Management financiar vs Gestiune financiară

Management financiar Gestiune financiară

 Management financiar =  Gestiunea financiară poate

totalitatea principiilor, fi definită ca un ansamblu de
În România

metodelor, tehnicilor şi decizii şi activităţi care

sfaturilor ce îl pot ajuta pe
orice individ care îşi propune
creşterea averii personale prin
intermediul unei firme să-şi
atingă acest scop. (V. Dragotă,
L. Obreja, M. Dragotă, A.
Ciobanu – „Management
financiar” , Ed. Economică,
2003, pag.15)
concură la reglarea şi la
ajustarea fluxurilor
financiare şi a fondurilor, la
gospodărirea resurselor
financiare ale întreprinderii.
(Gheorghe E. Bistriceanu,
Mihai N. Adochiţei, Emil
Negrea - .Finanţele agenţilor
economici., Ed. Economică,
Bucureşti, 2001, pag. 92)
Managementul financiar/Gestiunea financiară

Riscuri şi
beneficii
Indicatori de Previziuni
echil. Fin. fin
Decizii de
finanţare
Conjunctura
Concurenţa
financiară
Analiza
ec-fin
Decizii de
investiţii

INSTRUMENT
Sfera de cuprindere a Managementului Financiar

Întreprinderi mari
≥ 250 angajaţi

Întreprinderi mici
şi mijlocii (0-249
angajaţi)

Microîntreprinderi
0-9 angajaţi
Obiectul Managementului Financiar
Activele
financiare sau
titlurile
financiare

Pârghii de Instituţiile
intervenţie financiare
Sistemul
financiar
al firmei

Reglementări Pieţele
juridice şi titlurilor
tehnice financiare
Scopul Managementului financiar
 1. Maximizarea valorii firmei
Profit contabil

patrimoniul firmei
trebuie să fie angajat în
proiecte de investiţii
Profit economic
grad cât mai
mare de
acoperire a
Premize ale
riscurilor maximizării
valorii unei
firme

Respect

2. Menţinerea performanţelor financiare

3. Gestionarea riscurilor
 PROFIT CONTABIL vs PROFIT ECONOMIC

Profitul contabil = Venituri – Costuri (contabile)

Profitul economic= Venituri – (Costuri explicite + Costuri implicite)

-Profit normal
-Cost de oportunitate
Capitalurile firmei
Ce reprezintă “Capitalul firmei”?

 Reprezintă totalitatea surselor de finanţare de care

dispune unitatea patrimonială (firma).
Clasificarea “Capitalurilor” firmei:
1. În funcţie de sursa de provenienţă:
a) Capital propriu
b) Capital împrumutat

2. În funcţie de perioada de timp în care se află la dispoziţia firmei:

a) Capital permanent
b) Resurse temporare

3. În funcţie de gradul de obligativitate a existenţei lui:

a) Capital social
b) Orice altă formă de capital
Cs-Cp-Cperm
AUTOFINANTAREA
profitul constituit pentru rezerve, adica din
Autofinantarea acele beneficii care raman dupa deducerea
impozitului, a dividendelor, a stimulentelor
neta salariale.

Autofinantarea amortizarile normale care corespund

pierderii reale de evaluare a imobilizarilor,
de mentinere alaturi de amortizarile cu caracter special si
de provizioane

Autofinantarea Autofinantarea bruta +

globala (bruta) Autofinantarea neta
Relatia CASH-FLOW - Autofinantare
AUTOFINANTAREA
BRUTA

CASH-FLOW
aporturi noi in numerar si natura

Majorarea capitalului social -

metode
Aporturi
noi in Incorporare
numerar si de rezerve
natura

Fuziunea
Convertirea si
datoriilor Absorbtia
intreprinderii
Majorarea de capital prin aporturi
noi in numerar
1 2

Emiterea de actiuni
Aport suplimentar noi atat catre vechii
numai de la actionarii actionari cat si
vechi eventual catre noi
investitori
 1. Aporturi suplimentare doar de la actionarii
ETAPE vechi
1. Se calculeaza raportul existent intre cresterea de capital si
numarul de actiuni existente

ΔK/N
2. Se determina valoarea nominala noua a unei actiunii

VN1 = VN0 + ΔK/N

unde VN = valoare nominală;

ΔK = spor de capital;
N = numarul de acţiuni existent
 2. Emiterea de actiuni noi atat catre vechii
actionari cat si catre noi investitori
ETAPE
1. Se determina numarul de actiuni nou emise.
N' = ΔK/E

2. Se determina capitalizarea bursiera, inainte si dupa emisiunea de actiuni:

Cb = N*P
Dupa emisiunea noilor acţiuni, capitalizarea bursiera devine :
Cb' = N*P+N’*E

3. Se determina valoarea medie de piata a unei actiuni dupa emisiune :

Valoarea acestor actiuni este de obicei mai mica decat cursul vechilor actiuni ,astfel incat va aparea o
diferenta egala cu :
ΔP = P - P‘
4. Se determina Dreptul de subscriere destinat protejarii actionarilor vechi

5 Se determina raportul N/ N' deoarece o actiune noua va putea fi cumparata de actionarii vechi la
pretul de emisiune daca acestia detin un numar de actiuni vechi calculat in baza raportului N/N’
 Consecinte ale majorarii de capital prin
aporturi noi in numerar
 Diluarea profitului pe actiuni apare in situatia in care acesta nu creste
proportional cu numarul de actiuni noi emise.

 Inainte de emisiune, beneficiul pe actiuni era Pr/a=Pr0/N, iar dupa emisiune

profitul pe actiune va fi Pr’a=Pr1/N+N’.

 Beneficiul pe actiune se va dilua cu o suma : Pr/a=Pr0/N’-Pr1/N+N’.

 Diluarea puterii sau a controlului are loc in conditiile in care vechii actionari
nu cumpara sau cumpara proportional mai putine actiuni noi, diminuându-li-
se ponderea pe care o detin in capitalul social al firmei dupa noua majorare.
 Majorarea de capital prin
ETAPE încorporarea de rezerve
1. Se determina numarul de actiuni nou emise.
N' = ΔK/VN

2. Se determina capitalizarea bursiera, inainte si dupa emisiunea de actiuni:

Cb' = Cb = N*P

3. Se determina valoarea medie de piata a unei actiuni dupa emisiune :

P’ = N*P / (N+N’)

Valoarea acestor actiuni este de obicei mai mica decat cursul vechilor actiuni, astfel incat va aparea o
diferenta egala cu :
ΔP = P - P‘
4. Se determina Dreptul de atribuire destinat protejarii actionarilor vechi

5 Se determina raportul N/ N' deoarece o actiune noua va putea fi cumparata de actionarii vechi la
valoarea nominala daca acestia detin un numar de actiuni vechi calculat in baza raportului N/N’
 Consecinte ale majorarii de capital prin
încorporarea de rezerve
 Prin distribuirea de actiuni gratuite, situatia bogatiei actionarilor ramane
nemodificata

 Se modifica numarul de titluri care face ca bogatia sa fie repartizată pe un numar

mai mare de actiuni.

 Beneficiile pe o actiune nu se mai diminueaza ca si in cazul dreptului de subscriptie

 Puterea si controlul actionarilor asupra societatii sunt consolidate ca efect al detinerii

unui numar mai mare de titluri.
Capitalurile firmei
Forme ale capitalului împrumutat

Credit Emisiune de Credit

Leasingul
bancar obligaţiuni comercial

Credit bancar
Obligaţiuni Creditul Leasing
pe termen
publice cumpărător financiar
mediu şi lung

Leasing
Credit bancar Obligaţiuni Creditul
pe termen scurt private furnizor operational

Sale and lease

back
Capitalul împrumutat pe termen mediu si lung

Definiţie: Capitalurile împrumutate pe termen mediu şi lung se referă la acele sume provenite din
exteriorul firmei şi care sunt la dispoziţia acesteia pe o perioadă mai mare de 1 an.

Tipuri

Creditul bancar pe
termen mediu şi Împrumutul obligatar Leasingul
lung
 Creditul bancar pe termen lung
Caracteristici:
•-constituie un imprumut care se obtine de la o banca comerciala
•-trebuie rambursat intr-o perioada mai mare de un an
•-se negociaza intre intreprindere si banca
•-perioada pentru care se acorda:
-pe termen mediu 1-5 ani
- pe termen lung –peste 5 ani

Avantaje:
•flexibilitate viitoare
•costuri reduse

Dezavantaje:
•Performanţele conducerii pot fi slabe.
•Clienţii se pot dovedi a nu fi de încredere.
•Concurenţa se poate intensifica.
•Costul principalelor materii prime poate creşte
•Rata dobânzii poate creşte.
•Fluctuaţiile de pe piaţa valutară pot afecta agenţii economici cu importuri masive
sau pe cei ce exportă o mare parte din producţia lor.
Creditul bancar pe termen lung
Elementele creditului sunt:

❖ Subiecţii raportului de credit:

❖Debitor;
❖Creditor.
❖ Promisiunea de rambursare;

❖ Scadenţa – momentul rambursării creditului;

❖ Dobânda – preţul creditului

❖ Dobanda anuala efectiva (DAE). Arata care este costul real al unui credit luand în calcul nu numai
cheltuielile cu rata dobanzii, dar şi celelalte taxe, comisioane şi unele asigurări care trebuie platite de catre
client.

❖ Principalul creditului. Principalul creditului reprezinta suma initiala a creditului acordat, capitalul
imprumutat initial.

❖ Anuitatea unui împrumut este suma anuală totală alcătuită din dobândă şi rata creditului (amortismentul) pe
care emitentul o foloseşte pentru plata datoriei.

❖ Serviciul datoriei. Numarul de zile restante ale creditului (se contorizeza de la data trecerii la restanta a
principalului sau dobanzii scadente).
 Modalităţi de rambursare
(amortizarea împrumutului)
AMORTIZAREA

NORMALĂ ACCELERATĂ

În tranşe În anuităţi
egale constante

Integral, la
scadenţă
 Amortizarea normală
Amortizarea în tranşe egale (amortizări constante) presupune rambursarea unei sume egale în fiecare
an. În această situaţie, anuităţile sunt date de relaţia:
în care:
Ai = anuitatea de rambursat în anul "i"

C = valoarea creditului;
n = durata creditului;
C/n= rata creditului (amortismentul);
d'= rata dobânzii (în procente);
Cr = valoarea creditului rămasă de rambursat la începutul anului "i".

Amortizarea prin anuităţi constante

Valoarea anuităţii se determină conform formulei:
în care:
A=C* A = anuitatea de rambursat, care în acest caz este aceeaşi
pentru fiecare an.

Amortizarea integrală la sfârşitul perioadei, Debitorul rambursează în totalitate împrumutul la scadenţă. În acest
caz, suma totală de rambursat se calculează astfel:
unde Sf = suma total de rambursat
Sf = C
 Împrumutul obligatar
 Definiţie: Obligaţiunea reprezintă un titlu de valoare, ce conferă
deţinătorului drept de creanţă asupra emitentului, dreptul de a încasa o
dobândă şi de a fi rambursat la scadenţă.

 Elemente definitorii:

1. valoarea nominală
2. preţul de emisiune
3. rata dobânzii
4. Cursul bursier
ETAPELE EMISIUNII DE OBLIGAŢIUNI

Pregătirea emisiunii Bancă

Descriere publică a
Lansarea titlurilor
societății și a titlurilor

Ofertă Prospect de
Plasarea titlurilor
publică emisiune

Ofertă Max. 35
privată investitori
PĂRŢILE CARE INTERVIN ÎN ÎMPRUMUTUL
OBLIGATAR

Fiduciarul Masa creditorilor

Societatea
Banca
comercială

Curtierii subscriu prin

Curtierul
forfait întregul împrumut
 Leasingul
Leasingul Financiar
Avantaje:
* Nivelul dobanzii redus
* Perioada de derulare un contractului pe o
perioada cuprinsă între 1 si 5 ani.
* Valoarea primei redevente precum si alte
conditii contractuale pot fi negociate în
functie de cerintele clientilor;
* Achizitia imobilizarilor va fi finantata pe
seama cheltuielilor de exploatare;
* Plata esalonata o chiriilor permite evitarea
imobilizarii de resurse pe termen lung;
* O operatiune juridico-financiara ce
cuprinde concomitent o finantare, o locatiune
si, in anumite conditii, o vanzare a bunului
inchiriat catre utilizator.
Leasingul operaţional
Avantaje:
•Este recomandat companiilor care
lucrează cu o gamă largă de echipamente
pentru că înlătură o mare parte din
riscurile şi nesiguranţa gestionării
acesteia;
•Cunoaşterea mai exactă a cheltuielilor
generate de capitalul fix şi posibilitatea
determinării mai exacte a performanţelor
financiare.
•Metodă de finanţare a utilizării unui bun
pe op durată determinată.
•Întreaga rată lunară este deductibilă
integral de către utilizator
•Flexibilitate sporită.
 Capitalul împrumutat pe termen scurt
•Definiţie - Capitalurile împrumutate pe termen scurt se referă la acele
fonduri provenite din exteriorul firmei şi care sunt la dispoziţia acesteia pe o
perioadă mai mică de 1 an.

Tipuri

Creditul bancar pe
Creditul
termen scurt
comercial

Credite pentru
stocuri si Credite pe baza
cheltuieli de plafon
Creditul furnizor sezoniere
Creditul cumpărător
care are ca obiect
caracterizat prin
vânzarea mărfurilor Credite pe baza
plățile în avans
cu plata amânată. scrisorilor de garantie
bancara.
BILANŢUL CONTABIL
 Bilanţul reprezinta un document de sinteza prin excelenţă contabil care reflecta activul, pasivul
si capitalul propriu al unei intreprinderi, organizatii sau institutii la incheierea exercitiului financiar,
precum si in celelalte situatii prevazute de lege.

Activele reprezintă o resursă controlată de către entitatea

economică ca rezultat al unor evenimente trecute, de la care se
aşteaptă să genereze beneficii economice viitoare şi al cărei
cost poate fi evaluat în mod credibil.

Datoriile sunt obligaţii actuale ale întreprinderii care provin din

evenimente trecute şi care trebuie să antreneze cu ocazia plăţii lor o
ieşire de resurse care încorporează avantaje economice.

Capitalul propriu reprezintă interesul rezidual al

acţionarilor în activele unei întreprinderi după deducerea tuturor
datoriilor.
 Bilanţul- tipologie
Bilanţul financiar constituie acel tip de bilanţ în care posturile sunt ordonate în funcţie de
lichiditate (pentru posturile de activ), respectiv exigibilitate (pentru posturile de pasiv).

reprezintă capacitatea elementelor de activ de a fi

Lichiditatea
transformate în bani

reprezintă însuşirea elementelor de pasiv de a deveni

Exigibilitatea
scadente la un anumit termen.

Bilanţul funcţional constituie acel tip de bilanţ fundamentat pe ordonarea posturilor în

funcţie de natura lor, punând accent pe ciclurile de exploatare, de investiţii şi de finanţare.

Bilanţul economic constituie acel tip de bilanţ ce realizează o separare strictă între
elementele financiare şi elementele relevante pentru procesul productiv sau comercial desfăşurat
de întreprindere.
 Sold la
începutul sfârşitul
anului anului
A. Active imobilizate:
– imobilizări necorporale
– imobilizări corporale
– imobilizări financiare
B. Active circulante:
– stocuri
– creanţe
– investiţii financiare pe termen scurt
– casa şi conturi la bănci
C. Cheltuieli în avans
D. Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă de până la un an
E. Active circulante nete, respectiv datorii curente nete*
F. Total active minus datorii curente**
G. Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an
H. Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli
I. Venituri în avans:
– subvenţii pentru investiţii
– venituri înregistrate în avans
J. Capital şi rezerve:
– capital:
– capital subscris nevărsat
– capital subscris vărsat
– patrimoniul regiei
– prime de capital
– rezerve din reevaloare
– rezerve
– rezultatul reportat
– rezultatul exerciţiului financiar
Total capitaluri proprii
Total capitaluri = Total capitaluri proprii + Patrimoniul public

Bilanţul contabil
 Bilanţul financiar
NEVOI RESURSE
NEVOI PERMANENTE RESURSE PERMANENTE

A. Imobilizări J. Capitaluri proprii

- necorporale - capital social
- corporale - prime de capital
- financiare - rezerve
- rezultat reportat
- rezultatul exerciţiului

H. Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli

G. Datorii cu exigibilitate mai mare de 1 an
NEVOI TEMPORARE RESURSE TEMPORARE

A. Active circulante D. Datorii cu exigibilitate mai mică de 1 an

- stocuri
- creanţe
- disponibilităţi

C. Cheltuieli în avans I. Venituri în avans

Pregătirea informaţiilor contabile pentru analiza financiară
Corecţii referitoare la activul bilanţului

▪Imobilizările financiare cu termen de lichiditate mai mic de un an vor fi reclasate în grupa

activ circulant.

▪Întreprinderile având un stoc minim curent necesar producţiei şi un stoc permanent de

siguranţă pot înscrie această parte a stocurilor în activul imobilizat. Acelaşi lucru se poate face şi
cu stocurile având o viteză de rotaţie scăzută (mai mare de un an).

▪Creanţele având termen de lichiditate peste un an vor fi reclasate în grupa activ imobilizat.

▪Ansamblul valorilor mobiliare de plasament este inclus în activele de trezorerie, alături

de disponibilităţi.
▪ eliminarea activelor fictive si reducerea corespunzătoare a capitalurilor proprii

▪Cheltuielile în avans având termen de lichiditate mai mare de un an vor majora activul
imobilizat, partea având termen de lichiditate mai mic de un an fiind încorporată activului
circulant.
 Pregătirea informaţiilor contabile pentru analiza financiară
Corecţii referitoare la pasivul bilanţului

▪În primul rând, capitalurile proprii se vor diminua cu valoare corespunzătoare activelor fictive.
Observaţie: Conform OMFP nr. 94/2001, subvenţiile pentru investiţii (contul 131) se includ în structura
“Venituri în avans”, fiind eliminate astfel din structura capitalurilor proprii.

▪ dividendele de plată trebuie să fie scăzute din capitalurile proprii şi adăugate la datoriile cu durată
mai mică de un an.

▪Provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli ar putea fi încadrate:

• în capitalurile proprii, pentru partea cu caracter de rezervă, adică valoarea provizioanelor fără obiect
real;
• în datoriile pe termen lung, pentru partea destinată acoperirii unor cheltuieli de achitat în mai mult de
un an;
• în datoriile pe termen scurt, pentru partea de achitat în mai puţin de un an.

▪O datorie financiară poate fi distribuită înre capitalurile permanente (pentru partea de rambursat într-o
perioadă mai mare de un an) şi datoriile cu durată mai mică de un an (pentru cele care au scadenţa în
exerciţiul următor).

▪Veniturile constatate în avans sunt reclasate la datorii cu durată mai mare de un an sau la datorii cu
durată mai mică de un an, în funcţie de scadenţa lor.
 Indicatorii de echilibru financiar – patrimonial

Indicator Semnificaţie Metoda de calcul Interpretare

Situaţia netă Situaţia netă reflectă SN = Activ – Datorii ➢dacă SN >0, firma beneficiază
(activul net) de o gestiune sănătoasă şi este
activul neangajat în SN = CP
consecinţa încheierii cu profit a
datorii, respectiv averea exerciţiilor anterioare şi a altor
netă a acţionarilor. elemente de acumulări (rezerve,
profit reportat, profit net
nerepartizat, alte fonduri proprii).
➢dacă SN< 0 avem de a face cu o
stare prefalimentară care
semnifică o depăşire a activului
total de către datoriile totale
contractate de întreprindere şi
nerambursate încă. Este
consecinţa înregistrării de pierderi
în exerciţiile anterioare.
Fondul de rulment Reflecta lichiditatea  FRF = Resurse ➢ FRF>0 Apare ca o situaţie
financiar (FRF) operaţională de care
permanente – Nevoi favorabilă în ceea ce priveşte
dispune firma
permanente solvabilitatea, deoarece întreprin-
FRF = CPerm – Imob derea beneficiază de perspective
 FRF = Nevoi temporare – favorabile în ce priveşte capacitatea
Resurse temporare sa de rambursare.
FRF = Ac – Dc ➢ FRF<0 semnifică faptul că
întreprinderea a finanţat o parte a
investiţiilor sale prin resurse pe
termen scurt, lucru ce reflectă o
stare de dezechilibru financiar.
Fondul de rulment Reprezintă excedentul de FRP = CP – Imob ➢ FRF>0 semnifică faptul că
financiar propriu capitaluri proprii faţă de imobilizările sunt integral finanţate
(FRP) imobilizările nete, din resurse proprii, deci există
excedent determinat după autonomie.
repartizarea profitului. ➢ FRF<0 semnifică faptul că
imobilizările nu sunt finanţate decât
parţial din resursele proprii,
întreprinderea trebuind să facă apel
la îndatorare.
Fondul de rulment Reflectă valoarea FRS = FRF – FRP = DTL Mărimea pozitivă a fondului de
financiar datoriilor pe termen lung rulment împrumutat evidenţiază
împrumutat (FRS) ale firmei apelarea la împrumuturi pe termen
lung şi mediu (datorii cu
exigibilitate mai mare de un an).
Nevoia de fond de Pune în evidenţă NFR = (Nevoi temporare – ➢NFR > 0 semnifică un surplus de
rulment nevoi temporare în raport cu
diferenţa dintre Active de trezorerie)–
resursele temporare. Această
necesităţile de finanţare a (Resurse temporare – situaţie poate fi considerată normală
ciclului de exploatare Pasive de trezorerie) dacă este rezultatul unei politici de
(stocuri şi creanţe) şi NFR = Stocuri + Creanţe – investiţii privind creşterea nevoii de
finanţare a ciclului de exploatare.
datoriile de exploatare Datorii de exploatare ➢ NFR< 0, reflectă surplusul de
către furnizori, bugetul resurse temporare în raport cu
statului, salariaţi etc. nevoile temporare. Această situaţie
este apreciată favorabil dacă este
rezultatul accelerării rotaţiei
activelor circulante şi al angajării
de datorii cu scadenţe mai mari.
Aceasta înseamnă că s-au încetinit
plăţile şi s-au urgentat încasările. În
caz contrar, nevoia de fond de
rulment negativă poate fi consecinţa
unor întreruperi temporare în
aprovizionare, fabricaţie, livrare.
Trezoreria netă Este rezultatul interac- TN = FRF – NFR = ATr - PTr ➢TN> 0, este expresia realizării
ţiunii dintre echilibrul întregului echilibru financiar (pe
financiar pe termen lung termen lung şi scurt) Această
(FRF) şi cel pe termen situaţie favorabilă se concretizează
scurt (NFR). într-o îmbogăţire a trezoreriei,
putând vorbi, în acest caz, chiar de
o autonomie financiară pe termen
scurt.

➢TN < 0, semnifică un deficit de

trezorerie, o insuficienţă a surselor
permanente şi a celor temporare.
Acest deficit trebuie acoperit prin
noi credite pe termen scurt. În
condiţii de insolvabilitate, noile
credite se vor acorda în condiţii de
cost şi rambursare nefavorabile.
Cash – Flow (CF) Numerar care provine ➢ CF>0, semnifică o creştere a
din doar patru surse CF(ΔTN) = TN1 –TN0 capacităţii reale de autofinanţare
generice:
CF(ΔTN) = ΔFRF – a investiţiilor, iar aceasta
1. Vanzare de titluri de
participare (acţiuni ale ΔNFR determină la rândul ei o
firmei). CF(ΔTN) = CFgest + îmbogăţire a activului real, o
CFinv + CFfin creştere a averii proprietarilor.
2. Împrumuturi. Dintr-o
varietate de surse, ➢ CF < 0, sugerează o diminuare
precum instituţiile a capacităţii reale de
financiare, prietenii
autofinanţare a investiţiilor, în
şi rudele, clienţii,
furnizorii, sau consecinţă o sărăcire a activului
proprietarii real, o diminuare a averii
proprietarilor.
3. Conversia activelor
în numerar.

4. Reinvestirea
profiturilor. Cele care
rezultă din colectarea
de fonduri reale, nu
doar din
vânzări înregistrate
care pot sau nu să
genereze fluxuri de
numerar
Elemente de bază privind analiza pe baza contului de
profit şi pierdere
 Contul de profit şi pierdere

Contul de profit şi pierdere este documentul de sinteză şi raportare contabilă privind

performanţele unităţii.

Contul de profit şi pierdere măsoară succesul, performanţele activităţii unei unităţi

prezentând veniturile, cheltuielile şi rezultatele în cursul unei perioade date.

Rezultatul exerciţiului = Venituri – Cheltuieli

 Exploatare
Ordinară

Financiară
Activitatea
firmei

Extraordinară
 TABLOUL SOLDURILOR INTERMEDIARE DE GESTIUNE
NR. INDICATORI POZIŢIA ÎN CPP

1 Venituri din vânzarea mărfurilor (ct. 707) 03

2 Cheltuieli privind mărfurile (ct. 607) 14
3 Marja Comercială (MC) (1-2)
4 Producţia vândută (ct. 701-706+708) 02
5 Variaţia stocurilor (ct 711) 06/07
6 Producţia imobilizată (ct 721+722) 08
7 Producţia exerciţiului (Qe) (4+5+6)
8 Consumuri intermediare inclusiv cheltuieli provenite de la terţi (gr. 60, exclusiv 607, gr. 11+12+13+25
61, gr.62)
9 Valoarea adăugată (VA) (3+7-8)
10 Venituri din subvenţii de exploatare (7411) 05
11 Cheltuieli cu impozitele şi taxele (gr. 63) 26
12 Cheltuieli cu personalul (gr. 64) 15
13 Excedentul brut din exploatare (EBE) (9+10-11-12)
14 Alte venituri din exploatare şi venituri din provizioane 09+20+23+31
(ct.758+7417+7813+754+7814+7812)
15 Alte cheltuieli din exploatare 654+6814++658+666 22+27+28
16 Cheltuieli cu amortizarea şi provizioanele (6811+6813+6812) 19+30
17 Rezultatul din exploatare (RE) (13+14-15-16)
 TABLOUL SOLDURILOR INTERMEDIARE DE GESTIUNE - CONTINUARE

NR INDICATORI POZIŢIA ÎN CPP

18 Venituri financiare (7611+7613)+763+766+(762+764+765+767+768) 42
19 Cheltuieli financiare 49 (43+46+48)

20 Rezultatul financiar (Rf) 18-19

21 Rezultatul curent (RC) 17+20
22 Venituri extraordinare 54
23 Cheltuieli extraordinare 55
24 Rezultatul extraordinar (Rext) 22-23
25 Rezultatul brut al exerciţiului (RB) 21+24
26 Impozitul pe profit 62+63
27 Rezultatul net al exerciţiului (RN) (25-26)
 Capacitatea de autofinanţare

Capacitatea de autofinanţare reprezintă potenţialul financiar degajat de activitatea

rentabilă la sfârşitul exerciţiului, destinat să finanţeze politica de investiţii din perioada
viitoare şi să remunereze acţionarii prin dividende.

Pentru determinarea capacităţii de autofinanţare se porneşte de la separarea cheltuielilor

şi veniturilor în funcţie de incidenţa acestora asupra trezoreriei întreprinderii în două categorii:

VENITURI /
CHELTUIELI

FLUXURI
FLUXURI
REALIZABILE NEREALIZABILE

Venituri
încasabile Venituri Cheltuieli
Cheltuieli neîncasabile neplătibile
plătibile (calculate) (calculate)
 Metode de calcul a CAF (I)

Metoda deductivă permite determinarea capacităţii de autofinanţare ca diferenţă

între veniturile încasabile, corespunzătoare unor încasări efective sau viitoare, şi
cheltuielile plătibile, corespunzătoare unor plăţi efective sau viitoare.

CAF- METODA DEDUCTIVĂ

EBE
+ Alte venituri din exploatare (cu excepţia venituri din cesiunea/vânzarea
elem.de activ-ct.7583, Venituri din subvenţii pt.investiţii-ct.7584)
- Alte chelt.din exploatare (cu excepţia ct.6583-VNCEAC-valoarea net contabilă
a elementele de activ cedate)
+ Venituri financiare
- Cheltuieli financiare (cu excepţia ajustărilor de valoare privind imobilizările
financiare şi investiţiile deţinute ca active circulante)
± Rezultatul extraordinar
- Impozit pe profit
= CAF a exerciţiului

CAF = EBE + Alte Venituri încasabile – Alte Cheltuieli plătibile

 Metode de calcul a CAF (II)

Metoda aditivă are meritul de a pune în evidenţă elementele contabile,

negeneratoare de fluxuri monetare. În procedeul adiţional se porneşte de la profitul
net al exerciţiului la care se adaugă cheltuielile calculate şi se scad veniturile
calculate

CAF – METODA ADITIVĂ

RN
+ Amortizări, ajustări şi provizioane (exploatare, financiare, extraordinare)
+ VNCEAC – ct.6583
- Reluări asupra provizioanelor (inclusiv ajustările pe cele 3 domenii de activitate-
expl,fin,extr.)
- Venituri din cesiunea elementelor de activ – ct.7583
- venituri din subvenţii pt.investiţii – ct.7584
= CAF a exerciţiului

CAF = PN + Cheltuieli calculate – Venituri calculate

 Analiza pragului de rentabilitate

Pragul de rentabilitate reprezintă nivelul cifrei de afaceri sau al

producţiei pentru care profitul este nul. În acest punct cifra de afaceri
acoperă cheltuielile totale (variabile şi fixe) şi profitul este zero.

Pragul de rentabilitate evidenţiază nivelul minim de activitate la care

trebuie să se situeze întreprinderea pentru a nu lucra în pierdere.
 Pragul de
rentabilitate

Unităţi fizice Unităţi valorice Zile

CF
Ca = CT CA PR = CA PR
MCV% PR z =  360
p*Q = CV+CF CA realizata
p*Q = cv*Q + CF MCV CA - CV
(p-cv) * Q = CF MCV% =  100 =  100
CA CA
CF CF
Q PR = =
p − cv mcv CA PRG =
CF (inclusiv cheltuielile financiare)
MCV%
Rentabilitatea financiară constituie un indicator de bază ce
caracterizează performanţele întreprinderilor, indicator care
se află sub directa incidenţă a politicii comerciale
(rentabilitatea comercială), a eficienţei capitalului angajat
(rentabilitatea economică) cât şi a politicii financiare a
întreprinderii.
 Rata rentabilităţii financiare se poate exprima prin următoarele relaţii:

Rata rentabilităţii financiare a capitalurilor 𝑅𝐶

𝑅𝑓 = 𝑥100
permanente: 𝐶𝑝𝑒𝑟𝑚

𝑅𝑏𝑟𝑢𝑡
𝑅𝑓 = 𝑥100
𝐶𝑝𝑒𝑟𝑚

RN= rezultat net

𝑅𝑁 + 𝐷𝑜𝑏
CP=capital propriu 𝑅𝑓 = 𝑥100
𝐶𝑝𝑒𝑟𝑚

Rata rentabilităţii financiare a capitalurilor 𝑅𝑁

𝑅𝑓 = ∗ 100
proprii („Return on Equity” -ROE): 𝐶𝑃
Rata de rentabilitate a activelor totale 𝑅𝑁
𝑅𝑂𝐴 = ∗ 100
(“Return on Total Assets” – ROA) 𝐴𝑡

Rata de rentabilitate a capitalului utilizat 𝐸𝐵𝐼𝑇

𝑅𝑂𝐶𝐸 = ∗ 100
(Return on Capital Employed-ROCE): 𝐶𝑝𝑒𝑟𝑚
EBIT= earnings before interest and taxes
 Rata rentabilitatii economice

Rata rentabilitatii economice exprima pe de o parte gradul de remunerare a

capitalurilor angajate in activitatea intreprinderii, iar pe de alta parte, modalitatea de
remunerare a riscurilor asumate de actionari sau asociati pentru capitalul investit in
intreprindere.

𝑅𝐶 𝑅𝐵𝐸 𝑅𝐸
𝑅𝑒 = ∗ 100 𝑅𝑒 = ∗ 100 𝑅𝑒 = ∗ 100
𝐴𝑡 𝐴𝑡 𝐴𝑡

𝑅𝐸 𝑅𝐸
𝑅𝑒 = ∗ 100 𝑅𝐵𝐸
𝐴 𝑒𝑥𝑝 𝑙 𝑅𝑒 = ∗ 100 𝑅𝑒 = ∗ 100
𝐾𝑖𝑛𝑣𝑒𝑠𝑡𝑖𝑡 𝐾𝑖𝑛𝑣𝑒𝑠𝑡𝑖𝑡

unde:
Re = rata rentabilitatii economice; RBE = rezultat brut din exploatare
RE = rezultatul exploatarii; At = active totale
Aexpl = active de exploatare; Kinvestit = capital investit;
RC=rezultat curent
 Rata rentabilitatii comerciale

RBE 𝑅𝐸 𝑅𝐵
Rc = * 100 Rc= ∗ 100 𝑅𝐶 = ∗ 100
𝐶𝐴 𝐶𝐴
CA

𝑅𝑁 MC
𝑅𝑐 = ∗ 100 Rc = * 100
𝐶𝐴 CA

Nota: in formulele de calcul a ratei rentabilitatii comerciale s-au folosit urmatoarele simboluri:
Rc = rata rentabilitatii comerciale; RE = rezultatul exploatarii
RBE = rezultatul brut din exploatare; RN = rezultatul net al exercitiului
RB = Rezultatul brut; P= profit
CA= cifra de afaceri; MC= marja comerciala