Digitally signed by Library

TUM
Reason: I attest to the
UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI
accuracy and integrity of
this document

Arhitectura spațiului interior I

STILURI ISTORICE DE INTERIOR

INDICAȚII METODICE

Chişinău
2018
0 
 
 

UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI

FACULTATEA URBANISM ŞI ARHITECTURĂ

DEPARTAMENTUL ARHITECTURĂ

Arhitectura spațiului interior I

STILURI ISTORICE DE INTERIOR

INDICAȚII METODICE

Chişinău
Editura “Tehnica-UTM”
2018

1 
 
 

CZU 72.03.035(076.5)
M 95
Publicaţia Arhitectura spațiului interior I. Stiluri istorice de interior este
elaborată şi destinată studenţilor specilității 0731.1 Arhitectura, orientată la formarea
profesională și creativă de viitorilor arhitecți. Indicația metodică cuprinde informații
teoretice și vizualizări despre estetica stilistică de interior. Lucrarea este suport didactic
care prezintă rezolvarea arhitecturii spațiului de interior după stil, perioadă,
expresivitate stilistică, zonare, finisaje pereți și pardoseli, culori și ornamentație,
mobilier, accesorii ș.a.
Indicațiile metodice sunt îndreptate spre necesitățile exigente pentru spațiile
locative și sociale ale unei societăți aflate în plin avânt al evoluției sale.

Autor: conf.univ., dr.art. Angela MUNTEANU

Redactor responsabil: conf.univ., dr.arh. Aurelia CARPOV
Recenzent: conf.univ., dr.arh. Aurelia CARPOV

“ Arhitectura este o artă, un fenomen emoţional, în afara problemelor de construcţie şi

dincolo de ele.”
/ Le Corbusier /

DESCRIEREA CIP A CAMEREI NAȚIONALE A CĂRȚII

Munteanu, Angela.
Arhitectura spaţiului interior I. Stiluri istorice de interior : Indicaţii metodice
/ Angela Munteanu; Univ. Tehn. a Moldovei, Fac. Urbanism şi Arhitectură, Dep.
Arhitectură. – Chişinău: Tehnica-UTM, 2018. – 36 p. : fig.
Aut. este indicat pe vs. f. de tit. – Bibliogr.: p. 35 (18 tit.). – 50 ex.
ISBN 978-9975-45-525-1.
72.03.035(076.5)
M 95

Redactor: E. Gheorghișteanu
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
Bun de tipar 23.02.2018 Formatul hârtiei 60x84 1/8
Hârtie ofset. Tipar RISO Tirajul 50 ex.
Coli de tipar 4,5 Comanda nr. 17
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
UTM, 2004, Chişinău, bd. Ştefan cel Mare și Sfânt, 168
Editura «Tehnica-UTM»
2045, Chişinău, str. Studenţilor 9/9
ISBN 978-9975-45-525-1. © UTM, 2018

2 
 
 

1. INTRODUCERE ÎN DISCIPLINĂ

1.1. Apariție și dezvoltare

Din cele mai vechi timpuri omul își căuta adăposturi create de natură, un refugiu
în faţa intemperiilor. Din perioada străveche a societății umane locuințele omenești
erau simple peşteri în care se adăposteau de ploaie şi vânt. În acele locuințe rupestre își
organizau unele zone – pentru pregătirea și servirea mesei, zona de somn cu patul
pentru toată familia ș.a. Acele adăposturi timp de multe perioade istorice se modifică,
ajungând la cele spectaculoase din secolul al XXI-lea.

Omul a căutat mereu să-şi sporească confortul construindu-şi adăposturi nu doar

pentru a locui, ci şi pentru a trăi. În prezent, casa nu oferă doar refugiu în faţa
intemperiilor, ci îndeplineşte şi alte multe funcții. Locuința, apartament sau casă
particulară, este mediul confortabil pentru familie, care asigură confortul psihic şi
mental. Din punct de vedere statistic se observă o necesitate pentru designul de interior-
Arnitectura spațiului interior, care face legătura între locuinţă şi starea de sănătate a
familiei, a societății.

 Arhitectura spaţiului de interior

Arhitectura spațiului de interior vizează planificarea spaţiilor din incinta

construcţiilor. Noţiunea de design de interior se atestă din anul 1830, când arhitectura
a intrat sub sfera politicului, iar alegerea stilului a devenit o opţiune ideologică.

Persoana competentă pentru această funcţie este designerul de interior.

Designerul în decorarea interiorului trebuie să coopereze cu un şir de elemente pentru
a crea un ansamblu plăcut, folosind pardoseli şi finisaje pentru pereţi, piese de mobilier,
materiale textile, surse de iluminat, elemente decorative (obiecte de artizanat, de artă
etc).
 Necesitatea amenajării unui spațiu de interior
Arhitectura spațiului interior este compartimentul ce se ocupă de studierea și
aplicarea stilurilor de design interior: stiluri istorice, etnice, moderne și contemporane,
zonarea și amenajarea multifuncțională a arhitecturii spațiilor locative și sociale cu
finisaje pentru pereți și pardoseli, culori, mobilier, accesorii ș.a.
Arhitectura de interior este studiată ca un produs al progresului științific al
secolelor XX-XXI-lea, cu valori estetice noi, generate de materialele și tehnologiile
moderne, îndreptate spre necesitățile exigente pentru spațiile locative și sociale ale unei
societăți aflate în plin avânt al evoluției sale.
Arhitectura de interior, sau decorarea de interior, este o activitate compusă din
două activități: proiectarea de interior (plan de interior, releveu, concept) și

3 
 
 

amenajarea interiorului (realizarea planului prin umplerea spațiilor sau reîmpărțirea

acestora pe functionalități), (fig.1.1). Acesta nu este un scop în sine ci un mijloc pentru
a obține efecte speciale în locuința ta.

Fig. 1.1. Elaborarea unui proiect de interior

1.2. Specificul disciplinei - arhitectura spațiului de interior

Designul de interior a fost inițial o ramură a arhitecturii, dar care a căpătat
statutul de disciplină de sine stătătoare întru îmbunătățirea condițiilor de viață prin
crearea unui ambient ce îmbină atât principii estetice, ergonomice și de antropologie
ce cresc funcționalitatea și calitatea spațiilor interioare.
Cel mai important rol îl joacă designerul, care este responsabil pentru crearea
unui mediu personalizat în zonele în care omul trăieste, aplicându-și cunoştinţele şi
competenţele sale de proiectare după ce a facut o analiză de personalitate a clienţilor
săi.
 Ce este stilul
Stilul este arta de exprimare a ideilor şi sentimentelor într-o formă aleasă,
personală, un mod de manifestare exterioară a ceea ce suntem în interior, o extensie a
personalităţii noastre. Este ansamblul particularităţilor specifice de manifestare a unui
individ, felul nostru de a fi, de a acţiona şi de a ne comporta. Dar oare este ceva cu care
ne naştem, ceva cu care ne deprindem pe parscurs, este ceva concret, realizabil sau
trebuie să urmăm nişte instrucţiuni pentru a avea stil ? Unii vor răspunde da, alţii – nu.
Se poate discuta mult asupra acestui aspect, dar fără îndoială veţi fi de acord cu mine
că în primul rând trebuie să fim siguri că îl avem şi apoi să fim siguri că ni-l păstrăm.

4 
 
 

 Ce este stilul decorativ

Stilul în design interior poate ţine de multe lucruri, dar în general se rezumă
la capacitatea de a crea un interior de bun gust, armonios, echilibrat, confortabil,
practic, estetic, unitar, adică, impresionant şi memorabil. Stilul în design, ca şi
stilul arhitectural, este un concept vast, destul de complicat de definit.
Nici nu vă închipuiţi câte “tipuri” de stiluri există. Stilurile decorative au un set de
parametri, o formulă a lor, dacă vreţi, care le dă contur. Se pot distinge stiluri în funcţie
de ţară, de epocă, în funcţie de anumite epoci din istoria unei ţări, de locul de baştină,
în funcţie de arhitectura specifică a unei anumite ţări (regiuni) sau a unei anumite epoci,
în funcţie de tehnologia vremii respective sau chiar un mix între toate acestea.

 Categoriile designului de interior

1) designul rezidenţial se ocupă de decorul interioarelor caselor şi locuinţelor
locative;
2) designul nonrezidenţial vizează interioarele clădirilor publice.
Designerul trebuie să cunoască stilurile arhitecturale de interior dar şi de
exterior, care pot fi la fel sau diferite prin asociere.

 Constituirea stilului
Stil este totalitatea procedeelor de exprimare și reprezentare a unui ansamblu de
mijloace artistice și materiale folosite într-un domeniu de activitate în diferite perioade
de timp a unui popor, societate etc.
 Stil în arhitectura de interior este combinarea elementelor de
construcţie şi decor în obţinerea unei armonii în interior.
 Stiluri de interior - categorii:
Stiluri istorice (retro);
Stiluri etnice (stilul unui popor, naţiune);
Stiluri moderne, contemporane.
 Structura creării unui stil de interior:
a) reconstruirea stilului - redarea exactă muzeistică a stilului;
b) stilizarea- accentul stilului, decorarea;
c) eclectica- legătura armonioasă a elementelor din diferite stiluri.

Alături de elementele cu estetică fabuloasă, aflându-se într-o permanență căutare

de nou și inovativ, îmbinând permanent funcționalul și frumosul, arhitecții-designeri
de interior vor reuși să realizeze cele mai reușite proiecte de amenajare interioară, gata
să răspundă pozitiv și celor mai înalte standarde de pragmatism, și celor mai rafinate
gusturi.

5 
 
 

Combinația perfectă între structură logică și spiritul artistic se va reflecta în

rezultatele fabuloase în realizarea proiectelor de amenajare interioară dacă se vor
respecta șase reguli universale care trebuie respectate întotdeauna în designul interior.
1. În orice cameră trebuie ales unul sau două puncte centrale, de interes, înainte a
începe decorarea. Acesta poate fi orice element mare din camera care atrage
atenția. Zona canapelei cu o masuță deosebită în mijloc poate deveni un punct central.
Alegerea unui punct central ajută camera să nu devină prea aglomerată, din moment ce
toate elementele în plus vor atrage atenția asupra lor.
2. Proporțiile trebuie luate în calcul atunci când luăm în considerare mărimea
unor obiecte în legătură cu alte obiecte din cameră. De exemplu, o piesă foarte mare
cum este pianul, amplasat lângă o canapea imensă, ar arăta disproporționate într-o
cameră mică.
3. Echilibrul. Există două tipuri de echilibru vizual: simetic și asimetric.
De exemplu, pe masa din cameră poți plasa două lumânări, câte una la marginile ei.
Acesta este un echilibru simetric. Cele două lumânări reprezintă imaginea din oglindă
una pentru cealaltă. Echilibrul asimetric este realizat atunci când două obiecte diferite
sunt plasate simetric. De exemplu, folosind aceeași masă, poți plasa o lumânare într-
un capăt și o vază subțire și lungă în celălalt capăt. Amândouă sunt plasate simetric,
una față de cealaltă, dar nu reprezintă imaginea din oglindă. Cu toate acestea, mărimea
și locul în care sunt plasate vor echilibra spațiul.
4. Contrastul aduce elementul surpriză din cameră. În timp ce piesele de mobilier
trebuie să fie toate din același stil, accesoriile pot introduce diverse accente de culoare
sau forme care să contrasteze cu restul camerei.
5. Ritmul se referă la repetiția vizuală din cameră. Camera are nevoie de contrast
ca să fie surprinzătoare, dar are nevoie și de elemente asemănătoare care se repetă.
Ritmul poate fi realizat folosind aceleași imprimeuri sau culori în diverse locuri din
cameră. De exemplu, culoarea albastrului veiozei se poate regăsi în pernuțele de pe
canapea.
6. Armonia este realizată când toate elementele de decorațiuni interioare se
potrivesc perfect. Elementele folosite în cameră trebuie sa fie adaptate din punct de
vedere al dimensiunii, al interesului vizual prin contrast, fără să uităm de ritmul
camerei. Accesoriile trebuie sa fie într-un perfect echilibru, oriunde le-ai amplasa.

6 
 
 

2. STILURI ISTORICE

2.1. Stilul EGIPTEAN în amenajarea de interior

Arta egipteană antică este remarcabilă în primul rând pentru operele cu caracter
sacru: temple, monumente funerare-piramide, palate etc. Palatele, templele dar şi
casele particulare planificate de arhitecţi erau construite din piatră sau
din cărămizi arse, dar şi din granit - la consturcţiile sacre.

Fig. 2.1. Construcții civile egiptene etajate Fig. 2.2. Curte interioară egipteană
7 
 
 

Construcţiile locative (de nivel jos sau etajate) la egipteni prezentau interioare
cu diverse spaţii: sala de primire, întâlnire a oaspeţilor şi petreceri, bucătărie, dormitor,
depozite pentru alimente, subsoluri pentru păstrarea produselor (fig. 2.1, 2.2).
Ansamblurile arhitectonice civile se completează cu parcuri și grădini, bazine și
pavilioane înconjurate de galerii.
Interioarele sunt împodobite cu coloane egiptene (fig. 2.3, 2.4), statui, sculpturi
în relief, picturi murale sau desen gravat și pardoseli din piatră viu colorate, pe care se
amplasa puțin mobilier.
Coloana egipteană la capitel are forma florii de lotus, palmier sau putea fi
terminată cu o abacă, clopot răsturnat sau cap de zeiţă, fisul capitelului fasciculat sau
neted se decorează cu desen săpat în culori (fig. 2.5).

Fig. 2.3, 2.4. Templu și interior egiptean, decorate cu coloane egiptene

Fig. 2.5. Coloane egiptene

8 
 
 

Decorul interioarelor egiptene este format dintr-un covor de desen care se întinde
pe toată suprafaţa peretelui sau şi pe tavan, cu scene din viaţa cotidiană, ceremonială
şi funerară a faraonilor, cu semne magice şi ieroglife viu colorate.
Mobilierul are formă masivă şi rigidă, cu linii simple și suprafețe drepte. Decorul
pieselor de mobilier – ornamente gravate, sculptate, incrustate sau pictate, pe
suprafețele obiectelor de mobilă. Obiectele de şezut şi odihnă – scaunul, tronul, patul,
lada – erau acoperite cu tapiţerii luxoase, viu colorate, piei de animale.

Fig. 2.6. Mobilier în stil Egiptean

Lipsa lemnului în zonă a necesitat aducerea acestuia din alte părți, fapt ce a
determinat numărul relativ redus al obiectelor de mobilă (fig. 2.6, 2.7, 2.8). Materialul
lemnons era din: tisa, cedru, sicomor și măslin.

Fig. 2.7. Interior Egiptean completat cu piese de mobilier

9 
 
 

Fig. 2.8. Interior contemporan amenajat în stil Egiptean

2.2. Stilul CLASIC în amenajarea de interior

10 
 
 

Stilul Clasic îmbină în sine arta Greciei antice și arta Romei antice. Stilul Clasic
va avea o popularitate mare şi în viitor, va sta la baza mai multor stiluri de interior.
Arhitectura se completează cu construcţii noi: temple, bazilici, teatre, băi publice,
apeducte, toate au creat şi condiţii mai confortabile pentru populaţie.
În arhitectura de exterior şi interior se introduce orderul grecesc - doric, ionic,
corintic; romantic - toscan, compozit, tavan cu scurgere din două părţi, dar şi bolta
rotundă, arcul semirotund. Pentru interioarele clasice la fel sunt caracteristice
coloanele şi colonadele, arcele, nişele, pilaştrii, şemineu pe centru, candelabru mare la
centru, muluri din ghips, sculpturi ale zeităţilor, conducătorilor remarcabili, filosofi,
sculpturi care au pus bazele canonice pentru figura feminină şi masculină, actuale până
în zilele noastre.
Stilul Clasic de interior se caracterizează în primul rând prin plan dreptunghiular,
armonie, claritate, simetrie şi perfecţiune a formei. Construcţiile rezidenţiale: case
particulare (1-2 etaje) cu curte interioară dar şi case pentru închiriat cu apeducte şi
instalaţii sanitare (fig. 2.9). Încăperile clasice sunt spaţioase, luminoase datorită
nuanțelor deschise, venite din paleta greacă a materialelor folosite: piatră, marmură,
lemn, bronz, fildeş, dar și de culori preluate din coloristica greacă de bej, gri, negru,
roşu, galben, galben-pal ş.a.

Fig. 2.9. Casă particulară clasică

Totul e finisat în nuanțe de alb, de la tavanul cu grinzi, panouri în relief din ghips
pe pereţi, completate cu picturi murale colorate (compoziţii mitologice), coloane şi
11 
 
 

vaze de dimensiuni mari (fig. 2.10, 2.11, 2.12). De la romani se preiau culorile
puternice de albastru, roşu, negru şi maro, nuanţele naturale ale lemnului, creând astfel
un sentiment de echilibru și proporţionalitate în spaţiul de locuit.

Fig. 2.10. Interior contemporan amenajat în stil Clasic

Forma obiectelor de mobilier este oficială și masivă, greoaie şi rigidă, cu

influenţă egipteană, pe când mobilierul familial are forme mai fine, mai comode şi
elegante. Materialul lemnons folosit este: stejar, cedru, măslin, arţar, abanos, cireş,
mahon, visin, mesteacăn, nuc etc.
Majoritatea obiectelor de mobilier sunt pentru odihnă şi şezut: scaunul și fotoliul,
băncile şi canapelele, masa pentru servirea bucatelor şi pentru gătit, păstrarea
obiectelor, lada, mai nou dulapul.
Scaunul clasic are spătarul în formă arcuită, picioarele se termină în labă de leu
sau prin forma arcuită, partea de şezut este acoperită cu blănuri, tapiţerii luxose sau
perne moi.
Masa de gătit, de scris, de păstrare a obiectelor preţioase este formată dintr-o
tăblie dreptunghiulară cu patru sau trei picoare, masive, executate din lemn sau
marmură. S-au mai realizat şi mese mai mici, rotunde şi pătrate, unele având picioare
pliante, cele cu trei picioare se numesc trapeză, dar cu un picior masiv central ce
numesc ghiridon (fig. 2.11).
Tabureta este cu picioare drepte sau încrucişate aşa ca și la egipteni. Finisajele
mobilierului sunt realizate prin vopsire şi lustruire, acoperite cu blănuri, pernuțe ș.a.

12 
 
 

Fig. 2.11. Piese de mobilier Clasic

Fig. 2.12. Interior amenajat în stil Clasic

2.3. Stilul BIZANTIN, ROMANIC în amenajarea de interior

Evul mediu, arta bizantină – stilul Bizantin sec. V-X. Arta bizantină este o artă
religioasă, devenind arta tuturor popoarelor Europei Orientale, care au primit de la
13 
 
 

Bizanț, odată cu creștinismul, ritul ortodox. Accentul principal se pune pe edificiile de

cult cu decorațiuni mai deosebite acestei perioade : incrustații cu motive vegetale,
frunze și flori, dar și motive stilizate, precum și mozaicuri (fig. 2.13).

Fig. 2.13. Interior bizantin de cult

Arta romanică – stilul Romanic sec. X-XII. În această perioadă construcțiile

arhitectonice au rol de cetate-castel, înconjurat de fortificații pentru apărare unde
populația se adăpostea. Castelele nobililor, fiind şi fortărețe în caz de atac, asigurau
locuinţa seniorilor feudali, a slugilor. Așezate pe înălţimi, construite din blocuri de
piatră, erau înconjurate de ziduri groase şi înalte, fiind prevăzute cu turn de strajă şi
turnuri de apărare. Erau înconjurate de şanţuri cu apă, traversarea peste care se făcea
cu ajutorul podurilor mobile (fig. 2.14).

Fig. 2.14. Cetate - castel medieval

14 
 
 

Castelul era construcţia reprezentativă a epocii, exprimând autoritatea feudalului

asupra teritoriului care îi aparţinea. Elementul central al castelului era donjonul, care
avea înfaţişarea unui turn înalt, cu intrarea plasată mai sus de sol şi cu ferestre mici şi
înguste având funcţia ultimei retrageri în caz de atac.
Interioarele stilului Romanic se caracterizează prin proporții uriașe, masive,
greoaie și foarte simple. Interioarele erau lipsite de decorațiuni bogate, eleganță,
deoarece erau parte componentă a cetății. Pereții, foarte groși, erau construiți din piatră
sau lut ars, fără finisaje, doar în unele cazuri văruiți, cu geamuri mici, puţine şi înguste,
de forme drepte sau arcuite, uneori cu vitralii. Astfel de interioare întunecate, reci şi
insalubre, iluminate cu făclii, provocau mai mult frică, decât confort (fig. 2.15).
Stilul Romanic aduce elemente noi : arcuri semirotunde, stâlpi groși - coloane
cu capitel în formă de cub, cu muchiile rotunjite în partea de jos, elementele
arhitectonice de interior erau simple, drepte, fără prelucrări mai deosebite ( fig. 2.16).
Capitelurile romanice se completează cu elemente ornamentale: vegetale, zoomorfe și
antropomorfe.

Fig. 2.15. Interior amenajat în stil Romanic

15 
 
 

Fig. 2.16. Modele de capiteluri romanice

Interioarele mari erau completate cu puţine piese de mobilier, zonele separate

prin stofe mari, tapițerii. Pereții la fel se acopereau cu tapiserii cu imprimeuri atârnate
în cuie. Goblenurile, sau uneori picturile murale, decorau pereții dar aveau și scopul de
a face creştinismul mai uşor de înţeles şi de a-i familiariza pe profani cu conţinutul
biblic.
Tavanul - din piatră, semirotund sau drept, susținut de bârne – grinzi,
neprelucrate sau rareori cu incrustații, cu un candelabru din metal la centru.
Podeaua pavată cu teracotă în formă de şah, piatră sau acoperită cu scânduri din
lemn se acoperea cu mici covorașe prelucrate manual sau blănuri de animale.
Piesele de mobilier, masive și puțin comode, erau ferecate în metal cu desen
simplist caracteristic perioadei. Materialul folosit la constructia mobilierului era piatra
şi lemnul de esenţă tare – stejarul, rezistent la umezeală (fig. 2.17).

Fig. 2.17. Piese de mobilier în stil Romanic

16 
 
 

Pentru asamblarea mobilierului se foloseau balamale masive din fier forjat, cuie
decorative aplicate, acestea fiind o caracteristică a stilului în decorul mobilierului.
În decorul interiorului este prezent și șemineul mare din piatră, cu o policioară
masivă din piatră sau lemn pe care se plasează candelabre și lumânări, cupe pentru vin
sau păsări împăiate. Un alt accent al stilului Romanic este patul masiv din lemn cu
baldachin. Patul cu tăblii înalte la cele două capete şi uneori o tăblie laterală către
perete, pentru izolarea răcelii ce venea de la zidurile reci (fig. 2.18).

Fig.2.18. Interior Romanic cu pat cu baldachin, goblen cu scenă biblică

2.4. Stilul GOTIC în amenajarea de interior

Arta gotică - stilul Gotic în amenajarea spațiului de interior, secolele al XII-XV-

lea. Stilul Gotic se distinge prin următoarele caracteristici generale: a) edificiile sunt
de dimensiuni mult mai mari și cu interioare spațioase, față de stilul Romanic;
b) zidurile masive din stilul Romanic sunt înlocuite cu ziduri mai subţiri și înalte;
d) elementul nou şi specific stilului Gotic este arcul frânt, ascuțit, ogival şi bolta
ogivală; f) ferestrele sunt foarte numeroase, largi şi înalte, care se termină în formă de
rozetă (simbolul Maicii Domnului) sau de flacără, împărţite longitudinal prin colonete,
decorate cu vitralii multicolore asigurând interiorul cu multă lumină.

17 
 
 

Pentru construcţie se foloseşte piatra brută, marmură fără luciu, dar şi cărămizi
arse. Totuşi interioarele gotice de forme masive sunt mai puţin comode de locuit.
Interioarele locative dispuneau de mai multe spații sau zone învecinate: bucătărie,
dormitor, sufragerie, cameră de zi, de primire, spații de depozitare.
Se păstrează forma dreptunghiulară a încăperii cu șemineu mare la un perete cu
o policioară decorată cu profilul unui edificiu gotic, acoperind căile de evacuare a
fumului. Arcul frânt este present în decorul formei geamului, tavanului, pieselor de
mobilier, candelabrului etc. Pereții sunt acoperiți cu picturi murale și cu motive
vegetale, evidențiate cu contur auriu sau covoare-goblene (compoziţii religioase), care
aveau scopul să familiarizeze populația analfabetă cu creștinismul. Pereţii pe perimetru
sunt completaţi cu decor ramificat de incrustaţii, mai încărcat spre tavanul din lemn de
esenţă tare de culori întunecate. În partea de jos peretele este lambrisat cu panouri din
lemn, la suprafaţă sculptat cu forme ogivale (fig. 2.19).

Fig. 2.19. Interior decorat în stil Gotic

Ornamentaţia stilului gotic este formată din acantul gotic, cu desen şi relief
sculptate foarte original, cu nişte umflături la mijlocul loburilor și cu linie de mişcare
ondulată şi neregulată.

18 
 
 

Ornamental treflă - o frunză cu 3 foi rotunde, ovale sau ascuţite, înscrisă de

obicei într-un triunghi echilateral. Ornamentul crochete – specific gotic, este format
dintr-un grupaj din 3-4 frunze de viță de vie, frunze de acant. Rozetele gotice sunt
alcătuite din arcuri semirotunde, câmpul lor fiind împodobit cu o combinaţie de arcuri
ogivale. Astfel aceste motive ornamentale decoreză grilajul geamului, balustradele
scărilor, exteriorul edificiilor, piesele de mobilier, șemineul, lambrisajul pereților ș.a
(fig. 2.20, 2.21).

Fig. 2.20. Grilajul care decorează geamul, balustrada scării

Fig. 2.21. Tipuri de ornamente aplicate pe mobilier, decor interior

Paleta coloristică este mai luminoasă, dar persistă și tonuri închise. Decorul,
conturat cu auriu și vitraliile din geamuri, creează o atmosferă veselă în interior. Toate
elementele din interioarele gotice poartă amprenta arcului ogival la decor, mobilier,
tapițerii, construcția mobilierului, lambrisajului, șemineului etc.

19 
 
 

2.5 Stilul RENASCENTIST în amenajarea de interior

Perioada de manifestare prin stilulul Renaștere în interior s-a conturat și

manifestat în secolele XV-XVI. Perioada de dezvoltare a artelor și științelor, inspirată
din arta antică clasică greacă și romană,este marea renaștere.
Interioarele renascentiste se caracterizează prin echilibrare, ordonare, logică și
simetrie. Iar arhitectura interiorului este completată cu elemente: arce, nișe, sculpturi,
frontoane antice amplasate deasupra geamului, ușii, scări din marmură de diferite
nuanțe, coloane, tavane înalte arcuite, fresce ale maieștrilor perioadei – Michelangello,
Rafael ș.a.
Interioarele Renascentiste prezentau camere mari, spațioase cu tavane înalte,
arcuite, decorate cu muluri din ghips (stucături) de culoare albă curată, marmură
adevărată sau falsă, completate cu picturi murale sau labrisaj prelucrat prin tehnica de
intarsie și marchetărie, implementată de către arhitecți și designeri de interior.
Fresca, pictura murală se execută prin tehnica trompe-l'oeil, din franceză se
traduce a produce senzația picturii tridimensionale, ce reprezenta compoziții cu
coloane și frontoane, arce, figuri ale sfinților (Rafaello Sanzio, Școala de la Atena),
personajelor mitologice etc (fig. 2.22).

Fig. 2.22. Amenajare interioară Renascentistă

În interioare se folosesc puține piese de mobilier dulapuri, bufete, lăzi casone

(mobilă de forma unei lăzi, împodobită cu sculpturi în lemn sau cu picturi, folosită
pentru păstrarea obiectelor de îmbrăcăminte), piciorul formează sculptura labei de leu,
scaune, bănci, mese cu tăblii de forme dreptunghiulare sau rotunde, groase ca volum,
20 
 
 

decorate bogat cu incrustații sau metale scumpe (teh. marchetărie, intarsie); picioarele
acestora sunt socluri masive, joase și sculptate, se termină în forma labei de leu
(fig. 2.23).

Fig. 2.23. Mobilier în stil Renascentist

Ferestrele aveau o pantă mare și erau de dimensiuni mari ce porneau de la podea

și se terminau într-un arc rotund ori formă dreaptă decorată cu un fronton antic, astfel
se decora și ușa. Pentru decorul ferestrelor, baldachinul patului și alte huse se foloseau
pânze scumpe precum mătase, damasc, brocart etc (fig. 2.24). Șemineele completau
interioarele de forme drepte decorate cu mului sau pilaștri și sculpturi din marmură, ce
acopereau țeava de evacuare a fumului.

Fig. 2.24. Interior contemporan amenajat în stil Renascentist

21 
 
 

Un aport mare în dezvoltarea și amprenta stilului renascentist îi aparține

arhitectului italian Andreia Palladio (1505-1580). Lucrările sale de referință sunt
lucrate într-o paletă mai pastilată atât pentru interior cât și exterior. Palladio introduce
conceptul de casă părticulară la țară - vila.
Acestui stil îi sunt proprii paletele coloristice de la pale și luminoase la cele
închise și mohorâte până la cele vibrante și saturate. Iar culorile dominante sunt galben,
albastru, roșu și nuanțele acestora.
Podeaua se pavează cu gresie sau faianță italiană în desen geometric sau mozaic
(forme circulare), sau parchet cu ornamente. Ornamentele aplicate în interioarele
renascentiste reprezintă scene istorice, legende sau evenimente ale antichitătii,
cariatide, telamoni (erou grec), himere și grifoni, acanturi, festoane, frunze cordiforme
etc.

2.6 Stilul BAROC (georgian timpuriu, colonial american) în amenajarea

de interior
Stilul Baroc s-a dezvoltat în secolele XVII-XVIII și este caracterizat prin
ornamentație excesivă, neregularitate a liniilor și prin monumentalitate a construcțiilor
ca fiind un stil de curte, stil regal, stil al palatelor.
Păstrând tendințele lui Andreia Palladio, stilul baroc se manifestă cu o
ornamentație grandioasă, cu o somptuoasă paletă sclipitoare de auriu şi argintiu,
cristale și nuanțe de maro, verde, roșu-vişiniu și albastru.

Fig. 2.25. Elemente definitorii în stilul Baroc – voluta, blazonul, cormișa, firidele

22 
 
 

Decorațiunile cu muluri aurite se aplică la decorul tavanului, ferestrelor, ușilor,

pe pereți formând panouri ornamentale. Forma elementelor arhitecturale ale volutei,
blazoanelor, cartușului, consolei sunt niște elemente semnificative ale stilului atât
pentru exterior cât și a oformărilor de interior (fig. 2.25).
Pereții sunt acoperiți cu tapet scămoșat cu fibre țesute prin el, frescă sau tapete
pictate în tehnica trompe l’oeil, cu tapiserii, care sunt pânze cu imprimeuri, mătase de
calitate superioară înflorată cu fire de aur sau argint, cu ornament al frunzii de acant.
O tehnică de împodobire pentru pereți poate fi lambrisarea cu lemn de esență tare la
nivelul dadoului, iar sus – tapet sau pictură, panouri cu muluri şi ornamentaţii din
muluri aurite, multe oglinzi-blazoane (fig. 2.26).

Fig. 2.26. Interior împodobit în stil Baroc

Piesele de mobilier: masa de birou, comoda cu oglindă în ramă reliefată-blazon,

consola, secreterul, vitrina, toate au formă bombată, arcuită, din lemn de esență tare cu
căptuşală, acoperită cu tapițerii din damasc sau brocart.
Tăbliile mesei sunt din lemn sau marmură, cu finisaje sculptate în cap de berbec,
leu, figurine feminine, iar piciorul are formă în linie curbantă, serpantină, jos
terminându-se în formă rotunjită sau labă de leu ce simbolizează dominaţie. Se
păstrează tehnica de intarsie și marchetărie de prelucrare a lemnului (fig. 2.27).
Șemineul de dimensini mai mici se decorează cu cornișe din gips sau marmură,
cu o policioară lată pe care se așază candelabre din bronz, ceasuri, sculpturi ș.a.

23 
 
 

Tavanul este decorat cu picturi înconjurate de muluri aurite, panouri din lemn
încrustate.

Fig. 2.27. Mobilier în stil Baroc: oglindă și comodă

Podeaua este acoperită cu parchet lăcuit sau marmură, decorată cu ornamente

simetrice.
Ca o reacție a stilului exceselor arhitecturale și decorative din această perioadă
apar mai multe manifestări ale stilului baroc – georgian (Anglia), colonial american
(America).
Stilul Georgian este o replică a Barocului, care s-a dezvoltat în Marea Britanie
în timpul guvernării a patru regi cu numele de George, perioadă în care s-au impus
clădirile din cărămidă.
În stilul Georgian se preia modelul Barocului clasic, iar formele fitingurilor
arhitecturale sunt mai reduse, precum și mobilierul este mai puțin și rudimentar,
decorat cu chinoserii, materiale mai simple și lemn de esențe moi care se vopsește.
Decorațiunile din interioare se fac după principii bine stabilite, logice, care urmăresc
echilibrul estetic și functional (fig. 2.28).

Fig. 2.28. Interioare specifice amenajării în stil Georgian timpuriu

24 
 
 

Lambrisiul era amplasat pe tot peretele sau parțial, lemnul se vopsește pe

întinderea fibrelor, oferindu-i o naturalețe și splendoare în mai multe nuanţe,
suprafețele nelambrisate se zugrăveau cu aceeași nuanță sau cu un ton mai deschis ori
închis, creându-se o unicitate în interior.
Interioarele stilului Georgian sunt completate cu şemineu din marmură falsă, cu
tablouri în rame bogate, piese de mobilier solide de forme simpliste a liniei ondulate,
cu geamuri multe. Podelele au finisaje din lemn de scândură lată șlefuită și lăcuită,
parchet, acoperite cu mici covorașe. Interioarele etajate găzduiesc scări cu balustradă -
pilaştri în formă răsucită din lemn de esentă tare, iar scaunele cu spătar patrulater au
element vegetal stilizat pe mijloc.
Stilul Colonial American la fel este o reproducere Baroc dar cu materiale mai
ieftine și accesibile. Materialul lemnos prezent în teritoriu și schelăriile din cherestea
proprii caselor coloniale americane permiteau reproducerea elementelor stilului Baroc.
Stilul se manifestă la început prin case de forme foarte simple, care mai apoi vor fi
completate la intrare cu frontoane, coloane, balustrade colorate în culori diferite.
În interior lambrisiurile din lemn de esență moale erau vopsite pe întinderea
fibrelor. Lambrisajul putea fi ridicat până la nivelul tavanului sau până la nivelul
inferior al peretelui, înfrumusețat prin panouri reliefante. Peretele nelambrisat se
zugrăvea, iar către finele stilului era completat cu tapet scump sau picturi murale
(fig. 2.29). Pânzele de la geam, baldachinul patului, tapițeriile pieselor de mobilier erau
din aceeași stofă cu desen vegetal.
Podeaua din scândură lată se lăcuia sau vopsea în culoarea teracotei, se acoperea
cu covorașe prelucrate manual.

Fig. 2.29. Interior amenajat în stil Colonial American

25 
 
 

Șemineul masiv din zona livingului era placat la început cu lemn, apoi cu
marmură falsă cu elemente delicate ale barocului.
Interiorul se completa cu dulapuri, la care partea de sus era decorată cu volute,
iar dulapul de colț - mobilier încorporat la doi pereți alăturați cu ușe din sticlă, depozita
tacâmuri şi alte obiecte. La fel și alte piese de mobilier sunt reproduceri simple ale
celor autentice, puține la număr într-un interior colonial american, dar care asigură
comoditate și confort locatatrilor la acea vreme.

2.7 Stilul ROCOCO în amenajarea de interior

Stilul Rococo, cu manifestare în secolul al XVIII-lea, stil pentru palate luxoase,
caracterizate printr-o bogăție excesivă de linii curbe și feminine, de ghirlande împletite
asimetric,interioare ce trebuie să emane bună dispoziție, optimism, relaxare și lux, să
te îmbie spre conversaţie, flirt şi amor, interioare considerate și extravagante (fig. 2.30).

Fig. 2.30. Interior decorat în stil Rococo, ornament asimetric

Decorațiunile în stilul Rococo sunt încărcate: picturi în ulei de dimensiuni mari

cu scene teatralizate în rame asimetrice cu elemente încrustate și aurite, oglinzi de
diferite dimensiuni cu rame asimetrice și cu suporturi pentru lumânări pe margini.

Fig. 2.31. Ornamente în stil Rococo

26 
 
 

Elementele de decor sunt formate din motive în formă de C și S, din flori realiste
sculptate, inspirate din imagistica chinezească ”chinoserii”, colorate sau aurite,
cupidoni și îngerași, păsări și personaje mitologice, forma scoicii stilizată, tapetele din
pânze lucrate manual cu suprafețe strălucitoare ce conțin același desen (vezi fig. 2.31).
Mobilierul Rococo este unul foarte excesiv în decor confortabil și moale:
comoda, șezlongul, măsuța de scris, patul cu baldachin, divanul dublu sunt amenajate
cu multe pernuțe pufoase etc.
Paleta coloristică este una variată de la alb cremos, auriu - la asociații foarte
puternice și pastilate de roșietic, verde, albastru etc.

2.8 Perioada NEO-CLASICĂ în amenajarea de interior

Stilistica neoclasică se afirmă în jumătatea a doua a secolului al XVIII-lea și a
supraviețuit până la mijlocul secolului al XIX-lea. Neoclasicismul este o mișcare în
arta plastică, arhitectură și artele decorative ale Europei și Americii de Nord din dorința
de a contrabalansa opulența stilului Baroc sau Rococo. Acest stil se manifestă printr-o
amenajare mai rațională și elegantă, proporționată și simetrică, un stil cu mai multe
substiluri. La baza stilului se află prototipurile clasice greco-romane și egiptene,
inspirate din paleta coloristică caldă a orașelor Pompei și Herculanium, descoperite în
urma săpăturilor arheologice.

2.8.1 Stilul EMPIRE în amenajarea de interior

Stilul Empire ia naștere după revoluția franceză și atinge apogeul în timpul lui
Napoleon, fiind orientat spre glorificarea victoriilor și a puterii imperiale. Influențele
greco-romane și egiptene antice ca urmare a victoriei lui Napoleon în Egipt sunt
predominante.

Fig. 2.32. Interior Empire, tron – jilț

27 
 
 

Interioarele Empire sunt completate cu pilaștri și coloane, socluri de coloane cu

busturi ale personalităților, vaze mari acoperite cu basoreliefuri din marmură adevărată
sau falsă - faux marbre, muluri aurite ș.a. Pardoseaua din lemn tare, piatră naturală sau
marmură oferă eleganță unui interior neoclasic (fig. 2.32).
Elementele arhitectonice ale mulurilor se auresc – grilajul, picioarele pieselor de
mobilier sunt sculptate în ronde bosse, formele predominante: grifonii, cariatidele,
sfincșii, coroanele de frunze de laur, lancele de flori, unele elemente realizate din bronz
cizelat și aurit. Compoziții din medalioane cu arme, săbii, coifuri, litera N, toate
înconjurate de coronițe. Tapițeriile scumpe sunt de culoarea drapelului francez de rosu
închis, galben auriu sau verde antic, iar furnirele predominante sunt de culoare castanie
sau roșie. lemnul de mahon, abanos fiind utilizat. Aproape în exclusivitate era utilizat
lemnul de mahon, abanos.

2.8.2 Stilul ADAM în amenajarea de interior

Arhitectul Robert Adam a pornit și el de la elementele antichității în urma
studiului săpăturilor arheologice din Italia, îndeosebi palatul Dioclețian, realizând în
1764 și publicația ”Ruinile palatului lui Dioclețian”. Acesta fiind începutul stilului
Adam pe care-l completează cu elemente ale goticului și renașterii italiene.
Interioarele stilului Adam sunt structuri și volume de proporții echilibrate, bazate
pe criterii geometrice și simetrice, tavanele au cupole casetate și pereții din interioare
au un decor elegant, armonios cu aspect de măreție a suprafeței spațiului.

Fig. 2.33. Interior în stil Adam, coloana ornamentală,

muluri albe cu medallion
28 
 
 

În arhitectura interioară, realizată după modelele lui Adam, suprafețele pereților,

ușilor, plafoanelor sunt împărțite în panouri mari: dreptunghiulare, rotunde, cerc sau
oval, pătrate, completate cu muluri albe, motive clasiciste sau pictate cu motive grecești
și medalioane rotunde sau dreptunghiulare pe mjloc (fig. 2.33, 2.34).

Fig. 2.34. Piese de mobilier și oglinzi create după proiectul lui Adam

2.8.3 Stilul REGENȚĂ în amenajarea de interior

Stilul Regență se conturează în perioada anilor 1811 – 1830, sub domnia lui
George al IV-lea în Anglia și este cunoscută de perioada stilului regentului. În acest
stil decorațiunile și elementele ornamentale sunt într-o măsură mai mică, la început
este o moștenire de la empiricul franțuzesc, însă acesta evoluează și se apropie de
cultura locală, fiind un stil foarte primitor.

Fig. 2.35. Interior în stil Regență

29 
 
 

Stilul Regență se caracterizează prin piese de mobilier foarte moi, cu decor pe

tapet, pânza pieselor de mobilier, draperiile, husele pieselor de mobilier fiind în dungi
late și înguste de culoare sau în carouri, cu elemente florale și vegetale stilizate la decor,
cu o bogată cromatică (fig. 2.35).

2.8.4 Stilul BIEDERMEIER în amenajarea de interior

Stilul Biedermeier este stil german, care s-a manifestat în jumătatea secolului al
XIX-lea. Acest stil a fost specific clasei burgheze de mijloc, care se formase în
Germania, Austria, nordul Italiei și țările Scandinave ca urmare a avântului economic
apărut după războaiele lui Napoleon. Stilul Biedermeier este un stil mai puțin prețios,
mai apropiat de oameni.
Suprafețele pieselor de mobilier nu mai sunt atât de puternic acoperite cu lac,
lasând să se vadă porii lemnului, iar nodurile nu mai sunt eliminate. Interioarele sunt
completate cu mai puține piese de mobilier, care sunt amplasate pe perimetrul pereților.
Rareori, în contrast cu culorile deschise, sunt folosite accente de abanos. Este un stil
cu o geometrie simplă, fără înflorituri și alte elemente fără utilitate. Piesele de mobilier,
din lemn de nuanțe deschise și închise cu forme liniare sau curbate, contrastează cu
pereții de tonuri deschise și podelele din parchet, scândură lată cu desen geometric,
acoperite cu un covor. Caracteristic perioadei este că unele piese de mobilier capătă
alte roluri, devenind mai utile. De exemplu, masa rotundă, folosită pentru a expune
obiecte, devine masa familiei, înconjurată de scaune, unde seara se desfășoară diverse
activități (fig. 2.36).
Stilul Biedermeier este stilul care va pune amprenta și pe mobilierul
moldovenesc.

Fig. 2.36. Amenajare interioară în stil Biedermeier

30 
 
 

2.8.5 Stilul GABRIEL în amenajarea de interior

Stilul Gabriel din paleta neo-clasică italiană e mai delicat decât echivalentele
sale franceze, engleze și americane. În aceste țări decoratorii aveau tendința să
folosescă o paletă de nuanțe vibrante și mai saturate.
Pentru stilul Gabriel se folosesc nuanțe pale de albastru și verde șters, roz,
galben-pai, cenușiu, explicația rezidă partial din dragostea italiană pentru grizare, care
reprezintă o pictură monocromă de obicei în tonuri de gri, care dă impresia reliefului
și a sculpturii.
Mobilierul pictat manual sau decorațiunile pe pereți au forma monocromă a
trompe l’oeilului cu tente subtile ale aceleiași culori de bază, creând iluzia
tridimensională a arhitecturii și a formelor mobilierului (fig. 2.37).

Fig. 2.37. Interior amenajat în stil Gabriel

Locuinţa în stil italian Gabriel nu va atrage atenţia, ci va părea modestă şi simplă,

dar elegantă şi bine organizată, echilibrată atât cromatic, cât şi compoziţional.
Italienii iubesc spaţiile deschise, bine luminate şi aerisite. În plus, ei încearcă să
aducă cât mai mult din exteriorul casei, în interior. Acest lucru este realizat, cel mai
des, prin geamurile mari care se deschid în grădină.
În interioarele Gabriel se folosește pe larg piatra, marmura adevărată, marmura
italiană- marmura de Siena, dar și marmura falsă- faux marbre, de nuanțe reci și calde,
cu suprafețe lucioase și mate în combinație.
Interioarele Gabriel se completează cu candelabre imense, colecții de tablouri
ale maieștrilor italieni, muluri delicate cu forme spiralate de frunze și flori multicolore
legate cu panglici, buchete de flori în vaze, lance de flori, figuri mitologice, îngerași,
medalioane pictate manual dar și fresce cu scene din viața italienilor de la țară,
sărbătorile anotimpurilor anului.

31 
 
 

2.9 Stilul ENGLEZ în amenajarea de interior

Stilul Englez în interior are o prezentare impozantă, bogată și perfectă. În interior
stilul este unul casual, de familie dar și solemn, unde este prezent un șemineu mare, o
bibliotecă cu cărți învelite în piele, se introduce stilul cabinetului, accesorii, multe
portrete de familie, picturi în rame bogate, figurine de colecție (fig. 2.38).

Fig. 2.38. Interior englezesc

Accentul stilului sunt țesăturile de cit lucios – stampa (țesătură de bumbac cu

desene imprimate în culori). Stampa, citul englez este decorat cu flori naturaliste de
trandafir, bujori, flori de cîmp pe un fundal pastilat.
Draperiile elegante din stampă sunt decorate cu volane și lambrichin. Husele de
pat, tapițeria fotoliilor, scaunelor, canapelelor, fețele de masă sunt din cit lucios cu
desen floral iar pereții în nuanțe pastilate de galben pai. Dar sunt și interioare mai
minimaliste în decor, utilizîndu-se draperii și tapet în dungi și carouri moștenite de la
stilul de regență.
Piesele de mobilier au o căptușeală voluminoasă, cu tapițerii florale, de textile
monotone, dar și în dungi sau carouri, ori învelite în piele albă sau închisă, decorate cu
multe pernuțe şi plapume.
Podelele sunt finisate cu parchet sau lemn roșietic, acoperite cu covoare de lână
în tonuri deschise și neapărat ceasul tradițional de podea, în care se încorpora și vitrina
pentru tacâmurile din farfor.
Gama coloristică – de la nuanțele pastilate ale pereților la cele puternice ale
lemnului de esență tare și ale elementelor florale.

32 
 
 

2.10 Stilul VICTORIAN în amenajarea de interior

Stilul Victorian se afirmă în Anglia în urma ascensiunii economice după război,

care permite ca și clasa de mijloc a burgheziei britanice să profite de o bunăstare
materială. Stilul Victorian este stilul care pune accent pe prosperitatea familială,
deoarece regina Victoria este considerată protectoarea familiei. Acest stil va încheia
perioada stilurilor istorice, bogate, sofisticate, cedând locul altor mai moderne. Este
caracterizat prin culori puternice, lux şi strălucire, iar elementele care îl definesc sunt
desprinse din stilurile- gotic, neo-baroc, şi orientale: chinez și indian. Ceea ce privește
accesoriile: cu cât mai multe, cu atât mai bine, un stil foarte încărcat (fig. 2.39).

Fig. 2.39. Interior amenajat în stil Victorian

Casele decorate în stil Victorian reprezintă eleganţa şi rafinamentul britanic.

Stilul Victorian este inspirat din elementele Goticului – forma arcului ogival va fi
caracteristică pentru forma arhitecturii interiorului, pieselor de mobilier, parțial
vitraliilor în geamuri, precum și candelabrelor, veiozelor de podea, cu vitralii și fier
forjat. Pe lângă comoditatea și căptușeala voluminoasă, mobilierul Victorian are unele
elemente prelucrate la strung, iar în partea de jos, la picioare, sunt montate rotile pentru
mobilitate, la fel o noutate a stilului Victorian.
Este un stil foarte încărcat, draperiile la geam erau din mai multe rânduri, ce se
schimbau în dependență de anotimp, din pânze grele și scumpe de damasc, brocart în
tandem cu cele din stofe fine, decorate cu ciucuri și dantele, lambrichin, legate cu
canafuri și tot felul de susținătoare de draperii (fig. 2.40).
33 
 
 

Accesorii: seturi din farfor pictat pentru ceai pe mese, pe pereți fotografii și
tablouri de artă, oglinzi mari în rame bogate, cărți învelite în piele pe rafturi deschise,
figurine de colecție, păpuși din farfor în vestimentație victoriană, lădițe pentru bijuterii
delicat ornamentate, compoziții florale, veioze cu abajur croșetat, goblen, plante vii.

Fig. 2.40. Interior în stil Victorian

Stilul Victorian este un stil format în perioada schimbărilor sociale și politice,

dar și posibilităților avansate ale populației, astfel stilul a intrat în folosință cu
conceptul de "teama de gol", dar, spre deosebire de interpretarea tradițională, devine
unul eclectic.
În ultima treaptă a perioadei victoriene se dezvoltă producția în masă a obiectelor
lucrate cu ajutorul strungurilor, bazându-se pe imitație, care permite realizarea
obiectelor de design interior din materiale cât mai ieftine și în serie, accesibile
publicului larg (fig. 2.41).

Fig. 2.41. Amenajare interioară în stil Victorian

34 
 
  

BIBLIOGRAFIE

1. Miller Judith, traducere în română Tătar Lăcrămioara, Culorile. De la stilul clasic

la cel contemporan, Bucureşti, Editura Aquila ’93, 240 p., ISBN 973-9494-87-0.
2. Marcu-Lapadat Marius, Întroducere în arhitectura de interior, România, Editura
Simetria, 2013, 250 p.
3. Roșu G. Spațiul arhitectural multifuncțional, ed. Universul, ”I. Mincu”, București,
2005, 180 p.
4. Focsa Paul si Constantinescu Horia, Arhitectura de interior și construcția
mobilierului, București, 2000, 200 p.
5. Stafford Cliff, București, Arta de a trăi colorat, CIP a Bibliotecii Naționale,
România, 2008, 256 p., ISBN 978-973-50-2060-6.
6. Stafford Cliff, București, Arta de a trăi în oraș, CIP a Bibliotecii Naționale,
România, 2008, 256 p., ISBN 978-973-50-1908-2.
7. Ноэл Райли, Элементы дизайна, Развитие дизайна и элементов стиля от
ренессанса до постмодернизма, Москва, Изд-во Магма, 2004, 544 c., ISBN 5-
93428-006-6.
8. Татиана Буймистру, Колористика. Цвет - ключ к красоте и гармонии.
Кишинёв: Изд-во JR-MEDIA SRL, 2007, 236 с., ISBN 978-9975-901-26.
9. Волкова Диана, Школа современного дизайна от А до Я, Москва, Изд-во
Эксмо, 2008, 288 с., ISBN 978-5-699-22840-0.
10. Новикова Е. Б., Интерьер общественных зданий, Москва, Изд-во Стройиздат,
1991, 138 c.
11. Степанов Н. Н., Цвет в архитектуре, Киев, Высшая школа, 1985, 180 c.
12. Блохин В. В., Интерьер промышленных зданий, Москва, Изд-во Стройиздат,
1989, 120 c.
13. Лисициан М. В., Интерьер общественных и жилых зданий, Москва, Изд-во
Стройиздат, 1980, 100 c.
14. Степанов Н. Н., Цвет в архитектуре, Киев, Высшая школа, 1985, 180 c.
15. Westgate Alice, Căminul liniştit, Bucureşti, SC Editura Aquila ’93 SRL, 2001, 191
p., ISBN 973-9494-39-0.
16. Patrulius R., Locuința în timp și spațiu, editura Tehnica, Bucuresti, 1985, 90 p.
17. Albu G., Concepte fundamentale ale psihologiei, București, Editura Economică,
2003, 448 p.
18. Munteanu Angela, Arhitectura de interior – idei și dezvăluiri cotidiene. În:
Culegere de articole, ediţia a VI-a, volumul I, 2012, Chişinău: UTM, FUA, Secţia
Teoria şi practica arhitecturii şi urbanismului, 148-150 p.

35 
 
 

Cuprins

1. ÎNTRODUCERE…………………………………………………………….3

1.1 Apariție și dezvoltare……..………………………………………………….3

1.2 Specificul disciplinei – arhitectura spațiului de interior……..…………….4

2. STILURI ISTORICE…………………………………………………………7

2.1 Stilul Egiptean……………………………………………………..……...…..7

2.2 Stilul Clasic …………………………………………...….………………….10

2.3 Stilul Bizantin, Romanic……………………………………..….……...…...13

2.4 Stilul Gotic…………………………………..………………….……….……17

2.5 Stilul Renascentist……………………………………………..……..……....20

2.6 Stilul Baroc (Georgian, Colonial American)……………...……….…..……22

2.7 Stilul Rococo…………………..……………………….………………...…..26

2.8 Perioada Neo-clasică…………………………………..………………….….27

2.8.1 Stilul Empire……………………..…………………….………....…...27

2.8.2 Stilul Adam……………………………….…………………...….…...28

2.8.3 Stilul Regență…………………………….……………….…..….…...29

2.8.4 Stilul Biedermeir………………………….……….………..……..….30

2.8.5 Stilul Cabriel…………………………..……………..………..…..….31

2.9 Stilul Englez………………………………..…………………….…..…..…..32

2.10 Stilul Victorian…………………………………………..……..…….….……33

Bibliografia………………………………..…………………………………..……35

36