Sunteți pe pagina 1din 2

Discalculia

-Stimularea reprezentărilor-

Discalculia face parte din categoria dificultăților de învățare cu care se


confruntă numeroși copii.

Matematica studiază concepte, cum ar fi adunarea, numerele naturale, unități


de măsură, funcții etc. În formarea numărului sunt implicate atât analiza în
lucrul cu obiectele și procesul numărării, cat și sinteza în reprezentarea mulțimii
și proprietăților ei.

Reprezentarea este primul nivel de organizare a activității mintale autonome,


independent de prezența și acțiunea directă a obiectelor externe. Sursa ei o
constituie, firește, informațiile furnizate de senzații și percepții, iar baza ei
obiectivă este capacitatea mnezică a creierului.

Pentru a stimula acest segment cognitiv al unui elev cu discalculie, voi face
apel la trei moduri de reprezentare a conceptelor matematice: modul concret
(care implică efectuarea de operații concrete și participarea activă a elevului),
modul imagistic (care utilizează pictograme, grafică și alte procedee vizuale) și
modul simbolic (care recurge la simboluri matematice).

Voi face apel progresiv la cele trei metode de reprezentare, în ordinea


prezentată mai sus. Astfel, înainte de a stăpânii un mod de reprezentare, el va
trebui să-l aplice la cel explicat curent. Trecând progresiv de la modul concret la
cel simbolic, elevul învață într-un mod adaptat cerințelor lui. De asemenea, el nu
va mai fi inhibat de frica de a greși. Voi respecta și ritmul de învățare al elevului
fiind mai important ca elevul să lucreze zilnic, decât să lucreze mult, același tip
de exerciții. Învățarea se va raporta la activități libere precum jocuri și activități
în grup prin folosirea unor cuburi, bile, cărți de joc, plastilină etc. Voi stimula
elevul să vorbească în timp ce lucrează.

Îi voi pune la dispoziție cartonașe cu adunări și cu tabla înmulțirii. De


asemenea se vor folosi panouri de prezentare a modului de calcul, indicând
printr-un punct colorat, cifra de la care se începe calculul și printr-o săgeată
sensul. Din cauza faptului că atenția elevului cu discalculie durează în jur de 10
minute, după care apar dificultățile de concentrare, voi împărți lecția în mai
multe perioade (ex. 5 min.-calcul, 5 min.- prezint o nouă operație, 10 min.-
rezolvarea unei probleme). Activitățile multisenzoriale sunt eficiente pentru
învățarea matematicii . De exemplu, pentru a învăța să numere, îl voi pune să
scrie pe un cartonaș cifra 1. Apoi o va modela din plastelină, pronunțând și
numele ei. Repetă experiența și cu cifra 2. Apoi va scrie numele cifrei și il va
modela din plastelină.

Un alt exercițiu pe care l-aș face este ca elevul să scrie pe o foaie de hârtie
patru operații matematice, cu un creion gros. Se pune apoi o altă foaie deasupra,
elevul urmărind cu un creion obișnuit conturul operațiilor, spunând cu glas tare
cifrele și calculul. Repetă această operație de 10-12 ori, după care o va scrie
liber pe o altă foaie. Lecția următoare, elevul va scrie și va numi repede cele
patru operații,fără să i se lase timp să gândească. Cand este gata îi voi prezenta
alte exerciții similare.

Poziția cifrelor devine o problemă la adunări, scăderi, înmulțiri și împărțiri,


dacă elevul nu a înțeles semnificația acesteia. Deseori el întelege greu
semnificația lui zece și raportul său cu unitățile sau a lui o sută și raportul său cu
unitățile și zecile. Pentru a-l învăța aceste noțiuni, voi folosi bastonașe
prezentându-i problemele sub forma grafică sau cu ajutorul unor obiecte (ex. Îi
voi cere să împartă foi, caiete celorlalți colegi, ajutându-l, astfel, să descopere
adunarea- Câte mai lipsesc? sau scăderea- Câte au mai rămas?). Îi voi explica
și reaminti de fiecare dată ce legătură există între operațiile de bază (adunare -
scădere, înmulțire- împărțire) și reciprocitatea lor. În cazul în care elevul nu
înțelege terminologia, voi ilustra sau mima problemele.

Acestea sunt câteva exemple de metode pe care le-aș folosi pentru stimularea
reprezentărilor unui elev cu discalculie.