�n pu?inele ore de istorie a limbii rom�ne predate la ?coala se �nva?

a ca limba
rom�na provine din latina. Nu se prea explica �nsa cum s-au petrecut lucrurile.
Despre modul cum a ajuns latina �n Dacia se ?tiu mai multe de la orele de istorie:
�n urma razboaielor dintre Decebal ?i Traian, Dacia a fost cucerita, �n anul 106
d.H., ?i a fost transformata �n provincie romana. Imperiul Roman era, la acea
vreme, un stat unitar, �n care limba latina servea drept mijloc de comunicare �ntre
to?i locuitorii Imperiului.

Latina s-a instalat ?i �n noua provincie, odata cu administra?ia ?i cu armata

romana. La fel ca �n celelalte provincii cucerite, �ntr-o prima faza, dacii au fost
sili?i de nevoile practice ale vie?ii sa adopte latina ca limba secundara,
folosind- o �n rela?iile lor cu administra?ia, cu armata ?i cu coloni?tii romani.

Se ?tie din scrierile latine?ti ca �n Gallia, de exemplu, cei care au adoptat la

�nceput limba latina au fost nobilii ?i comercian?ii. Primii ?i-au trimis copiii la
?coli romane pentru ca numai astfel puteau promova �n magistratura Imperiului.
Comercian?ii aveau ?i ei interes sa o �nve?e, fiindca latina era limba comer?ului
din �ntregul Imperiu.

�n a doua faza, latina a devenit mijlocul de comunicare principal; vechile popula?

ii ?i-au abandonat limba materna, a carei sfera de utilizare s-a restr�ns din ce �n
ce mai mult (mai era folosita, probabil, ca limba de conversa?ie �n familie). Acest
proces de adoptare a limbii latine ?i de parasire a limbii materne se nume?te
romanizare ?i a avut loc �n toate regiunile cucerite de romani. Latina introdusa �n
Dacia, vorbita de locuitorii acestei provincii, s-a modificat, cum s-a �nt�mplat ?i
�n celelalte provincii romane; dupa destramarea Imperiului (secolul 4), latina s-a
dezvoltat �n varieta?i ce devin, cu timpul, limbile romanice.

Timp de c�teva secole a avut loc o evolu?ie lenta, care a facut ca latina sa sufere
schimbari a?a de mari �nc�t �n secolul 8 se poate vorbi de apari?ia limbii rom�ne,
�n urma unui proces �ndelungat de transformare a limbii latine. Elementele care
dovedesc ca �n toate provinciile romane se dezvolta limbi noi (fapte fonetice,
forme gramaticale sau cuvinte diferite de cele din latina clasica) apar �n textele
latine?ti din Occident �nca din secolul 6, ele fiind mai numeroase �n tot cursul
secolului 7 ?i la �nceputul secolului 8: latina din aceste texte nu mai este
latina, dar nu este �nca nici limba romanica (rom�na, franceza, italiana,
spaniola).

�ntr-o excelenta lucrare, Latina dunareana, I. Fischer a aratat ca postularea unei

faze romanice, de tranzi?ie �ntre latina ?i limbile romanice individualizate, are
un echivalent �n logica, cit�nd �n acest sens forma data celebrului tip de ra?
ionament antic numit sorit de filozoful grec Chrysippos: care e momentul c�nd
firele de nisip devin prin acumulare o gramada de nisip?

Pentru a determina momentul c�nd acumularea cantitativa a firelor de nisip devine o

noua calitate, gramada, filozoful stoic propune o perioada de �repaus�, de ab?inere
de la o afirma?ie; dupa acest �repaus�, se poate constata ne�ndoielnic apari?ia
�gramezii�. Or, perioada de �repaus� �ntre limba latina ?i fiecare dintre limbile
romanice individualizate corespunde fazei latinei romanice din fiecare provincie.

Singura limba de civiliza?ie p�na �n secolul XII

Primul care a observat ca s-a petrecut ceva cu latina a fost �mparatul Carol cel
Mare (768-814), ini?iatorul �Reformei carolingiene� care promova �salvarea� latinei
scrise prin �ntoarcerea la normele latinei clasice. El a adus din Anglia un calugar
savant, Alcuin, pentru a preda latina la m�nastirea Saint-Martinde-Tours. �mpreuna
cu al?i calugari �nva?a?i din Irlanda, Anglia ?i Italia, care ?tiau latine?te, a
realizat o �purificare� a limbii latine scrise, religioase ?i administrative,
elimin�nd haosul fonetic ?i gramatical care cuprinsese limba scrisa sub influen?a
practicarii ei orale. Pentru acest demers a luat ca model latina literara, operele
autorilor cre?tini cultiva?i ?i tratatele de gramatica ale Antichita?ii.

Aceasta limba, cunoscuta sub numele de latina medievala, a constituit �n Evul Mediu
limba bisericii, a administra?iei ?i a culturii, singura limba de civiliza?ie p�na
�n secolul 12. Din aceea?i epoca avem o alta dovada, de data aceasta directa, ca
latina vorbita ce sta la baza limbilor romanice se deosebea de latina clasica. �n
813, Conciliul de la Tours recomanda, �n scopul sporirii accesibilita?ii,
traducerea predicilor din latina �n rustica Romana lingua.

Textul este deosebit de clar �n ceea ce prive?te motiva?ia: quo facilius cuncti
possint intellegere quae dicuntur �ca sa �n?eleaga cu to?ii mai u?or ce se spune�.
Dupa 30 de ani, la 14 februarie 842, este redactat textul Juramintele de la
Strasbourg (Les Serments de Strasbourg), cel mai vechi document de limba romanica
pastrat p�na astazi.

Substratul romanic
Am prezentat pe larg cum au aparut limbile romanice, deci ?i rom�na, evoc�nd fapte
mai pu?in cunoscute cititorului rom�n. Precizez astfel ca, de fapt, primele cuvinte
rom�na le are de la mama ei, latina. �ntr-un episod urmator o sa arat tot ce este
esen?ial pentru istoria primelor cuvinte rom�ne?ti, cele mo?tenite de la limba-
mama: c�te cuvinte avem din latina, legatura dintre istoria rom�nilor ?i limba lor,
evolu?ia �n rom�na a cuvintelor mo?tenite, dispari?ia unor cuvinte latine?ti, urme
ale unor cuvinte latine?ti disparute etc.

Spre deosebire de alte studii consacrate istoriei lexicului rom�nesc mo?tenit din
latina, �n �ncercarea mea de a face c�t mai clara aceasta istorie, voi compara, ori
de c�te ori va fi posibil, cele petrecute �n rom�na cu situa?ia din celelalte limbi
romanice-surori. Pentru a satisface curiozitatea unor eventuali cititori, spun de
pe acum ca rom�na a mo?tenit din latina aproximativ 2.000 de cuvinte-baza (�n
numarul acesta nu sunt incluse cuvintele derivate); acela?i numar de cuvinte s-a
pastrat �n fiecare dintre limbile romanice.

Unele dintre aceste cuvinte (500) au fost mo?tenite �n toate limbile romanice, sunt
panromanice; altele s-au conservat numai �n una sau �n unele dintre limbile
romanice. Am aratat mai sus cum s-a produs romanizarea lingvistica, cum vechile
popula?ii ?i-au abandonat limba �n favoarea latinei. Adaug acum ca limbile vechilor
popula?ii au lasat urme �n lexicul latinei din diversele provincii ale Imperiului.
Este firesc ca ba?tina?ii daci romaniza?i sa fi denumit, vorbind latine?te, prin
cuvinte din limba lor unele no?iuni pentru care, din diverse motive, nu aveau la
�ndem�na cuvinte latine?ti.

Termeni referitori la flora ?i fauna regiunii sau la forme de relief de mici

dimensiuni, precum ?i termeni speciali din domeniul unei profesiuni importante la
daci, pastoritul, acestea erau cuvintele cele mai potrivite spre a fi adoptate de
lexicul latinei dunarene. Istoria acestora este deosebit de interesanta, mai ales
daca se compara cu situa?ia cuvintelor similare din celelalte limbi romanice.

Toate sunt cuprinse sub denumirea de substrat romanic. Istoria lor este
tulburatoare, pentru ca limbile preromane nu sunt cunoscute direct, spus altfel, nu
avem texte dace, celtice, iberice. Spre a fi detectate se folosesc metode speciale.
?i pentru ca lucrurile sa fie ?i mai provocatoare, semnalez ca latinii, popor indo-
european venit �n Europa cu 6 milenii �n urma, au o serie de cuvinte (vinum, oleum
�ulei�, rosa �trandafir�) care nu se pot explica dec�t printr-un substrat
mediteraneean. ?i despre istoria lor sunt multe de spus.

Latina ��mboga?ita�
�nainte de a deveni limba rom�na, latina din Dacia s-a �mboga?it ?i cu unele
cuvinte vechi grece?ti. Este vorba de cuvinte specifice latinei dunarene, transmise
apoi limbii rom�ne, inexistente �n celelalte limbi romanice. Daca �n Occidentul
romanic vechea influen?a greaca s-a produs prin intermediul grecilor stabili?i pe
litoralul mediteraneean (grecii n-au patruns �n interiorul continentului), �n
latinitatea orientala, care a fost �nvecinata direct cu o zona elenofona compacta,
au patruns cuvinte care prin forma arata ca sunt �mprumuturi populare, transmise pe
cale orala.

Dintre termenii proveni?i �n latina dunareana din greaca (cu etimologie sigura sau
cu un �nalt grad de probabilitate), transmi?i limbii rom�ne, amintesc pe a amagi,
broatec �brotac�, cir �terci�, jur (din locu?iuni adverbiale ca �n jur), martur, a
macina, mesteacan, mic, papura, proaspat, putina, stup, stur �?ur?ure�. P�na la
�apari?ia� limbii rom�ne (secolul 8), diverse popula?ii migratoare au trecut prin
provinciile dunarene ale fostului Imperiu Roman.

De pilda, vizigo?ii, popor vechi germanic, sunt aminti?i �n unele manuale ?colare,
�mpreuna cu regele lor Atanaric, ca fiind cei care ?i-au �ngropat celebrul tezaur
Clo?ca cu puii de aur (Tezaurul de la Pietroasele) la venirea hunilor (375 d.H.).
Tot despre ei se relateaza ca au avut un episcop numit Wulfila (Ulfila), care a
tradus aici prima Biblie �ntr-o limba germanica. Limba rom�na nu are �nsa niciun
cuv�nt care sa fie unanim acceptat ca vechi germanic. Despre elementele vechi
slave, care constituie superstratul limbii rom�ne, tot �ntr-un episod viitor.