Bibliografie:

Plante carnivore, Editura Cartea Romaneasca, București - Ion Popu Campeanu,

Britannica
Oxford Paperback Encyclopedia. Plante carnivore, pag.

Plante carnivore

Ce sunt plantele carnivore?

Plantele carnivore sunt plante care își iau unele sau majoritatea substanțelor lor nutritive (dar nu
energia) prin prinderea și consumul unor animale sau protozoare, de obicei insecte și alte artropode.
Plantele carnivore s-au adaptat să crească în locuri unde solul este subțire sau sărac în substanțe
nutritive, în special azot, cum ar fi mlaștini acide și aflorimente de rocă.

Primele scrieri despre plantele carnivore

Charles Darwin a scris în 1875 Insectivorous Plants („Plante insectivore”), primul tratat bine-
cunoscut despre plantele carnivore.[1]

Specii

Acestea sunt grupate in 6 familii, cuprinzand circa 600 de specii, ce se gasesc in toate zonele de pe
pamant, in medii variate. Pana in prezent, oamenii de stiinta au identificat cinci modalitati prin care
aceste plante se hranesc.

1. Prinderea in urna
Acesta este considerat cel mai simplu mecanism de prindere a prazii. Majoritatea insectelor sunt
atrase de coloratia marginilor si a peretilor interni, iar altele, de seva dulce. Odata ademenite in
capcana, insectele aluneca in frunza modificata sub forma de urna.
 Saracennia. Foto: sarracenia.com

Majoritatea plantelor care se hranesc altfel au marginile de sus a ulcioarelor prevazute cu niste peri
orientati in jos ce impiedica insectele sa evadeze. Un motiv in plus pentru care victima nu evadeaza,
este faptul ca seva dulce contine si substante narcotice care ametesc insecta (astea da
etnobotanice!). Peretii interiori ai ulciorului secreta anumite enzime care accelereaza
descompunerea corpului insectei, apoi, planta isi extrage substantele nutritive de care are nevoie.

Heliamphora. Foto: extreme-plants.eu

Cateva exemple din aceasta categorie de plante: Darlingtonia californica si Sarracenia (America de
Nord), Heliamphora, Brocchinia reducta si Catopsis bertroniana (Africa de Sud), Nepenthes (sud-
estul Asiei), Cephatolus (Australia de Vest).

Nepenthes. Foto: plantecarnivore.ro

2. Capcana “cu arc” sau plesnitoarea lui Venus

In 1768, oamenii de stiinta au descoperit planta Dionaea muscipula si au fost uimiti de modul in care
isi prinde prada. Aceasta utilizeaza o capcana se formeaza pe partea lata a frunzelor, nervura
principala formand un fel de incheietura. Astfel frunza este alcatuita din doi lobi marginiti de “dinti”.
Capcana este activata cand insecta atinge perisorii senzitivi din interiorul capcanei.
 Dionaea muscipula. Foto: botanical-online.com

Cand prada realizeaza o singura miscare nu se intampla nimic, insa a doua miscare provoaca in
radacina plantei o excitatie pentru inchiderea capcanei. Acest sistem de declansare in doi timp al
plesnitorii lui Venus s-a dezvoltat foarte eficient, evitand activarea accidentala a capcanei, de
exemplu, la atingerea unui strop de ploaie.

Dionaea muscipula. Foto: dragonhaven.plus.com

Dupa activarea capcanei, aceasta se inchide intr-o fractiune de secunda iar insecta este prinsa
inauntru. Capcana se strange treptat, timp de cateva ore, planta elimina un lichid digestiv, apoi, timp
de cateva zile, isi extrage substantele nutritive din prada. Dupa terminarrea “mesei” capcana se
redeschide.

Dionaea muscipula. Foto: ziarmm.ro

3. Capcana adeziva
Majoritatea plantelor carnivore au dezvoltat substante lipicioase pe suprafata frunzelor sau pe alte
organe, cu care prind insectele. Adezivul natural, cu continut ridicat in glucide, este secretata de
niste glande tentaculare specializate, situate pe frunze.

Drosera rotundifolia. Foto: growsundews.com

Atrase de coloritul frunzelor si de picaturile ce seamana cu apa, de pe perisorii plantei, insectele

zboara pe frunze, unde raman blocate. Cu cat se zbate mai mult sa evadeze, cu atat perisorii o
strang si mai tare, in cele din urma insecta ramanand imobilizata.
Exemple de plante din aceasta categorie: Drosera, Drosophyllum, Pinguicula, Byblis.
 Drosophyllum lusitanicum. Foto: deviantart.net

4. Capcana veziculara
Plantele care adopta acest mecanism apartin genului Utricularia si Polypompholys. Utricularia sau
otratelul de balta, este dotat cu un organ mic, asemanator cu o vezica, aflat la nivelul radacinilor.
Aceasta vezica are o serie de prelungiri asezate in vecinateatea unei trape. In momentul in care
prada atinge aceste prelungiri, trapa se deschide rapid. Datorita diferentei de presiune, capacul este
impins in interior, iar victima este aspirata inauntru cu tot cu apa. Glandele din vezica elimina apa,
iar apoi incepe digestia pradei.

Utricularia. Foto: sarracenia.com

5. Capcana “tirbuson”
Genlisea se gaseste adesea in vecinatatea plantelor din genul Utricularia. Aceasta specie este
inrudita cu trandafirul si pluteste in apele putin adanci, partial scufundata.

Genlisea. Foto: sarracenia.com

In partea scufundata se afla niste capcane formate din frunze impartite in doua, ce seamana cu un
“Y”. Ambele capete le lui “Y” sunt rasucite ca un tirbuson, in interiorul caruia se afla un canal. Peretii
interiori ai acestuia sunt prevazuti cu perisori orientati in jos. Odata intrata, prada nu poate decat
inainta, ajungand intr-o camera digestiva de unde planta isi va extrage substantele nutritive.

Genlisea. Foto: flickr.com

Plante carnivore din Romania
In Romania exista cateva plante carnivore ce traiesc in habitatul lor natural, cea mai cunoscuta
fiind Drosera rotundifolia, cunoscuta popular ca Roua cerului. Aceasta este cea mai raspandita
specie de Drosera: se gaseste in nordul Europei, pe alocuri in centrul si sudul Europei, in America
de Nord, Siberia, Coreea, Japonia si Noua Guinee. Roua cerului are un apetit destul de dezvoltat in
comparatie cu alte plante carnivore, consumand in jur de 50 de insecte pe an. Alte plante carnivore
care se gasesc in Romania: Pinguicula alpina, Pinguicula vulgaris (ambele in muntii
Bucegi), Utricularia vulgaris (Delta Dunarii) si Adrovanda vesiculosa.