SCENARIU PENTRU SĂRBĂTOAREA DE ANUL NOU

2009/2010

,,ANUL NOU NE VINE,,

Începe matineul cu melodia ,,Zurgălăi,,

- Bună ziua dragi oaspeţi! Sunteţi bineveniţi la sărbătoarea noastră !

E anotimpul alb
Cu Moş Crăciun în prag
Cu multe bucurii
Cu glasuri de copii,
Ce-ngînă încetişor
Colinde în pridvor!

Colindă ,,Sus , boieri, nu mai dormiţi!”

Montaj clasa I
Cîntecul „A venit, a venit iarna”, Cleopatra Stratan

Oaspetele cel mai mare

La a noastră sărbătoare
Este bradu-n verde strai,
Să-l cinstim cu mare-alai.

Cîntec ,,Hora de revelion” cl I

Pe brăduţ l-am onorat

Împrejuru-i am dansat
Bravo, fete şi băieţi!
Iar acum vreţi să vedeţi,
De sunteţi voi pici isteţi?
Vă spun nişte ghicitori,
Ghiciţi-le repejor:
Ghicitori:
,, În apă creşte,
în apă se topeşte?” (gheaţa)

,,Am o găină,
cu moţul de făină?” (zăpada)

,, Scoate fum, dar nu-I lulea, iarna-I bine lîngă ea ?” (soba)

,,Omăt argintiu, gheaţă pe rîu,

des viscoleşte, ce vreme este?” (iarna)

,, Ursul alb cerne făină,

ursul negru prinde-n mînă?” (ninsoarea)

,,Fără cuie şi topor,

A zidit un podişor?” (gerul)

,,Cîte-o filă, cîte-o filă, cîte-o filă am rupt din el,

Gros a fost şi dolofan azi e tare subţirel?” (calendarul)
Copii, dar voi ştiţi a cui e anul care vine ?
Aşa , e anul tigrului, după calendarul oriental.
Dar, ştiţi cum se serbează această sărbătoare la alte popoare?

Elevi din cl IV (India, Japonia,Suedia , Italia, Bulgaria, Iran)

Bine, bine ,măi copii,

Brad avem cu jucării,
Şi o iarnă ca-n poveşti,
De ţi-I drag să o priveşti.

Cîntec ,,Iarna a sosit în zori!” cl I

Colinda „Deschide uşa, creştine”, Cleo Stratan

De cîntat puteţi, ştiu bine,

Dar mai ştiu că şi dansaţi,
Cine-aici acum ne vine?
Dansatorii, aplaudaţi!!!!!

Dans ,,Polca veselă”

Vai, dar ce mai sărbătoare

Fără un oaspete mare?
Dragi copii, cum de am uitat,
Pe moş crăciun de n-am chemat!
Hai cu toţii împreună
Să-l strigăm pe Moş Crăciun!

Intră Baba Cloanţa:

- Eu sunt Cloanţa Cotoroanţa
Am venit eu la chemare
Să vă stric din sărbătoare.
Ascultă copile bine,
Eu sunt Cloanţa , nu oricine,
Orice-aş spune, am dreptate,
Chiar dacă sunt proastă-n toate!”

Vai, copii, ce răutate,

Să-I cîntăm un cîntec, poate,
I-a mai trece din harţag,
Şi ne-a asculta cu drag.

Cîntec ,,Clopoţei ,zurgălăi” cl.3, 4.

- Ce-I cu gălăgia asta?

Încetaţi, vă zic eu, basta!
Ce copii urîţi, pociţi,
Şi ce nasuri au, ce urechi,
Ca frunza de curechi!
Te pomeneşti că vă mai place şi dansul!?
Ha-ha-ha!!! Nu ştiţi a dansa!
Ha-ha-ha!!! Nu ştiţi a dansa!

Hai, copii, să-I demonstrăm,

Ce frumos ştim să dansăm.

Dans ,,Coasa”

- Vai de mine, dansatorii,

M-au dat gata,
Poţi să mori.
Bine, bine, da poezii,
E precis, nu ştiţi, copii!”

Ba să ştii că ştim şi poezii

Şi chiar picii cei mai pici,
Ţi-o vor demonstra aici,
Chiar acuma îţi vor spune
Poezii, să vezi nu glumă!

Montaj, cl.I

- Aoleu, şi vai de mine!

N-am făcut eu rău, dar bine!
Dragi copii, nu mă goniţi,
La sărbătoare mă primiţi???

Da! Copii te primesc!

Te invităm cu noi la cîntat şi la dansat!

Cîntec ,,Ninge peste sat” toţi

Se aud în depărtare sunete de clopoţei,

Cine-I oare, cine-I oare, căci răsună valea -Hăi!

Hăitură cl. II

( apare o fetiţă cu o foaie)

Am primit o telegramă,
De la Moş Crăciun,
Vine el în grabă mare,
Iată-l, e în drum!
Să-l chemăm cu voce tare,
Ştiţi voi cum. –Moş Crăciun!!

- Bună seara Moş Crăciun!!

- Bună seara, bună seara!!! Am venit cu sănioara,
Şi cu daruri proaspete, bucuroşi de oaspete?

- Bucuroşi, bucuroşi!
Moşule de unde vii?

- Iată vin din moşi strămoşi,

Încărcat cu jucării!

- Probabil c-ai obosit

De pe drum fiind venit.
Îţi propunem să mai stai,
Să admiri al nostru alai.

- Mulţumesc pentru invitaţie.

Mă voi odihni un pic.
Vai, şi Cloanţa e aici!
Vin-o, Cloanţ-o, lîngă mine,
S-ascultăm işti pici-voinici.

Montaj cl I
Poezie cl. II

Primiţi capra!!!

Capra cl. III

- Aşa sunt obiceiurile străbune, interesante şi deosebite.

Prin aceasta e vestit neamul nostru în lume
Prin cîntece, prin dansuri, glume.

Dans ,,Alunelu”

- Bravo, bravo măi copii!!

Sunteţi sprinteni şi zglobii!!

- Mulţumim, Moş Crăciun,

Tu eşti moşul cel mai bun!
Iar acum îţi vom cînta,
Cîntecul în cinstea ta!

Cîntec ,,Moş Crăciun” cl. III- IV

- Moş Crăciun, auzi mata?

Strigă afară cineva!

- Primiţi căluţul !!!

Căluţul cl IV

- Îţi place la noi?

Sper că te-ai mai odihnit, căci la dans vei fi poftit!

Cîntec ,, Hai, copii, cu toţi la joc!”

- Vai, ce bravo mai sunteşi,

Voi fetiţe şi băieţi!

- Uite aice lîngă brad, nepoşica şi bunica se tot ceartă.

Despre ce vom afla îndată!
Poezie ,, Neepoţica şi bunica.” Cl. II

- Iar acum un cîntecel,

Vesel, mic şi frumuşel!

Cîntec ,, Cîntec despre iarnă.” Cl. III

- E bine aici la voi. Dar mă aşteaptă şi alţi copii.

Trebuie să plec, dar la anul voi veni!

- Moş Crăciune, hai mai stai!

Poezii s-asculţi nu vreai?

Montaj cl. I (4)

- Dar cu ce pleci, Moş Crăciun?

- Cu sania mea fermecată,

Care afară mă aşteaptă!

Cîntec ,Săniuţa” cl. I

- La revedere, copii!!!

- După cum am spus, obiceiurile străbune merg cu noi din generaţie în generaţie, ne fac
sărbătorile mai pline, mai vesele.

- Primiţi ursul?

Ursul cl. II

- V-a plăcut ist urs isteţ?

Dar acuma să vedeţi,
Nişte veseli pinduini,
Cum dansează ,,Letca-enca”
Să le oferim lor scena.

Dans ,,Letca-enca”

- Vai, ce veseli mai sunteţi!

Cu bujori în obrăjori şi cu zîmbete pe faţă.
Dar eu am o întrbare,
,,Cum te cheamă?” ştii tu oare?

Poezie ,,Cum te cheamă?” cl II

- Elevii din clasa a IV-a ne invită la un dans,

În jurul prinţului de azi.

Cîntec ,, În jurul bradului.” Cl. IV

- Aţi făcut o horă mare

O poate dansa oricare,
Dar să ştiţi că alţi băieţi,
O joacă mai săltăreţ!

Dans ,,Hora mare”

- Bravo, bravo dansatori!

S-aveţi parte doar de flori
ŞI aplauze frumoase
De la celelalte clase.

- Spre sfîrşit un semănat

Căci urătorii au arat,
Şi să nu fie în zadar,
Sămănăm acuma chiar!!!

Cîntec ,,Să trăiţi, să-nfloriţi!!! Cl. I

- E tot ce am avut a vă prezenta, vă dorim un An Nou cu multe bucurii!!!

- La Mulţi Ani!!!

Scenete de Craciun-Targul de Craciun

( Marti, 22 Noiembrie, 2005 )

Personaje:
Narator,
Vănzătorul de şosete,
Omul îmbrăcat în alb,
Femeia îmbrăcată în blană,
Femeia sofisticată,
Vânzătorul cel tânăr,
Un bărbat,
Femeia de vârstă medie,
Femeia bătrână
Narator:
Târgul era îmbrăcat în atmosferă de sărbătoare. Pomii de crăciun sclipeau în lumina beculeţelor.
Vitrinele magazinelor ofereau mărfuri uimitoare şi reduceri de preţ şi mai atrăgătoare. Târgul era
plin de tot felul de mărfuri colorate şi cumpărători pe măsură. Toţi se grăbeau, se împingeau să
ajungă la masa dorită şi să-şi termine de făcut cumpărăturile cât mai repede. Nimeni nu l-a observat
pe omul îmbrăcat în alb. Poate doar albul nemaivăzut al hainei sale atrăgea pentru o clipă privirile
trecătorilor. Nimeni n-a văzut de unde a apărut, dar la un moment dat era acolo. Omul în alb îi
privea în linişte pe oamenii grăbiţi în, apoi s-a oprit între două gherete. De lângă el, o voce
morocănoasă i-a zis:
Vânzătorul de şosete: Ai venit ca să cerşeşti?
Omul în alb: Să cerşesc?
Narator: Omul în alb se uita îngândurat la mulţimea trecătorilor.
Omul în alb: Ce aş putea primi de la ei?
Vânzătorul de şosete: Atunci de ce stai aici?
Omul în alb: Ofer un cadou.
Vânzătorul de şosete: Încearcă să ademeneşti pe alţii. Nu ai nici măcar o sacoşă la tine.
Omul în alb: Eu am de oferit cadouri speciale. Şi pentru tine am un cadou.
Narator: vânzătorul de şosete i-a întors spatele omului îmbrăcat în alb şi nu i-a mai adresat nici o
vorbă. A trecut ceva timp, dar nimeni nu i-a mai acordat atenţie omului în alb. În final, o femeie
îmbrăcată cu o blană s-a oprit în faţa lui.
Femeia îmbrăcată cu blană: Ce se vinde aici?
Omul în alb: Viaţă veşnică.
Femeia îmbrăcată cu blană: Viaţă veşnică? Cum adică? Este vorba despre vreun medicament
miraculos care îţi prelungeşte viaţa?
Omul în alb: Nu. Eu nu ofer doar viaţă mai lungă, ci viaţă veşnică.
Femeia îmbrăcată cu blană: Eu sunt încă tânără, nu mă interesează viaţa veşnică. Caut ceva ce pot
agăţa de brad, ceva care să arate bine pe pomul de crăciun. Nu ai să-mi dai ceva marfă adevărată de
Crăciun? Moş Crăciun, ieslea din Betleem, lumânări deosebite?
Omul în alb: Nu am. Crezi că aceste obiecte îţi vor face Crăciunul mai frumos?
Femeia îmbrăcată cu blană: Cred că aceste lucruri dau o vrajă, o atmosferă deosebită casei.
Omul în alb: Da, probabil că vor da lumină camerei. Dar inimii tale? Cadoul meu ar lumina
sufletul tău.
Femeia îmbrăcată în alb: Mi se pare că aici nu găsesc nimic din ce mi-ar trebui. La revedere!
Narator: Femeia îmbrăcată cu blană a pornit să-şi continue drumul, dar după câţiva paşi, s-a oprit.
Parcă ezita. Mulţimea din jurul ei a împins-o mai departe. Până s-a făcut seară, câţiva oameni s-au
mai oprit în faţa omului în alb. Unii au râs de el, unii erau interesaţi, dar n-au mai aşteptat
răspunsul. Încet-încet, târgul a început să se golească de vânzători şi de cumpărători. Omul în alb n-
a făcut nici o mişcare. În final, un vânzător tânăr i-a zis:
Vânzătorul tânăr: Mi se pare că eşti începător. Cred că problema ta e că nu şti să ieşi în evidenţă.
Ai avea nevoie de reclamă, de ceva senzaţional. De exemplu, muzică pe care ai putea dansa, sau
ceva de genul acesta. Crede-mă, oamenilor le plac chestiile astea. Iar tu stai doar aici în linişte şi
aştepţi ca oamenii să vină la tine?
Omul în alb: Oamenii să vină la mine? Da. Eu am parcurs un drum nesfârşit ca să vin aici şi să le
dau Viaţa Veşnică. Eu stau aici în mijlocul lor, ei ar trebui doar să întindă mâna.
Vânzătorul tânăr: Măcar fă-te auzit, strigă ceva, cum fac şi alţii. Dacă vei fi puţin mai agresiv, o să
vezi că îţi vei vinde marfa mai bine. Trebuie să faci ceva ca să meargă treaba.
Omul în alb: Eu am făcut deja totul. Cine vrea cu adevărat, poate să audă liniştea mea şi în gălăgia
asta, şi poate să mă observe între mulţimea de mărfuri.
Narator: Vânzătorul cel tânăr privea neîncrezător.
Vânzătorul tânăr: Dacă nu vrei, nu vrei. Un sfat ţi-aş mai da: măcar împachetează-ţi marfa
frumos, aşa o să pară mai mare, mai atrăgătoare.
Omul în alb: Nu las nimic să acopere ce am eu de dat. Dacă cineva este într-adevăr interesat, va
vedea cât este de valoros cadoul meu. Este mai presus de toate cadourile din lumea asta.
Vânzătorul tânăr: Ei, nu prea eşti modest… Dar ce se va întâmpla dacă stai aici până la Crăciun,
în ploaie şi frig, şi să zicem că nu vinzi decât o bucată?
Narator: Omul în alb a început să zâmbească.
Omul în alb: Eu îl aştept chiar şi pe acel om cu drag.
Vânzătorul tânăr: Mult noroc, atunci! La revedere!
Narator: A doua zi, mulţimea de oameni a revenit. Omul în alb stătea la locul lui, având în mână o
tablă pe care scria: ,,Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte şi pace pe pământ între oamenii
plăcuţi Lui”. Trecătorii au citit inscripţia, dar cei care păreau interesaţi erau puţini. O femeie de
vârstă medie a întrebat mirată.
Femeia de vârstă medie: Ce înseamnă ,,harul salvator”?
Omul în alb: Înseamnă că cei care îşi regretă păcatele, acelora li se vor ierta păcatele şi vor primi
Viaţă Veşnică.
Femeia de vârstă medie: Asta nu e pentru mine! Eu toată viaţa am făcut doar bine altora, eu nu am
păcate.
Narator: Femeia a plecat supărată. La scurt timp, o femeie sofisticată încerca să descifreze ce scria
pe tablă.
Femeia sofisticată: Viaţă Veşnică… şi eu îmi doresc asta. Cine nu ar vrea să trăiască veşnic? Sper
că vom face o afacere bună. Mai am multe de cumpărat, dar o să revin. O să fi aici şi mâine, nu?
Omul în alb: Eu voi fi aici. Vă voi aştepta cu drag.
Femeia sofisticată: Voi reveni atunci. La revedere!
Narator: Dar degeaba a aşteptat-o a doua zi, a treia zi, femeia nu a mai revenit. S-a oprit în schimb
un bărbat, care era interesat cu adevărat.
Bărbatul: Har mântuitor, viaţă veşnică. De asta am nevoie neapărat. Cu cât îl pot cumpăra?
Omul în alb: Îl poţi avea fără să plăteşti nimic. Preţul adevărat este de neplătit. Chiar dacă ai
încerca să economiseşti tot timpul vieţii, tot nu ai dispune de averea necesară. Eu am plătit deja în
locul tău, ca tu să îl poţi avea.
Bărbatul: Îl pot avea gratis? Lucrurile primite aşa mi s-au părut întotdeauna suspecte. Pe de altă
parte, tu ai plătit ca să mi-l dai mie cadou? Nu înţeleg, noi nici nu ne cunoaştem măcar.
Omul în alb: Eu te cunosc. Văd că inima ta e plină de durere şi goliciune. De aceea vreau să îţi ofer
Viaţa Veşnică, vreau să te văd fericit.
Narator: Bărbatul s-a supărat rău de tot.
Bărbatul: Ce ai tu de-a face cu sentimentele mele? Asta e problema mea. Ce legătură ai tu cu
mine? Mie nu-mi trebuie nimic gratis. Eu întotdeauna plătesc cum se cuvine.
Narator: Omul în alb se uita trist după bărbat. Următorul curios era o femeie în vârstă, simplă,
cumsecade, care a ascultat explicaţia lungă despre cadoul ce era oferit gratis.
Femeia în vârstă: Înţeleg deja. Tu ierţi păcatele, restabileşti vieţile distruse, vindeci sufletele rănite.
Acesta chiar este un lucru extraordinar! De asta ar avea nevoie băiatul meu! Eu aş dori din harul
acest salvator, pentru fiul meu.
Omul în alb: Dar eu vreau să vă dau cadoul meu dumneavoastră. Şi îl aştept şi pe fiul
dumneavoastră…
Femeia în vârstă: Dragul meu, uită-te la mine, eu nu am nevoie de aşa ceva. Poate mai târziu. Dar
fiul meu bea, este alcoolic… Nevasta l-a părăsit deja, iar el e distrus total. De dimineaţa până seara
mă frământ din cauza lui.
Omul în alb: Dumneavoastră nu puteţi să îi duceţi cadoul meu. Dacă vine el aici, eu îi voi da
cadoul meu personal. În felul acesta, el se va elibera din robia alcoolului. Dar acum, lăsaţi-mă să vi-
l dau dumneavoastră.
Femeia în vârstă: Pentru mine nu e important acum. Poate într-o zi va fi. Dacă o să am probleme,
te voi căuta, voi veni pentru cadoul tău. Până atunci, îl trimit pe fiul meu.
Narator: Dar nici fiul nu a venit. Omul în alb a auzit fel de fel de motive pentru care oamenii nu au
vrut să accepte Viata Veşnică. În ultima zi, a fost cea mai mare aglomeraţie. Oamenii grăbiţi
cumpărau mărfurile criticate zilele trecute. Vânzătorii obosiţi evaluau rezultatele afacerii la sfărşit
de an. Au aruncat câte o privire batjocoritoare Omului în alb şi aşteptau să vadă cum o să suporte
eşecul. Dar peste puţin timp, vânzătorii ironici au început să se ruşineze, deoarece li se părea că
omul în alb stătea tot aşa ca şi în prima zi. Chiar dacă era stropită cu noroi, haina lui strălucea ca şi
la început. Acest om încă mai aştepta pe cineva să vină. Abia mai circulau câţiva oameni, totuşi el
aştepta. Un om cu un chip îndurerat s-a oprit în faţa lui.
Bărbatul: Te-am văzut de mai multe ori aici şi am citit ce scrie pe tabla ta. De fapt, eu mi-am făcut
deja cumpărăturile de Crăciun, nici nu ştiu ce mai caut aici.
Narator: Bărbatul s-a uitat în ochii blânzi ai Omului în alb şi a fost cuprins de o căldură deosebită.
Gânduri neconcepute, tăinuite în adâncul sufletului, dintr-o dată au revenit la suprafaţă.
Bărbatul: Simt că ceva lipseşte din viaţa mea. Îmi este frică de venirea Crăciunului, chiar dacă în
fiecare an îl aştept cu bucurie. Apoi, când e aici, nu ştiu ce să fac. Întotdeauna am o senzaţie de
neîmplinire, de dezamăgire. Dar poate că darul tău… Ce crezi, m-ar putea ajuta?
Omul în alb: Desigur că te-ar ajuta. Acesta e motivul pentru care eu îl ofer.
Narator: Bărbatul şi-a întins mâna cu dorinţa de a-l lua.
Bărbatul: Îmi doresc asta atât de mult!
Narator: Şi Isus şi-a întins mâinile rănite de cuie spre el. Vânzătorii degeaba îşi ascuţeau privirile
că n-au văzut nimic. Ce i s-a dat acestui bărbat? Oare din ce cauză i s-a luminat faţa tristă? Bărbatul
însă ştia că aceste mâini nu îi ţin doar palmele, ci întreaga sa fiinţă, întreaga lui viaţă.
Când a sosit ajunul Crăciunului, în mii de case s-au aprins lumânările, se auzeau melodiile
colindelor. Oamenii stăteau în jurul pomului de crăciun îmbrăcaţi cu haine frumoase, zâmbeau unii
la alţii. Totuşi cei mai mulţi au simţit doar vraja momentului, care se sfârşeşte de îndată ce se sting
lumânările. Dar era un cămin de unde strălucea un alt fel de lumină… Era o familie, în care bucuria
nu a încetat o dată cu trecerea sărbătorilor…

Sceneta de Craciun - obiceiuri de sarbatorile de iarna

Prezentare
Sceneta cuprinde cateva obiceiuri de iarna si cele mai semnificative momente traditionale ale
sarbatorilor de iarna, o magica si fascinanta perioada a anului. Evenimentele se succed pornind de la
pregatirea colaceilor de catre gospodine pana la primirea colindatorilor.

Elemente de decor
Cuptorul - Cuptorul se realizeaza usor din doua cutii de carton, una mare si una mai mica. Se
decupeaza pe partea din fata de la cutia mare un semicerc, iar pe partea ramasa se picteaza cu negru
niste dungi care imita caramizile. Pe partea de deasupra se picteaza tot cu negru niste cercuri care
trebuie sa imite plita. Cutia mica se decupeaza la fel, in semicerc pe partea din fata si se pune peste
cea mare, dar mai in spate.
Bec - Folosim un bec invelit in celofan rosu, pe care il vom pune in gaura de la cutia mare, iar peste
el niste crengute uscate. Cand se aprinde becul se creaza impresia focului care arde in cuptor.
Covata - Covata este asezata in mijlocul scenei, iar in ea sunt asezate niste prosoape mici si o
papusa.
Cos mare - Cosul mare este asezat in fata scenei, dar mai intr-o parte. Vom aseza in el un prosop de
artizanat in care “gospodina” va pune colaceii scosi din cuptor.
2 scaunele - Pe scaunele vor sta gazdele care primesc alaiul de colindatori.

Desfasurare:
Toti copiii sunt imbracati in costume nationale. Sceneta cuprinde: prezentatorul, fetita, fata mare,
fata mica, mama, baiatul, anul nou, grupul de fete pentru colinda, grupul de baieti pentru stea.

In scena apare o fetita care deschide serbarea cu o urare:

Anul nou va puna-n palma,
Ninsa ramura de brad,
Focuri vii si ceasuri calme,
Soare-n fiecare casa,
Stele-n cer si grau pe masa.
Miere-n inimi, miere-n floare
Si belsug la fiecare,
Prunci frumosi cu sanatate,
Pace-n lume si dreptate.
Fi-va vesnic vremea vie,
La multi ani, cu bucurie,
Ninsa ramura de brad!
Prezentator:
Gospodina harnica
A copt colacei,
Sa imparta tuturora
Dupa obicei!

In scena intra doua fete: una mai inaltuta si cu batic pe cap (mama) si una mai scunda (fata mica). In
culise mai sta pregatita o fetita care va fi fata mare. Ea intra mai tarziu in scena. “Mama” se duce la
cuptor si se uita sa vada daca s-au copt colaceii. “Fata mica” sta langa covata si leagana usor si trista
papusa. Se dialogheaza in grai moldovenesc.

Mama:
Ce stai fata bosumflata?
Du-te-n casa si ajuta,
Ca acusi se lasa sara …
Ce ai? Misca-te odata!

Fata mica:
Mama, nu pricep de ce atatea ...
Cam de doua saptamani
Te tot zbati si faci la treaba ...

Mama:
De-asta esti tu suparata?
Draga mamei, in sara asta,
Nicio casa-n satul asta
Nu ramane neurata!

Fata mica:
Dar a noastra, tot ramane!

Mama:
Ce ai fata? Ce tot baigui?

Fata mica:
Ne-am facut noi casa noua,
Dar e sus, langa padure
Si-i departe asezata.

Mama:
Tocmai asta-i bucuria,
Ca aici, din patru sate,
Uratorii pot veni!

Fata mare:
Mama, in casa treaba-i gata,
Ce mai este de facut?

Mama:
Du-te fata si mai strange
Lucrurile din ograda …
Bate-un cui pe la poiata
Si la usa podului,
Ca doar stii ca-n sara asta
Se fac multe nebunii!

Fata mare:
Treaba asta a facut-o
Tata, astazi, mai devreme.

Mama:
Du-te atunci de adu lemne,
Iar tu (fata mica) adu-ncoace cosarca,
Sa scoatem de la cuptor …

Fata mica:
Vesela, ia cosul si se duce langa cuptor.
Mama, gata-s colaceii?

Mama:
Gata-s, gata,
Si-au iesit tare frumosi!

Fata mica:
Mama, eu ii dau desara …

Mama:
Dupa datina-i imparte
Sora ta, ca e mai mare!

Fata mica:
Bine, dar mai spune o data cum e …

Mama:
Draga mamei, in sara asta,
Nici o casa-n satul asta
Nu ramane neurata!

Cele doua fete se retrag luand covatica cu papusa. Cosul cu colacei ramane langa cuptor pe tot
timpul serbarii. Tot langa cuptor, pot fi rugati sa vina doi bunici din sala, ca sa primeasca uratorii.

Prezentator:
Trec colindele prin lume,
Lasand dare argintii …
Sa le ascultam o clipa,
Devenind din nou copii! …

Urmeaza un colind interpretat de un grup de fete, cu casanci pe cap, legate sub barba, apoi la spate.
Luminile se sting, ramanand doar bradul aprins. Prima si ultima fata din grupul vocal poarta in
mana felinare aprinse. Ele inainteaza incet si serpuit, murmurand doar melodia colindei, pana ajung
in fata scenei pe o linie.

Fetele raman in scena si apare prezentatorul.

Prezentator:
Craciunul vechi, Craciunul vietii,
Plecat in lume pentru pace,
Imparte-n vraja diminetii
Nadejdi in ale noastre case …

Colinda: Buna dimineata la Mos Ajun!

Se aprind toate luminile, iar colindatorii canta.

Colindatorii se retrag in timp ce apare prezentatorul.

Prezentator:
Pe cararea ninsa,
Vin copii cantand,
Colindand cu Steaua
Pentru-a noastra stea!

Pentru “Stea” avem nevoie de un grup de baieti, mergand incet cu steaua. Unul dintre ei spune:
Nasterea Ta, Hristoase, Dumnezeul, rasarita a Ta lumina cu lumina, cunostinta ca de la Stea s-a
invatat sa se-nchine, rasaritul cel de sus, Doamne, slava Tie!

Colinda de Stea
In timp ce se canta colinda, steaua este usor miscata. Steaua se confectioneaza cu 8 colturi, in mijloc
avand un clopotel mic si o icoana cu Maica Domnului cu Pruncul in brate.

Acelasi baiat spune:

Ascultati, ascultati dumneavoastra, boieri mari, ca aceasta stea e poruncita de un prunc infasat, in
iesle culcat, aducand aur, smirna si tamaie si mai multa bucurie. La anul si la multi ani!

In timp ce este prezentat momentul uratorilor, din culise se aude clinchet de clopotei.

Prezentator:
Uratorii prind sa vina,
Caci din largul vaii,
Dupa datina strabuna,
Suna zurgalaii!

Din culise apar cu larma de clopotei, paraitoare, buhai, uratorii strigand: Hai, hai! … Ajunsi in fata
scenei, un baiat cu voce puternica spune:
Traiasca invitatii nostri, parintii, bunicii si toti copiii lumii! Strigati ura, flacai!

Uratorii ii raspund la chemare, strigand:

Ura! Si-nc-o data mai flacai! Ura!

Plugusorul

Prezentator:
Vesela caprita, iata!
A sosit si ea,
Ca sa joace-n asta seara
Cum e datina!

Se joaca dansul caprei.

Prezentator:
Ursii mormaind agale,
Vin din codru des
Si conduc in asta seara
Un alai ales!

Se joaca dansul ursului.

Prezentator:
Toata noaptea au jucat
Caii cei zglobii,
Iar acum, in asta seara,
La noi vor veni!

Se danseaza jocul Caiutilor.

Prezentator:
Pleaca anul vechi de-acum
Si e regretat.
Vine insa Anul nou,
Cel mult asteptat!

„Anul nou” apare in scena imbracat in alb, cu o manta alba si cu caciula tot alba. Pe caciula se
lipesc cifrele ce reprezinta noul an, decupate din staniol rosu.

Anul nou:
Eu sunt anul …… …
Port pe chip lumina noua.
Nu va uitati ca sunt mic,
Ca-n curand voi fi voinic!
Voi fi an manos, iubit,
An de pace, bucurie,
Pentru-ntreaga omenire.
Noi succese, spor in munca,
Sanatate si-mplinire,
Va ureaza cu mult drag,
Anul …… … in prag!

Prezentator:
Prin zapada pan` la brau,
Vin copii cu semanatul
Si-n manute rosii ca macul,
Aduc cu ei grau!

Apare in scena un grup de copii care au traistute si arunca cu grau in sala.

Sorcova

In scena vin toti copiii care au participat la program.

Toti (vorbit):
Ramai gazda sanatoasa,
Noi cu bine te lasam.
Mergem astazi mai departe,
Pacea sa o semanam!

Un copil:
La multi ani!

Alt copil:
… deci bucurie!

Toti:
Pace-n lume si lumina!

Alt copil:
La multi ani si sa va fie …

Toti:
Viata-ntreaga bucurie!

Alt copil:
Si-acum, cu glasuri de titani,
Un stramosesc si-n pace …
Toti:
La multi ani!

Azi e Mos Ajun si maine-i Mos Craciun,

Cantati cu toti in cor, fericite sarbatori,
Noi va uram de Anul nou.
La multi ani cu sanatate, la multi ani sa traiti.

La multi ani sa traiti!

Prezentator:
Asa incepe Anul nou
In tara copilariei noastre!
E iarna-n toi, dar cata primavara
In sufletele noastre fericite! …

Sceneta – Carnavalul vesel

Personajele:
Prezentatorul
Piticul
Alba ca Zapada
Imparateasa (mama vitrega)
Mosul
Baba
Cocosul
Gainusa
Vulpea
Ursul
Lupul
Iedutul
Iepurasul
Vanatorul
Motanul incaltat
Catelul
Harap-Alb
Flamanzila
Praslea cel Voinic
Ileana Cosanzeana
Decor: Scena este impodobita de sarbatoare: ghirlande, lampioane, pom de Craciun impodobit
cu lumanari, artificii, globuri, jucarii etc. costumatia copiilor, conform rolului asumat, va fi creata
dupa fantezia fiecarui cadru didactic.
Prezentatorul: Astazi este o zi mare,
De aceea v-am poftit!
Astazi vom da o serbare
Si cu totii ne-am gatit!
Tare mult am mai muncit,
De toate am pregatit.
Vom canta si vom dansa,
Cu totii ne vom distra.
Sarbatoarea sa porneasca
Si actorii sa soseasca!
In zbor, furis, sau in galop,
Sa intre mastile: hop, hop!
Copiii costumati intra, alergand, dau roata scenei si se aseaza in semicerc. Ei canta, pe
melodia „Gingle bells” urmatorul refren:
Toti: Carnaval, carnaval, vesel carnaval,
Oaspeti multi, oaspeti dragi au sosit la bal.
 Au sosit mamici, au sosit tatici,
Au sosit bunici, vai, ce de bunici!
Toti sa ne priveasca, sa se-nveseleasca,
De cum vom canta si cum vom dansa
Carnaval, carnaval, vesel carnaval,
Oaspeti multi, oaspeti dragi au sosit la bal!
Piticul: Am sosit, eu, cel mai mic,
Va salut, sunt Nic-Pitic!
Am o rugaminte mare:
Sa-mi raspundeti la-ntrebare:
Voi mai creste si eu mare?
Fiindca nu prea am rabdare.
Vreau sa cresc, sa fiu voinic,
Sa n-am teama de nimic.
Pan' atunci va las cu bine,
Pan' la anul care vine!
Alba ca Zapada: Eu sunt Alba ca Zapada,
Cum am terminat cu treaba
In casuta cu pitici,
M-am grabit sa vin aici.
Sa v-aduc o cingatoare,
S-o purtati la sarbatoare.
Si-un pieptene aurit
Sa v-ajute la gatit.
Mere coapte, rosioare,
Bune, neotravitoare.
Pe toate le daruiesc
La toti cei ce ma iubesc.
Imparateasa (mama vitrega): Port cu mine-o oglinjoara
Si-o intreb seara de seara:
Sunt tot eu cea mai frumoasa,
 Sau e alta mai aleasa?
Am bagat bine de seama
Ca daca ma uit in sala
Vad maicute zambitoare,
Frumoase, rupte din soare,
Ce nu sunt invidioase
Pe fetitele frumoase.
Fata mamii zambitoare,
Ca zapada alba floare,
As vrea sa ma poti ierta
Pentru cat am fost de rea!
Alba ca Zapada (o ia de mana, fericita): Am o mama iubitoare,
Si eu pot fi iertatoare!
Mosul (vine impreuna cu baba): Frunzulita flori marunte,
Coborai eu de pe munte,
Sa va spun ca baba mea
Cea zgarcita si cea rea,
Oua nu voia sa-mi dea
Si de rau ma sfatuia:
Pe cocosul ce-l iubesc
Ma punea sa il gonesc.
Sa raman si fara el,
Saracutul cocosel.
Si-am venit acum colea
S-o intreb pe baba mea:
Babo, femeie haina,
Cum iti e fara gaina?
Baba (tafnoasa): Saracutul de mosneag,
Eu nu zic ca nu mi-e drag.
Dar acum sa-l cinstesc?!!
Oul stiu sa-l pretuiesc.
 Ochiuri azi din cinci facui,
Nu-ti dau, pune-ti pofta-n cui!
Acum, dac-am fost haina
Si-am ramas fara gaina,
Iaca, vin la tine-n prag,
Sa te rog, mosule drag,
Daca vrei sa ma ajuti
Sa imi dai cativa banuti!
Mosul: Pune-ti pofta-n cui mai bine,
Sunt si eu zgarcit ca tine!
Cocosul (soseste la brat cu gainusa): Cucurigu, ia sculati,
Voi parinti si voi motati,
Ca vin sarbatorile
Si sosesc urarile!
Cucurigu, ce mai viata,
Cand te scoli de dimineata!
Hai, deschideti portile,
Ca sosesc colindele!
Haide, draga mosulica,
Asterne o paturica.
Cucurigu, boieri mari,
Am punguta cu doi bani!
Gainusa: Oua multe stiu sa fac
Babii nu-i mai sunt pe plac.
Si-am sa plec la cocosel,
Ca-i istet si frumusel.
Cot-codac, bun mosneag,
Tu esti stapanul meu drag!
O las pe zgarcita baba
Si la tine vin degraba.
De dragul cocosului
 Vin in curtea mosului.
Vulpea: Vai, ce greu e sa fii vulpe,
Ca toti ma vorbesc de rau.
Spun ca-s hoata, ca-s vicleana,
Ori ca mint si-mi pare rau.
Eu gainile motate,
Le invit la mine toate,
Le servesc, le omenesc
Si-n cuptor le rumenesc.
De ma credeti pe cuvant,
Va voi vizita pe rand.
Va numar gainile
Si-mi umplu camarile.
Doar trebuie si eu s-adun
O masa buna de Craciun!
Ursul: Eu traiesc tot in padure.
Ma hranesc cu fragi si mure.
Odata, m-am pacalit,
Bors de peste am poftit;
Si-n loc de peste, coada mea
Mi s-a rupt, mare belea!
Pe vulpea rea si vicleana
As vrea s-o jupoi de blana.
Si-a batut de mine joc,
Coada n-a crescut la loc.
Si-i rog pe copii acum
Sa-l roage pe Mosul bun
Sa-mi aduca-o coada-n dar
Sa fiu mandru si eu iar!
Lupul: Hau, hau, hau si buna seara,
Am sosit cu sanioara,
 Sa va-ntreb daca, cumva,
V-am suparat cu ceva!?
Pe Scufita am mancat
Dar, parol, m-am operat!
Iezii, vai, i-am inghitit,
Insa ce-am mai patimit!
Dac-o merge tot asa,
Valeleu de blana mea!
Intr-un postul de Craciun,
Pe toti lupii ii adun
Si-n sedint-o sa le spun:
Carnea nu e de consum!
De-acum sa v-alimentati
Doar cu iarba, dragi confrati!
Iedutul: Sunt iedutul cel mai mic,
Dar am mai crescut un pic!
Fiindca eu am ascultat,
De necazuri am scapat.
Ascult pe mama mea mereu
Ca nu ma-nvata de rau.
Fratii mei n-au fost cuminti,
N-au ascultat pe parinti.
La usa drumul au dat
Lupul lacom i-a mancat.
De mai sunt copii ca mine,
Le urez numai de bine.
Sa creasca mari, sanatosi,
Tot ca mine de frumosi!
Iepurasul: Tupa-tup si hop-asa!
Am sosit si eu colea.
Sa v-anunt victorios
 Ca eu nu mai sunt fricos.
Am fost si m-am antrenat
Si karate-am invatat.
Cine are-acum curajul
Sa se lupte cu nanasul?
(Copiii striga: Lupul! Lupul!)
Ati vazut cumva vreun lup?
Eu am treaba, ma cam duc!
Fuga este rusinoasa,
Dar e foarte sanatoasa!
Vanatorul: Sunt un mare vanator!
Pe cei rai impusc de zor.
Pe lupul cel fioros,
Pe ursul morocanos,
Si pe vulpea cea vicleana,
Apoi o jupoi de blana.
Copii, nu mai alergati,
Peste tot nu va jucati,
Fiindca eu cu pusca mea,
Nu am cum va apara
De cei lacomi si cei rai,
De necazuri si nevoi.
Sa-i ascultati pe parinti
Si sa fiti mereu cuminti.
Motanul incaltat: Cat in lume-ai cauta,
Nicaieri nu vei afla
Un motan de seama mea,
Cu ochi verzi ca de margea.
Sunt istet, nevoie mare,
Si am cizme la picioare.
Dupa soareci nu alerg,
 La petreceri doar mai merg.
Pe stapan l-am ajutat
Si-acum traiesc la palat.
Fiindca-n viata reuseste
Doar acela ce gandeste!
Catelul: Azi sunt tare manios:
Nu gasesc un os de ros!
Peste tot am cautat,
Nimeni nu mi-a aruncat.
Stau sa ma gandesc mai bine:
Daca merg pe la vecine
La gainile motate
Si-mi aleg pe cautate
Oua proaspete si moi
Cam ce-ati zice, oare, voi?
Spuneti ca nu mai tin minte
C-am mancat un ou fierbinte?
Eu va spun: nu mai sperati
Pe catel sa-l speriati!
Pe-o asa foamete mare
Orice-i bun pentru mancare!
Harap-Alb: Sunt fecior de imparat
Si ma cheama Harap-Alb!
Am sosit pe-un cal zburand
Ca sa va salut pe rand.
Mai intai v-as intreba:
E vreun span pe vreundeva?
Sa-i rad barba, sa-l las chel,
Sa rada lumea de el!
Pentru oameni buni ca voi
Urari multe de la noi
 De la mine, pui de om,
La multi ani de Anul Nou!
Flamanzila: Sunt un mancacios vestit!
Ma pricep si la gatit.
Chiar de am burta prea mare
Nu ma satur de mancare.
Eu nu fac economie,
Inghit tot ce-mi place mie.
Flamanzila ma numesc!
La masa nu va poftesc.
Ce sa pun in farfurie
Cand de-abia mi-ajunge mie?
Insa la toti va doresc
Un Craciun sarbatoresc!
Praslea cel Voinic: Ma vedeti? Sunt inca mic,
Dar sunt Praslea cel Voinic!
Eu sunt curajos si bun,
Pe toti zmeii ii rapun.
Marul eu l-am aparat
Si zmeul n-a mai furat.
Cu totii vrem ca-ntotdeauna,
Binele sa-nvinga ura.
Si sa fie pe pamant
Pace, dragoste si cant.
Ileana Cosanzeana: Iata, eu sunt Zana buna,
Cosanzeana ma numesc!
Sunt frumoasa si cuminte,
Toti copiii ma iubesc.
De dusmani m-a aparat
Fat-Frumos de la palat.
El cu zmeii s-a luptat,
 De ei lumea a scapat.
Si cu mare bucurie
Ne-am legat cu cununie.
Va doresc la toti acum,
Sanatate ce Craciun!
Si voi, dragi copii frumosi,
Sa fiti buni si curajosi!
Prezentatorul: Carnavalul s-a sfarsit,
Vom pleca cu toti-ndata.
V-a placut ce-ati auzit?
Va poftim si-altadata.
Bucurie, sanatate,
Mult noroc si spor la toate,
Va uram noi, cei mai mici,
Acum cand plecam de-aici!

PARADĂ PENTRU MOŞ CRĂCIUN

Personajele:Zâna Iarnă; 7 prinţi; 7 prinţese; Împărăteasa; Păcală; Tândală; Româncuţele I, II;

Moşul; Baba; Găina; Cocoşul;

Dragi tătici, scumpe mămici,

Bunicuţe sau bunici,
Ce v-aţi adunat aici;
Spectatori şi spectatoare
Doamnelor educatoare
Astăzi vom da o serbare ,
Căci e mare sărbătoare.
Vom cânta vom colinda,
Poezii vom recita ,
Dar , dacă pe ici-colea
Vom greşi câte ceva ,
Vă rugăm nu vă-ntristaţi
Şi nu vă descurajaţi
Căci bine ne-am pregătit.
Şi să ştiţi, la repetiţii,
Niciodată n-am greşit.

Toţi copiii:
Noi suntem ca gândăceii
Şi ca fulgii de zăpadă ,
Suntem mândri că părinţii
Au venit ca să ne vadă .

Sosind clipa aşteptată ,

Serbarea va începe îndată .
Vă rugăm să fiţi atenţi,
S-ascultaţi şi, mai ales ,
S-aplaudaţi cât mai des .

Uite însă ne-am grăbit

Şi nu am spus "Bun venit! "
Aşadar , la fiecare ,
Un bun venit la serbare !

Tândală (strigă, rotindu-şi ochii prin sală):

Păcalăăăă! Măi Păcalăăăă!
Nu este cumva în sală?
Astăzi e-o serbare mare
Şi el pleacă la plimbare!
Păcală (apare cu uşa în spate, confecţionată din carton şi pe care scrie mare „UŞĂ”): Ho, măi!
Ce-ai de strigi aşa?
Ori ai dat de vreo belea?!...
Am venit în graba mare
Şi cu uşa în spinare.
-Dar pe cine văd acum?
Pe iubitul Moş Crăciun!
-Moşule, bine-ai venit
Voiniceii-au pregătit
Pentru tine o paradă
Bucuros ca să te vadă.
Dar..., pardon, noi am uitat
Şi-ncă nu ne-am prezentat.
Să spunem la toţi din sală:
Io-s Păcală! (face o plecăciune)
Tândală: Io-s Tândală! (se înclină)
Păcală şi Tândală: Lume bună, salutare!
Bine-aţi venit la serbare!
Vă prezentăm pe alese
Parada de prinţi şi prinţese!
Păcală: Nu mişcaţi, nu respiraţi,
O secundă aşteptaţi!
Tândală: Primul prinţ dintre cei mici
Să poftească-acum aici!
Apare Făt-Frumos cu Ileana Cosânzeana)
Făt-Frumos (înclinându-se): Vă salută respectuos
Făt-Frumos cel curajos!
Am învins relele toate!
Pentru bine şi dreptate.
 Luptând cu zmei fioroşi
Am salvat flăcăi frumoşi.
Azi, de-i viaţa cu nevoi,
Făt-Frumos e printre voi,
Şi-o prinţesă prea aleasă,
Ce-aduce lumină-n casă!
Moş Crăciun, prinţesa mea
E din toate „cea mai cea”!
Şi în lumea asta toată
Nu e alta mai frumoasă!
Ileana Cosânzeana (face o reverenţă):
Bine v-am găsit, părinţi!
Vă sărut, drăguţi bunici!
Am venit şi-s fericită
Fiindcă-aici mă ştiu iubită:
De copiii cei cuminţi,
De bunici şi de părinţi,
De toţi cei care vor s-asculte
Povestiri şi basme multe.
Şi de dragul Moş Crăciun
Din toţi moşii cel mai bun.
Într-o lume fermecată
Viaţa este minunată!
Păcală: Mi-a plăcut, n-am ce să zic,
Doar că prinţul e cam mic!
Tândală (mucalit): Mie-mi place de Ileana,
Cred că v-aţi dat bine seama!
De mă cunoştea mai bine,
Poate m-alegea pe mine.
Păcală (răsunător): Şi acum vom invita
Un alt prinţ cu-aleasa sa!
Prâslea cel voinic (are în mână un coş cu mere aurii):
Sunt fecior de împărat
Şi-am sosit de la palat!
Nu-s prea mare, nici prea mic,
Dar sunt Prâslea cel voinic!
Mărul eu l-am apărat
Şi cu zmeii m-am luptat.
Hai prinţesă, să serveşti
Mere aurii, domneşti,
Şi de-mi acorzi mâna ta,
Vom trăi alăturea!
Aici avem martor bun
Chiar iubitul Moş Crăciun!
Prinţesa: Mulţumesc, mărite crai,
Pentru gândul ce îl ai!
Curajul tău m-a fermecat
Când cu zeii te-ai luptat.
Tu învingi întotdeauna,
Cum binele învinge ura.
Eşti viteaz, drept şi cinstit,
Cu drag mâna ţi-o întind.
Să fim pururi fericiţi
 Şi de copii îndrăgiţi!
Tândală (îşi arată muşchii cu mândrie): Tare-aş vrea să prind un zmeu,
Să v-arăt şi ce pot eu!
Păcală (are în mână un telefon): Lasă gluma, măi Tândală,
Asta-i doar laudă goală.
Mai bine sunăm la palat
Să vină prinţii imediat!(apare Albă-ca-Zăpada şi prinţul.)
Prinţul: Sunt prinţul cel mai fericit,
Căci pe prinţesă-am întâlnit!
Era-n sicriul de cleştar.
Plângeau piticii, plini de-amar.
Dar iată, că un slujitor
Ne-a fost de mare ajutor.
A trezit din somn prinţesa
Şi eu mi-am găsit aleasa.
Acum mergem la palat,
La o nuntă de-mpărat!
Moş Crăciun eşti invitat
Să vii şi tu la palat
Să petreci cu noi trei zile
Sau până anul ce vine!
Albă-ca-Zăpada: Eu sunt Albă ca Zăpada,
Cum am terminat cu treaba
În căsuţa cu pitici,
M-am grăbit să vin aici.
Să vă-ntreb, iubiţi părinţi,
Sunt copiii fericiţi?
Că eu mult am suferit:
Mama mea nu m-a iubit.
A-ncercat să mă omoare,
Însă Dumnezeu e mare.
Pe cei buni îi îngrijeşte,
Pe cei răi îi pedepseşte.
Şi ca cei şapte pitici
Să-i iubiţi mult pe cei mici!
Împărăteasa (mama vitregă): Port cu mine-o oglinjoară
Şi-o întreb seară de seară:
Sunt tot eu cea mai frumoasă,
Sau e alta mai aleasă?
Am băgat bine de seamă
Că dacă mă uit în sală
Văd măicuţe zâmbitoare,
Frumoase, rupte din soare,
Ce nu sunt invidioase
Pe fetiţele frumoase.
Fata mamii zâmbitoare,
Ca zăpada albă floare,
Aş vrea să mă poţi ierta
Pentru cât am fost de rea!

Alba ca Zăpada (o ia de mână, fericită): Am o mamă iubitoare,

Şi eu pot fi iertătoare!
Tândală (uimit): Ce de frumuseţi, măi frate!
 Le-aş alege eu pe toate.
Păcală: Nu te zgâi aşa tare,
Nu-s de tine, frăţioare!
Mai bine mai aşteptăm
Şi alţi prinţi să invităm!
Croitoraşul cel viteaz (poartă un brâu roşu pe care scrie „şapte dintr-o lovitură”): Nu vă uitaţi că
sunt mic!
Vă spun că nu ştiţi nimic!
Ia citiţi pe brâul meu
Să vedeţi cine sunt eu:
„Şapte dintr-o lovitură”
Vă clănţăne dinţii-n gură?
Şi mai pot, staţi să vă spun,
Uriaşii să-i răpun.
Pot să prind şi porci mistreţi,
Inorogi şi tot ce vreţi.
Sunt isteţ, nevoie mare,
Şi am lumea la picioare!
Stau acum într-un palat
Şi sunt mare împărat.
Prinţesa: Sunt prinţesa mofturoasă
Că n-am vrut să fiu aleasă.
Doar sunt fiică de-mpărat!!!...
Cum să mă fi măritat
Cu un sărac croitor
Ce coase haine de zor?
Dar cinstea şi vitejia…
Astea-nseamnă bogăţia!
Dac-am stat şi m-am gândit,
Mi-am dat seama c-am greşit
Şi-l iubesc pe-alesul meu.
Să ne-ajute Dumnezeu!
Tândală (are în mănă o pancartă pe care scrie „Şapte dintr-o înghiţitură”):
Sunt şi eu grozav, măi frate,
Fiindcă-nghit odată şapte!
Şapte prăjituri cu frişcă.
Hei, ce ziceţi, nu vi-e frică?
Păcală: Când e mare sărăcie,
S-ar putea frică să-ţi fie!
Dar să vin-un alt viteaz,
Să ne scape de necaz!
(Pe muzică şi joc de lumini apare prinţesa din povestea ”Frumoasa din pădurea adormită”
şi se culcă pe pat. Apare prinţul, care se minunează de frumuseţea fetei adormite.)

Prinţul: De prinţesă-s fermecat!

Oare ce s-a întâmplat?
Dacă este adormită
Cum să ştie că-i iubită?
Vreau s-o trezesc imediat,
S-o duc în al meu palat!
Ea este aleasa mea,
Mi-aş da viaţa pentru ea!
Sa te vad măcar o dată,
 Hai, trezeşte-te îndată!
Prinţesa (se trezeşte uitându-se mirată în jur):
Vai, ce mult am mai dormit!
Cine, oare m-a trezit?
Prinţ frumos, m-ai sărutat
Şi vraja s-a destrămat!
Toată lumea din palat
Azi din somn s-a deşteptat.
Să facem o nuntă mare,
Să ciocnim cu mic, cu mare.
Moşule, la nunta noastră
Vei fi gazda cea aleasă!
Tândală: Fetelor, dacă adormiţi
Şi vi-e greu să vă treziţi,
Vă sărut cu foc pe toate,
Fiindcă altfel nu se poate!
Păcală: Domnule, ce amator!
Cum se înfige el de zor!
Dar mai bine-aduc aici
Prinţi din lumea celor mici!

Harap-Alb: Vin din lumea basmului

Pe aripile vântului.
Purtat de-un cal năzdrăvan,
Ce aleargă cu elan
Cu mintea şi curajul său
M-a ajutat mereu la greu
Să-nving spânul cel hain,
Viclean şi de mândrie plin;
Ce cu minciuna a-ncercat
Să ajungă mare-mpărat.
Cu răul m-am luptat mereu
Şi-aleasa mi-am găsit şi eu!
Prinţesa: Harap-Alb nu s-a ferit
De-omul rău şi necinstit.
Multe a mai îndurat,
Spânul soartă grea i-a dat.
Dar dreptatea şi curajul
Mi-au adus în prag alesul;
Şi prinţul meu e fericit
Că spânu-i aspru pedepsit
De calul ce l-a spulberat
Când de la nori l-a aruncat.
De peste tot piară ce-i rău
Şi să ne-ajute Dumnezeu!
Tândală (mândru): Sunt ca Popey-marinarul
Şi mănânc spanac cu carul.
Cine are-acum curajul
Să se lupte cu nănaşul?
Păcală: Te cam lauzi, măi verdeaţă,
Cred că mergi prea des la piaţă!
Stai mai calm, amice dragă,
Că-mi sosesc prinţii degrabă!
Prinţul (din „Povestea porcului”): Sunt fecior de împărat
Şi multe-am mai îndurat:
Mi-a ursit o viaţă grea
Vrăjitoarea cea mai rea.
Într-un porc m-a transformat
Şi aşa m-a blestemat:
Să-mi recapăt iarăşi chipul,
Numai de-aş avea norocul
Ca o fiică de-mpărat
Să mă vrea să-i fiu bărbat.
Vă prezint cu încântare
O prinţesă ca o floare,
Ce cu dragoste-a luptat
Şi de vrajă m-a scăpat!

Prinţesa: Plângeam în tronul aurit;

Nu vream c-un porc să mă mărit!
Dar noaptea, soţul meu urât
Se transforma în prinţ iubit.
Şi-am aruncat pielea de porc
Să scap de ea şi să ia foc.
Dar am greşit şi am plecat
Să-l caut pe al meu bărbat.
Dragostea-mi nemărginită
A-nvins vraja fără frică.
Azi sunt tare fericită
De-al meu prinţ mă ştiu iubită!
Tândală: Frunzuliţă flori-albastre,
Unde sunt mândrele noastre?
Româncuţe sănătoase
Ca prinţesa de frumoase!
Păcală: Pe-o gură de rai,
Pe-un picior de plai,
Mândruţele vin
Să ne veselim.
(Pe-o melodie ritmată populară, cei doi merg şi îşi iau şi ei perechile: două fetiţe îmbrăcate
în costume naţionale. )
Prima româncuţă: Cât în lume-ai căuta,
Nicăieri nu vei afla
Mândre fete de român
Ce în păr o flore-şi pun
Şi-un costum naţional,
Nu o rochie de bal.
De vă place-aplaudaţi
Că suntem cu toţii fraţi!

A doua româncuţă: Ne-am ales câte-un mândruţ

Tot ca prinţul de drăguţ.
Bun de glumă şi de fapte,
Pus pe joc şi bun la toate!
Să cântăm şi să dansăm,
Cu toţi să ne bucurăm!
(paşii de dans se aleg de către fiecare cadru didactic.)
Moşul (vine împreună cu baba): Nu sunt prinţ, dar şi eu vreau
De la Moş Crăciun să iau
Un cadou oricât de mic
Sunt moşneagul cel voinic!
Şi vă spun că baba mea
Cea zgârcită şi cea rea,
Ouă nu voia să-mi dea
Şi de rău mă sfătuia:
Pe cocoşul ce-l iubesc
Mă punea să îl gonesc.
Să rămân şi fără el,
Sărăcuţul cocoşel.
Şi-am venit acum colea
S-o întreb pe baba mea:
Babo, femeie haină,
Cum îţi e fără găină?
Baba (ţâfnoasă): Moş Crăciune, ia aminte
M-am făcut babă cuminte.
Sărăcuţul de moşneag,
Eu nu zic că nu mi-e drag!
Acum, dac-am fost haină
Şi-am rămas fără găină,
Iaca, vin la tine-n prag,
Să te rog, moşule drag,
Dacă vrei să mă ajuţi
Să îmi dai câţiva bănuţi!
Moşul: A greşi e omeneşte,
A ierta-i Dumnezeieşte.
Şi îţi spun cu-adevărat
Că eu de mult te-am iertat!
Găinuşa(soseşte la braţ cu cocoşul): Ouă multe ştiu să fac
Babii nu-i mai sunt pe plac.
Şi-am să plec la cocoşel,
Că-i isteţ şi frumuşel.
Cot-codac, iubit moşneag,
Tu eşti stăpânul meu drag!
O las pe zgârcita babă
Şi la tine vin degrabă.
De dragul cocoşului
Vin în curtea moşului.
Am auzit Moş Crăciune
Ce ţi-a promis baba ţie.
Oare, chiar aşa să fie?
Cocoşul : Cucuriguuuu!.... ia sculaţi,
Voi părinţi şi voi moţaţi,
Că vin sărbătorile
Şi sosesc urările!
Cucuriguuuuu!.... ce mai viaţă,
Când te scoli de dimineaţă!
Hai, deschideţi porţile,
Că sosesc colindele!
Haide, dragă moşulică,
 Aşterne o păturică.
Cucuriguuuuuu!..... boieri mari,
Am punguţa cu doi bani!

(urmează un program de cîntece de iarnă:; „Ţine baba Iarna sfat” şi „Clopoţei, clopoţei”)

Zâna Iarnă:
Dragi invitati,noi vă iubim
Şi din suflet vă dorim
Să vă bucurati din plin
De sărbătorile ce vin

Şi fiindcă de sărbători
Veţi primi colindători
Ne-am gândit să incercăm
Azi,aici,să colindăm.

Pentru voi,binenţeles
Cred că n-are importanţă
De sărbători,e vacanţă
Şi nu avem de ales.

Colinde si multe urări

Tocmai ca la sărbători
Pentru voi sunt pregătite,
Şi vor fi cu drag rostite.

„Se-apropie Crăciunul
Vin să te rogi cu mine
Iisus se naşte astăzi
Copile, pentru tine!”

„Se-apropie Crăciunul
Vin să te rogi duios
Să creşti curat copile
Ca bradul de frumos!”

„Se-apropie Crăciunul
Cu brad împodobit
Iisus ne cere-n taină
Să-ngenunchem smerit.”

„Iisus, copil din Vifleem

Tu iarăşi vii printre străini
În peşteră, pe paie reci
Tu iarăşi capul ţi-l apleci.
Dar tu să ştii copile bun
Acum, în zile de Ajun
Naşterea Ta noi o cinstim
 Şi în colinde o vestim.
Copilule, copile blând
Te naşti şi azi, ca orişicând.
(urmează un program de colinde: ”Inima va cânta!”; „Domn, domn să-nălţăm!”; „Astăzi s-a născut
Hristos” ; „Moş Crăciun cu plete dalbe”)

Cântec :

Vine, vine, vine

Anul Nou, copii
Cu zapada in ograda,
Si multe bucurii!

Anul vechi:
- Frunza verde de marar,
Buna seara, gospodari
Putin am sa va vorbesc
Anul nou sa-l intalnesc!

Anul nou:
- Buna seara, veterane!

Anul vechi:
-Bine-ai venit căpitane!
Ce frumos, ce tânăr eşti !
Ca şi prinţul din poveşti
Eu mi-am împlinit sorocul
Ia-mi cu vrednicie locul!

Anul nou:
- Nu va uitati ca sunt mic,
In curand voi fi voinic,
Am s-aduc in lumea toata
Linistea mult asteptata!
Şi la români integrare
Cum doreşte fiecare!
2007 ma numesc
Si din suflet vă doresc
S-aveti dragoste in viata,
Si-ntelegere in casa
Mai multi bani in buzunar
Si mult soare-n calendar!

( se cântă „La mulţi ani”)