Educaţia Tehnologică

Educatia tehnologica reprezinta activitatea de formare-dezvoltare a

personalitatii umane, proiectata si realizata prin aplicarea cunostintelor
stiintifice din diferite domenii, dobandite la diferite niveluri, in viata sociala,
in general. in cea economica, in mod special. Definirea educatiei
tehnologice presupune explicarea conceptului sociologic de tehnologie si
interpretarea sa in sens specific pedagogic.
Tehnologia vizeaza procesul de aplicare a cunostintelor prin intermediul
unor instrumente, metode, mijloace, norme, utilizate, mai ales, in domeniul
productiei. Structura sa acopera trei dimensiuni functionale:

1. dimensiune materiala, tehnica, reprezentata prin masini, unelte,

instrumente, instalatii etc;
2. o dimensiune normativa, reprezentata prin norme si strategii de
proiectare, organizare si de valorificare a tehnicilor;
3. o dimensiune sociala, reprezentata prin abilitati, capacitati,
comportamente individuale si sociale, generate de folosirea
tehnicilor promovate la nivel material si normativ

Cultura societatii postindustriale confera tehnologiei calitatea de stiinta

aplicata. Aceasta calitate reflecta mutatiile inregistrate la nivel global ;

a) sustinerea legaturii dintre dimensiunea normativa a tehnologiei

(calitatea proiectelor) - dimensiunea materiala a tehnologiei
(calitatea mijloacelor folosite) si dimensiunea sociala a
tehnologiei (calitatea consecintelor psihologice angajate la nivelul
personalitatii si al colectivitatilor umane);
b) reducerea distantei dintre descoperirea stiintifica si aplicatia sa
sociala - distanta devenita in anii de ordinul lunilor si chiar al
saptamanilor.

Metodele si procedeele educatiei tehnologice, comparabile, in principiu,

cu metodele si procedeele activate de celelalte dimensiuni ale educatie,
valorifica in cadrul modelului cultural al societatii postindustriale mijloacele
si formele lansate deja la nivelul unor obiective "politehnice" sau
"profesionale", care angajeaza scoala dar si familia si comunitatea locala
sau teritoriala:
- lectia de instruire tehnica; activitatea in atelier sau pe lotul scolar; vizitele
si practica in unitati de productie; cercurile tehnice, expozitiile, concursurile,
simpozioanele pe terne tehnologice; intalnirile si dezbaterile cu personalitati
din domeniul vietii sociale (economice, politice, culturale etc); strategiile de
organizare ergonomica a locului de munca si a relatiilor cu mediul etc

- dezbaterile etice; chestionarele, observatia sistematica pentru

cunoasterea elevului, convorbirea individuala, analiza rezultatelor in
activitate, in mod special a rezultatelor obtinute la lucrarile practice, analiza
informatiilor dobandite prin mass-media; tehnicile de orientare si de
autoorientare scolara si profesionala etc.

Aceste metode si procedee au o arie de aplicabilitate mai larga,

determinata de mutatiile inregistrate la nivelul continutului educatiei
tehnologice, a actiunilor si a efectelor declansate de aceasta in mediul
scolar si extrascolar. Ele pot fi simultan sau succesiv:
- metode si procedee specifice educatiei tehnologice, disciplina de
invatamant care face parte din trunchiul comun de cultura generala;
- metode si procedee specifice unor profiluri de studiu/cunoastere in
invatamantul secundar liceal;
- metode si procedee specifice unor specializari sau calificari profesionale,
de nivel mediu realizate in invatamantul secundar profesional;
- metode si procedee specifice procesului de specializare la nivel de varf. in
invatamantul superior;
- metode si procedee specifice instruirii permanente cu scop de
perfectionare, reciclare, recalificare profesionala etc.

In aceasta perspectiva, educatia tehnologica reprezinta dimensiunea

generala a activitatii de formare-dezvoltare a personalitatii umane,
proiectata si realizata prin a-plicarea rationala a cunostintelor stiintifice in
diferite domenii sociale, de natura economica, politica sau culturala. Ea
subordoneaza educatia profesionala care vizeaza dobandirea unor tehnici
specifice doar anumitor domenii de specializare.