Chirurgia maxilo-oro-faciala

-Extractia dentara-

Chirurgia orală şi maxilo-facială cuprinde tratamentul chirurgical al părţilor

moi cervico-faciale, al oaselor craniului visceral, al glandelor salivare, articulaţiei
temporomandibulare, diformităţilor şi malformaţiilor cranio-faciale, plastia reconstructivă
în sfera orală şi maxilo-facială şi tratamentul chirurgical al afecţiunilor dento-
parodontale.

Specialitatea cuprinde 2 parti:

1. Chirurgia maxilo-faciala – ce presupune interventii de mare amploare, facute doar
in urma unei internari (este nevoie de spitalizare) unde asistenta permanenta este
obligatorie dupa realizarea interventiei necesare si
2. Chirurgia dento-alveolara– ce cuprinde interventii realizate in mod curent intr-o
clinica stomatologica, sub anestezie loco-regionala. In aceasta categorie putem regasi:
 EXTRACTIA DENTARA NECHIRUGICALA (simpla) – prin care se extrage un
dinte bolnav, ce nu mai poate fi tratat prin nicio metoda conservatoare.
 EXTRACTIA DENTARA CHIRURGICALA
Dupa extractia, unui dinte, in locul ramas se va forma un cheag de sange care va
ajuta la vindecarea osului si a gingiei. Pentru a opri sangerarea, a preveni infectia si a
proteja acest cheag, peste rana se vor aplica comprese care se indeparteaza in maxim
1 ora de la extractie. De asemenea trebuie urmate cu strictete indicatiile post
extractionale indicate de catre medicul chirurg.

Extractia dentara reprezinta o interventie de natura chirurgicala prin care se

urmareste a se indeparta dintele care: fie nu mai poate fi recuperat prin tratament
conservator, fie prezenta lui pe arcada impiedica eruptia normala sau alinierea celorlalti
dinti.
 Indicatiile extractiei dentare:

-Dinti ce prezinta distructie coronoradiculara intinsa, care nu pot fi reconstituiti prin

mijloace protetice;
- Dinti inclusi, care nu mai au posibilitatea de a erupe in mod normal pe arcada
dentara;
- Dinti cu fracturi radiculare longitudinal;
- Dinti care au provocat complicatii infectioase perimaxilare severe precum
flegmoane, abcese, adenite supurate;
- Dinti izolati, ce sunt restanti la nivelul arcadei maxilare si impiedica aplicarea unei
proteze mobile corespunzatoare;
- Dinti cu gangrene complicate, care nu pot beneficia de tratament conservator
endodontic;
- Dinti supranumerari care produc tulburari functionale;
- Dinti implantati in procese tumorale maligne ce urmeaza a fi tratate prin radiatii
ionizante, in scopul prevenirii complicatiilor septic osoase sau premaxilare secundare;
- Dinti care genereaza tulburari severe de eruptie;
- Dinti mult extruzati, ce prezinta devieri importante ale axului de implantare,
impiedicand astfel aplicarea unui tratament protetic corect;
- Dinti care intretin procese patologice infectioase acute sau cornice sinuzale sau
ganglionare.

Contraindicatiile extractiei dentare

- Factori generali: afectiuni sanguine ale aparatului cardiovascular, afectiuni

hepatice, renale, endocrine, sindroamele hemoragipare, afectiuni reumatice, leucozele
acute.
- Factori locali: supuratiile perimaxilare de cauza odontala, sinuzitele acute maxilare
de cauza nazala.

Pregatiri preextractionale:

Pregatirea pacientului: La pacientii care prezinta deficiente organice, cu tulburari ce

pot fi agravate de extractia dentara, se impune tratamentul in prealabil al acestor
afectiuni. Pacientii trebuie pregatiti si din punct de vedere psihic, explicandu-le in acest
scop necesitatea exctractiei dentare, precum increderea pe care trebuie sa o aiba in
manevrele efectuate de medical stomatolog.

Pregatirea cavitatii bucale: Se va clati cavitatea orala cu ajutorul unei solutii slab
antiseptice, se va efectua indepartarea depozitelor moi de pe dinti si de pe mucoase cu
ajutorul tampoanelor imbibate in apa oxigenata, precum si efectuarea tehnicii de
detartraj supragingival, fie prin metoda manuala, fie ultrasonica sau sonica.
 Pozitia pacientului: Daca extractia dentara va fi efectuata la nivelul arcadei
superioare, atunci fotoliul dentar va fi ridicat cat mai sus, cu spatarul si tetiera inclinata
inapoi, astfel capul pacientului va fi intr-o usoara extensie.
Daca extractia dentara va fi efectuata la nivelul arcadei dentare inferioare, fotoliul se
va cobori, astfel capul pacientului ajungand la nivelul umarului operatorului.

Pregatirea si pozitia operatorului: Avand in vedere ca operatiunea este una

sangeranda, mainile medicului stomatolog vor trebui spalate foarte minutios. Protectia
operatorului se va efectua prin purtarea halatului, mastii si manusilor sterile. Pozitia
medicului va fi una care sa se apropie cat mai mult de natural, trupul fiind intr-o pozitie
cat mai dreapta, greutatea corpului fiind distribuita in mod egal pe ambele picioare.
Operatorul va ocupa intotdeauna o pozitie in fata si dreapta pacientului.

Desi majoritatea dintilor se extrag usor, uneori pot aparea situatii mai complicate ce
necesita o procedura mai elaborate – extractia dentara chirurgicala.

Extractia dentara chirurgicala reprezinta indepartarea dintilor neerupti sau erupti

partial, a dintilor erupti care sunt nerestaurabili sau au anatomie anormala, precum si a
resturilor dentare ramase blocate sub linia gingivala.

Cel mai frecvent, un dintre trebuie extras datorita unei traume, unei afectiuni dentare
sau a inghesuirilor dentare. Atunci cand un dinte nu poate fi restaurat printr-un
tratament stomatologic (odontal, endodontic, parodontal sau protetic) solutia o poate
reprezenta extractia (simpla sau chirurgicala).

Extractia chirurgicala poate fi si o abordare prudenta si mai conservatoare a

indepartarii unui dinte. Extractia simpla, cu clestele si elevatorul, necesita forte de
tractiune ce pot antrena si tesutul osos adiacent dintelui. Riscul pierderii de tesut osos
este eliminat prin interventia chirurgicala, in special prin sectionarea prealabila a dintelui
in cauza.

Extractia dentara chirurgicala include incizia la nivel gingival si crearea unui lambou
care sa permita o vizibilitate mai buna la nivelul locului de extractie, posibil si
sectionarea si indepartarea unei bucati de os, cat mai conservativ posibil, pentru a avea
acces la dinte sau restul dentar de extras. Cateodata este necesar ca dintele sa fie
sectionat in mai multe fragmente, pentru a putea fi indepartat, medicul alegand
procedura chirurgicala atunci cand prevede faptul ca extractia va necesita o forta de
tractiune suplimentara.

Printre situatiile ce impun extractia dentara se numara:

- Esuarea extractiei cu clestele dentar: daca dintele nu poate fi indepartat cu clestele,

medicul va decola un lambou de tesut gingival si o portiune de os, apoi va fragmenta
dintele si va indeparta cu usurinta fiecare fragment.
- Tesut osos foarte dens: apare destul de frecvent la pacientii in varsta si impune
dificultati destul de evidente deoarece osul este mai dens si mai putin elastic, prin
urmare va avea o rezistenta crescuta la deformarea necesara pentru extractia cu
clestele si elevatorul.
- Hipercementoza: situatie intalnita la pacientii in varsta: cementul s-a extins si s-a
depozitat excesiv, formand radacini voluminoase, dificil de extras.
- Radacini divergente sau cu varful incarligat. Prin extractia simpla exista riscul crescut
de fracturare a acestor radacini.
- Extinderea sinusului maxilar, astfel incat include si radacinile molarilor maxilari ridica
un risc mare de deschidere a sinusului maxilar.
- Distructii coronare : coroane cu leziuni carioase extinse subgingival, obturatii mari de
amalgam sau radacini restante.

Medicul va sutura mereu lamboul gingival, dupa ce in prealabil va fi curatat zona de

tesutul gingival, resturi de tesut dentar sau osos, va iriga cu substante antiseptice si va
netezi marginile osoase astfel incat vindecarea se va realiza corect.

Dupa realizarea unei extractii dentare chirurgicale medicul va prescrie frecvent un

tratament medicamentos adaptat fiecarui pacient in parte, tratament al carui rol este sa
reduca edemul postextractional, sa elimine riscul unei infectii, si sa reduca senzatia
dureroasa ce poate sa apara. Orice extractie dentara chirurgicala va necesita
anestezialoco-regionala astfel incat procedura se va realiza dupa o consultatie
completa ce va implica realizarea unei radiografii.