Liliacul � un thriller antrenant

A?dar, am plecat la drum cu o mare doza de a?teptare ?i cu un capital de simpatie

pentru Harry Hole. De?i nu am sim?it o clipa ca am sarit vreo ?ase volume, mi-am
dorit inca de atunci sa aflu mai multe despre inspectorul criminalist al naibii de
bun, dar al naibii de antipatic pentru colegii de la sec?ie.

Harry facea referire la alcoolismul sau. Voiam sa aflu cauza, nu ca ar exista una
intotdeauna. Nu am avut noroc. Harry Hole a fost alcoolist ?i in acest prim volum.
Un alcoolist care inca lupta cu adic?ia sa. Daca ma a?teptam la un ofi?er dur,
calit, necizelat, ba chiar lipsit de bun sim? pe alocuri, iar am fost pacalita.
Harry Hole nu este a?a. ?i am in?eles cam 30% de ce.

Alcoolismul lui ucisese oameni. Trecuse drept victima in ochii celorlal?i, Poli?ia
bagase gunoiul sub pre? pentru ca nimeni nu dorea ca imaginea institu?iei sa fie
afectata. Cu o alcoolemie peste limita, Harry conducea ma?ina de serviciu in
urmarirea unui inculpat. Un incepator le iese in cale, Harry il acro?eaza. Tanarul
moare, colegul lui Harry este aruncat prin parbriz ?i omorat pe loc. Pentru ca nu
avea ce sa caute beat la serviciu, mai ales la volan, mai marii din Poli?ie
hotarasc sa taca ?i sa adopte o minciuna. Nu Harry condusese ma?ina, a?adar, toata
aten?ia se indreapta catre ofi?erul care a avut ghinionul sa moara la datorie. I-am
urat la?itatea de?i i-am in?eles pozi?ia. Oarecum. Se pedepse?te singur. Sa
traiasca ?i sa nu mai bea. Dar cine sa il pazeasca noapte ?i zi? Cine sa lupte
contra demonilor lui?