MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT ”ALECU RUSSO” DIN BĂLȚI

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI, PSIHOLOGIE ȘI ARTE

GLOSAR EXPLICATIVAL
TERMENILOR-CHEIE
EDUCAȚIEI FIZICE
realizat la disciplina
,,Didactica educației fizice(primar)’’

Elaborat: Axentii Stela

studenta grupei PP32R
Coordonator: Brițchi Aliona

Bălți, 2020
1. PALESTRA, palestre, s. f. 1. (In Grecia si in Roma antica) Loc special destinat pentru
practicarea gimnasticii, luptelor etc. 2. Scoala de educatie fizica in Atena antica, urmata
de baietii in varsta de 13-15 ani, dupa absolvirea scolii de gramatica si a celei de chitara.
– Din lat. palaestra.
2. gimnastic,De gimnastică. 2 a Referitor la gimnastică. 3 (Îs) Pas ~ Mers cadențat și vioi,
care se execută după anumite reguli, de obicei la deplasarea în grup. 4 sf Ansamblu de
exerciții fizice care contribuie la dezvoltarea armonioasă a corpului omenesc, la
corectarea unor deficiențe sau care constituie o ramură sportivă. 5 sf (Fig; îs) ~ca
minții Totalitatea exercițiilor care dezvoltă facultățile intelectuale.
3. SPORT, sporturi, s. n. Activitate fizică a cărei practică presupune un antrenament
metodic, respectarea anumitor reguli și a unei anumite discipline, având la bază
elementul competitiv și urmărind obținerea de performanțe; fiecare dintre formele
particulare, reglementate ale acestei activități. ◊ Loc. adj. De sport = sportiv. ♦
(Adjectival) Care este specific unui sportiv. Haină sport. – Din fr. sport.
4. EXERCÍȚIU, exerciții, s. n. 1. Acțiune fizică sau intelectuală, făcută sistematic și
repetat, în scopul dobândirii sau perfecționării unor deprinderi sau abilități
5. POPÍC, popice, s. n. 1. (La pl.) Joc sportiv și distractiv la care se folosesc nouă bucăți de
lemn lunguiețe, pe care jucătorii încearcă să le doboare cu ajutorul unei bile mari de lemn
aruncată pe un jgheab; (și la sg.) fiecare dintre cele nouă piese ale jocului.
6. MÍNGE, mingi, s. f. 1. Obiect sferic (rar ovoidal), de diverse dimensiuni și greutăți,
confecționat din cauciuc, piele, celuloid, material plastic etc. (umplut cu aer), care se
folosește în diferite jocuri (sportive), în gimnastica medicală etc.; balon
7. Medalie. Piesă de metal dată ca premiu la diferite concursuri sau ca distincție pentru
merite deosebite în diferite domenii de activitate.
8. tamburină sf [At: BARCIANU / Pl: ~ne / E: fr tambourin] 1 Vechi instrument muzical
de forma unei tobe mici, cu pielea întinsă numai pe o singură parte, cu mici talgere sau cu
clopoței împrejur, folosit pentru acompanierea ritmică a dansului în Spania, Italia și în
Orient Si: tamburiță. 2 (Îe) A bate ~na (pe ceva) A bate ritmic în ceva Si: a
tamburina. 3 (Îvr) „Gherghef rotund”.
9. BASTÓN, bastoane, s. n. Bucată de lemn lungă (cam de un metru) și subțire, de obicei
curbată la un capăt, care se poate ține în mână și are diverse utilizări.
10. Cursă. Întrecere sportivă care constă în parcurgerea rapidă a unei distanțe, pe un traseu
dinainte stabilit (pe jos, călare, cu un vehicul etc.)
11. ÎNTRÉCERE, întreceri, s. f. Acțiunea de a (se) întrece și rezultatul ei; concurs,
competiție, emulație. ◊ (Ieșit din uz) Întrecere socialistă = mișcare cu caracter de masă
specifică orânduirii socialiste.
12. TOBOGÁN, tobogane, s. n. 1. Construcție în formă de jgheab înclinat, cu marginile
ridicate, pe care se poate aluneca ușor și care servește ca mijloc de distracție
(sportivă). 2. Jgheab înclinat folosit drept mijloc de transport prin alunecare al unor
materiale, piese etc.
13. Luptă. A depune eforturi deosebite, fizice, intelectuale etc., pentru a realiza, a depăși sau
a obține ceva
14. ȚINTÁȘ, țintași, s. m. Persoană care țintește și trage (bine) cu arcul sau cu pușca;
ochitor, trăgător, trăgaci.
15. Echipă. Grup de sportivi constituit într-o formație, în cadrul căruia se antrenează, sub
conducerea unui specialist, și participă la competiții.
16. RAPÍD adj., adv. 1. adj. v. accelerat. 2. adj. fulgerător, iute. (Cu o mișcare ~...) 3. adj.
v. iute. 4. adv. v. iute. 5. adv. v. imediat. 6. adv. v. curând. 7. adj., adv. v. des. 8. adj.,
adv. v. prompt. 9. adj. fugitiv.
17. ÎNFRẤNGERE, înfrângeri, s. f. Acțiunea de a înfrânge; învingere; (rar) călcare a legii.
– V. înfrânge.
18. Suveică. = foarte ager, sprinten; foarte harnic.
19. Mișcare. Exercițiu sau parte a unui exercițiu sportiv executat prin schimbarea poziției
corpului, a membrelor etc.
20. Poziție. Poziția cea mai favorabilă (la începutul unui concurs de viteză auto).
21. alunecare sf [At: DEX2 / Pl: ~cări / E: aluneca] 1 Mișcare lină, fără a întâmpina vreo
rezistență
22. semnal. Semn convențional (sonor sau vizual) sau grup de astfel de semne folosite pentru
a transmite la distanță o înștiințare, o informație, un avertisment, o comandă etc.
23. TRASÉU, trasee, s. n. Drum pe care îl parcurge (în mod permanent) un vehicul sau o
persoană; rută. ♦ Linie, direcție pe care o are un drum, o cale ferată etc. ♦ Distanță
marcată care trebuie străbătută de concurenții la o probă sportivă. ♦ Drum parcurs în
spațiu de un corp în mișcare; traiectorie. – Din fr. tracé.
24. PUTÉRE, puteri, s. f. I. 1. Faptul de a putea; capacitate, însușire, posibilitate fizică,
morală, intelectuală de a acționa, de a realiza ceva; putință
25. START, starturi, s. n. Loc de plecare (marcat printr-o linie) într-o cursă sportivă.
26. COECHIPIÉR, -Ă, coechipieri, -e, s. m. și f. Membru al unei echipe de muncă sau al
unei echipe sportive, considerat în raport cu ceilalți membri ai echipei.
27. Grup de oameni, de soldați, de vehicule etc. care se deplasează pe același itinerar în
șiruri paralele.
28. Ocolire. Mers de jur-împrejurul a ceva .
29. Gimnastică. Mers cadențat și vioi, care se execută după anumite reguli, de obicei la
deplasarea în grup. 4 sf Ansamblu de exerciții fizice care contribuie la dezvoltarea
armonioasă a corpului omenesc, la corectarea unor deficiențe sau care constituie o ramură
sportivă. 5 sf (Fig; îs) ~ca minții Totalitatea exercițiilor care dezvoltă facultățile
intelectuale.
30. finiș sn [At: DEX / Pl: ~uri / E: eg, fr finish] 1 Parte finală a unei curse sportive, parcursă
cu efort maxim în vederea obținerii unei performanțe cât mai bune. 2 Linia de sosire la o
probă de alergări, curse etc. 3 Capacitate a unui sportiv de a sfârși în forță o întrecere.
31. derdelúș1 sn [At: DEX / Pl: ~uri / E: nct] Loc în pantă unde se dau copiii cu săniuța
32. Sfoară. Figură de gimnastică executată șezând, cu picioarele întinse orizontal, unul
înainte și altul înapoi. ◊ Sfoară în față = figura de gimnastică descrisă mai sus, executată
cu picioarele depărtate lateral și cu pieptul înainte.
33. MERS, mersuri, s. n. Faptul de a merge. 1. Deplasare, mișcare dintr-un loc în altul;
umblet, mergere.
34. ALERGÁRE, alergări, s. f. Acțiunea de a alerga; alergătură. ♦ (Mai ales la pl.) Probă
atletică de fugă pe anumite distanțe.
35. A agăța. A suspenda ceva de un cârlig, de un cui etc. Si: a atârna,
36. TÂRẤRE, târâri, s. f. Acțiunea de a (se) târî; târâș, târâș.
37. Ștafetă. Concurs sportiv la alergări, schi, înot etc., care constă în parcurgerea unei
distanțe regulamentare, fracționată în pat părți egale, de către o echipă compusă din patm
persoane, care străbat succesiv distanța repartizată, cu obligația de a transmite
coechipiemlui următor un obiect convențional, care trebuie dus la punctul final. 8 (Spc)
Manifestare sportivă la care participă mai multe echipe, fiecare dintre ele având de
parcurs câte o etapă, pentru a-și transmite succesiv câte un obiect simbolic, care trebuie
depus la punctul final. 9 (Spc) Sportiv care participă la o ștafetă (7-8). 10 (Spc) Obiect
convențional sau simbolic pe care sportivii și-l transmit succesiv într-o ștafetă
38. COMANDÁ, cománd, vb. I. Tranz. 1. (Mil.) A da un ordin sau un semnal pentru
executarea unei mișcări, a unei așezări etc.; a avea comanda unei unități armate sau a unei
subdiviziuni a armatei. ♦ A porunci, a ordona.
39. A cîștiga. A obține înregistrând victorie.
40. Poziție. Atitudine de nemișcare a corpului (reglementară în armată, în sport etc.).
41. Obstacol. Obiect peste care trebuie să treacă sau să sară un sportiv care ia parte la
anumite probe de cros, hipism etc.
42. Echilibru. Situație a unui corp, a unui sistem etc. supus acțiunii unor forțe egale și opuse,
care se anulează reciproc, fără a-i modifica starea de repaus sau de mișcare.
43. Parcurs. Drum (pe care îl efectuează sau) pe care trebuie să-l efectueze cineva sau ceva
pentru a se deplasa de la un punct la altul.
44. Rostogolire. Înaintare, cădere, prăbușire (însoțită) de zgomot a ceva, printr-o mișcare de
rotire în jurul lui însuși
45. Joc. Activitate distractivă, mai ales la copii.
46. SĂRITÚRĂ, sărituri, s. f. 1. Rezultatul acțiunii de a sări; salt. ♦ Nume dat mai multor
probe sportive (în atletism, natație, schi etc.) în care concurentul face un salt. 2. Spațiu
parcurs într-un salt. 3. Fig. Trecere bruscă de la o idee la alta, de la o etapă, fază etc. la
alta. ♦ Schimbare, oscilație bruscă.
47. finiș sn [At: DEX / Pl: ~uri / E: eg, fr finish] 1 Parte finală a unei curse sportive, parcursă
cu efort maxim în vederea obținerii unei performanțe cât mai bune. 2 Linia de sosire la o
probă de alergări, curse etc. 3 Capacitate a unui sportiv de a sfârși în forță o întrecere.
48. VIOÁIE, vioi, vioaie, adj. 1. Care este plin de viață, de vigoare; iute în mișcări, sprinten;
zglobiu, zburdalnic. ♦ (Despre ochi; p. ext. despre privire, înfățișare) Radios, luminos,
viu. ♦ Ager, isteț. 2. Aprins, înflăcărat, intens. ♦ (Despre sunete, melodii etc.) Cu ritm
accelerat; săltăreț; vesel.
49. SPORT, sporturi, s. n. Activitate fizică a cărei practică presupune un antrenament
metodic, respectarea anumitor reguli și a unei anumite discipline, având la bază
elementul competitiv și urmărind obținerea de performanțe; fiecare dintre formele
particulare, reglementate ale acestei activități.
50. Paralele. Probă de gimnastică practicată la acest aparat.