SISTEME DE OPERARE.

CLASIFICARE ȘI CARACTERISTICI

Introducere.................................................................................................................3
1.Ce este un sistem de operare?...............................................................................4
1.1.Definiția...............................................................................................................4
1.2.Funcțiile...............................................................................................................4
1.3.Caracteristici generale........................................................................................5
1.4.Obiectivele...........................................................................................................7
2.Tipuri de sisteme de operare.................................................................................8
2.1.Criterii de clasificare..........................................................................................8
2.2.Principalele sisteme de operare folosite în prezent............................................9
Concluzii..................................................................................................................12
Bibliografie..............................................................................................................13

2
 Introducere

În general, interacțiunea dintre utilizator și calculator poate fi descrisă la nivel

simplist astfel: primul lansează în execuție programe (editoare de texte, aplicații de
birou, navigatoare Web, utilizare de formatare a dischetei etc.), iar cel de-al doilea
realizează execuția propriu-zisă a acestora, incluzând aici și prezentarea
rezultatelor obținute – cel mai adesea prin intermediul ecranului, într-o formă
grafică sau textuală.

Din punct de vedere al utilizatorului, calculatorul constă din două categorii

distincte de componente:

● Hardware – reprezentând circuitele fizice din care este alcătuit calculatorul

(precum microprocesor, memorie RAM, dispozitive de stocare, dispozitive
periferice etc.);
● Software – programele care sunt stocete de calculator și care, în urma
execuției, pot realiza diferite sarcini specifice.

Desigur, un calculator fără hardware nu poate exista, dar și software-ul este în

egală măsură indispensabil; în lipsa programelor, un calculator – oricât de puternic
ar fi – este complet inutil, deoarece el nu știe să realizeze altceva decât să execute
programe.

Pentru gestionarea resurselor calculatorului și controlarea întregii lui activități

există o colecție de programe de sistem, numit sistem de operare. Acesta asigură
legătura dintre utilizator și calculator, copiază programele din fișierele executabile
de pe disc în memoria internă, execută în ordine instrucțiile din aceste programe și
comunică rezultatele obținute.

Sistemele de operare oferă și posibilitatea utilizării unui mediu grafic, acesta fiind
o parte componentă a sistemului sau fiind extern.

3
În ceea ce privește numărul de utilizatori care pot folosi sistemul, dacă există
posibilitatea ca mai multe persoane să poată avea acces simultan – eventual de la
distanță – la sistem, atunci sistemul de operare este multi-utilizator (multi-user).
Dacă sistemul permite execuția mai multor programe la un moment dat, atunci el
este multi-tasking.Un sistem de operare, la fel ca și celelalte componente ale unui
software, are componentele și caracteristicile sale distinctive, despre care voi vorbi
în textul ce urmează.

1.Ce este un sistem de operare?

1.1. Definiția.

Ansamblul de programe de bază ce coordonează cu toate resursele

calculatorului, asigură funcționalitatea lui și dialogul dintre om-calculator se
numește sistem de operare. Scopul principal al acestuia este de a faciliza utilizarea
calculatorului și de a asigura utilizarea eficientă a resurselor acestuia.

1.2. Funcțiile

Sistemul de operare îndeplinește următoarele funcții:

⮚ Oferă o interfață între utilizator și calculator, respectiv între diversele

aplicații și calculator;
⮚ Coordonează programele folosite;
⮚ Administrează alocarea resurselor calculatorului între diverse aplicații.

Pentru a putea să asigure toate serviciile pentru care a fost conceput, sistemul de
operare trebuie să se afle în memorie. Pentru încălcarea sistemului de operare al
unui calculator, memoria de tip ROM conține un program de mici dimensiuni,
denumit bootstrap. La pornirea calculatorului, acest program este executat în mod
automat.

4
 Operația care se efectuează la pornirea calculatorului se numește
inițializarea sistemului sau bootare. Aceasta constă în:

✔ Testarea sumară a funcționării unor componente hard obligatorii (memorie,

tastatură, monitor) și a celorlalte dispozitive conectate. În cazul depistării
unor erori procesul de încărcare este oprit;
✔ Verificarea parolei stabilite de utilizator. În cazul în care, din trei încercări,
nu este furnizată parola corectă execuția încetează;
✔ Testerea discurilor existente în sistem pentru citirea informațiilor necesare
funcționării sistemului de operare.

După încărcarea sistemului de operare, utilizatorul poate lansa comenzi ce vor

fi executate, fie direct de sistemul de operare, fie apelând la alte programe de pe
disc.

1.3.Caracteristici generale

Sistemul de operare este componenta software cea mai importantă a unui

calculator numeric. Din acest motiv, performanțele unui sistem de calcul sunt în
mod esențial influențate de performanțele sistemului de operare. În prezent există
un număr foarte mare de sisteme de operare, fiecare dintre acestea prezentând
anumite avantaje pentru diferite situații de utilizare a unui sistem de calcul.
Prezența unui sistem de operare nu este absolut necesară pentru funcționarea unui
calculator. Sisteme de calcul mai simple sau mai complexe pot funcționa cu
programe ce au doar rol de gestionare a resurselor calculatorului, fără ca partea de
interfață cu utilizatorul să fie foarte dezvoltată.

În general, un sistem de operare este un ansamblu de programe de control și de

serviciu care ghidează un calculator în executarea sarcinilor sale și asistă
programele de aplicație și utilizatorul prin intermediul anumitor funcțiuni. Sistemul
de operare trebuie deci să fie capabil să asigure o interfață între calculatorul
propriu-zis și utilizator. El este deci interpretul cerințelor utilizatorului, exprimate
5
într-un limbaj de control (sau de comandă). Multitudinea sistemelor de operare
existente în prezente, impune stabilirea unor caracteristici pe baza cărora să poată
fi realizată o evaluare a performanțelor acestora și a adecvanței la scopul propus.
Chiar dacă la momentul actual există câteva sisteme de operare consacrate care
domină piața, de multe ori raportul performanță/preț nu este în favoarea acestora,
în anumite domenii de aplicare. În același timp, există încă o dispută aprinsă între
specialiști, asupra criteriilor de performanță minime la care trebuie să răspundă un
sistem de operare, în așa fel încât acesta să fie corespunzător unui anumit domeniu
de aplicare. Punerea în evidență a anumitor atribute ale sistemelor de operare
constituie însă singura modalitate de a obține anumiți termini de comparație a
sistemelor de operare, fără ca aceștia să aibă un caracter absolut și exclusiv.

Iată cateva elemente ce pot fi luate în considerare atunci când se face

evaluarea unui sistem de operare:

✔ Timpul de răspuns: exprimă durata intervalului delimitat de lansarea unei

cereri de serviciu și achitarea acesteia de către sistem. Acest atribut are în
general două componente și anume: timpul de așteptare pentru ca cererea
respectivă să fie luată în considerație și timpul de execuție propriu-zisă a
acestei cereri.
✔ Simultanietatea utilizării: măsoară gradul în care un sistem poate să
lucreze în același timp pentru mai mulți utilizatori sau să execute mai multe
lucrări ale aceluiași utilizator. Un alt aspect al acestui atribut este capacitatea
de a funcționa simultan, fie prin multiplexarea unui singur procesor intrare-
ieșire, fie prin existența mai multor procesoare de acest tip.
✔ Eficiența: măsoară proprietatea unui sistem de a folosi în mod optim
resursele de care dispune.
✔ Partajarea și protecția: caracterizează nivelul la care utilizatorii au
posibilitatea să utilizeze în comun informația prezentă în sistem și nivelul la
care pot să comunice între ei, în deplină siguranță.
6
 ✔ Generalitatea, flexibilitatea, extensibilitatea: măsoară gradul în care un
sistem poate fi folositor și adaptabil unui context specific, precum și gradul
în care se pot include în sistem noi componente hardware și software fără
eforturi de proiectare și programare suplimentare.

✔ Fiabilitatea și disponibilitatea: exprimă proprietatea unui sistem de operare

de a funcționa fără defecte (pene, blocaje) un anumit timp și de a evitra
goluri în funcționare din cauza defectării uneia sau mai multor componente
ale sale. Acest atribut poate fi interpretat fie prin necesitatea de a avea o
fiabilitatea totală, fie prin toleranța la defecțiuni care asigură degradarea
lentă a performanțelor.
✔ Transparența și vizibilitatea: exprimă de pe o parte proprietatea unui
sistem de a face invizibil utilizatorului ceea ce se află sub interfața de
utilizare care i se oferă și pe de altă parte, capacitatea lui de a permite
utilizatorilor săi să obțină anumite informații despre modul cum el lucrează,
informații de care în mod teoretic ei nu au nevoie pentru a benefecia de o
utilizare completă, însă care ar putea să-i ajute la obținerea unei utilizări mai
efeciente.

1.4. Obiectivele.
O trecere în revistă a sistemelor de operare existente scoate în evidență o varietate
de obiective urmărite în realizarea acestora, care pot fi grupate astfel:

▪ obiective generale;
▪ obiective comerciale;
▪ obiective specifice sistemelor interactive și în timp real;
▪ obiective diverse.

Printre obiectivele generale se numără în primul rând maximizarea eficienței și

7
geniralității sistemului, precum și minimizarea erorilor sistemului de operare (ca
obiective primare) și în al doilea rând maximizarea transparenței sistemului și a
securității datelor (ca obiective secundare).

Obiectivele comerciale vizează maximizarea satisfacției utilizatorilor și a

interesului potențial pentru alți utilizatori. În ceea ce privește sistemele interactive,
se menționează minimizarea timpului de răspuns, prelucrarea directă a datelor,
maximizarea posibilităților de acces la distanță și optimizarea controlului
comunicațiilor.

În cazul sistemelor în timp real trebuie prevăzută posibilitatea actualizării și/sau

regenerării directe a sistemului, ceea ce constituie exemple de obiective specifice.

Printre obiectivele diverse se amintește minimizarea efortului de concepție-

realizare a sistemului.

Indiferent de obiectivele unui sistem de operare, acesta trebuie să pună la

dispoziția utilizatorului mijloace prin care acesta să poată crea, stoca, regăsi și
distruge informația.

2. Tipuri de sisteme de operare

2.1. Criterii de clasificare

Sistemele de operare pot fi clasificate:

● după numărul de utilizatori care lucrează cu ea simultan: monoutilizator și

multiutilizator;
● după numărul de procese (programe) care simultan se execută sub
gestionarea sistemului: monotasking – un proces și multitasking – multe;
● după numărul de procesoare care susține sistemul: monoprocesor și
multiprocesor;
8
● după ordinul codului sistemului: de ordinul 8, 16, 32, 64;
● după tipul interfeței: de comandă (textuale), orientate pe obiect (grafice);
● după tipul accesului utilizatorului la calculator: cu prelucrarea pachetelor, cu
partajarea în timp, în timp real;
● după tipul de utilizare a resurselor: de rețea, locale.

2.2. Principalele sisteme de operare folosite în prezent

Principalele sisteme de operare folosite în prezent sunt:

⮚ Windows (cu versiunile Windows 3.1, Windows 95, Windows 98,

Windows Me, Windows NT, Windows 2000, Windows XP sp1 sp2,
Vista, Windows Home Server 2008, Windows 7, Windows 8, Windows
10);
⮚ OS/2;
⮚ Apple Macintosh – pentru computerele Apple (cu versiunile Mac OS 8,
Mac OS 10);
⮚ Unix – folosit mai ales pentru servere și rețele de calculatoare;
⮚ Android – sisteme de operare pentru dispozitive mobile cum ar fi tablete,
smartphone etc., construite pe arhitectura Linux;
⮚ Linux (cu versiunile Mandrake Linux, RedHat Linux, SuSE Linux,
Slackware Linux, Caldera Linux, Corel Linux, Debian Linux).

1. MS-DOS a fost elaborat în anul 1981 de firma IBM. Acesta reprezintă un

sistem monotasking, interfața cu calculatorul se realizează prin intermediul
comenzilor utilizatorului în regimul linie de comandă, este modular, cere un
volum mic de memorie operativă (640 Kbyte), lipsesc mediile de securitate
contra accesului neautorizat la resursele calculatorului și sistemului de
operare. Cea mai populară versiune a fost 6.22. În componența MS-DOS

9
intră următoarele categorii de programe: de sistem, procesorul de comenzi,
 de deservive.

2. WINDOWS – o familie de sisteme de operare, elaborate de firma Microsoft

la începutul anilor 90 și care se află în permanentă dezvoltare. Aceste
sisteme sunt multitasking, cu interfața grafică, permit lucrul cu multe
ferestre, conțin instrumente de securitate contra accesului neautorizat și un
set standard de programe aplicative. SO Windows sunt de ordinul 16, 32,64,
însă posibilitățile sistemului depind și de performanțele calculatorului la care
este rulat. Pentru acest sistem a fost elaborat un mare număr de programe.
3. OS/2 (Operating Sistem) a fost elaborată de firma IBM în 1987 pentru
calculatoare PS/2. Reprezintă un sistem multitasking, de ordinul 32, interfața
grafică comodă cu utilizatorul permite organizarea lucrului paralel a mai
multor programe aplicative, asigură protecția unui program față de celălalt și
sistemului de operare față de programele lansate în execuție, este compatibil
cu sistemul de fișiere DOS. Printre neajunsuri putem menționa un număr
mic de programe-aplicații pentru el.
4. UNIX – sistemul de operare de ordinul 32 și 64, multitasking, multiutilizator.
Unul din avantaje este că poate fi folosit pe diferite calculatoare de la
supercalculatoare până la microcalculatoare, permite accesul către bazele de
date distribuite, către rețele locale, poate lucra în rețele globale. O
componentă principală a sistemului de operare este serviciul poștal. Are un
număr mare de programe-aplicații. Multe aplicații populare utilizate de DOS
și WINDOWS pot fi exploatate și în acest sistem. Sistemul de fișiere al SO
UNIX asigură protejarea fișierelor contra accesului neautorizat.
5. ANDROID este un sistem de operare pentru dispozitive mobile bazat pe
arhitectura sistemului de operare Linux, inițial a fost dezvoltat de compania
Google, iar mai târziu de consorțiul comercial Open Handset Alliance,
10
consacrat dezvoltării de standarde deschise pentru dispozitive mobile.
Lansarea platformei Android a avut loc la 5 noiembrie 2007. Android
 permite dezvoltatorilor să scrie codul gestionat în limbajul Java, controlând
dispozitivul prin intermediul bibliotecilor Java dezvoltate de Google.
6. LINUX sunt sisteme de operare din familia UNIX, multitasking,
multiutilizator cu interfață de comandă. În ultimii ani situația s-a schimbat.
Calculatoarele au devenit mai puternice, a apărut versiunea freeware (pe
gratis) a sistemului UNIX pentru calculatoarele personale – LINUX. Odată
cu creșterea popularității acestui sistem în el au apărut componentele
adăugătoare, care ușurează instalarea și exploatarea lui. Cu toate că SO
Linux e mai complicat în utilizare decât sistemele de tipul Windows, Linux
atrage mulți utilizatori prin flexibilitatea sa și prin faptul că se răspândește
gratis.

11
 Concluzii

Sistemul de operare reprezintă ansamblul de programe care asigură folosirea

optimă a resurselor fizice și logice ale unui sistem de calcul. El are rolul de a
coordona și controla execuția programelor și de a permite comunicarea
utilizatorului cu sistemul de calcul. Ca și majoritatea părților componente ale
software-ului unui calculator, acesta are caracteristicile sale și se clasifică după mai
multe criterii, precum ar fi numărul de utilizatori, numărul de programe, tipul de
utilizare a resurselor etc.

Un sistem de operare constă într-un ansamblu de proceduri manuale și

module de programe de sistem, care administrează resursele sistemului de calcul,
asigură utilizarea eficientă în comun a acestor resurse și oferă utilizatorului o
interfață cât mai comodă pentru utilizarea sistemului de calcul. Se poate aprecia ca
un sistem de operare actionează ca o interfață între componenta hardware a unui
sistem de calcul si utilizator sau programele de aplicație.

Actualmente există multe sisteme de operare, însă sunt câteva, care au reușit
să ajungă în topul celor mai populare sisteme de operare folosite de utilizatori.
Astfel de sisteme de operare sunt: MS-DOS, WINDOWS, OS/2, UNIX,
ANDROID, LINUX și altele.

Misiunea acestora este de a stoca, regăsi, crea sau distruge informația

introdusă de către utilizator.

12
 Bibliografie

1. ROTAR, D. Sisteme de operare. Note de curs. Îndrumar de laborator.

Bacău: Alma Mater, 2007.

2. POPOV, L., EVDOCHIMOV, R. Tehnologii informaționale și

comunicaționale. Modulul Concepte de bază ale tehnologiei informației și
sistemului de calcul. Note de curs. Bălți, 2017.

3. ACOSTĂCHIOALE, D., BURAGA, S. Utilizare Linux. Noțiuni de bază și

practică. România: Polirom, 2004.

13