Ședință cu părinți

„Eu sunt copilul, Tu ții în mâinile tale destinul meu.Tu determini în cea mai mare măsură,
dacă voi reuși sau voi eșua în viață, dă-mi, te rog, acele lucruri care să mă îndrepte spre
fericire, educă-mă, te rog, ca să pot fi o binecuvântare, pentru mine.”
(Child’s Appeal, Mamie Gene Cole)

Data: 20.12.2019
Clasa: X-A
Tema: Greșeli ale părinților în educația copilului.

Unitatea de competență: Importanța educației corecte desfășurate de către părinți în creșterea și

educarea copilului
Obiectivele operaționale:
La finele ședinței părinții vor fi capabili:
O1 – să recunoască strategii educaționale greșite;
O2 – să conștientizeze care sunt consecințele imediate și de perspectivă ale strategiilor de
educație greșite;
O3 – să manifeste atitudini pozitive și responsabilitate în activitățile frontale și de colaborare în
grup;
O4 – să argumenteze importanța educației corecte în creșterea și dezvoltarea copilului.

Metode și procedee: observarea, discuția dirijată, argumentarea, mesajul oral, descoperirea,

explicația, studiu de caz.
Forme de lucru: independent, frontal, în grup.

Scenariul activității

După asigurarea nevoilor primare ale unui copil (adăpost, hrană, şi apă), cel mai
important lucru pe care trebuie să îl primească un copil este educaţia.
Se propune de analizat un studiu de caz:
1. O fetita de 8 ani a furat niște bani de pe tejgheaua magazinului din preajma școlii.
Vânzătoarea a văzut-o și a dus-o de mânecă la directoare făcând-o hoață. Fetița era
traumatizată. Dirigintele a chemat părinții la școală, pentru a soluționa situația. Părinții s-
au speriat și nu știau cum să reacționeze. Se temeau că fetița lor ar putea deveni
cleptomană. N-au bătut-o, în schimb au stat de vorbă cu ea și i-au dat o suma de bani mai
mare decât cea furată, spunându-i că ea este mult mai importantă decât toți banii din lume
și că cinstea este demnitatea celor puternici. Când a împlinit 15 ani, fetița le-a mulțumit
părinților pentru atitudinea lor și pentru faptul că într-un moment atât de dificil i-au arătat
atâta dragoste”.
2. “Un tata a fost chemat la poliție după ce fiul său a furat un CD dintr-un magazin. L-a
bătut în fața polițiștilor și nu l-a interesat nicio clipă ce se întâmplase cu băiatul. Ajuns
acasă băiatul s-a închis în camera lui. Când și-a dat seama tatăl că ar putea fi o problemă,
era prea târziu. Băiatul își luase viața, iar tatăl ar fi dat orice să poată întoarce timpul
înapoi. Niciodată nu s-ar fi închipuit că-și va pierde fiul”.
Se discută problema propriu-zisă, cauzele situației problematice, consecințele posibile.
Nu e parinte care să nu fi făcut măcar o greșeală în educația copiilor lor. Și multe din
greșeli sunt făcute fără voia lor, din dorința de a da o cât mai bună educație copiilor. Nu
întotdeauna însa, ceea ce au crezut ei că e bine a venit în sprijinul copiilor și a educației lor.
În dependență de stilul parental se emit unele greșeli în educația copilului, cum ar fi:
1. Corecția în public – paralizează inteligența, scade interesul de sine și duce la teama de a
expune viitoarele idei. Chiar dacă merită o pedeapsă serioasă, copilul se corectează în particular.
Cel mai bine este ca copilul să fie învățat să reflecteze asupra faptelor sale, iar acest lucru le va
stimula gândirea.
2. Autoritate cu agresivitate – când părinții reacționează cu violență, impun o autoritate care
sufocă rațiunea copiilor. Nu vor să dialogheze cu copilul pentru că au senzația că își pierd
autoritatea. Părinții nu trebuie să se teamă că-și pierd autoritatea în fața copiilor, ci că-și pierd
copiii din cauza autorității.
3. Critica excesiva – copiii sunt unici, nu se compară cu alții. Comparația nu numai că nu este
educativă, dar nu stimulează absolut deloc ci, dimpotriva, umilește. Copiii trebuie lăsați să
greșească, să-și exprime părerile, să-și asuma chiar și riscuri, pentru că astfel vor învăța cum să-
și croiască drumul în viață.
4. Pedepse la furie și fără explicații – copiii nu se pedepsesc niciodată când părintele este
nervos, indiferent de ceea ce a făcut copilul. Nimeni nu gândește în primele 30 de secunde de
furie, iar în acele secunde se poate face lucruri care să rănească foarte mult.
5. Încălcarea cuvântului – sunt părinți care nu spun NU copiilor lor. Cum nu suportă
încăpățânările și agitația copiilor, ei le promit îndeplinirea tuturor dorințelor, pentru a evita
altercațiile și pentru a nu frustra copiii. Ar fi bine ca părinții să-și țină întotdeauna promisiunea.
6. Distrugerea viselor și speranțelor – fără speranță nu există drum și fără vise nu există
motivația de a continua drumul. Cuvinte de genul “Nu vei face nimic în viață!”, “Vei fi un ratat”,
“Nu mai ai nicio șansă!”, “Îmi aduci numai necazuri!” distrug speranțele și visele unui copil.
Oricât de multe greșeli ar face un copil, el trebuie să primească îmbrățișările și încurajările
părinților săi.
Nu contează dimensiunea obstacolelor, ci dimensiunea motivației de a le depăși, de aceea
este fundamental pentru sănătatea psihică. Și cu toți știm că după cea mai neagră furtună,
urmează cel mai frumos răsărit de soare.
Se formulează concluzii individuale de către părinți, în urma celor discutate la ședință.
Părinții sunt îndemnați să completeze un proverb cu cuvinte potrivite, după care se propune
textul original al proverbului și se solicit comentarea lui.
Copilul ajunge pentru părinții săi după educația pe care o capătă: răsplată sau pedeapsă.
Se discută problemele de ordin intern, apoi se face evaluarea ședinței.