Numele meu este Rotaru Mădălina-Georgiana, iar în următoarele rânduri o să abordez o

temă destul de controversată în discuțiile cotidiene. Subiectul pe care îl abordez este legat de

permiterea sau interzicerea fumatului în locurile publice. Consider că este o temă destul de

importantă atât pentru mine, cât și pentru ceilalți oameni, deoarece cu toții suntem interesați de

acest subiect având în vedere că este pusă în joc sănătatea indivizilor.

„Ar trebui permis fumatul în locurile publice?”

Înainte de a răspunde la această întrebare, vreau să vă aduc la cunoștință fapul că „a fuma

înseamnă a inhala fumul de tutun din țigară sau din pipă” conform DEX, lucru deloc benefic. „În

România, se fumează zilnic peste 5 milioane de pachete de ţigări, iar aproximativ 85% dintre

pacienţii cu cancer bronhopulmonar sunt fumători”, potrivit Societăţii Române de Pneumologie.

Totodată studiile au arătat că 89% dintre fumătorii din ţara noastră şi-ar dori să reducă numărul

ţigărilor sau să renunţe complet la fumat. Dat fiind acest studiu, personal pot spune că fumatul în

locurile publice trebuie categoric interzis. Pe lânga faptul că fumatul poate avea efecte foarte

grave asupra sănătății individului, persoanele care fumează în locuri publice precum: restaurante,

cafenele, baruri, cluburi, școli, licee, etc, îi pun pe ceilalți indivizi din jurul lor, prin inhalarea

substanțelor toxice emanate de țigăril fumate, în ipostaza fumătorilor pasivi, deci și aceștia se pot

îmbolnăvi. În ciuda efectelor adverse pe care le produce fumatul în locurile publice

Acest lucru este într-adevăr îngrijorător, dar lucrurile nu se opresc aici și trebuie să ne

gândim la fatul că printre fumătorii pasivi și nu numai, se află copii, bătrâni și chiar femei

însărcinate. Atât fumatul pasiv cât și cel activ are consecințe de lungă durată foarte grave în ceea

ce privește starea de sănătate. Acest lucru a determinat autoritățile să ia măsuri împotriva

fumatului în locurile publice și „La 14 decembrie 2007, Parlamentul a adoptat Legea cu privire la
tutun si la articole de tutun care prevedea interzicerea fumatului în locurile publice.”

Din experiență personală, având în grupul de prieteni atât persoane fumătoare cât și nefumătoare,

pot spune că acestă acțiune a Parlamentului a declanșat mulțumire cât și nemultumire în rândul

oamenilor. Pentru susținerea ipotezei pot aduce atât argumente pro cât și contra.

În primul rând, aplicarea acestei măsuri este benefică pentru acele persoane care nu

fumează deoarece fumul de țigară la care sunt expuși are efecte negative asupra lor. Interzicerea

fumatului vizează stoparea fenomenului de fumat pasiv iar această acțiune ne înscrie în rândul

țărilor europene. Încă un motiv în plus pentru susținerea acestei opinii pro este faptul că aplicarea

unei astfel de măsuri ar avea nu doar un efect pozitiv asupra sănătății nefumatorilor, dar și

respectându-i pe nefumători excluzându-i din postura fumătorilor pasivi. Zoltán Ábrám ne aduce

la cunoștință în cercetarea sa privind „Dezvoltarea capacității de cercetare în domenil fumatului

în România” că încă din anul 1980 au apărut în Europa politici împotriva consumului de tutun,

aducând la cunoștință că „În zilele noastre, politica antifumat pune mare accent pe prevenirea

fumatului,atât pe profilaxia primară, cât și pe cea secundară, ceea ce se referă la renunțarea la

fumat.Trebuie luat în considerare că, în funcție de atitudinea individului față de țigară și produse

alternative de fumat, deosebim trei categorii de persoane: nefumător, fost fumător și fumător.

Datorită programelor de prevenire aplicate cu succes în țările dezvoltate, se constată o creștere a

procentajului foștilor fumători. Astfel, în Statele Unite mai mult de jumătate dintre fumători au

reușit să se lase de țigară; comparativ, în România acest procentaj este de 12%. Totodată, trebuie

să ne pună pe gânduri și faptul că, în țara noastră, 43% dintre medici și angajații în domeniul

sanitar sunt fumători. 70-80% dintre ei doresc să renunțe la fumat, însă doar puțini reușesc.”

În al doilea rând, introducerea interdicției de a fuma in instituțiile publice și în cele de

învățământ intervine asupra unei libertăți a individului, aceea de a alege. Fumatorul poate alege
el însuși dacă dorește sau nu să renunțe la țigări pentru a-și proteja sănătatea. Astfel statul nu

poate interveni cu o măsură coercitivă, nu poate să-i împună unei persoane ceea ce este bine

pentru sănătatea sa. În plus, dacă guvernanții se gândesc la ceea ce este bine pentru nefumători,

ar trebui să se găndească și la ceea ce își doresc fumătorii sau cel putin ar trebui să le asigure

niște spații special amenajate pentru fumat. Interzicerea fumatului în instituțiile publice, în școli,

licee și universități ar putea avea asupra fumatorilor efectul opus celui dorit de inițiatorii

proiectului de lege. Mai exact, este posibil ca sănătatea fumătorilor sa aibă de suferit, tocmai din

cauza faptului că ei ar putea fi nevoiți să fumeze mai rar. Concret, daca angajații din instituțiile

publice vor putea sa fumeze doar afară, atunci ei vor avea nevoie de mai mult timp pentru a

ajunge pănă in exteriorul clădirii, comparativ cu situația în care ar fi putut sa fumeze pe hol, iar

acest lucru s-ar putea să nu fie tocmai pe placul șefilor, care le-ar putea solicita rărirea pauzelor

de țigară. Reducerea numărului de țigări consumate i-ar putea face pe unii dintre fumători

irascibili și le-ar putea afecta puterea de concentrare la locul de muncă.

Având în vedere protejarea nefumătorilor și viciul fumătorilor, au fost inventate

dispozitive electronice, țigări (iqos, gloetc) care pot fi folosite în spațiile publice. „Legea nr.

349/2002 pentru prevenirea și combaterea efectelor consumului produselor din tutun, publicată

în Monitorul Oficial al României”, explică „ țigaretă electronică se înțelege un produs care poate

fi folosit pentru consumul de vapori care conțin nicotină prin intermediul unui muștiuc sau orice

componentă a acestui produs, inclusiv un cartuș, un rezervor și dispozitivul fără cartuș sau

rezervor.”

În concluzie, răspunsul la întrebarea „Ar trebui permis fumatul în locurile publice?”,

poate fi dat cu ușurință iar acesta este nu. Totalitatea factorilor nocivi provocați de inhalarea
fumului de țigară, ma face sa fiu contra acestei întrebări și să fiu un susținător al legii, alături de

persoanele care au fost nevoite să accepte situația înainte de aplicarea acesteia.

BIBLIOGRAFIE

1. https://lege5.ro/Gratuit/heytqnbzga/legea-nr-15-2016-privind-modificarea-si-

completarea-legii-nr-349-2002-pentru-prevenirea-si-combaterea-efectelor-

consumului-produselor-din-tutun

2. https://dexonline.ro/definitie/a%20fuma

3. Ábrám, Z‫ ﮲‬Valentin, N.(2018). Dezvoltarea capacității de cercetare în domeniul

fumatului în România., Editura University Pess, Tîrgu Mureș.