METODE DE PREGATIRE A FANULUI

După recoltare ierburile nu mai sintetizează sub-stanţele organice prin procesul de

fotosinteză, totuşi ele continuă să respire pe seama glucidelor solubile, peri-oadă in care se
inregistrează o primă pierdere. A doua parte a procesului de uscare durează două-trei zile, timp
in care au loc pierderi din cauza proceselor microbiologice şi acţiunilor mecanice din timpul
pregătirii fanului (intoarcerea brazdelor, stransul in căpiţe, balotatul, transportul etc).

Metode de uscare
Metodele de uscare care se practică sunt: pe sol, pe suporţi, prin balotare, ventilaţie cu aer
rece sau cald, deshidratare şi prin insilozare (semifanul).

Pregatire fânului pe sol

Este metoda clasica, cea mai larg raspândita în tara noastra, usor de executat, dar însotita de
pierderi mari, atât cantitative cât si de substante nutritive, datorita scuturarii frunzelor si inflorescentelor,
îndeosebi atunci când timpul este nevaforabil.
Dupa cosire plantele ramân sub forma de brazde 2-4 ore, interval în care are loc palirea, adica
scaderea umiditatii la 55-65%.
Pe timp favorabil, durata uscarii este de 2-3 zile , dar în regiuni si ani ploiosi acest interval este mult mai
lung, fiind necesare 2-3 întoarceri sau ravasirea brazdelor dupa ploi si refacerea acestora.

Pregatire fânului pe suporti

În regiunile cu ploi frecvente fânul nu poate fi uscat pe sol, întrucât durata de uscare este
prea lunga, pierderile de substanta nutritiva mari si exista pericolul ideal de compromitere totala
a productiei prin mucegaire. De aceea, masa verde cosita se ridica pe diferite dispozitive simple
de uscare, cum sunt: parii cu brate (prepelegii), caprele coliba si piramidele, garduri de lemn ori
suedez.
Masa vegetala de aseaza pe aceste dispozitive când este vestejita, neplouata si fara roua.
Încarcarea dispozitivelor începe de jos în sus, iar pentru usurarea apei din ploi, iarba se grebleaza
de sus în jos. Pentru 1 ha fânete sunt necesari: 300-900 pari cu brate, 25-30 capre piramidale, 10-
15 capre coliba si 80-100 m gard.

Pregătirea fanului prin balotare

Acest procedeu este foarte răspandit pe şesuri şi mai ales pentru fanul de lucernă.
Recoltarea fanului se face cu cositoare mecanică sau vindroverul, iar brazdele se intorc la şase-
opt ore, ca la pregătirea fanului la sol. Cand umiditatea scade la 30-35 la sută se execută
balotarea cu presa, iar baloţii se mai lasă pe camp două-trei zile. Baloţii se adună şi se
depozitează in şire, lăsandu-se canale de aerisire.

Pregatire fânului prin strivire

S-a constatat ca frunzele, desi contin mai multa apa decât tulpinile, se usuca mai repede,
datorita suprafetei de evaporare mai mare.
Pentru uniformizarea uscarii, la vindrover se poate monta un aparat de strivit, format din
doua valturi canelate de otel, care se învârtesc în sens invers si care preseaza puternic plantele,
storcând o parte din apa si marind suprafata de evaporare. În acest fel, fânul se usuca mai repede
si se evita uscarea mai puternica a frunzelor si scuturarea lor.

1
Uscarea prin folosirea substantelor sicative si conservante
Pentru a scurta durata de uscare a plantelor se folosesc anumite substante sicative cum
sunt: carbonatul de potasiu 14%, carbonatul de sodiu 11%, sau hidroxidul de sodiu 10 %, care se
aplica sub forma de solutie în cantitate de 200l/ha, cu ajutorul echipamentului de erbicidat
adaptat si montat pe vindrover.
Prin tratare cu substante sicative durata uscarii se reduce la jumatate iar pierderile datorita
respiratiei plantelor se micsoreaza mult.

Uscarea cu ajutorul curentilor de aer (prin ventilare)

Este o metoda, a carui principiu în actiunea curentilor de aer rece sau cald, împinti de un
ventilator în masa vegetala, asezata sub forma de sina, unde provoaca uscarea fânului în timp
scurt.
Desi necesita instalatii speciale si consum de energie, are avantaje de necontestat: se obtine
un fân de calitate superioara, uscat repede si la umbra, pierderile calitative sunt minime, permite
eliberarea terenului în scurt timp; se recomanda pentru conservarea productiei fânetelor cu
compozitie floristica foarte valoroasa, îndeosebi a celor temporare sau a culturilor pure de
leguminoase. Pentru aplicarea acestei metode este necesara o instalatie de ventilare compusa din:
ventilator, canal central de distributie, gratare de lemn si tuburi - dop.
Tuburile-dop se confectioneaza din scândura sau tabla, au lungimea de 2,5 m si diametrul
de 30 cm si sunt închise la ambele capete.
Uscarea prim ventilare cu aer rece nu da rezultate bune în zonele în care umiditatea
relativa a aerului este ridicata. În aceste zone se poate practica ventilarea cu aer cald, cu ajutorul
unei instalatii.
În cazul uscarii cu aer cald exista pericolul instalarii mucegaiurilor, de aceea timpul de
uscare nu trebuie sa depaseasca 3 zile.

Pregătirea semifanului
Pentru pregătirea semi-fanului cu 40-45 la sută umiditate, iarba se recoltează cu maşini
care fac strivirea acestuia, in acelaşi timp cu recoltatul. La 5-8 ore de la recoltat, cand umiditatea
ierbii a scăzut la 60 la sută se execută intoarcerea brazdelor, iar la umiditatea de 40-45 la sută se
realizează adunatul, tocatul şi transportul masei vegetale la locurile de depozitare, unde se
presează puternic cu tractoare pe şenile sau pe roţi. Această metodă se practică in verile cu
precipitaţii abundente şi cu ferestre scurte de timp favorabil.

Metode de pregatire si depozitare a fanului

Dupa cosit, masa verde, care are 70-80% umiditate, este supusa unui ansamblu de lucrari
de pregatire prin care umiditatea trebuie sa scada la 16% pentru fanul provenit din pajistile
semanate si maxim 17% pentru cel obtinut pe pajistile naturale. Uscarea trebuie facuta astfel
incat sa afecteze cat mai putin pierderile cantitative si calitative ale productiei de furaj. Uscarea
se poate face pe prepeleci, capre, garduri, uscare cu aer rece si cald.
Daca, din cauza conditiilor climatice fanul are umiditate mai mare decat cea de pastrare
(16-17%), depozitarea se poate face in amestec cu sare (5 kg/tona de fan) sau cu paie, in straturi
alternative de 10-20 cm paie si 50-60 cm fan. La depozitarea baloturilor cu umiditate mai mare
se asigura canale pentru circulatia aerului in interior.
Fanul se depoziteaza in aer liber, in sire (regiuni secetoase) si stoguri (regiuni umede) precum si
in adaposturi speciale (fanare). Sirele si stogurile se amplaseaza pe terenuri ridicate, uscate, pe

2
care se aseaza un strat de paie sau un postament de lemn (crengi) pentru a preveni deprecierea
fanului in contact cu solul.
Sirele se orienteaza paralel cu directia vanturilor dominante. In general, o sira are
inaltimea de 6-7 m, latimea de baza de 3-4 m, la umeri 5-6 m si lungimea de 15-20 m. Stogul are
diametrul la baza 3-4 m, la umeri 4-5 m si inaltimea de 5-6 m.
Stogurile, sirele si fanarele amplasate cat mai aproape de fermele de animale, se imprejmuiesc si
se iau toate masurile de prevenire si stingere a incendiilor, instalarea paratrasnetelor, precum si
alte masuri cu caracter general de protectie.
Fanul de buna calitate se foloseste in hrana animalelor in stare nepreparata iar la porci si la
pasari sub forma de faina.
Fanul vitaminic se prepara mai ales din lucerna, trifoi, sparceta. Acestea sunt recoltate in
momentul optim si numai pe timp frumos. Apoi sunt uscate pe suporti sau prin procedeul de
uscare artificiala. Se pastreaza in soproane inchise si intunecate. Se recomanda sub forma de fan
in hrana tineretului bovin, cabalin si ovin, a reproducatorilor masculi, iar sub forma de faina la
porci si pasari.
Faina de fan se prepara mai ales din lucerna si trifoi. Procesul tehnologic cuprinde
operatiunile de recoltare, tocare, deshidratatre (uscare), macinare, granulare (brichetare) si
ambalare (depozitare). Prin utilizarea fainii de fan in hrana animalelor se pot realiza economii
imortante de nutreturi concentrate.
Strânsul din brazdă, transportul şi aşezatul pe şire, pe suporţii sau pe platformele de uscare,
cât şi operaţia de definitivare a uscării trebuie făcute în timp util prin încadrarea în epoca optimă
de recoltare, pentru a reducere la minim pierderile şi pentru asigurarea unei uscări uniforme a
stratului de furaj.
Pentru definitivarea uscării fânului, aşezat pe platformele speciale de uscare, aerul rece sau
cald este trimis forţat prin masa de furaj, utilizând instalaţii speciale cu ventilatoare şi reţele de
canale pentru o repartizarea uniformă a aerului.

CONSTRUCŢIA ŞI FUNCŢIONAREA INSTALAŢIEI PENTRU VENTILAREA FÂNULUI

CU AER RECE SAU ÎNCĂLZIT ÎN PANOU SOLAR

Prepararea şi conservare furajelor cu ajutorul curenţilor de aer – este cea mai bună metodă
şi constă în uscarea forţată a plantelor cu ajutorul unui current de aer rece sau cald. Prin aceasta
metodă se elimina apa într-un timp foarte scurt şi pierderile de substanţe nutritive sunt mult
diminuate. Deşi instalaţiile nu sunt foarte costisitoare, ele amortizându-se prin evitarea
pierderilor cantitative şi calitative foarte repede, totuşi, datorită consumului mare de energie
convenţională sau combustibili fosili, metoda are o aplicabilitate limitată. Se recomandă
pregătirea prin aceste metode a fânului de leguminoase cultivate. Fânul astfel pregătit are cu
63 % mai multă proteină, cu 13 % mai multe grăsimi şi de 10 ori mai mult caroten decât fânul
uscat prin brazdă.
Se cunosc trei variante de uscare cu ajutorul curenţilor de aer:
- uscarea cu aer rece – conform acestei metode, iarba este lăsată să se usuce în brazde până
ajunge la umiditatea de 35-45 %, după care se transportă la instalaţii speciale de ventilare;
- uscarea cu aer cald – se face în cazul furajelor de mare valoare, metoda reducând considerabil
timpul de uscare. Când ventilarea se face cu aer încălzit la 40-50 grade C, ceea ce se realizează
prin punerea unui generator de căldură în faţa ventilatorului, se produce o uscare rapidă a
furajului; generatorul de căldură face să sporească consumul de energie;

3
-instalaţii de tip industrial în care uscarea se face la temperaturi de 700-1000 grade C, în încăperi
special şi în timp foarte scurt; în aceste instalaţii se usucă furajele verzi tocate, obţinându-se făina
de fân, care este de fapt un furaj concentrat.
Uscarea prim ventilare cu aer rece nu dă rezultate bune în zonele în care umiditatea relativă
a aerului este ridicată. În aceste zone se recomandă ventilarea cu aer cald, cu ajutorul unei
instalaţii speciale cu ventilatoare, generatoare de căldură şi reţele de canale. pentru o repartizarea
uniformă a aerului în masa de furaje.
Instalaţiile pentru uscarea fănului cu aer cald produs de generatoare de caldură bazate pe
consumul de energie convenţională: combustibili fosili, energia electrică sunt complexe, scumpe
şi greu de amortizat în fermele mici şi mijlocii din zonele defavorizate. De aceea, din necesitatea
reducerii consumului de energie convenţională, specialiştii au căutat soluţii pentru realizarea
unor instalaţiile de uscare a furajelor cu aer cald produs în instalaţii solare, geotermale sau prin
utilizarea biogazului, mai ales în cazul fermelor zootehnice care au în dotare instalaţii de
producere a acestuia. Prin aceste tehnologii se pot obţine economii importante de combustibil şi
energie electrică.

4
 BIBLIOGRAFIE

1. www.agrinet.ro
2. ,,Pregatirea fanului’’ – arhiva.lumeasatului.ro
3. www.gazetadeagricultura.info