PRAXIOLOGÍE s.f.

Ramură a științei care studiază structura generală a acțiunilor umane

și a condițiilor eficacității acestora.

PRAXIOLOGIE, stiinta actiunii sau stiinta despre actitatea rationala. Ea permite trecerea
de la domeniul reflectiei, al gindirii, la cel al actiunii cotidiene. P. tine seama de interrelatine dintre
actiune si subiecti. P. utilizeaza in terminologia sa notiuni ca metoda, actiune,scop, , productitate,
economicitate, eficienta etc. Acestea formeaza categoriile praxeologice dar, in acelasi timp, ele se
aplica si in alte domenii ; iar in marketing isi gasesc un loc bine justificat.

PRAXIOLOGIA, sau teoria actiunii eficiente, al carui scop este de a cerceta conditiile de
care depinde eficienta maxima, reprezinta în gândirea filozofica contemporana una din directiile de
cercetare cele mai apropiate de problemele concrete ale vietii sociale. Interesul discursului filozofic
actual pentru asemenea cercetare izvoraste îndeosebi din valoarea operationala si metodologica
pe care ea o are pentru toate compartimentele stiintei ce au preocupari de ordin aplicativ.
Ca disciplina teoretica, praxiologia este totodata metodologie, ea oferind instrumente
algoritmice pentru sporirea gradului de eficienta a actiunii. În obiectul praxiologiei, cercetarile
fundamentale vizeaza scopuri aplicative.
Ca teorie generala a actiunii eficiente, praxiologia este o stiinta multidisciplinara, cumulând
cunostinte din toate celelalte stiinte.

PRAXIOLOGIC – referitor la praxilogie.