vi[in cu compatibilitate redus` men]ion`m: Nana, Pitic, Oblacinska,
Schattenmorelle, Dropia, Cri[ana 2. |n schimb soiurile Meteor, }arina
[i Timpurii de Pite[ti au compatibilitate bun`.
|n livad`, portaltoiul Semavium imprim` soiurilor altoite pe el o
vigoare de cre[tere mai redus` decât cire[ul s`lbatic [i o produc]ie
bun` (I. Du]u, 2002).
|n România s-au ob]inut rezultate bune la portaltoii vegetativi
omologa]i pentru cire[, dar folosirea lor pe scar` comercial` este \nc`
restrâns` deoarece pepinierele nu dispun de facilit`]i tehnice pentru
\nmul]irea lor.
F 12/1 este un portaltoi vegetativ autorizat la \nmul]ire \n ]ara
noastr` din anul 1975. Este o selec]ie clonal` provenit` din cire[ s`lba-
tic, ce imprim` vigoare mare soiurilor altoite dar [i o uniformitate
bun` \n livad`. Este sensibil la excesul de umiditate din sol precum [i
la cancerul r`d`cinilor (Agrobacterium tumefaciens). Folosind marco-
tajul prin mu[uroire se ob]in marcote pu]ine [i neuniforme. Se \nmul-
]e[te mai bine prin marcotaj chinezesc.
IP-C1 este primul portaltoi vegetativ pentru cire[ omologat \n ]ara
noastr` \n anul 1984 la Institutul de Pomicultur` Pite[ti. Este un hibrid
\ntre vi[in [i cire[ [i poate fi \nmul]it prin marcotaj cu mu[uroire, dar
rezultate mai bune se ob]in prin buta[i verzi. Poate fi folosit atât pentru
altoirea soiurilor de cire[, cât [i pentru cele de vi[in, cu precau]ie \ns`
pentru soiurile de cire[ cu compatibilitate redus` la altoirea pe vi[in cât
[i la soiurile de vi[in cu compatibilitate redus` la altoirea pe cire[.
|n livad` imprim` soiurilor altoite vigoare mai mic` decât la
altoirea pe cire[ s`lbatic, apropiat` sau u[or sub cea imprimat` de
portaltoiul Colt. Este mai rezistent decât cire[ul la excesul temporar
de umiditate din sol [i se adapteaz` mai bine la solurile cu con]inut
ridicat \n argil`. Soiurile de cire[ altoite pe portaltoiul IP-C1 intr` pe
rod mai repede, \n anul 4 de la plantare [i mai târziu \n cazul altoirii
pe cire[ s`lbatic sau franc.
C12, portaltoi vegetativ pentru cire[, omologat \n anul 1988 la
Sta]iunea Pomicol` Dolj. Se \nmul]e[te prin marcotaj orizontal.

275
POMICULTUR~ GENERAL~

|n livad` imprim` soiurilor altoite vigoare mare, fiind o selec]ie


din cire[ul s`lbatic [i o uniformitate mult mai bun` pomilor compa-
rativ cu altoirea pe portaltoi generativi.
IP-C2, omologat \n anul 1999 la Institutul de Pomicultur` Pite[ti.
Cel mai bine se \nmul]e[te prin buta[i semilignifica]i. |n pepinier` este
compatibil atât cu soiurile de cire[ cât [i cu soiurile de vi[in, inclusiv
cu cele de cire[ ce nu au compatibilitate bun` la altoire pe vi[in ex.
Compact Stella [i cu cele de vi[in ce nu au compatibilitate bun` la
altoire pe cire[, ex. Oblacinska.
|n livad` imprim` soiurilor vigoare mijlocie spre mare, precoci-
tate de rodire, produc]ie bun` [i calitate superioar` fructelor. Nu
drajoneaz`.
Portaltoii vi[inului
La vi[in pentru ob]inerea pomilor altoi]i se utilizeaz` ca port-
altoi generativi atât puie]ii de vi[in franc [i mahaleb, cât [i portaltoii
vegetativi IPC 1, IPC 3 \nmul]i]i prin marcotaj sau prin micropro-
pagare in vitro, VV 1 [i SL 64 pentru soluri calcaroase. Unele soiuri,
cum este de exemplu Oblacinska, se \nmul]esc u[or prin drajoni.
Vi[inul franc, ob]inut din sâmburi de la soiuri cu coacere târzie
are o r`s`rire mai bun` comparativ cu sâmburii ob]inu]i din soiurile
cu coacere timpurie. Comportamentul atât \n pepinier` cât [i \n livad`
este diferit \n func]ie de provenien]a sâmburilor. Dintre soiurile
cultivate la noi se poate folosi soiul Meteor, dar [i altele cu coacere la
sfâr[it de iulie - \nceput de august. R`d`cinile de vi[in sunt mai
rezistente la excesul de umiditate [i soluri grele decât cele de cire[,
\ns` nu suport` replant`rile.
Mahalebul [i Semavium recomanda]i [i pentru altoirea soiuri-
lor de vi[in trebuie utiliza]i ]inând cont de precau]iile men]ionate la
portaltoii generativi ai cire[ului.
VG1, ob]inut [i omologat la Sta]iunea F`lticeni \n anul 1984 ca
semincer este rezistent la ger [i \nghe]urile târzii de prim`var` [i bine
adaptat pe soluri mai grele. Puie]ii ob]inu]i sunt mult mai uniformi
decât cei din amestecuri de vi[in franc. La fel [i uniformitatea soiu-
rilor de vi[in \n livad` altoite pe el.
VV1, ob]inut dintr-o popula]ie local` de vi[in autofertil`, la Sta-
]iunea Pomicol` F`lticeni [i omologat \n anul 1980. Este primul portaltoi
vegetativ de vi[in ob]inut \n România. Se \nmul]e[te prin marcotaj, este
rezistent la ger [i tolerant la atacul de Coccomyces hiemalis.
Plantatul marcotelor \nr`d`cinate \n câmpul I al [colii de pomi
se face cu mult` aten]ie deoarece \n anii cu prim`veri secetoase, din
cauza umidit`]ii relativ reduse din aer acestea se deshidrateaz` u[or,

276
Pepiniera de pomi

[i produc multe goluri. Prin asigurarea irigatului concomitent cu plan-


tatul, acest neajuns se \nl`tur`. |n livad` asigur` uniformitate [i
produc]ie bun` soiurilor altoite.
IP-C3, omologat \n anul 2000 la Institutul de Pomicultur` Pite[ti.
Se \nmul]e[te prin buta[i verzi [i este recomandat ca portaltoi vege-
tativ [i pentru cire[, \ns` pentru un num`r redus de soiuri care au o
bun` compatibilitate cu el ex. Van, Rubin, Colina, Rivan. Soiurile de
vi[in nu pun probleme de compatibilitate.
|n livad` imprim` soiurilor altoite vigoare mijlocie, precocitate
de rodire [i o bun` produc]ie.
|n pepinier` cire[ul [i vi[inul necesit` o agrotehnic` diferen]iat`
atât pentru ob]inerea puie]ilor portaltoi, cât [i pentru formarea
pomilor altoi]i. Pentru ob]inerea puie]ilor trebuie s` se asigure \n
primul rând sâmburi de calitate, cu facultatea germinativ` ridicat`.
Cele mai bune rezultate le dau sâmburii mari [i mijlocii de cire[, vi[in
[i mahaleb extra[i din fructele bine coapte care dau un procent ridicat
de puie]i viguro[i. |n condi]iile unei agrotehnici superioare, puie]ii de
cire[, vi[in [i mahaleb cresc repede [i sunt viguro[i.
Având \n vedere faptul c` \n câmpul II cire[ul imprim` o cre[tere
puternic` \ns` ramific` slab, este recomandabil ca pomii s` fie livra]i
dup` primul an de cre[tere a altoiului. Pentru proiectarea [i formarea
coroanei \n primul an, \n cazul unei cre[teri puternice se va ciupi
vârful tulpinii cât mai devreme pentru determinarea ramific`rii. |n
regiunile mai reci sau secetoase formarea coroanei are loc \n anul II de
cre[tere a altoiului. La vi[in majoritatea soiurilor \n primul an de cre[-
tere dezvolt` l`stari anticipa]i din care se formeaz` coroane. Este
necesar ca ace[tia s` nu fie t`ia]i, ci l`sa]i s` se dezvolte liber, dar se
pot \nl`tura numai 2-3 dintre cei situa]i cel mai jos.

13.5.7. Portaltoii nucului, migdalului [i castanului comestibil

Portaltoii utiliza]i pentru nuc \n ]ara noastr` sunt to]i generativi


[i provin de la speciile Juglans nigra, Juglans regia, precum [i de la
portaltoii omologa]i Târgu Jiu [i Secular R-M.
Nucul negru (Juglans nigra) de[i e folosit ca portaltoi \n unele
]`ri cultivatoare de nuc, la noi se folose[te mai mult \n scopuri
experimentale. Permite o oarecare intensivizare \n planta]iile de nuc.
Asigur` o talie mai redus` cu 10-20% a soiurilor altoite, comparativ cu
nucul comun, dar apar semne de incompatibilitate cu soiurile noastre.
Este sensibil atât la excesul cât [i la deficitul de umiditate. Durata unei

277
POMICULTUR~ GENERAL~

planta]ii comerciale de nuc, cu soiuri altoite pe nuc negru este de 30-


40 de ani.
Nucul comun (Juglans regia) imprim` pomilor vigoare mai
mare decât nucul negru [i nu pune probleme de compatibilitate.
Pentru reu[ita livezilor comerciale necesit` soluri profunde [i revene,
de natur` aluvionar`. Nu suport` solurile grele, cu exces de umiditate.
Târgu Jiu a fost ob]inut [i omologat la Sta]iunea Tg. Jiu, \n anul
1984, sub denumirea de Tg. Jiu 1. Este un portaltoi provenit dintr-o
selec]ie de nuc comun bine adaptat la condi]iile de clim` [i sol din
jude]ul Gorj fiind destul de rezistent la bacterioza [i antracnoza nucu-
lui. Nucile, de m`rime mijlocie, r`sar bine \n [coala de puie]i (64,5%).
|n livad` imprim` soiurilor altoite vigoare de cre[tere moderat` \n
primii ani dup` plantare.
Secular R-M a fost ob]inut [i omologat \n anul 1991 la Institutul
de Pomicultur` Pite[ti. Cunoscut ini]ial sub denumirea de Vl`de[ti S,
portaltoiul s-a impus ulterior sub denumirea actual`. Este un biotip de
nuc comun, selec]ionat ca pom matur la vârsta de 200-250 de ani. Are
o rezisten]` bun` la bacterioz` (Xanthomonas juglandis) [i mediocr`
la antracnoz` (Gnomonia juglandis).
Perioadele de \nflorire ale florilor mascule [i femele se suprapun,
ceea ce explic` produc]iile mari de nuci ce se ob]in. Nucile sunt de m`-
rime mijlocie [i \n pepinier` r`sar \n propor]ie de 44,7%, ob]inându-se
cca. 86.000 puie]i/ha.
Imprim` soiurilor altoite vigoare mare \n livad` [i o produc]ie
bun` chiar din anul V de la plantare. Precocitatea de rodire este [i \n
func]ie de soiul altoit.
Migdalul (Amygdalus communis L.). Este recomandat ca
portaltoi principal pentru migdal [i piersic \n zone secetoase, pe
terenuri bogate \n carbonat de calciu [i bine aerate, precum [i \n soluri
pietroase, situate pe pantele dealurilor. |n vederea ob]inerii puie]ilor
portaltoi se prefer` soiurile de migdal cu fructe mici, cu coaja tare [i
cu miezul amar sau dulce. |ntrucât migdalul suport` greu transplan-
tarea este recomandat sem`natul direct \n [coala de pomi. |n câmpul
I migdalul cre[te viguros. Are afinitate bun` cu toate soiurile de mig-
dal, iar \n câmpul II l`starii altoi se dezvolt` foarte repede [i dep`[esc
\n`l]imea de 180 cm.
La noi \n ]ar`, dat` fiind importan]a minor` a speciei pentru
economia na]ional` [i arealul limitat de cultivare, preocup`rile pentru
ob]inerea de noi portaltoi au fost reduse.
A fost ob]inut [i omologat un singur portaltoi generativ pentru
migdal, \n anul 1991, la Sta]iunea Bihor, sub denumirea de Felix.

278
Pepiniera de pomi

Dintre portaltoii de piersic este recomandat pentru altoirea migdalului


portaltoiul P1s, descris la portaltoii generativi ai piersicului. Men]io-
n`m \ns` c` piersicul este larg utilizat ca portaltoi pentru soiurile de
migdal, \n ]`rile mari cultivatoare, \ndeosebi \n planta]iile irigate.
Felix face parte din grupa migdalului dulce. Semincerul are o
vigoare mijlocie spre mic`, este autosteril [i necesit` polenizatori. Cei
mai recomanda]i sunt M`rcule[ti 2/1, Ardechoise [i Brauantinne. |n
zona Bihor \nflore[te foarte de timpuriu \n decada a II-a sau a III-a a
lunii martie.
Fructele sunt mici, de 3,4 g [i se matureaz` \n prima decad` a
lunii septembrie. R`sar excelent \n [coala de puie]i, aproape 100%,
puie]ii având o uniformitate mijlocie. Nu apar probleme de compati-
bilitate la altoire \n [coala de pomi [i nici \n livad`. Ca orice portaltoi
de migdal este \ns` foarte sensibil la excesul temporar de umiditate
din sol, preferând solurile profunde, bine aerate.
Castanul comestibil (Castanea sativa Mill) are un areal de
cultur` [i mai limitat decât migdalul. La noi \n ]ar` este r`spândit \n
zona de nord a jude]ului Gorj [i \n jude]ul Maramure[. Sporadic mai
apare [i \n alte zone, dar \n general nu este solicitat ca pom altoit decât
\n jude]ele men]ionate.
Castanul comestibil este altoit pe portaltoi generativi ce se ob]in
din biotipuri de castan franc. |n anul 1979 a fost ob]inut [i omologat
la Sta]iunea Tg. Jiu portaltoiul Hobi]a, iar \n anul 1985 a fost ob]inut
[i omologat la fosta Sta]iune de Cercet`ri Pomicole Baia Mare
portaltoiul Tamba 1.
Hobi]a. Fructele au o bun` r`s`rire \n [coala de puie]i (85%) [i
sunt compatibile cu soiurile altoite. Imprim` vigoare moderat` [i
rezisten]` la secet`.
Tamba 1. Este o selec]ie clonal` din soiul japonez Tamba. R`sare
bine \n [coala de puie]i (74%) ob]inându-se \n medie 95.000 buc.
puie]i/ha.

13.6. Portaltoii pomilor folosi]i pe plan mondial

13.6.1. Portaltoii m`rului

|n Anglia din 1912 Hatton a ob]inut \n mod sistematic un num`r


important de tipuri care au fost clasificate \n seria Malling. Experien]ele
din Olanda [i aprecierea pozitiv` asupra comport`rii \n produc]ie au dus
la r`spândirea portaltoilor M9, M26 [i M27 \n practica pomicol`.

279
POMICULTUR~ GENERAL~

Posibilit`]ile de influen]` a unor portaltoi asupra calit`]ii fructe-


lor contribuie la folosirea pe scar` larg` astfel, M27 - gr`be[te coacerea
fructelor; M9 - \ntârzie coacerea fructelor; M9 - de fructe mari; M20,
J9 - fructe pu]in colorate; iar pe M9 la soiul Braeburn [i de asemenea
pe B491 la Cox Orange, con]inutul fructelor \n calciu este mai ridicat.
Seria M. O selec]ie originar` din Europa de vest a permis intro-
ducerea la East Malling a urm`torilor portaltoi de la M1 pân` la M24.
Portaltoii M25, M26 [i M27 au fost ob]inu]i prin \ncruci[`ri anterioare
anilor '50, cu soiul rezistent „Northern Spy“. Apoi, la La Merton
Malling s-a selec]ionat seria MM de la 101 la 115.
M9, care este o selec]ie a Paradisului galben de Metz, domin` ast`zi
\n pomicultura european` [i este r`spândit [i \n alte regiuni ale lumii.
Avantajele portaltoiului M9 constau \n cre[tere slab`, intrare
timpurie pe rod [i produc]ie ridicat`, imprim` m`rime fructelor [i este
tolerant la putregaiul coletului. Dezavantajele sunt slaba \nr`d`cinare
\n sol [i sensibilitatea la arsura bacterian`.
Au fost ob]inute subclone libere de viroze [i cu o bun` cre[tere
[i produc]ie ridicat`: T337 [i Pajam 1 cu cre[tere puternic`; EMLA [i
Pajam 2 cu circa 10% cre[tere mai puternic`, recomandate pentru
soiuri cu cre[tere slab` [i soluri s`race.
T337 se recomand` \n Benelux (Belgia, Olanda, Luxemburg) \n
Sud Tirol [i \n Germania la fel M26 (M16 x M9); M27 (M13 x M9).
M20 este probabil cel mai slab dintre to]i portaltoii vegetativi.
Nu emite r`d`cini adventive [i nici nu drajoneaz`. Influen]a asupra
m`rimii fructelor este pozitiv`, ca [i pentru temperaturile sc`zute din
iarn` [i seceta. Reac]ioneaz` slab la \nmul]ire [i ca urmare are
dificult`]i de introducere \n produc]ia pomicol`.
To]i portaltoii cu cre[tere mai slab` decât M9 se recomand` nu-
mai pentru cultura \n soluri bogate, ei necesitând: o preg`tire optim`
a solului pentru \nr`d`cinare [i fixare \n sol; altoirea la maximum 10
cm de la colet; cer t`ieri de cre[tere [i \ngr`[`minte moderate.
M7 este \n SUA cel mai r`spândit, [i atinge circa 60% din puterea
de cre[tere a portaltoiului generativ din s`mân]`.
M106 este rezistent [i reprezint` o alternativ` pentru M7, fiind
recomandat pentru soluri mai grele.

Seria P. Selec]ionat` la Institutul de Cercet`ri din Skierniewice -


Polonia, prezint` rezisten]` la temperaturile sc`zute din iarn`, vigoare
de cre[tere redus` [i produc]ie ridicat`.
P2 (M9 x Antonovka) este asem`n`tor cu M9, \ns` mai rezistent
la ger.

280
Pepiniera de pomi

P16 / Lizzi (M9 x Antonovka), care este cu circa 25% mai slab
decât M9, dar produc]ia este \` ridicat`.
P22 / Last Minute (M9 x Antonovka), are o vigoare cu circa 35%
sub M9, asigur` fructe mai mari ca M27 [i este rezistent la ger. R`d`-
cinile sunt sensibile la secet`.
Seria Cornell ob]inut` la sta]iunea de Cercet`ri Geneva, SUA, a
Universit`]ii Cornell. Portaltoii sunt rezisten]i la arsura bacterian` [i
putregaiul coletului.
Sunt necesare \ncerc`ri \n continuare asupra comport`rii \n
condi]ii de produc]ie.
G11 (M26 x Robusta 5) se aseam`n` cu M26 \n ce prive[te
cre[terea [i produc]ia specific`.
G16 (O3 x Malus floribunda) se comport` ca M9 \ns` este
rezistent la arsura bacterian` [i putregaiul coletului.
G65 (M27 x Beauty crab) cre[te ca M27 [i \n produc]ia specific`
se aseam`n` cu M9, \ns` m`rimea fructelor este mai redus`. Posed` o
mare rezisten]` la arsura bacterian`.

Seria Supporter ob]inut` \ntr-un program de selec]ie la


Pillnitzer, Germania \n scopul toleran]ei la rap`n, f`inare [i p`duchii
lâno[i, asociate cu rezisten]a la ger [i stabilitate \n sol.
Supporter 1 (M9 x M. Baccata himalaica), Suporter 2 [i
Supporter 3 (M9 x M. micromalus) au o produc]ie superioar` lui M9.
Supporter 4 - o selec]ie din Pi 80 (M9 x M4) care are o cre[tere
mai bun` decât M26.
Seria J-TE originar` din Cehia: J=jabloni (m`r), TE = Techobu-
zice, locul Institutului de Cercet`ri. Selec]iile notate cu literele G, F [i
E sunt \ncercate \n prezent [i arat` o produc]ie specific` ridicat`, o
rezisten]` mijlocie la ger [i lipsa r`d`cinilor adventive [i a drajonilor.

Figura 13.1
Efectul portaltoiului
asupra vigorii pomilor

M 27 M9 MM 106

281
POMICULTUR~ GENERAL~

Seria B (Budagovski) ob]inut` la Institutul de Cercet`ri din


Miciurinsk (Rusia)
B9 cu o cre[tere mai puternic` ca M9, \ns` cu o toleran]`
superioar` la gerurile din iarn` [i putregaiul coletului. Acest portaltoi
este \ncercat \n toate regiunile continentale ale SUA.
B469 [i B491 sunt \n continuare \ncercate \n condi]ii de produc]ie.

13.6.2. Portaltoii p`rului [i gutuiului

|n cultura intensiv` a p`rului au fost folosi]i predominant port-


altoii de gutui. Folosirea lor depinde foarte mult de particularit`]ile de
cre[tere ale soiului nobil de p`r.
|n locurile [i terenurile virgine (nelucrate) dac` este vorba de
ob]inerea unei densit`]i superioare de pomi la ha gutuiul A [i gutuiul
Adams nu se recomand`.
Cel mai r`spândit portaltoi pentru sortimentul nostru de cultur`
este gutuiul A. Este posibil` totu[i altoirea pe gutuiul Adams, BA 29
sau gutuiul C ca [i pe p`ducel (Crataegus monogyna) [i scoru[ (Sorbus
aucuparia). La altoirea pe scoru[ se va avea \n vedere [i rezisten]a la
arsura bacterian` [i la compatibilitate. Gutuiul BA29 este preferat
pentru solurile bogate \n calcar.
La p`ducel [i scoru[ se va avea \n vedere rezisten]a lor ridicat`
la ger [i toleran]a ridicat` la calcar.

13.6.3. Portaltoii prunului

|ncerc`rile de a ob]ine portaltoi de vigoare slab` nu au reu[it


\nc`, [i ca urmare au fost prefera]i \n cultur` portaltoi de vigoare
mijlocie. Diferen]a de cre[tere \ntre majoritatea portaltoilor pe solurile
fertile a fost \ntre 10 [i 25% fa]` de portaltoii franc (din s`mân]`).
La prun, puterea de cre[tere a pomilor poate fi redus` prin ale-
gerea corespunz`toare a combina]iei soi-portaltoi, dar este necesar`
existen]a compatibilitat`]ii la altoire a celor doi parteneri.
Altoirea cu intermediar [i \n`l]imea punctului de altoire nu au
avut nici o influen]` asupra puterii de cre[tere a pomilor.
Portaltoi din s`mân]` (generativi sau franc)
Portaltoii cu cre[tere viguroas` au \nc` [i ast`zi importan]a lor
\n ce prive[te adaptabilitatea pentru anumite terenuri secetoase [i
pentru soiurile cu productivitate ridicat`.

282
Pepiniera de pomi

Tabelul 13.3
Caracteristicile portaltoilor p`rului
(dup` F. Winter, 2002)
Arsura Formarea Rezisten-
Rezisten- Rezisten- Compati- Prod. /
Portaltoiul bacte- Cre[tere ml`- ]a la
]a la boli ]a la ger bilitate pom
rian` di]elor calcar
P`rul franc Ridicat`
0 3 Bun` 5 5 Bun` 3
(din s`mân]`) Mare
Gutuiul de
0 5 Moderat` 3 3 Mijlocie Slab` Rea 4
Provence

Gutuiul BA 29 0 5 Moderat` 3 3 Mijlocie Bun` 4

Gutuiul A 0 5 Moderat` 2-3 2-3 Mijlocie Rea 4

Hibrizii OHF
5 5 Bun` 5 4 Rareori Bun` 3
(de p`r)
Gutuiul
0 5 Moderat` 3 2-3 Mijlocie Rea 4
„Sydow“
Gutuiul Ne\nsem-
0 5 3 2 Mult Rea 4
Adams nat` mic`
Ne\nsem-
Gutuiul C 0 5 3 1,5-2 Pu]in Rea 4-5
nat`

Pyrodwarf 2 ? Mijlocie 5 3,5 Pu]in Bun` 4

1=insuficient; 3=suficient; 5=foarte bun`, foarte puternic`

Tabelul 13.4
Caracteristicile portaltoilor gutuiului
Rezisten]a
Compatibi- Toleran]` la Puterea de
Portaltoiul Arsura
Ger litate calcar cre[tere
bacterian`
Gutuiul A 0 2 3 1 2 pân` la 3

Gutuiul C 0 2 3 1 1-2

Gutuiul Adams 0 2 3 2 2-3

BA 29 0 2 3 4 3

Crataegus
0 4 2 4 3
monogyna
Sorbus
1 4 4 5 4-5
aucuparia

1=insuficient; 3=suficient; 5=foarte bun`, foarte puternic`

283
POMICULTUR~ GENERAL~

Mirobolanul (Prunus cerasifera)


Din cauza uniformit`]ii ridicate a materialului s`ditor au fost
prefera]i la \nmul]ire portaltoii vegetativi (ex. „Hamyra“), de[i greuta-
tea fructelor este ceva mai mic`.
GF 8-1 a fost ob]inut din \nflorirea liber` a portaltoiului Prunus
Mariana (P. cerasifera x P. munsoniana). Este rezistent la Scharka
(plum-pox).
Seria GF ob]inut` la Sta]iunea de Cercet`ri La Grande Ferrade,
Bordeaux, Fran]a cuprinde:
„St Julien GF 655-2“ (Selec]ie din St. Julien x P. insititia). Foarte
r`spândit \n sudul Germaniei. Este compatibil cu principalele soiuri de
cultur`, are o cre[tere mijlocie [i rode[te constant dând produc]ii ridi-
cate. |n func]ie de soi [i locul de cultur` este predispus la drajonare.
„Fereley / Jaspi“ (P. salicina x P. spinosa)
„Ferciana / Ishtara“ (Hibrid de Prunus)
„Ferlenain / Plumina“ (P. Besseyi x P. cerasifera) cu cre[tere mai
redus` ca „Pixy“, \ns` cu fructe mai mari.
Portaltoii de prun folosi]i \n prezent, de vigoare mijlocie spre
puternic`, sunt un compromis reu[it \ntre Produsul realizat, Calitatea
produsului [i Eficien]a economic`.
Seria Malling. Din Anglia s-a ob]inut portaltoiul standard
european „St. Julien A“ (Selec]ie din P. insititia).
Portaltoiul „Pixy“ (ob]inut din polenizare liber` din P. insititia)
\ncercat la Universitatea din Hohenheim (Germania) nu manifest` o
cre[tere slab` [i d` fructe \n procent redus ca m`rime. Nu se recoman-
d` pentru terenuri secetoase.
„Weito T6“ ob]inut la Weihenstephan, Germania, este o selec]ie
din P. tomentosa. Avantajele constau \n produc]ie specific` ridicat`, tole-
ran]` la gerurile din iarn` [i la secet` [i m`rime favorabil` a fructelor.
Dezavantajul s`u principal este slaba rezisten]` la plum-pox (Scharka).
Portaltoiul rusesc VVA - 1 este \ncercat \n prezent \n Olanda.
Este un hibrid \ntre P. tomentosa x P. cerasifera, rezistent la ger, cu
cre[tere slab` [i compatibil cu prunul, piersicul [i caisul. Este bine
ancorat \n sol [i nu se recomand` pentru soluri umede.

13.6.4. Portaltoii cire[ului

Cire[ul se altoie[te pe cire[ul p`s`resc (P. avium), un portaltoi cu


cre[tere viguroas`. |ntre]inerea pomilor cu coroane mari [i intrare
târzie pe rod, presupune distan]e mari de plantare, costul ridicat de

284
Pepiniera de pomi

\ntre]inere [i recoltare care pot prejudicia o serie de riscuri. Compati-


bilitatea portaltoilor slabi cu soiurile nobile este \nc` problematic`.
Simptomele de incompatibilitate se manifest` prin frunze de dimen-
siuni mici [i culoare galben`, c`dere prematur`, o puternic` l`st`rire
cu cre[teri slabe pân` la uscare.
La aprecierea portaltoiului important este ca [i soiul nobil s` fie
liber de virus. |mpotriva principalelor viroze ale cire[ului sunt tole-
ran]i portaltoii: cire[ul p`s`resc (P. avium), mahalebul (P. mahaleb)
[i „Colt“. Portaltoii slabi ob]inu]i din P. cerasus [i P. fruticosa mani-
fest` o sensibilitate \n ce prive[te forma [i culoarea frunzelor [i cur-
gerea de clei. Portaltoii „Gisela 5“ [i „Gisela 6“ ob]inu]i din P. cerasus x
P. canescens sunt cunoscu]i ca toleran]i. |n`l]imea de altoire la cire[
nu joac` un rol important asupra vigorii de cre[tere. Portaltoii cire-
[ului manifest` sensibilitate la condi]iile suboptime ale solului [i
precipita]ii ridicate.
Cire[ul p`s`resc. Portaltoii ob]inu]i din cire[ul p`s`resc (P.
avium) au cre[tere puternic`, sunt compatibili cu toate soiurile de
cire[ [i vi[in, formeaz` coroane frumoase [i au o influen]` pozitiv`
asupra m`rimii fructelor.
Reprezentantul cel mai important este portaltoiul F12/1 selec]io-
nat din cire[ul p`s`resc la Sta]iunea East Malling care manifest` o
cre[tere ceva mai slab` [i formeaz` drajoni.
Mahalebul. Mahalebul (P. mahaleb) cre[te numai 10 pân` la 20%
din vigoarea cire[ului p`s`resc. Este rezistent la secet` [i recomandat
\n special pentru soluri u[oare [i bogate \n calcar, dar [i pe cele sece-
toase. M`rimea fructelor este bun`. |n Fran]a portaltoiul „Saint Lucie
64“ cu \nmul]ire vegetativ` este dominant \n cultura cire[ului. Solurile
grele lipsite de oxigen vor fi evitate pentru acest portaltoi.
Vi[inul. Spectrul vigorii de cre[tere a vi[inului (P. cerasus) ca
portaltoi este \ntre foarte slab [i mijlociu spre puternic. |n lume sunt
\n curs de desf`[urare programe cu P. cerasus ca partener la \ncruci-
[`ri sau \n selec]ie pur`. Selec]iile urm`resc rezisten]a la ger [i cerin-
]ele mijlocii spre mari fa]` de sol. Compatibilitatea cu diferite soiuri
este variabil` [i depinde \n mare m`sur` de lipsa virusurilor la soiurile
nobile pentru care este folosit ca portaltoi.
Portaltoii Weiroot ob]inu]i la Weihenstephan \n Germania intr`
timpuriu pe rod [i dau produc]ii ridicate. Clonii din Genera]ia I (W13,
14, 10) au o cre[tere redus` cu 25 pân` la 30%. Clonii Weiroot din
genera]ia II formeaz` mai pu]ini drajoni [i au o mai bun` afinitate [i
cre[teri mai reduse. Puterea de cre[tere scade \ntre 60 [i 30% la „W
154“, „W 158“, „W 53“ [i „W 72“ \n compara]ie cu F 12/1.

285
POMICULTUR~ GENERAL~

Portaltoiul Tabel / Edabriz de origine iranian` a fost selec]ionat


\n Fran]a. Produc]ia lui este ridicat`, iar cre[terea cu 30% mai slab`
pân` la foarte slab` fa]` de P. avium. Este sensibil la cloroz`. |n
locurile b`tute de vânturi necesit` tutorarea. |n climatul uscat [i cald
se recomand` pentru soluri bogate cu pH acid pân` la neutru.
„Colt“ este o \ncruci[are efectuat` \n Anglia \ntre P. mahaleb x P.
pseudocerasus. Acest portaltoi a fost folosit \n cultur` \n Nordul Germa-
niei [i \n ]`rile Scandinave, \ncepând din anii '80. Este relativ tolerant la
climatul umed. De[i intr` repede pe rod, cre[te relativ puternic cu 80%
fa]` de F12/1. „Colt“ este potrivit \n cultur`, tolerant la viroze, \ns` sen-
sibil la gerurile iernii [i secet` [i cu \nclina]ie spre fructe mici.
Maxma Delbard 14 este o \ncruci[are \ntre P. avium x
P. mahaleb [i este cu circa 20% mai slab \n compara]ie cu „Colt“. |n
primii ani cre[te relativ puternic, \ns` mai târziu devine moderat.
Acest portaltoi este r`spândit pe solurile mijlocii spre grele \n regiunile
calde din Sudul Germaniei.
Seria Pi-Ku reprezint` portaltoii de cire[ ob]inu]i la Pillnitzer.
Pân` acum a fost lansat numai „Piku 1“ (P. avium x P. canescens x P.
tomentosa) recunoscut cu cre[tere mijlocie spre puternic`. Evaluarea
acestei serii nu este \nc` \ncheiat`.
Seria PHL din Cehia este interesant` („Prunus Holovousy“) cu
selec]iile A, B [i C. Punctul de plecare a fost un pom cu cre[tere slab`
de P. avium care probabil a fost polenizat de P. cerasus. PHL-B cre[te
cel mai puternic, PHL-A are cre[tere mijlocie spre puternic` (apro-
ximativ cu „Gisela 5“) iar PHL-C este cel mai slab. To]i ace[ti portaltoi
au o intrare timpurie pe rod, sunt relativ rezisten]i la gerurile
puternice datorit` sistemului radicular bine dezvoltat.
Seria Gisela. Portaltoiul „Gisela 5“ cu cre[tere slab` este \n
prezent cel mai solicitat \n Europa [i probabil \n lume. El este \nmul]it
predominant prin culturi de meristeme [i este cel mai bun „M9
portaltoi“ pentru cire[.
Aceast` serie de portaltoi Giessener \[i au originea \ntre anii
1965 [i 1971, ob]inu]i din \ncruci[area P. cerasus x P. canescens. Ei au
calit`]i deosebit de pozitive privind intrarea timpurie pe rod [i
produc]iile ridicate, o bun` m`rime a fructelor [i toleran]` la virusuri.
„Gisela 5“ este compatibil cu cele mai importante soiuri de cire[,
formeaz` pu]ini drajoni [i este suficient de rezistent la gerurile mari
din iarn`. |n cazuri de inunda]ii s-a ar`tat mai pu]in sensibil decât
F12/1. |n SUA „Gisela 6“, care are o cre[tere cu circa 15% mai
puternic` se bucur` de aten]ie. Portaltoii Gisela 5, Gisela 6 [i Gisela
12 se afl` \n cultura de protec]ie.

286
Pepiniera de pomi

Vi[inul se altoie[te pe portaltoii F12/1, Colt [i mahaleb sau se


ob]ine pe r`d`cini proprii.

13.6.5. Portaltoii piersicului [i caisului

Pentru cultur` pomii de piersic sunt altoi]i pe portaltoi generativi


(din s`mân]`). Cele mai folosite ca portaltoi sunt soiurile de piersic
„Rubira“ sau Roter, Ellerstädter. Ei au o cre[tere puternic`, sunt
robu[ti, bine ancora]i \n sol, longevivi [i bine adapta]i pentru solurile
u[oare pân` la mijlocii-grele. Pe solurile bogate, lutoase, cu pH neutru
pân` la u[or alcalin se folosesc portaltoi \nmul]i]i vegetativ cum sunt
„St Julien“, GF 655-2 sau „Fereley“. Ei asigur` cre[teri mijlocii spre
puternice, intrare timpurie pe rod [i au o sensibilitate mijlocie la \nghe].
INRA GF 677 are o cre[tere puternic` [i se potrive[te pentru
regiunile s`race \n precipita]ii cu soluri bogate \n calcar. El intr` mai
repede \n fructificare decât cei ob]inu]i din s`mân]`. Portaltoi cu
cre[tere slab` sunt: Juliar, Ferdar [i Pumiselekt.
Caisul se altoie[te pe portaltoi cu cre[tere puternic`, cum sunt:
mirobolanul, Renclode GF 1380 sau Brompton. Noii portaltoi solici-
ta]i din California, cu vigoare de cre[tere mai redus`, sunt: Citation /
Zaipime, ca [i La Grande Ferrade „Ferknain“ [i cel din Geisenheim
„Pumiselekt“. Ei manifest` o reducere a cre[terii cu 30 pân` la 50%
la o intrare timpurie pe rod. Necesit` \n continuare s` fie \ncerca]i.

13.7. Producerea puie]ilor portaltoi

Producerea puie]ilor portaltoi se face \n [coala de puie]i care este


o cultur` pomicol` anual`. Materialul folosit pentru sem`nat este
format din semin]e propriu-zise la m`r, p`r [i gutui, sâmburi la cire[,
prun, zarz`r etc. [i fructe (castan, alun).

13.7.1. Procurarea [i p`strarea semin]elor

Semin]ele [i sâmburii se procur` din planta]ia de seminceri. Pomii


seminceri pot fi pe r`d`cini proprii sau altoi]i. Având \n vedere c` \n
ultimii ani s-au intensificat schimburile interna]ionale de semin]e, sunt
propuneri ca planta]iile mam` semincere s` fie \nregistrate \n registre
speciale [i datele informa]ionale asupra lor s` fie stocate \n calculatoare.

287
POMICULTUR~ GENERAL~

Recoltarea fructelor se face de la pomii marca]i de c`tre aproba-


torii de stat. Pomii seminceri trebuie s` se afle \n zona unde este am-
plasat` pepiniera sau chiar \n planta]ia de seminceri, respectiv \n
incinta pepinierei.
La speciile semin]oase, se recolteaz` fructe de la semincerii cu
coacere mijlocie [i târzie, când au atins maturitatea fiziologic`, iar
semin]ele au c`p`tat culoarea specific` speciei [i soiului (de obicei
brun`). La alegerea soiurilor autohtone de m`r ca seminceri se reco-
mand` ca \ntr-un fruct s` fie peste 7 semin]e (V. Velkov).
La speciile sâmburoase fructele se recolteaz` de la soiurile cu
coacere târzie. Ele trebuie s` fie la maturitatea deplin`, cu excep]ia
mahalebului, unde se recolteaz` fructele aflate \n faza de pârg`. Nece-
sarul de fructe [i de semin]e se calculeaz` conform tabelului 13.5.
Epoca recolt`rii fructelor \n func]ie de specie, soi [i biotip
variaz` astfel:
- epoca I \ntre 15 iulie-31 august (cire[, vi[in, cais, mahaleb,
zarz`r [i unele soiuri de prune);
- epoca a II-a \ntre 1-15 septembrie (prun, piersic, alun, porumbar);
- epoca a III-a \ntre 15-30 septembrie (soiuri tardive de prun,
piersic, m`r, p`r, nuc [i porumbar).
- epoca a IV-a \ntre 1-30 octombrie (gutui [i castan).
Fructele recoltate manual sau mecanic se depoziteaz` provizoriu
\n apropierea unei surse de ap`. Depozitarea fructelor sâmburoase se
face \n c`zi [i butoaie având capacitatea maxim` 150 kg. Depozitarea
merelor [i perelor se face pe sol \n gr`mezi \nalte de 50 cm. Gutuile, mig-
dalele, nucile, alunele [i castanele se depoziteaz` \n \nc`peri separate.
Extragerea semin]elor din fructe se face imediat dup` recoltare la
sâmburoase [i dup` 60 de zile la semin]oase. Se va urm`ri ca aceast`
opera]ie s` se fac` \nainte ca pulpa s` intre \n putrefac]ie, \ntrucât
acest proces influen]eaz` negativ capacitatea germinativ` a semin]elor.
Extragerea semin]elor la sâmburoase se face cu pasatricea sau
prin frecare pe o sit`.
La semin]oase lojile seminale se scot cu ajutorul unui cu]it, zdro-
bitor sau cu o toc`toare mecanic`. Dup` \nl`turarea pulpei, sâmburii
[i semin]ele se a[eaz` \n vase cu ap`, unde se spal` prin schimbarea
repetat` a apei.
Dup` aceea, semin]ele se \ntind pentru uscare astfel \ncât con]i-
nutul lor \n ap` s` scad` pân` la 15-16%, pe o prelat` sub un ad`post
acoperit sau \n poduri aerisite, \n strat gros de 1 cm, iar sâmburii
\ntr-un strat de 2-3 cm grosime. Zilnic se amestec` de 3-4 ori, pentru
a gr`bi uscarea care dureaz` 4-5 zile.

288
Pepiniera de pomi

Tabelul 13.5
Cantitatea de s`mân]` necesar` pentru 1 ha [coal` de puie]i
Cantitatea de fructe din care Cantitatea de s`mân]` necesar`
Specia
rezult` 1 kg de semin]e (kg) pentru 1 ha [coal` de puie]i (kg)
M`r franc 350-500 50-60
P`r franc 300-450 50-60
Gutui franc 150-200 80-100
Corcodu[ 18-25 600-700
Prun franc 20-30 700-900
Vi[in 15-18 500-600
Cire[ 12-14 400-500
Mahaleb 3-4 300-350
Zarz`r 18-20 1.100-1.300
Piersic 20-30 2.000-3.000
Migdal - 2.000-2.500
Nuc - 2.500-3.000
Castan - 2.200-2.500

|n usc`torii speciale la 20-25°C pentru sâmburi [i 30-35°C pentru


semin]e uscarea dureaz` 8-15 ore.
Dup` uscare, semin]ele se cur`]` de impurit`]i prin selectare sau
vânturare, dup` care se cânt`resc.
P`strarea semin]elor
apar]inând speciilor semin- Tabelul 13.6
]oase [i a nucilor pân` la Num`rul mediu de semin]e con]inute
stratificare se face \n s`cu- \ntr-un kg la diferite specii pomicole
le]e sau saci de pânz`, ferite
de [oareci. Nuc 150
P`strarea semin]elor Piersic 200
se face \n depozite la semi- Migdal 300
\ntuneric, care trebuie s` Alun 450
asigure o temperatur` cu-
Cais 500
prins` \ntre 1°... 10°C [i o
umiditate atmosferic` care M`slin 1.000

s` nu dep`[easc` 50-60%. Prun 1.100


Sâmburii de cire[, vi[in Cire[, Mirobolan 2.200
[i mahaleb se p`streaz` \n Hurma (Kaki) 9.500
l`zi cu nisip reav`n pân` la
M`r 20.000
stratificarea lor (opera]ia se
P`r 21.000
nume[te prestratificare).

289
POMICULTUR~ GENERAL~

13.7.2. Preg`tirea semin]elor \n vederea \ns`mân]`rii

Determinarea vitalit`]ii semin]elor se face prin mai multe


metode.
Metoda organoleptic` este cea mai expeditiv` [i se bazeaz` pe
examinarea \nsu[irilor exterioare. Semin]ele viabile de m`r, p`r [i
gutui au tegumentul 1ucios, neted, uniform [i culoarea caracteristic`
speciei; miezul turgescent, cu miros pl`cut, gust am`rui [i culoare
alb` ca por]elanul; puse \n ap` trebuie s` cad` la fund. Sâmburii de
cire[, vi[in, prun, piersic, corcodu[ [i zarz`r trebuie sa aib` culoarea
caracteristic` speciei [i s` fie f`r` cr`p`turi.
Metoda germin`rii. Semin]ele se pun la germinat \ntr-un germi-
nator la temperatura de 20-23°C, timp de 20-30 de zile, dup` care se
stabile[te procentul de germinare. Durata medie a facult`]ii germi-
native a semin]elor este diferit` \n func]ie de specie (tabelul 13.7).
Metoda colorimetric`. Probele de câte 200 semin]e se umecteaz`
\n ap` timp de 24-48 ore (la sâmburoase [i nucifere \nveli[ul c`rnos se
\nl`tur` \nainte de umectare). Dup` umectare se scot embrionii \ntregi
[i se introduc \n solu]ie de indigo carmin 1-2% timp de 3-4 ore sau \n
solu]ie de biselenit acid de sodiu 2% timp de 48 ore. Dup` ce embrionii
s-au scos din solu]ie, se spal` [i se a[eaz` pe o sticl` pentru a se
zvânta. Apoi se sec]ioneaz` [i se observ` dac` ]esuturile s-au colorat.
La semin]ele cu facultatea germinativa bun`, ]esuturile em-
brionilor se coloreaz` \n ro[u intens (cele tratate cu biselenit acid de
sodiu) sau r`mân necolorate (cele tratate cu indigo carmin).
Tratarea semin]elor. |nainte de stratificare semin]ele se pr`-
fuiesc cu unul din produsele urm`toare: Acetat-fenil-mercuric 200 g /
100 kg semin]e; Topsin M
Tabelul 13.7 70-100 g/100 kg s`mân]`
Durata medie a facult`]ii germinative sau Derosal 20 - 250
a semin]elor unor specii pomicole cm3/100 kg s`mân]`. Tra-
tarea semin]elor se face
Mo[monul subtropical (japonez) 15 zile
pentru a evita pagubele
Citru[ii 1 lun`
cauzate puie]ilor la r`s`rire
Castan comestibil 3 luni
[i \n primele faze dup`
Migdalul 4 luni r`s`rire datorit` infec]iilor
Caisul, Cire[ul, Hurmaua, M`rul, ce pot ap`rea pe semin]e
6 luni
Nucul, P`rul, Piersicul, Prunul
sau sâmburi cu: Fusarium
Alunul 8 luni
sp., Botrytis sp., Penicilium
Ro[covul 12 luni
sp., Mucor sp., Rhizoctonia
M`slinul 3 ani
sp. etc.

290
Pepiniera de pomi

Tabelul 13.8
Calendarul stratific`rii semin]elor
Perioada când semin]ele Durata stratific`rii
Specia
se pun la stratificat \n zile
M`r 15.XII - 1.I 90
P`r 15.XII - 1.I 90
Gutui 15.I - 1.II 60
Se stratific` imediat dup` extragere, uscare [i
Corcodu[ 160
condi]ionare
Prun Idem 120
Zarz`r Idem 120
Piersic Idem 150
Migdal Idem 70
Cire[ Idem 160
Vi[in Idem 160
Mahaleb Idem 150
Nuc 15. XII - 1.I 90
M`ce[ Se stratific` dup` extragere 140
Castan 15.XII - 1.I 60

Stratificarea semin]elor. Ca s` devin` apte pentru a germina,


semin]ele au nevoie de o preg`tire prealabil` pentru desf`[urarea
postmatura]iei (tab. 13.8).
Durata postmatura]iei depinde de epoca maturit`]ii fructelor.
Astfel, la speciile cu maturitatea fructelor timpurie postmatura]ia este
mai lung`, la speciile a c`ror fructe se recolteaz` mai târziu durata
postmatura]iei este mai scurt`. Dup` durata de postmatura]ie, speciile
pomicole se clasific` \n patru grupe (A. Liacu):
� specii cu durata de 60-70 zile (castan, gutui, migdal);
� specii cu durata de 90-100 zile (m`r, p`r, nuc);
� specii cu durata de 120-150 zile (piersic, alun, porumbar [i
unele soiuri de prun);
� specii cu durata de 150-180 zile (zarz`r, vi[in, mahaleb,
corcodu[, cire[).

La stratificarea semin]elor trebuie \ntrunite urm`toarele


condi]ii: temperatura de 3 ... 7°C, oxigen [i umiditate suficient`.
Dup` modul cum s`mân]a se pune \n contact cu materialul de
stratificare, exist` dou` procedee: amestecarea semin]elor cu nisip [i
alternarea straturilor de semin]e cu nisip. Materialul de stratificare
poate fi mu[chiul, rumegu[ul, turba sau nisipul curat de râu.

291
POMICULTUR~ GENERAL~

Stratificarea semin]elor se poate face \n gropi, [an]uri, silozuri


deasupra p`mântului, precum [i \n l`zi, cutii [i ghivece.
Se controleaz` periodic semin]ele stratificate [i dac` nisipul este
zvântat se strope[te cu ap`. Dac` semin]ele germineaz`, se pune
ghea]` sau z`pad`, pentru a opri cre[terea embrionilor.
Rezultate bune s-au ob]inut [i prin stratificarea semin]elor \n
z`pad` sau ghea]`, precum [i prin p`strarea lor \n termostat la
temperatura de -1 ... -2°C (I. Modoran).
Dac` sem`natul se face \n ghivece sub tunele de polietilen`, \n
vederea altoirii puie]ilor \n acela[i an (pentru scurtarea ciclului de
produc]ie cu un an), semin]ele [i sâmburii se stratific` la o dat` care
s` permit` parcurgerea duratei de postmatura]ie pân` la momentul
sem`natului \n ghivece (15.II - 15.III).

13.7.3. Sem`natul \n [coala de puie]i

Epoca de sem`nat depinde de specie, momentul [i durata de stra-


tificare, precum [i de starea solului. De regul`, speciile care posed` o
perioad` de postmatura]ie de peste 100 de zile se seam`n` toamna
\ntrucât au endocarpul tare [i bine sudat. Semin]ele cu o perioad` de
postmatura]ie sub 100 de zile [i \nveli[ul mai sub]ire, germineaz` mai
u[or, de aceea se pot sem`na prim`vara, dup` o stratificare prealabil`.
Speciile sâmburoase, mahalebul [i nucul se seam`n` toamna, \n jurul
datei de 1 octombrie.
Preg`tirea [i fertilizarea terenului. Terenul destinat [colii de puie]i
se trateaz` cu 80-120 kg/ha Hexacloran sau 40-50 kg/ha Aldrin. Dup`
recoltarea culturii premerg`toare (iulie-septembrie), se \mpr`[tie
uniform gunoiul de grajd (20 t/ha) amestecat cu 60-70 kg/ha P2O5 + 40-
50 kg/ha K2O [i se \ncorporeaz` sub ar`tura de var` urmat` de gr`pat.
La \nceputul lunii septembrie, terenul se ar` adânc la 40-45 cm.
Terenul nivelat [i gr`pat se parceleaz`. Dac` lucr`rile se execut`
mecanizat, dimensiunile parcelelor vor fi de 100-300 m lungime [i 50
m l`]ime; dac` lucr`rile se execut` manual, dimensiunile vor fi: 50-
100 m lungime [i 25 m l`]ime. |ntre parcele se fac poteci de 80-100 cm
l`]ime. |n vederea unei productivit`]i ridicate a muncii se recomand`
ca pentru [coala de puie]i s` se aleag` un teren cu o suprafa]` de
1.000-2.000-2.550 m2, pe care se vor sem`na una sau mai multe specii.
Tehnica sem`natului. Sem`natul semin]elor de m`r, p`r [i gutui
se face cu sem`n`toarea de cereale. Sâmburii de cire[, vi[in, mahaleb,
porumbar [i corcodu[ se seam`n` cu sem`n`toarea cu linguri]`, iar

292
Pepiniera de pomi

sâmburii mari (piersic, zarz`r, prun, migdal) cu sem`n`toarea de


porumb.
Semin]ele care se seam`n` toamna sunt eliberate de nisip cu
ajutorul sitelor. Sem`natul semin]elor prim`vara se face manual,
\ntrucât acestea sunt \ncol]ite. |nainte de sem`nat, capetele rândurilor
se marcheaz` prin piche]i. Sem`natul se face \n rigole trasate cu s`p`-
liga pe sârm` sau cu marcatorul, la adâncime de 4-5 cm pentru
semin]oase [i 6-8 cm pentru sâmburoase.
|n cazul suprafe]elor mici, când sem`natul are loc manual, dis-
tan]a dintre rânduri este de 40 cm. |n cazul suprafe]elor mari, sem`-
natul se face \n benzi de câte dou` rânduri, distan]ate la 10-15 cm [i
la 70-80 cm \ntre benzi, \n vederea mecaniz`rii lucr`rilor.
|n S.U.A. se practic` un sistem original de sem`nat. Semin]ele
\ncorporate \n benzi sub]iri de material plastic sunt derulate cu ma[ini
speciale pe rigole. Dup` acoperirea rigolelor cu p`mânt, benzile se
dizolva dup` 1-2 minute de la introducerea \n sol [i udarea lor.
Alt` metod`, semnalat` tot \n S.U.A., este introducerea semin]e-
lor \n bile de material plastic special, \n care s-au \ncorporat [i sub-
stan]e nutritive, precum [i insectofungicide.
Procentul de r`s`rire al puie]ilor este de 10-15 la castan, 18-20
la gutui, 20-30 la p`r [i porumbar, 30-35 la mar, cire[, vi[in, migdal [i
nuc, 38-40 la mahaleb, 50-60 la corcodu[, prun, 75-80 la zarz`r, piersic
(A. Liacu).

13.7.4. Lucr`rile de \ntre]inere \n [coala de puie]i

Solul se men]ine afânat \n permanen]` [i curat de buruieni prin 6-


8 pra[ile. La \nceputul lunii iunie se administreaz` 60-70 kg/ha azot s.a.,
care se \ncorporeaz` \ntre rânduri la adâncimea de 8-12 cm prin pra[ile.
R`ritul puie]ilor pe rând se face când posed` 3-4 frunze adev`-
rate, la distan]a de 3 cm pentru sâmburoase, 4-5 cm pentru semin]oa-
se, 2 cm la m`ce[ si 6-7cm la nuc.
|n perioadele de secet`, puie]ii se iriga de 4-5 ori \n cursul vege-
ta]iei. La puie]i se remarc` trei perioade de cre[tere determinate de evo-
lu]ia temperaturii: prima de la r`s`rire pân` la instalarea temperaturilor
ridicate (perioada cre[terii intense), cea de-a doua de la jum`tatea verii
pân` la \nceputul lunii septembrie, când din cauza temperaturilor ridi-
cate cre[terea se tempereaz` (perioada cre[terii \ncetinite) [i a treia de la
\nceputul lunii septembrie pân` \n noiembrie, când cre[terea se reacti-
veaz` \n cazul c`derii ploilor (perioada cre[terii normale) (A. Liacu).

293
POMICULTUR~ GENERAL~

La \nceputul lunii iulie se verific` puritatea biologic` a puie]ilor;


impurit`]ile, precum [i puie]ii bolnavi, diformi, se smulg [i se ard. |n
[coala de puie]i se fac tratamente fitosanitare de câte ori este nevoie,
la avertizare.
Evaluarea produc]iei de puie]i se efectueaz` \n luna august cu
rama metric`. Se fac 5-6 determin`ri pe diagonal` (\n func]ie de uni-
formitatea puie]ilor) la o parcel` de 2.500 m2. Produc]ia minim` de
puie]i STAS la hectar este de 60.000 buc`]i la nuc, 100.000 buc`]i la
cire[, vi[in [i p`r [i 150.000 buc`]i la restul speciilor (P. Parnia, 1975).
Num`rul de puie]i ce se ob]ine dintr-un kg de s`mân]` este redat \n
tabelul 13.9.

13.7.5. Scosul, clasarea [i stratificarea puie]ilor

La sfâr[itul lunii octombrie, dup` ce frunzele au \nceput s`-[i


schimbe culoarea, se face scoaterea puie]ilor. |n vederea stimul`rii
defolierii, cu circa o lun` \nainte de scoatere, puie]ii se stropesc cu
Ethrel 0,15% + sulfat de cupru 1% (1.000 litri solu]ie la ha). Rezultate
bune s-au ob]inut la m`r [i p`r \n Italia la Padova, folosind Ethephon
(2.000 ppm), iodura de potasiu 0,5%, iar la Piacenza s-a stropit cu
DMSO 0,5% (dimetilsulfazid) (P. L. Pisani, A. Boigamini, 1971). La noi

Figura 13.2
{coala de puie]i

294
Pepiniera de pomi

Tabelul 13.9
Produc]ia de puie]i ce se ob]ine dintr-un kg de s`mân]`
% de puie]i % de puie]i
raporta]i la STAS raporta]i
Specia Total puie]i num`rul de Puie]i STAS la num`rul
semin]e total de puie]i
\ns`mân]ate ob]inu]i
M`r p`dure] 9.000 25 3.000 33
M`r franc 5.800 22 3.700 65
P`r p`dure] 7.500 27 2.800 37
Gutui 3.000 11 850 27
Corcodu[ 1.300 31 1.000 87
Prun 600 39 170 28
Cire[ 1.600 20 1.300 79
Vi[in 1.500 26 800 56
Mahaleb 2.400 21 1.300 55
Zarz`r 200 33 160 80
Piersic 150 40 100 67
Migdal 130 42 100 77
Nuc 100 41 87 87
Castan 48 16 21 45

\n ]ar` s-au utilizat cu succes defolian]ii chimici clorat de potasiu 0,3%


(St. Wagner) [i Selinon 0,75%, care au avut [i rol de protec]ie contra
p`duchelui din San-José (O. Tudosescu, 1968). Opera]iunea se execut`
mecanic cu plugul special de scos puie]i, tractat de tractoare. Puie]ii
sco[i trebuie s` aib` un pivot nev`t`mat, lung de 30 cm.
Dup` scoaterea puie]ilor se face clasarea lor, cu ajutorul unui
calibrator. Puie]ii corespunz`tori STAS-ului se aleg pe categorii dup`
diametrul la colet [i lungimea tulpinii [i se leag` \n pachete de câte
50±2 buc`]i. Dup` m`rimea diametrului tulpinii, puie]ii se claseaz`
astfel: 4-8 mm (la mahaleb); 5-12 mm (la cire[, migdal, mirobolan,
piersic, vi[in, zarz`r, gutui, m`r, p`r); peste 7 mm (la castan [i nuc).
Stratificarea puie]ilor se face \n [an]uri de 40-50 cm l`]ime [i 25-
40 cm adâncime, cu peretele din fa]` u[or \nclinat. Pachetele se a[eaz`
pu]in oblic, la 5-10 cm unul de altul. |n [an] se introduce r`d`cina,
plus 12 cm din tulpin`. P`mântul m`run]it se a[eaz` peste 2/3 din lun-
gimea puie]ilor, dup` care se calc` \ncet, pentru eliminarea golurilor
de aer care pot deshidrata r`d`cinile [i favoriza \nmul]irea bolilor.
Dac` puie]ii se stratific` \n subsoluri, materialul de stratificat (nisipul,
turba) trebuie s` fie reav`n, iar temperatura s` nu dep`[easc` 5°C.

295
POMICULTUR~ GENERAL~

La toate speciile pomicole, cu 2-3 s`pt`mâni \nainte de scoaterea


puie]ilor din pepinier` se aplica un tratament general, prin stropirea
abundent` de \mb`iere cu un insecticid puternic. Acest tratament are
rolul de a distruge eventualele larve ale p`duchelui de San-José
(Quadraspidiotus perniciosus), p`duchele lânos (Eriosoma lanigerum),
ou`le de afide, ou`le de p`ianjeni.

13.7.6. Tehnologia producerii puie]ilor portaltoi \n ghivece

Aceast` metod` a fost impus` de nevoia de material s`ditor po-


micol \ntr-un num`r cât mai mare [i de necesitatea scurt`rii cu un an
a ciclului de producere a pomilor altoi]i (N. Stanciu, P. Parnia, 1976).
Epoca optim` de sem`nat \n ghivece este \ntre 1 [i 20 februarie
\n sere [i \ntre 20 februarie [i 10 martie \n solarii sau tunele de
polietilen`. Ghivecele pot fi cuiburi nutritive (asem`n`toare cu cele
folosite \n legumicultur`), pahare din material plastic tip „\nghe]at`“,
cu diametrul de 8 cm sau pungi de polietilen` \nalte de 10 cm [i late
de 7-8 cm, perforate la partea inferioar` \n vederea asigur`rii drena-
jului apei \n exces. Amestecul de p`mânt folosit la umplerea ghivecelor
este compus din o parte mrani]a plus o parte p`mânt de ]elin` [i o
parte p`mânt de râu. Sem`natul \n ghivece se face cu s`mân]a ce a
stat la stratificare [i care \n momentul sem`natului \n ghivece trebuie
s` fie \ncol]it`. |n fiecare ghiveci se seam`n` câte dou` semin]e \ncol-
]ite, la adâncimea de 2 cm. Dup` sem`nat, ghivecele se ud` cu jeturi
fine de ap`. De la sem`nat [i pân` la r`s`rire, temperatura din ser` se
men]ine la 18-20°C, iar dup` r`s`rirea \n mas` a puie]ilor la 12-16°C,
\n func]ie de intensitatea luminii.
S`pt`mânal, puie]ii se stropesc preventiv contra bolilor cu zeam`
bordelez` 0,5% sau Topsin 0,07%. Se fertilizeaz` extraradicular de 2-3
ori astfel: 100 g azotat de amoniu, 100 g sulfat de potasiu, 200 g super-
fosfat, 100 g sulfat de magneziu, 4 g borax 4 g sulfat de cupru, 4 g sulfat
de mangan la 100 l ap`. Fiecare substan]` se dizolv` separat apoi
solu]iile se amestec`. Se dau câte 5 l solu]ie la circa 100 de ghivece.
Când puie]ii au 4-5 frunze adev`rate \ncepe c`lirea acestora.
C`lirea se efectueaz` progresiv, prin: aerisire, irigare moderat`, desco-
perirea solariilor sau a tunelurilor mai \ntâi câteva ore \n cursul zilei,
iar cu 5-6 zile \nainte de plantare se face o descoperire complet`.
Plantarea puie]ilor se face \n luna mai - \nceputul lunii iunie, \n
func]ie de gradul de dezvoltare al puie]ilor [i dup` ce a trecut pericolul
\nghe]urilor târzii de prim`var`. Se recomand` ca puie]ii s` aib` la

296
Pepiniera de pomi

plantare o \n`l]ime de peste 6 cm la semin]oase sau de peste 10 cm la


sâmburoase.
Plantarea puie]ilor se execut` \n gropi]e f`cute cu copcitorile
folosite \n legumicultur` sau cu plantatoare speciale de fier tip ICP.
Aceste plantatoare posed` la partea inferioar` un tub deschis \nalt de
12-15 cm [i diametrul de 6-8 cm, \n func]ie de diametrul ghiveciului.
Tubul plantatorului se \nfige \n p`mânt formând o copc` \n care se
introduce puietul dup` scoaterea din ghiveci.
Transportul [i plantarea puie]ilor trebuie f`cute cu mult` grij`,
pentru a nu provoca traumatizarea pl`ntu]elor. P`mântul din jurul
puie]ilor se taseaz` u[or cu piciorul, eliminând golurile de aer. |n
primele 10-12 zile de la plantare se manifest` o stagnare a cre[terii,
pân` la apari]ia noilor r`d`cini. Dac` \n ghiveci au r`s`rit ambele
pl`ntu]e, una se elimin` de la colet. |n vederea complet`rii golurilor se
face o rezerv` de 5% puie]i din fiecare portaltoi.
Atunci când puie]ii dep`[esc \n`l]imea de 20-25 cm, se efectuea-
z` un bilonat u[or, care nu permite apari]ia l`starilor anticipa]i [i
creeaz` posibilitatea execut`rii altoirii \n bune condi]ii. |n timpul pe-
rioadelor secetoase se recomand` obligatoriu irigarea. |n cursul lunilor
iunie [i iulie se administreaz` azotat de amoniu 150 kg/ha substan]`
brut` pentru o fertilizare.
Aceast` tehnologie nou` de producere a puie]ilor portaltoi la
ghivece d` rezultate mai bune mai ales la speciile p`r, cire[ [i vi[in,
\ntrucât acestea se altoiesc pe lemn tân`r \n primul an de vegeta]ie;
prinderea la altoire este foarte bun`, nu se \nregistreaz` scurgeri go-
moase. Se poate prelungi perioada de altoire pân` la 1 septembrie f`r`
ca circula]ia sevei s` \nceteze ca \n cazul puie]ilor produ[i \n [coala de
puie]i. Aceast` inova]ie tehnologic`, experimentat` cu succes la Insti-
tutul de Cercet`ri Pomicole M`r`cineni-Pite[ti, poate servi atât pentru
\nfiin]area câmpului I, cât [i pentru completarea golurilor \n câmpul
de formare.

13.8. |nmul]irea vegetativ` a pomilor


[i arbu[tilor fructiferi

|nmul]irea vegetativ` se bazeaz` pe capacitatea de \nr`d`cinare


a unor por]iuni de ramuri cu muguri sau l`stari (buta[i [i marcote) [i
pe proprietatea de a convie]ui un mugure sau o por]iune de ramur`
(altoi) pe alt` plant` \nrudit` (portaltoi).
|nmul]irea vegetativ` este de dou` feluri:

297
POMICULTUR~ GENERAL~

- natural`, când se intervine numai pentru separarea p`r]ilor


\nr`d`cinate (desp`r]irea tufei, drajoni, stoloni);
- artificial`, prin adoptarea unor metode de marco