Sunteți pe pagina 1din 2

Un evaporator continuu, funcţionând la presiune atmosferică, realizează concentrarea unei soluţii apoase între 5% şi 15%

(masice). Debitul de soluţie diluată prelucrat este 1 kg / s. Evaporatorul funcţionează cu abur primar a cărui entalpie latentă
este 2207 kJ / kg. Aburul secundar este folosit pentru preîncălzirea soluţiei diluate ce intră în evaporatorul respectiv, de la 80°C
la 103°C (temperatura de saturaţie). Preîncălzirea are loc într-un schimbător de căldură în care aburul secundar condensează
parţial. Pentru a nu folosi aditivitatea echivalenţilor în apă, se consideră o căldură specifică independentă de concentraţie
pentru soluţie, având valoarea de 3900 J / (kg×grd). Efectul ebulioscopic (creşterea temperaturii de fierbere a soluţiei prin
concentrare) este de 5 K. Entalpia latentă de vaporizare a apei la presiune atmosferică este 539,4 kcal / kg.
1. Ce debit de soluţie concentrată de obţine?
2. Ce debit de abur secundar saturat rezultă din evaporator?
3. Ce debit de abur primar este necesar, dacă acesta condensează total?
4. Ce umiditate are aburul secundar la ieşirea din schimbătorul de căldură?

Într-un schimbător de căldură cu circulaţie în contracurent se preîncălzește un debit de 4 kg / s soluţie având căldura specifică
de 3800 J / (kg × K) (independentă de temperatură), de la 30° la 100°C. Agentul termic utilizat este aburul saturat având
temperatura de 140°C, care cedează numai căldura latentă de condensare. Condensul rezultat este utilizat în continuare ca
agent termic în mantaua unui rezervor prevăzut cu agitare în care se află 500 kg lichid cu căldura specifică 2500 J / (kg × K)
(independentă de temperatură). Se cere:
1. Debitul de abur necesar în schimbătorul de căldură dacă se cunoaşte căldura latentă de condensare: 2,15·106 J / kg.
2. Debitul de abur dacă schimbătorul este operat în echicurent – în eventualitatea că această schemă este posibilă!
3. Cu debitul de abur saturat de la punctul 1, care este temperatura la care se încălzeşte soluţia dacă are loc doar o condensare
parţială a acestuia, până la αV = 0,6 ?
4. Să se afle creşterea de temperatură pe care debitul de condens o poate realiza în 3 minute în vas, ştiind că temperatura la care
ajunge condensul la ieşirea din mantaua vasului este de 90°C.
Se neglijează toate pierderile de căldură în exterior. Căldura specifică a condensului este considerată constantă cu temperatura
şi este 4180 J / (kg × K).

Un vas tampon trebuie să asigure (la ieşire) un debit constant de 2 kg / s de apă la temperatura constantă de 60°C. Vasul are o
formă cilindrică, cu Vutil = 2 m3 şi este prevăzut cu agitare, astfel că poate fi considerat un recipient cu amestecare perfectă.
Vasul are şi o rezistenţă electrică pentru încălzire, situată la un sfert din înălţimea vasului, mai aproape de bază. În regim
staţionar, vasul este plin cu apă şi este alimentat cu acelaşi debit (constant) la temperatura de 20°C (de asemenea constantă).
1. Ce putere trebuie să aibă rezistenţa electrică astfel încât vasul să funcţioneze corect (la valorile de regim nominal)?
2. La un moment dat, din cauza unei avarii la una din pompele ce alimentează vasul, debitul de intrare scade la valoarea G 1 =
1,5 kg / s (desigur tot apă, la temperatura de 20°C), evacuarea rămânând cea nominală (G 2 = 2 kg / s), fiind realizată cu o
pompă aspiratoare. După cât timp s-ar goli vasul, dacă debitele de intrare şi ieşire se menţin astfel?
3. După 20 min de la această avarie, încălzirea electrică este întreruptă de un regulator ce sesizează (prin intermediul unui
traductor – termometru sau termocuplu) creşterea temperaturii la ieşirea din vas. Care este temperatura în vas la oprirea
încălzirii electrice (adică ce valoare maximă admisibilă are fixată regulatorul)?
4. După alte 10 min încălzirea electrică este reluată, însă cu numai jumătate din puterea iniţială (nominală). Care este
temperatura la ieşirea din vas în momentul în care rezistenţa de încălzire devine inoperantă (adică, atunci când, datorită golirii,
nu mai este scufundată în apa pe care ar trebui să o încălzească)?
Densitatea apei este 1000 kg / m3, iar căldura specifică 4180 J / (kg × K) – ambele considerate constante cu temperatura.

Într-un evaporator ce lucrează în regim staţionar, la presiunea atmosferică, intră debitul G 1 = 2 kg / s de soluţie apoasă diluată
cu concentraţia w1 = 0,1 şi temperatura T 1 = 80°C. Aparatul realizează dublarea concentraţiei; dacă se presupune căldura
specifică a soluţiei egală cu cea a apei, constantă cu temperatura şi concentraţia, de 4180 J / (kg × K), creşterea ebulioscopică
nulă, iar latenta de vaporizare a apei r = 2,26·106 J / kg, să se afle:
1. Care este debitul de soluţie concentrată obţinut?
2. Cât este debitul de abur suplimentar G abur ce trebuie adăugat aburului secundar (cele două având aceeaşi stare termică) astfel
încât amestecul lor să fie utilizat ca abur primar?
3. Dacă debitul de abur suplimentar este 0,1 kg / s, care este umiditatea aburului rezultat la ieşirea din mantaua evaporatorului?
4. Ce debit de apă rece cu temperatura de 20°C este necesar într-un condensator de amestec aşezat după evaporator, în scopul
condensării totale a aburului secundar?

Într-un schimbător de căldură plasat lângă cuptorul de piroliză a hidrocarburilor se recuperează căldura gazelor de reacţie ce au
temperatura de 950°C şi debitul de 2,28 kmol/h în scopul preîncălzirii butanului ce trebuie supus pirolizei, de la 20°C, la
500°C. Debitul de butan este 1,2 kmol/h. La intrarea în schimbător se injectează în curentul de butan şi un debit de abur saturat
de 2 atm (120°C), necesar asigurării unui raport molar de 3 : 1 între hidrocarbură şi abur.
Capacităţile calorice, în kcal / (kmol × K), sunt date de legea parabolică C p = a + b·T + c·T 2 (cu temperatura în K), iar
constantele sunt:

Gaz a b·103 c·105


amestec de reacţie 3,776 52,02 – 1,574
C4H10 4,357 72,5 – 2,214
H2O* 34,81 0,728 0,54
*
Cp rezultă în kJ / (kmol × K).
Să se calculeze:
1. căldura specifică a amestecului butan – abur la ieşirea din schimbător;
2. temperatura de intrare a amestecului butan – abur în schimbător;
3. temperatura de ieşire a amestecului de reacţie, neglijând pierderile.

Un amestec alcool etilic – apă, cu un conţinut de 40% masice de alcool etilic, se separă prin rectificare. Funcţionarea coloanei
este asigurată prin încălzire cu abur cu 5% umiditate, având căldura latentă de vaporizare de 2207 kJ/kg. Condensarea
vaporilor în condensatorul de reflux se realizează cu apă de 15°C. Să se calculeze:
1. Debitele masice de distilat şi de reziduu;
2. Debitul de vapori care părăseşte coloana;
3. Debitul de abur necesar funcţionării coloanei;
4. Debitul volumetric al apei de răcire în condensatorul de reflux.
Se dau:
 amestecul se alimentează în coloană cu un debit de 2 m3/h;
 conţinutul de alcool în vaporii care părăsesc coloana este de 85% volumice, iar conţinutul de apă în reziduu
este de 96% molare;
 coloana funcţionează cu o cifră de reflux egală cu 2;
 densităţile componenţilor amestecului la temperatura de alimentare sunt ρ etanol = 720 kg/m3, respectiv ρapă =
980 kg/m3; densitatea amestecului 0,92 g/cm3 la 40°C…
 temperatura distilatului este de 80°C, la care căldurile latente de vaporizare ale componenţilor sunt 203
kcal/kg pentru alcool etilic şi 2310 kJ/kg pentru apă;
 temperatura de ieşire a apei de răcire este de 40°C.
Se vor utiliza relaţiile simplificate ale bilanţului termic.

Într-un evaporator se concentrează un debit de 1000 kg/h soluţie de acid citric de la concentraţia de 25% la 60%. Soluţia
concentrată alimentează un cristalizor izohidric din care cristalele se obţin cu o umiditate de 20%. Soluţia mumă are o
concentraţie reziduală de 8%. Cristalele de acid citric se usucă într-un uscător cu aer cald până la o umiditate finală de 0,5%.
Vaporii secundari din evaporator alimentează un condensator barometric alimentat cu apă de răcire de 15°C, care funcţionează
la presiune atmosferică. Temperatura de fierbere în evaporator este de 105°C. Funcţionarea evaporatorului este asigurată de
abur saturat uscat, având căldura latentă de vaporizare 2207 kJ/kg. Să se determine:

1. Debitul de abur primar necesar funcţionării


evaporatorului;
2. Debitul de apă de răcire minim necesar condensării
aburului secundar în condensatorul barometric;
3. Cantitatea de acid citric care rămâne în soluţia
mumă;
4. Debitul de aer necesar uscării ştiind că la intrarea în
uscător conţinutul de umiditate este de 5×10-3 kg
apă/kg aer uscat, iar la ieşire conţinutul de umiditate
este de 10 ori mai mare.
Se dau:
 Căldura specifică a soluţiei de acid citric
este de 4060 J/kg K;
 Temperatura de intrare a soluţiei diluate în
evaporator este de 30°C;
 Entalpia aburului secundar este 2687 kJ/kg.

Într-un rezervor de 3 m3 prevăzut cu agitare se găsesc 2000 kg de apă la 20°C. La un moment dat începe introducerea unui
debit de 1 kg/s apă la temperatura de 80°C şi evacuarea simultană a 0,5 kg/s apă. De asemenea, prin mantaua rezervorului se
introduce un debit termic de 8 × 105 W. Să se calculeze:
1. Cantitatea de apă din rezervor după 15 min de la începerea procesului;
2. Temperatura apei din rezervor după acelaşi interval de timp.
3. Luând în considerare posibilitatea ca vasul să se umple (sau să se golească!), verificaţi ce se întâmplă după 2 h.
4. Calculaţi cantitatea de apă din vas după 4 h.

S-ar putea să vă placă și