UNIVERSITATEA “LUCIAN BLAGA” SIBIU

MASTER MANAGEMENT SANITAR

PROIECT

TEMA: Avantajele și dezavantajele introducerii asigurărilor private

de sănătate în sistemul sanitar din România

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
Conf. univ .Dr Adela COJAN

AUTOR:
PEIA (MATICIUC) BIANCA RAMONA
 Asigurările de sănătate
Ocrotirea sănătăţii populaţiei constituie unul dintre principalele scopuri ale
politicii sociale şi a oricărui stat. Cu o ţară sănătoasă ne vom prelungi durata de
viaţă, creşterea productivităţii muncii, obţinerea unor rezultate cât mai bune în
întreaga activitate.

Asigurările de sănătate reprezintă principala componentă care are rolul de

ocrotire, sunt obligatorii şi au la bază principiul solidarităţii între participanţi. În
alegerea locului de asigurare există libertate deplină în sensul că ne putem alege
singuri medicul de familie, casa de asigurări pentru sănătate şi implicit unitatea
medico-sanitară.

Avantajele asigurărilor private de sănătate:

 Servicii de calitate şi o organizare bună

 Accesul liber la asistenţă şi tratament medical pentru toată lumea
 Transparenţă
 Flexibilitate financiară
• Creşterea descentralizării sistemului de sănătate ;
• Fondurile destinate sistemului de sănătate sunt independente de schimbările
politice;
• Calitatea asistenţei medicale poate fi real îmbunătăţită prin impunerea de
către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a unor standarde de calitate ;
• Definirea clară a pachetului serviciilor de sănătate;
• Introducerea de tehnici performante cu susţinere financiară;
• Aplicarea screening-urilor pe categorii de boli.

Dezavantajele asigurărilor private de sănătate :

 Cheltuieli de administrare mari
 Control financiar complex şi greu
 Asistenţă medicală uneori deficitară
 Încă alte cheltuieli ale oamenilor
 Dificultatea stabilirii contribuţiei ce trebuie plătită de persoanele liber
profesioniste, având în vedere variaţia veniturilor realizate de aceştia;
 Necesitatea acoperirii şi persoanelor nesalariate;
 Asigurările de sănătate reprezintă un fel de “taxă pe muncă”, ceea ce
implică un cost adiţional pentru angajatori

Obiective :

 implementarea de programe noi pentru îmbunătăţirea stării de sănătate a

populaţiei;
 introducerea unor tehnologii medicale îmbunătăţite;
 adaptarea producţiei de servicii de sănătate la schimbările în structura cererii
şi ofertei resurselor de sănătate;
 îmbunătăţirea justitţei sociale şi facilitarea accesului cetăţenilor la îngrijirile
de sănătate.

Surse de constituire a fondurilor pentru asigurările private de sănătate:

Aceste fonduri se compun din contribuţii ale asiguraţilor, ale persoanelor

fizice şi juridice care angajează personal salariat, din subvenţii de la bugetul de stat
şi de la bugetele locale, precum şi din alte surse(dobânzi, donaţii, sponsorizări).

a) contribuţiile asiguraţilor – aceştia trebuie să plătească o sumă lunară de 6,5%

din veniturile realizate de asigurat;
b) contribuţiile persoanelor fizice şi juridice carea anjajează personal salariat-
este în proporţie de 7% aplicat la fondurile de salarii. Astfel se asigură sănătatea
personalului din unitatea respectivă;
c) Subvenţiile de la bugetul de stat- statul suportă anumite cheltuieli în ceea ce
priveşte sănătatea constând în investiţii privind constituirea unor unităţi medico-
sanitare şi pentru aparatură medicală de performanţă cât şi pentru activitatea de
diagnostic, reabilitare şi recuperare.
Nici o ţară nu işi finanţează sistemul de sănătate printr-un singur mecanism,
iar din cele existente la un moment dat pe piaţă unul predomină (finanţare de la
stat, plată de către pacienţi, de societăţi private). De exemplu în Austria asigurările
private sunt în proporţie de 7,5%, în Irlanda de 31% în comparaţie cu Suedia care
are doar 3 % privat.

Modelul sistemului social de sănătate din Franţa este alcătuit dintr-o

combinaţie între sectorul privat prin asigurări de sănătate obligatorii şi cel public
prin asigurări voluntare din punct de vedere al ofertei şi al finanţării.Franţa se
situează printre primele locuri din UE în domeniul speranţei de viaţă şi mortaliate.

În Marea Britanie acesta se caracterizează prin egalitatea şi universalitatea

accesului la asistenţă medicală, finanţare din impozite, dar alături de care
conlucrează şi un sistem privat care urmareşte obţinere de profit.

Poliţele de asigurare a sănătăţii in sistem privat au apărut in România

datorită neajunsurilor din sistemul de sănătate public. Acestea sunt in strânsă
legătură cu apariţia de spitale si clinici private care oferă servicii de calitate la
standarde mult mai mari decat în sistemul public.

Clinicile private oferă de regulă două posibilităţi de plată:

 abonamentele, pentru serviciile medicale ale unei clinici private anume,

acoperind anumite consultaţii si tratamente depinzând de planul ales, funcţionând
in principiu ca orice abonament.
 asigurari private de sănătate, prin cooperarea acestora cu societăţi de
asigurări, astfel asiguratul va avea acces nu la una ci la o reţea de clinici si spitale
private din întreaga ţară şi uneori chiar din strainătate. Aceste poliţe vor acoperi o
gamă mai largă de servicii şi acest plan funcţionează ca o asigurare obişnuită, in
urma plăţii primelor, asiguratorul va despăgubi cheltuielile efectuate in urma
riscurilor înscrise in poliţă.