2.

Tulburari de atentie si memorie

1. MEMORIA.

Cadru conceptual

Putem defini memoria drept procesul psihic de înregistrare, stocare şi evocare prin
recunoaştere şi reproducere a informaţiilor stocate. Memoria este procesul psihic
prin care se realizeaza memorarea (engramarea), pastrarea si reactualizarea sub
forma recunoasterii sau reproducerii experientei cognitive, afective si volitive.

Memoria este un proces psihic care constă în întipărirea, recunoaşterea şi

reproducerea senzaţiilor, sentimentelor, mişcărilor, cunoştinţelor etc. din trecut.
Memoria defineşte dimensiunea temporală a organizării noastre psihice, integrarea ei
pe cele trei segmente ale orizontului temporal – trecut, prezent, viitor. Graţie
memoriei, fiinţa noastră psihică, EU-l, dobândeşte continuitatea identităţii în timp.
Fără dimensiunea mnezică, am trăi numai prezentul clipei, am fi în permanenţă puşi
în faţa unor situaţii noi, pentru care nu am dispune de nici un fel de experienţă
elaborată, de nici un procedeu de abordare şi rezolvare, ne-am zbate permanent în
jocul încercărilor şi erorilor, adaptarea devenind, practic, imposibila.
Memoria este stocata in arii largi in retele neuronale din tot creierul formandu-se prin
intarirea legaturilor sinaptice intre anumite celule si slabirea sau eliminarea altor
legaturi.
Procesul memoriei este constituit din 3 faze succesive:
- faza de achiztie- memorarea
- faza de retinere-pastrare
- faza de reactualizare- recunoasterea si reproducerea
Memoria umana are un caracter inteligibil intrucat presupune intelegerea celor
memorate si reactualizate, interventia gandirii in procesul de sistematizare,
clasificare, ierarhizare si structurare a informatiilor ceea ce ii confera caracterul logic,
rational, constient.
Putem conchide ca memoria umana este o latura sau o forma a unei activitati
complexe si specializate care necesita efort. Procesul memorarii se realizeaza
continuu iar definirea memoriei prin termenii de fixare, pastrare,si reactualizare e
globala si generala din punct de vedere a proceselor reale, extrem de complexe carora
le corespund.

Procesele memoriei
Adancirea si aprofundarea studiului memoriei impune o analiza a proceselor precum
si a factorilor obiectivi si subiectivi de care depind performantele mnezice.
1. Memorarea (fixarea, engramarea)- informatia se traduce intr-un cod- imagini,
proportii sunete, propozitie- astfel incat sa poata patrunde in sistemul memoriei.
In raport cu prezenta sau absenta intelegerii materialului de memorat distingem
memorare mecanica si logica, iar in functie de prezenta sau absenta scopului mnezic,
al efortului voluntar, al utilizarii unor procedee mnemotehnice, memorarea poate
fi voluntara sau involuntara.
Cele patru forme nu sunt in relatie de opozitie, ci forme complementare combinate in
diverse moduri si proportii.

2. Pastrarea sau conservarea retinerea pentru un timp mai lung sau mai scurt a celor
memorate.
Pastrarea nu trebuie inteleasa ca o simpla depozitare ci ca un proces activ care consta
in organizarea si reorganizarea celor memorate, includerea lor in noi sisteme de
legaturi care au ca rezultat obtinerea unor informatii noi.
In procesul pastrarii are loc reorganizarea structurala a materialului insusit anterior,
simplificarea lui, concretizarea, generalizarea sintetica, sistematizarea, stabilirea de
legaturi intre diferitele parti ale materialului, etc. Procesul de structurare nu se incheie
odata cu memorarea initiala ci continua cu fiecare achizitie a materialelor conexe.

3. Reactualizarea (recuperarea) are loc in vederea aducerii la suprafata a celor

retinute anterior, in scopul utilizarii lor in activitatile umane. Reactualizarea se poate
realiza sub forma recunoasterii sau a reproducerii. Recunoasterea se produce in
retenta materialului care a fost memorat iar reproducerea are loc in absenta sa.

Cele trei faze sunt interconectate intre ele, calitatea recunoasterii sau reproducerii
depinde in mare masura de modul voluntar sau involuntar, logic/mecanic in care s-a
realizat engramarea, precum si de calitatea procesarilor care au avut loc in faza de
pastrare a informatiilor.

4. Formele memoriei, (clasificarea memoriei) memoria poate fi:

 Memoria senzoriala – MS
 memoria imediata, de scurta durata sau de lucru (MSD),
 memoria de lunga durata (MLD)
Astfel, Atkinson si Shiffrin elaboreaza un model modal al memoriei conform caruia
informatia primita din exterior este stocata pentru cateva fractiuni de secunda in MS,
e filtrata si transmisa ulterior MSD care are capacitate limitata atat ca durata cat si ca
volum. Din MSD o parte a informatiei e transferata in MLD.
-MS –
 persistenta reprezentarii senzoriale a stimulilor timp de cateva sutimi de
secunda dupa ce acesta si-a incetat actiunea asupra receptorilor
  o senzatie vizuala sau auditiva persista in MS a noastra un timp scurt chiar
dupa incetarea stimularii corespunzatoare.
 avem asadar o MS vizuala (iconica), una auditiva (ecoica), una tactila, etc
 retentia senzoriala a stimulilor este automata - nu reclama efort din partea
subiectului - si e preatentionala - procesele implicata in MS preced initierea
celor implicate in atentie
 stimulii nu sunt inca prelucrati categorial
 principala functie a stocajului senzorial e aceea de a prelungi durata de
actiune a stimulului in scopul unei analize mai profunde a lui.
- MSD –
 are rolul, asigura stocarea informatiei temporar, pe timp de 15-20 s
 dupa acest interval informatia este fie uitata fie trece inMLD sau si una si alta
 ne ajuta sa operam cu informatiile curente, cotidiene exact atata timp cat e
necesar.
Caracteristicile memoriei de scurta durata sunt:
 capacitate limitata: 5-9 itemi numere sau grupe
 fragila- informatia se poate pierde cu usurinta
 durata foarte scurta-aproximativ 20 sec
 retinerea informatiei se face acustic si mai putin vizual
 in general encodarea se face acustic si mai putin vizual
 se testeaza cu testul digit span –numarulde cifre retinut
 sunt implicate ariile cerebrale prefrontale

- MLD –
 asigura stocarea informationala timp mai indelungat, ore, luni ani sau chiar
toata viata.
 Implica participarea atentiei si presupune repetarea si asociere de idei
 Presupune informatii legate de oameni locuri lucruri obtinute in urma
compararii evaluarii inferentei si prelucrarii cognitive si poate fi apelata
deliberat
  Memoria declarativa poate fi divizata in memoria episodica si memoria
semantica
Caracteristicile memoriei de lunga durata:
 capacitate mare
 durata – de la zile la ani si zeci de ani
 encodarea se face in primul rand semantic dar si acustic prin
imagerie
 stabila darde natura sa suporte modificari
 se testeaza prin amintirile la distanta,testareainformatiilor
personale si despre evenimente publice
 sunt implicate structuri limbice

Modelul lui Atkinson si Shiffrin postuleaza deci ideea existentei unei diferente
structurale intre MSD si MLD, cele doua fiind sisteme autonome, distincte chiar daca
se afla in interactiune. Principalele diferente dintre ele sunt localizate la nivelul:
1. Volumului de stocare al informatiei- volumul MSD fiind de 7+/-2
elemente, in timp ce al MLD e practic nelimitat.
2. Durata de stocare a informatiei – MSD limitata la cateva secunde, MLD
extinsa uneori pe intreaga viata
3. Tipul de codare al informatiei - verbala sau imagistica in MSD si
semantica in MLD
4. Forma de reactualizare – seriala in MSD si paralela in MLD
5. Baza neurofiziologica-MSD localizata la nivelul hipocampului iar MLD in
ariile parieto-occipitale stangi.
Datele experimentale infirma pe rand toate aceste diferente deci si modelul lui
Atkinson si Shiffrin, concluzia fiind ca MSD si MLD nu sunt unitati structurale
distincte, mai precis se poate afirma ca diferentele dintre MSD si MLD sunt
diferentele dintre doua stari ale aceluiasi sistem. MSD, care este coextensiva cu
MLD, reprezinta cunostintele activate ale MLD.

Memoria o regăsim ca:

 Memorie imaginativă - prin conservarea, reproducerea imaginilor
trecutului;
 Memorie verbal-logică - prin conservarea ideilor, informaţiilor;
 Memorie afectiva - retrăirea emoţiilor trecute;
 Memorie motorie - prin conservarea şi actualizarea mişcărilor

5. Proprietăţile memoriei
Memoria are anumite proprietăţi care se manifestă diferit la persoane diferite:
  Volumul - se referă la cantitatea de informaţie ce poate fi stocată. Aceasta
diferă de la o persoana la alta.
 Mobilitatea - se referă la capacitatea de a acumula cunoştinţe noi, de a le
corela cu alte cunoştinţe, de a le modifica.
 Rapiditatea fixării - vizează uşurinţa întipăririi, efortul supus pentru
realizarea ei.
 Fidelitatea redării - se referă la măsura in care informaţia actualizata
corespunde cu cea întipărită .
 Rapiditatea actualizării - se referă la viteza cu care reuşim să actualizăm un
material învăţat.

6. Antrenarea memoriei
Memoria este cea care stocheaza informatiile venite din exterior. Informatiile sunt
pastrate in “cutia magica” pentru o perioada de timp mai scurta sau mai indelungata,
durata stocarii variind de la persoana la persoana. De aici, le extragem ori de cate ori
avem nevoie.
Pentru ca acest lucru sa fie posibil, memoria trebuie intretinuta si antrenata zilnic. In
acest sens, exista mai multe metode prin care ne putem mentine memoria tanara. Iata
cateva dintre ele:
 -Descopera modalitatea cea mai simpla de memorare! Sunt persoane care
retin mai usor informatia atunci cand este primita pe cale vizuala, alte persoane
retin mai usor lucrurile pe care le aud, iar alte persoane fac apel la celelalte
simturi pe care le au. Invata sa te cunosti si foloseste metoda care iti pune cel
mai mult in valoare memoria.
 -Antreneaza-ti memoria! Implica-te in diverse activitati care iti solicita
creierul intr-un mod antrenant si placut. Comenteaza cu prietenii tai ultimele
filme vazute, citeste o carte buna, joaca sah, rezolva integrame, dezleaga
puzzle-uri, viziteaza locuri interesante. Si de ce nu, invata o noua limba
straina...
 -Reimprospateaza-ti memoria! Uita-te peste scrisorile si fotografiile mai
vechi, reciteste doar acea informatie care te intereseaza in mod direct, scapa de
informatiile inutile, repeta-ti in gand informatiile si faptele noi, acorda-ti cateva
minute pentru a rememora la sfarsitul zilei evenimentele care te-au solicitat in
mod deosebit. Informeaza-te asupra evenimentelor care au loc in jurul tau: in
familia ta, in viata prietenilor tai, in tara ta, pe glob. Pentru a retine mai usor
numele unei persoane pe care abia ai cunoscut-o, fa o asociere intre acea
persoana si numele pe care il poarta.
 -Nu lasa stresul sa te afecteze - Stresul si starile depresive afecteaza memoria
si impiedica buna functionare a acesteia. Stresul diminueaza capacitatea de
concentrare, iar atentia ta se indreapta spre acele probleme care fac obiectul
depresiei. Pune-ti in aplicare propriile metode de lupta impotriva stresului.
 Linisteste-te si gandeste pozitiv! Optimismul si increderea in sine sunt arme
redutabile cu care putem lupta impotriva stresului. Eliminand energiile
negative, ne pastram vie memoria.
 -Minte sanatoasa in corp sanatos - O memorie sanatoasa depinde si de un
organism sanatos. Intretinandu-ti organismul, implicit iti intretii si memoria.
Exercitiile fizice si mersul pe jos asigura o buna oxigenare a creierului.
Acestora li se adauga o alimentatie corecta, formata din fructe, legume si peste.
Consuma cat mai mult spanac, banane, mere, cereale, morcovi, precum si
verdeturi. Toate aceste alimente contin vitamine si minerale necesare unei
functionari normale a creierului. Apeleaza la pastilele care imbunatatesc
memoria doar atunci cand nu iti poti procura necesarul de vitamine din dieta ta
 -Somnul de bebelus- Un program de somn normal presupune 6-8 ore pe
noapte. Profita de acele cateva ore in care organismul isi cere dreptul la odihna
si lasa memoria sa se reimprospateze. Este bine ca dupa-amiaza sa eviti
cafeaua, sucurile si bauturile ce contin cofeina. Evita si bauturile alcoolice.
Calitatea somnului tau depinde de acest lucru. Daca ai probleme cu somnul,
apeleaza la sfatul unui medic specialist. Nu apela la somnifere decat la
recomandarea acestuia. Luate in doze prea mari, somniferele pot duce la
scaderea eficientei memoriei
 -Glucoza - Neuronii nostri se hranesc cu acest “aliment”. Glucoza are o
influenta benefica asupra memoriei de lunga durata. Prin urmare, este indicat
sa asiguram organismului nostru doza optima de glucoza din sange. Trebuie sa
facem acest lucru fara sa exageram. O cantitate peste medie de glucoza in
sange poate duce la aparitia unor boli precum diabetul zaharat. Prin mesele fixe
se asigura o eliberare graduala a glucozei in sange.

7. Tulburari ale memoriei

Odinioară, tulburările de memorie erau considerate firești, mai ales după o anumită
vârstă când procesul de îmbătrânire își făcea simțită prezența
Uitarea de moment nu reprezintă o problemă gravă
Poți uita cheile de la mașină sau să reglezi termostatul la acvariu.
Această uitare poate avea o serie de cauze care pot fi corectate, precum o dietă
deficitară, un somn neodihnitor, stresul de la job.
Pe de altă parte, tulburările de memorie includ momentele în care o persoană
pune aceeași întrebare de mai multe ori chiar dacă a primit răspunsul (și l-a
auzit), dar și cazuri precum uitarea locului unde ți-ai parcat mașina (deși o
parchezi în același loc de ani de zile) sau, în cazuri mai grave, a datei nașterii
unei persoane apropiate.
Din punct de vedere clinic memoria poate fi tulburata sub poua aspecte:
 Cantitativ
 Calitativ
I.Tulburarile cantitative au loc in doua sensuri:
1. în sensul scăderii memoriei - hipomnezie - care poate ajunge până la pierderea
completă a memoriei – amnezie
2. în sensul invers, al exacerbării memoriei – hipermnezie.

1. Hipomnezia reprezintă o scădere uşoară a memoriei şi se poate întâlni în diverse

situaţii: stări de oboseală, surmenaj sau suprasolicitare
 Este asociată de cele mai multe ori cu înaintarea în vârstă și nu afectează doar
restituirea informațiilor, ci și stocarea unora noi.
 Acest tip de tulburare de memorie poate apărea, însă, și în cazul oboselii
cronice sau al nevrozelor, când atenția și puterea de concentrare scad dramatic,
afectând în mod direct procesul de memorare.
 Afecțiunea nu se face simțită foarte repede deoarece persoana în cauză ajunge
la amintirea dorită dacă se concentrează intens.
 Hipomnezia apare mai ales în cazul unui traumatism sau al unor sechele la
nivelul creierului.

2. Hipermnezia – constituie înregistrarea rapidă şi detaliată a informaţiilor din

mediul ambiant dar în acelaşi timp se manifestă şi o evocare exaltată a amintirilor.
Acest tip de tulburare se întâlneşte în unele beţii patologice expansive.
Pacienţii maniacali manifestă stări de agitaţie psihomotorii, tulburări de limbaj şi
memorie, vorbesc foarte rapid şi trec de la o idee la alta. Aceste tulburări sunt
combinate cu un aspect vestimentar specific – haine multicolore, culori vii, accesorii
variate dar neasortate.

3. Amnezia- este o scădere accentuată a memoriei. Este de mai multe feluri:

 motorie (apraxie) – constă în uitarea actelor motorii. Apraxia este la
rândul său de 2 feluri:
 o apraxie ideatoare – caz în care bolnavul uită concepţia gestului
 o apraxie motorie – caz în care bolnavul nu ştie să exprime gestul
 amnezie senzorială (agnozie) – deşi simţurile sunt intacte, bolnavul nu
recunoaşte ceea ce simte (este de fapt o amnezie simbolică
 amnezia memoriei sociale (afazie) – se manifestă prin pierderea funcţiei
sociale a memoriei (uită persoanele apropiate)
 Amnezia anterogradă este amnezia înregistrării informaţiilor, a
fixării acestora, 9nu reţine experienţele recente fără a altera însă
stocul vechi de informaţii.
  Amenzia retrogradă – pacientul prezintă o incapacitate de invocare
a unor amintiri din trecut având însă păstrată capacitatea de a fixa
informaţii recente.
Aceste 2 tipuri de amnezii se întâlnesc în cazul unor traumatisme sau accidente
vasculare cerebrale.
În afară de aceste tulburări se mai întâlnesc:
- tulburări sistematizate ale memoriei, de ex. în cazul unor encefalopatii traumatice
pacientul poate prezenta amnezie parţială, care poate fi verbală (interesând
vocabularul),
- sau goluri de memorie (amnezie lacunară).

II. Tulburări calitative – constau în tulburarea acurateţei diferitelor etape ale

procesului mnezic.
1. Dismnezia – dificultatea fixării sau evocării informaţiilor cu uitarea numelor şi
uneori cu evaporarea amintirilor: neurastenie, debutul ASC şi al demenţelor.
2. Ecmnezia – evocarea halucinatorie a trecutului cu actualizarea scenelor din trecut:
psihoze senile, disoluţie epileptică a conştiinţei.
3. Criptemnezia – prezentarea informaţiilor dobândite anterior din cărţi sau în
cadrul diverselor activităţi desfăşurate în comun cu alţi indivizi ca fiind producţii
proprii, originale: delire revendicatoare de invenţie, paranoia
4. Paramnezia – deformarea actului evocării prin falsificare; evocări şi recunoaşteri
eronate, ale unor evenimente care au avut loc în realitate sau reproducerea unor
evenimente false, imaginare. În această situaţie, pe parcursul evocării, obiectele sau
persoanele sunt înlocuite cu altele care nu corespund realităţii, se amestecă prezentul
cu trecutul, realul cu imaginarul – fie prezentul este legat patologic de trecut ca în
cazul falselor recunoaşteri, fie prezentul este separat de trecut ca în impresia deja vú.
5. Confabulaţia – constă într-o producţie mnezică compensatoare, bolnavul relatând
fapte imaginare faţă de care el are convingerea realităţii acestora (se amestecă false
amintiri şi fabulaţii): sdr. amnezic Korsakov, psihozele senile

2. ATENTIA
Cadru conceptual
Noţiunea psihologică de atenţie se referă la procesul de orientare şi concentrare a
activităţii psihice asupra unor obiecte sau fenomene care prin semnificaţia lor
biologică sau socială necesită o cât mai clară reflectare şi selectare conştientă (atenţie
= prosexie
- functie cognitiva care ne permite sa ne concentram asupra anumitor caracteristici
ale stimulilor senzoriali sau asupra unor insusiri si in acelasi timp sa respingem
anumiti stimuli care ne distrag.
Atentia depinde de interactiunea dintre 4 procese:
1. Capacitatatea atentiei
2. Selectivitatea atentiei
3. Raspunsul selectat si controlul executiei
4. Sustinerea atentiei

Caracteristicile sau calităţile atenţiei

 Volumul atenţiei:
Adică cantitatea de date ce pot fi cuprinse simultan în planul reflectării
conştiente este limitat. Volumul mediu este de 5-7 elemente.
 Flexibilitatea sau mobilitatea atenţiei:
Înseamnă capaciatea subiectului de a deplasa atenţia de la un obiect la altul în
intervale cât mai scurte de timp. Pragul minim de deplasare potrivit cercetărilor
este de o şesime de secundă.
 Distributivitatea atenţiei:
Este proprietatea care vizează amplitudinea unghiului de cuprindere simultană
în planul conştiinţei clare a unei diversităţi de fapte , procese, manifestări.
Adică capacitatea de a sesiza simultan înţelesul mai multor surse de informaţii.
S-a constatat faptul că distribuţia e totuşi posibilă când mişcările sunt puternic
automatizate şi informaţiile foarte familiare. De exemplu pilotul de avion care
este atent la o mulţime de lucruri în acelaşi timp: el urmăreşte linia orizontului,
cadranele, ascultă informaţia din căşti etc.)

Formele atenţiei
Clasificarea atenţiei este foarte vastă şi se poate face după numeraose criterii. Cea
mai uzuală clasificare este după natura reglajului.
Astfel distingem atenţia:
a) Atenţia spontană (involuntară) – este un reflex absolut de orientare: ce este? Ce
se întâmplă?
b) Atenţia susţinută (voluntară) – este reflex condiţionată în scopul unei cât mai fine
şi complete analize a mediului, trebuinţelor şi motivelor activităţii.
c) Atenţia postvoluntară – ca o consecinţă a transformării unei atenţii voluntare în
atenţie involuntară pe baza unui antrenament judicios executat. Această atenţie post-
voluntară aduce cu sine automatizarea unor stereotipuri motorii necesare profesiei.

Tulburările atenţiei:
interesează concentrarea, calitatea selecţiei sau acuitatea, persistenţa.

1. Aprosexia (abolirea atenţiei) – constă în imposibilitatea de a se concentra într-o

anumită direcţie, de a fixa un anumit obiect sau acţiune, chiar pentru un timp foarte
scurt. Se întâlneşte frecvent în demenţe, oligofrenii sau în confuzia mintală. În unele
cazuri de astenie psihică se poate instala un deficit de concentrare asociat cu o mare
fatigabibilitate, ajungându-se la aprosexie

2. Hiperprosexia – cresterea atentiei -.este întâlnită frecvent în psihiatrie,

majoritatea bolnavilor psihici demonstrând o atenţie exagerată. Uneori această atenţie
exagerată este urmată de distractibilitate, remarcându-se o oscilaţie între hiper şi
hiposexie. De regulă se întâlneşte în nevroza obsesivă, unde bolnavul nu se poate
detaşa de obsesiile sale, dar se poate intalni atat in conditii normale dar si patologice.

3. Hipoprosexia – diminuarea atentiei- este sinonimă cu scăderea atenţiei şi

instalarea unei oboseli precoce, a lipsei de concentrare şi vivacitate. Se întâlneşte în
stări de surmenaj, conditii de oboseala, in situtii anxiogene, astenie sau în psihoze
afective. În cazurile de melancolie, datorită fixării asupra durerii morale se produce o
strâmtorare a câmpului atenţiei. În manie asistăm la o dispersie a atenţiei prin exces
de mobilitate, bolnavul fixându-se succesiv asupra mai multor elemente insa pentru o
durata mai scurta.

4. Inerţia (perseverarea) – dincolo de necesar într-o temă dată, exprimă o tulburare a

mobilităţii atenţiei şi aparţine cu predilecţie cadrului simptomatic al psihozei
epileptice, concomitent cu vâscozitatea şi perseverenţa ideatoriemultor elemente, însă
pentru o durată foarte scurtă.

Tulburările atenţiei pot fi considerate în acelaşi timp calitative şi cantitative.