Sunteți pe pagina 1din 415

Alexandru Petcu

1111 Probleme de analiză


matematică

Ediția a doua
Prof. dr. Alexandru Petcu

1111 Probleme de analiză


matematică

Ediția a doua
Descrierea CIP a bibliotecii Naţionale a României
PETCU ALEXANDRU
1111 Probleme de analiză matematică/Alexandru Petcu – Ploieşti
Editura Premier Ploieşti, 2008
Bibliogr.

ISBN ………..

Tehnoredactare Horia Cristian Petcu

ISBN ……..
Prefaţă

Prezenta culegere se adresează, în special,


studenţilor de la învăţământul tehnic, fiind însă utilă şi
studenţilor care au în programa lor obiectul Matematică, cum
sunt cei de la profilul economic sau învăţământul universitar
(specializările: Matematică, Informatică, Fizică, Chimie, etc.).
Lucrarea este împărţită în 26 de capitole şi
conţine, după cum spune şi titlul, 1111 probleme.
Fiecare capitol cuprinde patru părţi: noţiuni de
teorie, probleme rezolvate, probleme propuse spre rezolvare,
indicaţii şi răspunsuri la problemele propuse.
În secţiunea “noţiuni de teorie” sunt prezentate
numai acele aspecte teoretice (definiţii, teoreme, formule,
algoritmi) care intervin în rezolvarea problemelor din
culegerea de faţă.
Ţin să mulţumesc domnului prof. Viorel Stoican
pentru răbdarea şi atenţia cu care a citit manuscrisul.
Observaţiile domniei sale au dus la îmbunătăţirea lucrării.

Iulie 2008 Alexandru Petcu


CUPRINS

1. DERIVATA FUNCŢIEI DE O VARIABILĂ .................................................... 9


2. DERIVATE PARŢIALE ................................................................................... 21
3. DIFERENŢIALA ............................................................................................... 33
4. DERIVAREA FUNCŢIILOR COMPUSE....................................................... 39
5. EXTREME LOCALE PENTRU FUNCŢII DE DOUĂ VARIABILE .......... 47
6. EXTREME LOCALE PENTRU FUNCŢII DE TREI VARIABILE ............ 65
7. EXTREME CU LEGĂTURI (EXTREME CONDIŢIONATE).................... 75
8. FUNCŢII IMPLICITE ...................................................................................... 95
9. SCHIMBĂRI DE VARIABILE ÎN CAZUL FUNCŢIEI DE O VARIABILĂ
................................................................................................................................ 113
10. SCHIMBĂRI DE VARIABILE LA FUNCŢII DE DOUĂ VARIABILE.. 125
11. INTEGRALA NEDEFINITĂ ........................................................................ 139
12. INTEGRALA DEFINITĂ ............................................................................. 183
13. INTEGRALA IMPROPRIE.......................................................................... 191
14. FUNCŢIILE GAMA ŞI BETA ALE LUI EULER ...................................... 201
15. INTEGRALA DUBLĂ ................................................................................... 211
16. INTEGRALA TRIPLĂ .................................................................................. 241
17. INTEGRALA CURBILINIE DE SPEŢA ÎNTÂI ........................................ 263
18. CÂMPURI SCALARE. CÂMPURI VECTORIALE .................................. 273
19. CIRCULAŢIA UNUI CÂMP VECTORIAL (INTEGRALA CURBILINIE
DE SPEŢA A II-A) ............................................................................................... 291
20. INTEGRALA DE SUPRAFAŢĂ .................................................................. 301
21. FLUXUL UNUI CÂMP VECTORIAL ........................................................ 311
22. FORMULELE INTEGRALE GREEN, GAUSS-OSTROGRADSKI,
STOKES ................................................................................................................ 323
23. CÂMPURI VECTORIALE IROTAŢIONALE, SOLENOIDALE ŞI
ARMONICE ......................................................................................................... 345
24. SERII DE NUMERE REALE ....................................................................... 357
25. SERII DE PUTERI ........................................................................................ 395
26. DEZVOLTAREA UNEI FUNCŢII ÎN SERIE TAYLOR .......................... 405
BIBLIOGRAFIE .................................................................................................. 415
1. DERIVATA FUNCŢIEI DE O VARIABILĂ

1.1. Noţiuni de teorie


Definiţie. Fie f : I → R cu I interval deschis şi x0 ∈ I .
Limita notată
f ( x ) − f ( x0 )
f ′( x0 ) = lim ,
x → x0 x − x0
dacă există, se numeşte derivata funcţiei f în punctul x0 . Dacă
f ′( x0 ) este un număr finit, atunci se spune că f este derivabilă în
punctul x0 .
Funcţia f se zice că este derivabilă (pe I ) dacă ea este
derivabilă în fiecare punct din I .
Fie f , g : I → R derivabile. Au loc următoarele reguli de
derivare (în orice punct curent x ∈ IntI ):
1) ( f ( x) + g ( x) )′ = f ′( x) + g ′( x) - derivata sumei

2) ( f ( x) g ( x) )′ = f ′( x) g ( x) + f ( x) g ′( x) - derivata produsului

 f ( x) ′ f ′( x) g ( x) − f ( x) g ′( x)
3)   = , cu g ( x) ≠ 0 , (∀)x ∈ I -
 g ( x)  g 2 ( x)
derivata câtului.
Cazuri particulare:
( af ( x ) )′ = af ′( x )
 f ( x) ′ 1 ′
  = f ( x)
 a  a
 a ′ g ′( x)
  = −a 2
 g ( x)  g ( x)
 1 ′ 1
  = − 2 , x ≠ 0.
x x

1111 Probleme de analiză matematică


10 1. Derivata funcţiei de o variabilă

Formule de derivare

1. ( c )′ = 0
2. ( x )′ = 1
3. ( x n )′ = nx n −1 , n ∈ N

4. ( xα ) = α xα −1 , α ∈ R, x > 0

5. ( x ) = 21x , x > 0
6. ( e x )′ = e x

7. ( a x )′ = a x ln a, a > 0
1
8. ( ln x )′ = , x > 0
x
1
9. ( log a x )′ = log a e, x > 0 , a > 0 , a ≠ 1
x
10. (sin x)′ = cos x

11. ( cos x ) = − sin x
′ 1 π
12. ( tg x ) = 2
, x ≠ + k π, k ∈ Z
cos x 2
1
13. (ctg x )′ = − 2 , x ≠ k π, k ∈ Z
sin x
′ 1
14. ( arcsin x ) = , x ∈ ( −1, 1)
1 − x2
′ 1
15. ( arccos x ) = − , x ∈ ( −1,1)
1 − x2
′ 1
16. ( arctg x ) =
1 + x2
′ 1
17. ( arcctg x ) = − 2 .
1+ x

1111 Probleme de analiză matematică


1. Derivata funcţiei de o variabilă 11

Derivata funcţiei compuse

Fie u : I → R , f : J → R , unde I , J sunt intervale deschise


din R , cu imaginea lui I prin u , inclusă în J şi funcţia compusă
F:I →R,
F ( x) = f (u ( x)) , x ∈ I .
Teoremă. Dacă u şi f sunt derivabile pe I respectiv J ,
atunci F este derivabilă pe I şi
F ′( x) = f ′(u ( x)) ⋅ u′( x) , x ∈ I .
Particularizând funcţia f , regula de derivare de mai sus
conduce la următoarele formule de derivare a funcţiilor compuse:

1. ( u n ( x ) ) = nu n −1 ( x )u′( x ), n ∈ N∗

2. ( uα ( x ) ) = α uα −1 ( x )u′( x ) , α ∈ R ∗ , u( x ) > 0
′ u′( x )
3. ( )
u( x ) =
2 u( x )
, u( x ) > 0


4. ( e u ( x ) ) = e u ( x ) u '( x )
u '( x)
5. ( ln u ( x) )′ = , u ( x) > 0
u ( x)

6. ( sin u ( x) ) = u '( x) cos u ( x)

7. ( cos u ( x) ) = −u '( x) sin u ( x)
′ u '( x)
8. ( tg u ( x) ) = , cos u ( x) ≠ 0
cos 2 u ( x)
′ u′( x)
9. ( arcsin u ( x) ) = , u ( x) ∈ ( −1,1)
1 − u 2 ( x)
u ′( x )
10. (arctg u ( x ))′ =
1 + u 2 ( x)
 u′( x ) 
11. ( u( x )v ( x ) )′ = u( x )v ( x )  v′( x )ln u( x ) + v ( x ) , cu u( x ) ,
 u( x ) 
v( x ) derivabile şi u( x ) > 0 .

1111 Probleme de analiză matematică


12 1. Derivata funcţiei de o variabilă

1.2. Probleme rezolvate


Să se calculeze derivatele următoarelor funcţii:
1. f ( x ) = 2 x 3 − 5 x 2 + 7 x + 9 , x ∈ R .
Rezolvare. Aplicând regulile şi formulele de derivare, avem
succesiv:
f ′( x ) = ( 2 x 3 )′ + ( −5 x 2 )′ + ( 7 x )′ + ( 9 )′ =

= 2 ( x 3 )′ − 5 ( x 2 )′ + 7 ( x )′ + 0 =
= 6 x 2 − 10 x + 7.
3 9 1

2. f ( x ) = 4 x − 3x + 2 x , x > 0 .
2 4 3

 3 ′  9 ′  − 1 ′
Rezolvare. Avem f ′( x ) = 4  x 2  − 3  x 4  + 2  x 3  =
     
4 4
3 12 9 45  1  −3
1 5
27 4 2 − 3
= 4 ⋅ x − 3⋅ x + 2 −  x = 6x2 − x − x .
2 4  3 4 3

3. f ( x ) = 2 x 5 − 3 3 x 2 + 7 5 x , x > 0 .
5 2 1
Rezolvare. Avem f ( x ) = 2 x − 3x + 7 x ,
2 3 5
apoi
3 1 4
5 2 − 1 − 1 7 1
f ′( x ) = 2 ⋅ x − 3 ⋅ x
2 3
+ 7⋅ x 5
= 5 x3 − 2 3 + .
2 3 5 x 5 5 x4

4. f ( x ) = 2 x 2
− 3x 4 3
+ 5x 5 , x > 0 .
2 −1 3 −1 5 −1
Rezolvare. Avem f ′( x ) = 2 x − 12 x 4 + 5 5x .

5. f ( x ) = ( 2 − 3x 3 )( x 2 + x + 1) , x ∈ R .

Rezolvare. Aplicăm regula de derivare a produsului şi avem


f ′( x ) = 2 − 3x 3 ′ x 2 + x + 1 + 2 − 3x 3 x 2 + x + 1 ′ =
( )( ) ( )( )
= −9 x 2 ( x 2 + x + 1) + ( 2 − 3x 3 ) ( 2 x + 1) =
= −15 x 4 − 12 x 3 − 9 x 2 + 4 x + 2.

1111 Probleme de analiză matematică


1. Derivata funcţiei de o variabilă 13

Observaţie. Derivata lui f ( x ) poate fi calculată şi altfel; se


face mai întâi înmulţirea. Avem f ( x ) = −3 x 5 − 3 x 4 − 3 x 3 +
+2 x 2 + 2 x + 2 şi apoi derivăm.
x +1
6. f ( x ) = , x∈R .
x2 + 2
Rezolvare. Aplicăm regula de deriva a câtului şi avem
( x + 1)′ ( x 2 + 2 ) − ( x + 1) ( x 2 + 2 )′ − x 2 − 2 x + 2

f ( x) = = .
( x2 + 2) ( x2 + 2)
2 2

7. f ( x ) = ( x 2 − x + 1) , x ∈ R .
15

Rezolvare. Se aplică regula de derivare a puterii şi avem


f ′( x ) = 15 ( x 2 − x + 1) ( x 2 − x + 1)′ = 15 ( x 2 − x + 1) ( 2 x − 1) .
14 14

8. f ( x ) = sin 3 x , x ∈ R .
Rezolvare. Avem f ′( x ) = 3sin 2 x(sin x )′ = 3sin 2 x cos x .
π
9. f ( x ) = tg 2 x , x ≠ + kπ , k ∈ Z .
2
Rezolvare. Avem
1 sin x
f ′( x ) = 2 tg x ⋅ ( tg x )′ = 2 tg x ⋅ 2
=2 .
cos x cos3 x
10. f ( x ) = ( arctg x ) , x ∈ R .
3

Rezolvare. Avem f ′( x ) = 3 ( arctg x ) ( arctg x )′ = 3


2 ( arctg x ) . 2

1 + x2
11. f ( x ) = sin ( 2 x 2 − 3x + 5) , x ∈ R .

Rezolvare. Avem
f ′( x ) = ( 2 x 2 − 3x + 5)′ cos ( 2 x 2 − 3x + 5) = ( 4 x − 3) cos ( 2 x 2 − 3x + 5) .

1111 Probleme de analiză matematică


14 1. Derivata funcţiei de o variabilă

(
12. f ( x ) = ln x + x 2 − 1 , x > 1 . )
Rezolvare. Avem
2x

f ′( x ) =
( x + x2 − 1 )=
′ 1+
2 x2 − 1 = 1
.
x + x2 − 1 x + x2 − 1 x2 − 1
2
+5
13. f ( x ) = e 3 x , x∈R .

Rezolvare. Avem f ′( x ) = ( 3x 2 + 5)′ e 3 x +5 = 6 x e 3 x +5 .


2 2

14. f ( x ) = 42 x +3 , x ∈ R .
Rezolvare. Avem
f ′( x ) = ( 2 x + 3)′ 42 x +3 ln 4 = 2 ⋅ 42 x + 3 ⋅ 2ln 2 = 42 x + 4 ln 2 =
= 42( x + 2) ln 2 = 16 x + 2 ln 2.
15. f ( x ) = x x , x > 0 .
Rezolvare. Se aplică formula 11 de derivare a funcţiei
( u( x ) ) . Avem
v( x)

 ( x )′ 
f ′( x ) = x x  ( x )′ ln x + x  = x ( ln x + 1) = x ln ( e x ) .
x x

 x 
Observaţie. Funcţia f ( x ) = x x poate fi derivată şi fară
formula 11. Se logaritmează şi apoi se derivează. Avem
f ′( x )
ln f ( x ) = x ln x ⇒ = ln x + 1 ⇒ f ′( x ) = x x ( ln x + 1) = x x ln ( e x ) .
f ( x)

1.3. Probleme propuse spre rezolvare


Să se calculeze derivatele următoarelor funcţii:
16. f ( x ) = 5 x 3 − 4 x 2 + 9 x − 7 , x ∈ R
17. f ( x ) = 3x 5 − 2 x 4 + x 3 − 4 x + 3 , x ∈ R
2 4 1

18. f ( x ) = 3x 3 − 7 x 5 + x 2 , x > 0
19. f ( x ) = 4 x 3 − 2 3 x 2 + 5 x 3 , x > 0

1111 Probleme de analiză matematică


1. Derivata funcţiei de o variabilă 15

x2 − 1
20. f ( x ) = , x∈R
x4 + 1
x +1
21. f ( x ) = 2 , x∈R
x + x +1
x2 + x + 1
22. f ( x ) = 2 , x∈R
x − x +1
23. f ( x ) = ( 3x 2 + 5) , x ∈ R
4

24. f ( x ) = ( x 4 + 3) , x ∈ R
3

25. f ( x ) = x 2 + a 2 , x ∈ R , a > 0
26. f ( x ) = 3 x 2 + x + 1 , x ∈ R

( )
3
27. f ( x ) = 1 + 3 x , x ≠ 0
28. f ( x ) = sin 2 x , x ∈ R
29. f ( x ) = sin 2 x , x ∈ R
30. f ( x ) = cos( x 2 + 2 x ) , x ∈ R
π
31. f ( x ) = tg 3 x , x ≠ + k π, k ∈ Z
2
32. f ( x ) = sin 3x ⋅ cos5 x , x ∈ R
cos x
33. f ( x ) = , x∈R
2 + sin x
1 + sin x
34. f ( x ) = , x∈R
1 + sin 2 x
π π
35. f ( x ) = ln cos x , − < x <
2 2
π
36. f ( x ) = ln tg x , 0 < x <
2
1+ x
37. f ( x ) = ln , −1 < x < 1
1− x
1 1 + x2
38. f ( x ) = ln , −1 < x < 1
4 1 − x2
( )
39. f ( x ) = ln x + x 2 + 1 , x ∈ R

40. f ( x ) = ln ( x 2 + 2 x + 2 ) , x ∈ R

1111 Probleme de analiză matematică


16 1. Derivata funcţiei de o variabilă
3
41. f ( x ) = 8 x +3 x , x ∈ R
42. f ( x ) = e5 x + 4 , x ∈ R
43. f ( x ) = 2e x
, x>0
44. f ( x ) = ( x + 1) e x , x ∈ R
2

ex
45. f ( x ) = ln , x∈R
1 + ex
a  x −x 
46. f ( x ) =  e a + e a  , a > 0 , x ∈ R
2 
47. f ( x ) = esin x , x ∈ R
48. f ( x ) = sin x ⋅ e 2 sin x , x ∈ R
x
49. f ( x ) = arcsin , x < a
a
50. f ( x ) = ( arcsin x ) , x < 1
2

51. f ( x ) = arctg ( x 2 + 2 ) , x ∈ R
1 2x
52. f ( x ) = arctg , x ≠1
2 1 − x2
1
53. f ( x ) = arcsin( x 2 ) , x < 1
2
54. f ( x ) = 2sin 3 x cos x , x ∈ R
55. f ( x ) = x 1 − x 2 + arcsin x , x < 1
56. f ( x ) = (1 − x 2 )arcsin x , x < 1
1
57. f ( x ) = arccos ( ln x ) , < x < e
e
58. f ( x ) = (1 + x ) e
2 arctg x
, x∈R
e x − e− x
59. f ( x ) = arctg , x∈R
2
1 x −1 1
60. f ( x ) = ln − arctg x , x > 1
4 x +1 2
61. f ( x ) = 2 x 3 arctg x + ln (1 + x 2 ) − x 2 , x ∈ R
1 x 1 cos x
62. f ( x ) = ln tg − , 0< x<π
2 2 2 sin 2 x

1111 Probleme de analiză matematică


1. Derivata funcţiei de o variabilă 17

1
63. f ( x ) = 1 − x 2 − ( arccos x )2 , x < 1
2

( )
4
 
64. f ( x ) =  3 ln x + x 2 + 4  , x ∈ R
 
65. f ( x ) = ( x + 1)arctg x − x , x ∈ R
2

2
 x2 − 2 x + 1 
66. f ( x ) = 3x + ln  2
2
 , x >1
 x + x +1 
1
67. f ( x ) = 3 x 2 + x + 1 − ln x + + x 2 + x + 1 , x ∈ R
2
68. f ( x ) = 2arctg(sin x ) − sin x , x ∈ R

(
69. f ( x ) = x 2 + 2 x + ln x + 1 + x 2 + 2 x , x > 0 )
2 + x − x2
70. f ( x ) = arctg , −1 < x < 2
x−2
71. f ( x ) = arctg ( 2sin 2 x − 1) , x ∈ R
72. f ( x ) = 2 1 − x 2 − (arccos x )2 , −1 < x < 1
73. f ( x ) = x arcsin x + 1 − x 2 , −1 < x < 1
1
74. f ( x ) = x x , x > 0
75. f ( x ) = ( ln x ) , x > 1
x

1.4. Răspunsuri la problemele propuse


16. f ′( x ) = 15 x 2 − 8 x + 9 x+2
21. f ′( x ) = − x
(x + x + 1)
2
17. f ′( x ) = 15 x 4 − 8 x 3 + 3x 2 − 4 2

1
− 28 − 15 1 − 23 1 − x2
18. f ′( x ) = 2 x − x − x
3
22. f ′( x ) = 2
5 2
(x − x + 1)
2 2

3 1 4 1 15
19. f ′( x ) = 4 − 3 + x
23. f ′( x ) = 24 x ( 3x 2 + 5)
3
4 x 3 x 2
− x4 + 2 x2 + 1 24. f ′( x ) = 12 x 3 ( x 4 + 3)
2
20. f ′( x ) = 2 x
( x 4 + 1)
2
x
25. f ′( x ) =
x2 + a2

1111 Probleme de analiză matematică


18 1. Derivata funcţiei de o variabilă

2x + 1 1  x −x 
26. f ′( x ) = 46. f ′( x ) =  e a − e a 
3 3 ( x 2 + x + 1)
2
2 
2 47. f ′( x ) = e ⋅ cos x
sin x
 1 
27. f ′( x ) =  1 + 3  48. f ′( x ) = ( cos x + sin 2 x ) e 2 sin x
 x
28. f ′( x ) = sin 2 x 1
49. f ′( x ) =
29. f ′( x ) = 2cos 2 x a2 − x2
30. f ′( x ) = −2 ( x + 1) sin ( x 2 + 2 x )
arcsin x
50. f ′( x ) = 2
1 − x2
sin 2 x
31. f ′( x ) = 3 2x
cos4 x 51. f ′( x ) = 4
x + 4 x2 + 5
f ′( x ) = 3cos 3x cos5 x −
32. 1
5sin 3x sin 5 x 52. f ′( x ) =
1 + x2
1 + 2sin x
33. f ′( x ) = − 53. f ′( x ) =
x
( 2 + sin x )2 1 − x4
34. f ′( x ) = cos3 x − sin 2 x 54. f ′( x ) = 2sin 2 x ( 3 − 4sin 2 x )
35. f ′( x ) = − tg x
2 55. f ′( x ) = 2 1 − x 2
36. f ′( x ) =
sin 2 x 56. f ′( x ) = 1 − x 2 − 2 x arcsin x
2 1
37. f ′( x ) = 57. f ′( x ) = −
1 − x2 x 1 − ln 2 x
x
38. f ′( x ) = 58. f ′( x ) = ( 2 x + 1) earctg x
1 − x4
2
1 59. f ′( x ) = x − x
39. f ′( x ) = e +e
1 + x2 1
x +1 60. f ′( x ) = 4
40. f ′( x ) = 2 2 x −1
x + 2x + 2
61. f ′( x ) = 6 x 2 arctg x
41. f ′( x ) = 3 ( x 2 + 1) ⋅ 8 x +3 x
3

1
62. f ′( x ) =
42. f ′( x ) = 5e5 x + 4 sin 3 x
1 x arccos x − x
43. f ′( x ) = e 63. f ′( x ) =
x 1 − x2
44. f ′( x ) = ( x + 1) e x
( )
2

4 ln x + x + 4
3 2

1 64. f ′( x ) = ⋅
45. f ′( x ) = 3 x2 + 4
1+ ex
65. f ′( x ) = 2 x arctg x

1111 Probleme de analiză matematică


1. Derivata funcţiei de o variabilă 19

x4 + 1 71. f ′( x ) =
sin 2 x
66. f ′( x ) = 6
x3 − 1 sin x + cos 4 x
4

1 + 3x arccos x − x
67. f ′( x ) = 72. f ′( x ) = 2
x2 + x + 1 1 − x2
cos3 x 73. f ′( x ) = arcsin x

68. f ( x ) = 1
1 + sin 2 x 74. f ′( x ) = x x ln
−2 e
2 x
69. f ′( x ) = 1 + x 1 
x 75. f ′( x) = ( ln x )  ln ( ln x ) + 
1  ln x 
70. f ′( x ) =
2 2 + x − x2

1111 Probleme de analiză matematică


2. DERIVATE PARŢIALE

2.1. Noţiuni de teorie


În cazul funcţiilor de mai multe variabile se definesc derivate
în raport cu fiecare din variabile, numite derivate parţiale.

1) Derivate parţiale pentru funcţii de două variabile


Definiţie. Fie f : A → R cu A ⊂ R 2 deschisă o funcţie de
două variabile ( x, y ) ∈ A , adică ( x, y ) → f ( x, y ) şi ( x0 , y0 ) ∈ A un
punct fixat. Funcţia f se numeşte derivabilă parţial în raport cu x în
punctul ( x0 , y0 ) dacă funcţia de o singură variabilă x → f ( x, y0 )
definită pe mulţimea {x ∈ R ( x, y0 ) ∈ A} este derivabilă în x0 , adică
există şi este finită
f ( x, y0 ) − f ( x0 , y0 ) ∂f
lim = f x′ ( x0 , y0 ) = ( x0 , y0 ) .
x → x0 x − x0 ∂x
Rezultatul acestei limite, care este un număr real, se notează
ca mai sus şi se numeşte derivata funcţiei f în raport cu x în punctul
( x0 , y0 ) .
Analog se introduce derivata parţială în raport cu variabila y :
f ( x0 , y ) − f ( x0 , y0 ) ∂f
lim = f y′ ( x0 , y0 ) = ( x0 , y0 ) .
y → y0 y − y0 ∂y
Dacă f : A → R este derivabilă parţial în fiecare punct al
mulţimii deschise A , atunci f se numeşte derivabilă parţial pe A şi
funcţiei f i se asociază două noi funcţii f x′, f y′ : A → R .
În cazul în care funcţiile f x′ , f y′ sunt la rândul lor derivabile parţial pe
A , atunci obţinem derivate parţiale de ordinul doi după următoarea
schemă:

1111 Probleme de analiză matematică


22 2. Derivate parţiale

∂  ∂f  ∂ 2 f
( f x′)′x = f x′′2 =  =
∂f ∂x  ∂x  ∂x 2
f x′ = 〈
∂x ∂  ∂f  ∂ 2 f
( f x′)′y = f xy′′ =  =
∂ y  ∂ x  ∂y ∂ x
∂  ∂f  ∂ 2 f
( f y′ )′x = f yx′′ = =
∂f ∂x  ∂y  ∂x∂y
f y′ = 〈
∂y ∂  ∂f  ∂ 2 f
( f y′ )′y = f y′′2 = =
∂y  ∂y  ∂y 2
Exemplu. Fie f : R 2 → R ,
f ( x, y ) = x 5 + 3x 4 y − 2 xy 3 + 7 x 2 − 9 y + 3 .
Avem

f x ( x, y ) = 5 x 4 + 12 x 3 y − 2 y 3 + 14 x , f y′( x, y ) = 3x 4 − 6 xy 2 − 9 ,

f x′′2 ( x, y ) = ( f x′( x, y ) ) x′ = (5 x 4 + 12 x 3 y − 2 y 3 + 14 x ) x′ =
= 20 x 3 + 36 x 2 y + 14,
f xy′′ ( x, y ) = ( f x′( x, y ) ) y′ = ( 5 x 4 + 12 x 3 y − 2 y 3 + 14 x ) y′ = 12 x 3 − 6 y 2 ,

f yx′′ ( x, y ) = ( f y′( x, y ) ) ′ = ( 3x 4 − 6 xy 2 − 9 ) x′ = 12 x 3 − 6 y 2 ,
x

f y′′2 ( x, y ) = ( f y′( x, y ) ) ′ = ( 3x 4 − 6 xy 2 − 9 ) y′ = −12 xy .


y

Se observă că derivatele mixte f xy′′ şi f yx′′ sunt egale,


proprietate care se menţine într-un cadru destul de general.
O funcţie f : A → R , A ⊂ R 2 deschisă se numeşte de clasă
C p ( p ∈ N ) pe A dacă f este continuă şi are derivate parţiale
continue până la ordinul p inclusiv. Mulţimea funcţiilor de clasă C p
pe A se notează C p ( A) . Clasa funcţiilor continue C 0 ( A) va fi notată
C ( A) , spre deosebire de C1 ( A) care este clasa funcţiilor continue şi
cu derivate parţiale de ordinul întâi continue pe A .
Teorema lui Schwarz. Dacă f ∈ C 2 ( A) , A ⊂ R 2 deschisă,
atunci
f xy′′ ( x0 , y0 ) = f yx′′ ( x0 , y0 ) , ( ∀) ( x0 , y0 ) ∈ A .

1111 Probleme de analiză matematică


2. Derivate parţiale 23

Observaţia 1. Dacă f ∈ C p ( A) , p > 2 , atunci derivatele


mixte de orice ordin mai mic sau egal cu p coincid.
Observaţia 2. Orice funcţie elementară este de clasă C ∞ pe
orice deschis conţinut în domeniul de definiţie. Aşadar, polinoamele,
funcţiile raţionale, exponenţialele etc., ca şi compuneri ale acestora,
sunt funcţii de clasă C ∞ şi ca atare derivatele lor mixte de orice ordin
coincid.

2) Derivate parţiale pentru funcţii de trei variabile


Fie f : A → R , cu A ⊂ R 3 mulţime deschisă o funcţie de trei
variabile ( x, y, z ) ∈ A şi ( x0 , y0 , z0 ) ∈ A .
Derivata parţială a lui f în raport cu x în punctul ( x0 , y0 , z0 )
este
∂f f ( x, y0 , z0 ) − f ( x0 , y0 , z0 )
f x′ ( x0 , y0 , z0 ) =
( x0 , y0 , z0 ) = xlim ,
∂x →x0 x − x0
deriavata parţială în raport cu y în ( x0 , y0 , z0 ) este
∂f f ( x0 , y, z0 ) − f ( x0 , y0 , z0 )
f y′ ( x0 , y0 , z0 ) =
( x0 , y0 , z0 ) = ylim ,
∂y → y0 y − y0
iar deriavata parţială în raport cu z în ( x0 , y0 , z0 ) este
∂f f ( x0 , y0 , z ) − f ( x0 , y0 , z0 )
f z′( x0 , y0 , z0 ) = ( x0 , y0 , z0 ) = zlim .
∂z →z0 z − z0
Derivatele parţiale de ordin superior, clasele C p precum şi
teorema Schwarz se transcriu pentru funcţiile de trei variabile.

2.2. Probleme rezolvate


1. Să se calculeze derivatele parţiale de ordinul întâi ale
funcţiei f : R 2 → R , f ( x, y ) = 2 x 3 + xy 4 − 3x 2 y 2 + 5 x − 7 y + 1 într-un
punct curent ( x, y ) ∈ R 2 .
Rezolvare. Avem
f x′( x, y ) = 6 x 2 + y 4 − 6 xy 2 + 5 , f y′( x, y ) = 4 xy 3 − 6 x 2 y − 7 .

1111 Probleme de analiză matematică


24 2. Derivate parţiale

2. Să se calculeze derivatele parţiale de ordinul întâi ale


funcţiei f : R 2 → R , f ( x, y ) = x 2 y 3 − 2 x 3 y + y 3 − 4 xy + x − 9 y + 3 în
punctul (0,1) .
Rezolvare. Într-un punct curent ( x, y ) ∈ R 2 avem
f x′ ( x, y ) = 2 xy 3 − 6 x 2 y − 4 y + 1 , f y′ ( x, y ) = 3x 2 y 2 − 2 x 3 + 3 y 2 − 4 x − 9 ,
iar în punctul (0,1) obţinem f x′(0,1) = −3 , f y′(0,1) = −6 .

3. Să se calculeze derivatele parţiale de ordinul unu şi doi ale


funcţiei f : R 2 → R , f ( x, y ) = x 4 − 2 xy 2 + y 3 + xy + 1 în punctul (1,2) .
Rezolvare. Avem
f x′( x, y ) = 4 x 3 − 2 y 2 + y , f y′( x, y ) = −4 xy + 3 y 2 + x , f x′′2 ( x, y ) = 12 x 2 ,
f xy′′ ( x, y ) = −4 y + 1 = f yx′′ ( x, y ) , f y′′2 ( x, y ) = −4 x + 6 y .
În punctul (1,2) obţinem f x′(1,2) = 2 , f y′(1,2) = 5 ,
f x′′2 (1,2) = 12 , f xy′′ (1,2) = −7 , f y′′2 (1,2) = 8 .

4. Să se calculeze derivatele parţiale de ordinul unu şi doi ale


x
funcţiei f : R2 \ {( x,0) x ∈ R} → R , f ( x, y) = arctg , în punctul (1,1) .
y
Rezolvare. Avem

 x ′ x
1 y2 1 y
f x′( x, y ) =  arctg  = 2   = ⋅ = 2
 x   y x x + y y x + y
2 2 2
 y x
1+  
 y
′ ′
 x 1 x y2  x  −x
f y′( x, y ) =  arctg  = 2   = ⋅ − 2= 2
2 
 y y  x   y y x + y  y  x + y2
2

1+  
 y
 y ′ ( x 2 + y 2 )′x 2 xy
f x′′2 ( x, y ) =  2 2 
= − y =− 2
 x + y x (x + y ) ( x + y 2 )2
2 2 2

 y  ′ x2 + y2 − 2 y2 x2 − y2
f xy′′ ( x, y ) =  2 2 
= = = f yx′′ ( x, y )
 x + y y ( x 2 + y 2 )2 ( x 2 + y 2 )2

1111 Probleme de analiză matematică


2. Derivate parţiale 25

 x ′ ( x 2 + y 2 )′y 2 xy
f y′′2 ( x, y ) = −  2 2 
=x 2 = 2 .
 x + y y (x + y ) ( x + y 2 )2
2 2

În punctul (1,1) obţinem


1 1 1 1
f x′ (1,1) = , f y′ (1,1) = − , f x′′2 (1,1) = − , f xy′′ (1,1) = 0 , f y′′2 (1,1) = .
2 2 2 2
5. Să se calculeze derivatele parţiale de ordinul unu şi doi ale
funcţiei de trei variabile f : R 3 → R ,
f ( x, y, z ) = x 3 + y 2 + z + 3x 2 yz + 4 yz 2 + 5
în punctul ( 0,1,2 ) .
Rezolvare. Avem
f x′( x, y , z ) = 3x 2 + 6 xyz , f y′( x, y, z ) = 2 y + 3x 2 z + 4 z 2 ,
f z′( x, y, z ) = 1 + 3x 2 y + 8 yz , f x′′2 ( x, y, z ) = 6 x + 6 yz , f y′′2 ( x, y, z ) = 2 ,
f z′′2 ( x, y, z ) = 8 y , f xy′′ ( x, y, z ) = 6 xz , f xz′′ ( x, y , z ) = 6 xy ,
f yz′′ ( x, y, z ) = 3x 2 + 8 z .
În punctul ( 0,1,2 ) obţinem
f x′ ( 0,1,2 ) = 0 , f y′ ( 0,1,2 ) = 18 , f z′ ( 0,1,2 ) = 17 ,
f x′′2 ( 0,1,2 ) = 12 , f y′′2 ( 0,1,2 ) = 2 , f z′′2 ( 0,1,2 ) = 8 ,
f xy′′ (0,1,2) = 0 , f xz′′ (0,1,2) = 0 , f yz′′ (0,1,2) = 16 .

6. Să se arate că f : R 3 \ {(0,0,0)} → R ,
f ( x, y , z ) = x 2 + y 2 + z 2
verifică relaţia
2 2 2
 ∂ f   ∂ f   ∂f 
  +   +   = 1.
 ∂x   ∂y   ∂z 
Rezolvare. Avem

∂f ( x 2 + y 2 + z 2 ) x′ x
( x, y , z ) = = ,
∂x 2 x2 + y2 + z2 x + y2 + z2
2

∂f y ∂f z
( x, y , z ) = , ( x, y , z ) =
∂y x +y +z 2 2 2 ∂z x + y2 + z2
2

şi evident este îndeplinită relaţia din enunţ.

1111 Probleme de analiză matematică


26 2. Derivate parţiale

xy
7. Să se arate că f ( x, y ) = , x ≠ y verifică relaţia
x− y
∂2 f ∂2 f ∂2 f 2
+ 2 + 2 = .
∂x 2
∂x∂y ∂y x− y
Rezolvare. Avem
∂f x− y−x y2 ∂f x− y+ y x2
( x, y ) = y = − , ( x , y ) = x =
∂x ( x − y )2 ( x − y ) 2 ∂y ( x − y )2 ( x − y )2
∂2 f 2 y2
( x , y ) = ,
∂x 2 ( x − y )3
∂2 f ∂  ∂f   x2  ′
( x, y ) =  ( x, y )  =  2 
=
∂x∂y ∂x  ∂y   ( x − y) x
2 x ( x − y )2 − x 2 ⋅ 2( x − y ) 2 xy
= =− ,
( x − y) 4
( x − y )3
∂2 f 2 x2
( x , y ) = .
∂y 2 ( x − y )3
Rezultă
∂ f
2
∂2 f ∂2 f 2 y2 4 xy 2 x2 2
+ 2 + = − + = .
∂x 2
∂xy ∂y 2
( x − y) ( x − y) ( x − y) x − y
3 3 3

8. Să se arate că funcţia
f ( x, y, z ) = ln x 2 + y 2 − z 2 , cu x 2 + y 2 > z 2 ,
verifică condiţia
∂f ∂f ∂f
x +y +z = 1.
∂x ∂y ∂z
1
Rezolvare. Avem f ( x, y, z ) = ln ( x 2 + y 2 − z 2 ) şi apoi
2
2 ′
1 ( x + y − z )x 1
2 2
∂f 2x x
( x, y , z ) = ⋅ 2 = = 2
∂x 2 x + y −z 2 2
2 x + y −z
2 2 2
x + y2 − z2
∂f y ∂f −z
( x, y , z ) = 2 , ( x, y , z ) = 2 .
∂y x + y − z ∂z
2 2
x + y2 − z2

1111 Probleme de analiză matematică


2. Derivate parţiale 27

Rezultă
∂f ∂f ∂f x 2 + y 2 − z 2
x +y +z = = 1.
∂x ∂y ∂z x 2 + y 2 − z 2
2
+ z3
9. Să se arate că funcţia f : R 3 → R , f ( x, y, z ) = e x + y
verifică condiţia
f x′′2 + f xy′′ + f xz′′ − f x′ − f y′ − f z′ = 0 .
Rezolvare. Avem
2 3 2 3 2 3
f x′( x, y , z ) = e x + y + z , f y′( x, y , z ) = 2 y e x + y + z , f z′( x, y, z ) = 3z 2 e x + y + z ,
2
+ z3 2
+ z3
f x′′2 ( x, y , z ) = e x + y
2
+ z3
, f xy′′ ( x, y, z ) = 2 y e x + y , f xz′′ ( x, y, z ) = 3z 2 e x + y .

Apoi rezultă
f x′′2 + f xy′′ + f xz′′ − f x′ − f y′ − f z′ = (1 + 2 y + 3z 2 − 1 − 2 y − 3z 2 ) e x + y + z = 0 .
2 3

z
10. Să se arate că funcţia f ( x, y , z ) = arctg , xy ≠ 0 ,
xy
verifică ecuaţiile:
a) xf x′ + yf y′ + 2 zf z′ = 0 , b) xf x′′2 − yf xy′′ + f x′ = 0 .

Rezolvare. Avem
 z ′ z
 xy  − 2
 x x y yz
f x′( x, y , z ) = = =− 2 ,
z 2
z 2
z + x2 y2
1+ 2 2 1+ 2 2
x y x y
 z ′ z
 xy  − 2
 y xy xz
f y′( x, y , z ) = = =− 2 ,
z 2
z 2
z + x2 y2
1+ 2 2 1+ 2 2
x y x y
 z ′ 1
 xy 
 z xy xy
f z′( x, y , z ) = = = 2 .
z 2
z 2
z + x2 y2
1+ 2 2 1+ 2 2
x y x y

1111 Probleme de analiză matematică


28 2. Derivate parţiale

Apoi
2 xy 3 z x2 y2 z − z3
f x′′2 ( x, y , z ) = , f xy′′ ( x, y, z ) = .
( z 2 + x2 y2 ) ( z2 + x2 y2 )
2 2

Se verifică cu uşurinţă ecuaţiile din enunţ.

2.3. Probleme propuse spre rezolvare


Să se calculeze derivatele parţiale, de ordinul întâi, ale
următoarelor funcţii:
11. f ( x, y ) = 2 x 3 − 3xy 2 + y 4 − 4 xy + 5 x − 7 y + 9
12. f ( x, y, z ) = x4 − 2 x2 y3 + 2 z 3 − 3x2 z 3 − 7 yz + 2 x − 3 y + 9 z + 13
x + y2
13. f ( x, y ) =
x2 + y2 + 1
14. f ( x, y ) = x 2 sin y + y 2 cos x
sin x cos y
15. f ( x, y ) =
2 + sin x cos y
16. f ( x, y ) = ( x 3 + 2 x 2 y + 3 y 3 − 7 x + 9 y + 1)
100

17. f ( x, y ) = x 2 cos2 y
18. f ( x, y ) = arctg ( xy )
2
19. f ( x, y ) = e x − y
x2 + y2 − x
20. f ( x, y ) = ln , y≠0
x2 + y2 + x
x2 − y 2
21. f ( x, y ) = arctg , x2 − y2 > 0 , x ≠ 0
x +y
2 2

x z

22. f ( x, y, z ) = e + e , y ≠ 0
y y

23. f ( x, y, z ) = tg ( 3x + 2 y ) + 4 x − z , cos ( 3x + 2 y ) ≠ 0
2

1111 Probleme de analiză matematică


2. Derivate parţiale 29

Să se calculeze derivatele parţiale de ordinul întâi, ale


următoarelor funcţii, în punctele indicate:
x
24. f ( x, y ) = ( x 2 + y 2 ) arctg , y ≠ 0 , în punctul (1,1)
y

( )
25. f ( x, y ) = ln x + x 2 + y 2 , cu y ≠ 0 , în (0,1)
2 3
26. f ( x, y, z ) = e xy z
, în (0,1,2)
27. f ( x, y, z ) = e sin xyz
, în (0,1,1)
Să se calculeze derivatele parţiale de ordinul unu şi doi ale
următoarelor funcţii, în punctele indicate:
28. f ( x, y ) = x 2 cos y , în (1,0)
x
29. f ( x, y ) = x arctg , y ≠ 0 , în (2,2)
y
30. f ( x, y ) = ln ( x 2 + y ) , x 2 + y > 0 , în (1,0)
31. f ( x, y, z ) = e z sin xy , în (1,0,0)
32. f ( x, y, z ) = e xyz + x 2 + y 3 + z 4 , în (0,1,0)
33. f ( x, y, z ) = ln ( x + y 2 + z 3 ) cu x + y 2 + z 3 > 0 , în (1,1,0)
34. Să se calculeze derivatele parţiale de ordinul unu, doi şi
trei pentru funcţia f ( x, y ) = x 3 + 2 x 2 y + 4 xy 2 + y 3 .
∂3 f
35. Să se calculeze derivata parţială de ordin trei ( x, y )
∂x 2 ∂y
a funcţiei f ( x, y ) = x ln( xy ) , cu xy > 0 .
∂6 f
36. Să se calculeze derivata de ordinul 6 ( x, y ) a
∂x 3∂y 3
funcţiei f : R 2 → R , f ( x, y ) = x 3 sin y + y 3 sin x .
37. Să se arate că funcţia f : R 2 \ {(0,0)} → R ,
∂f ∂f
f ( x, y ) = ln ( x 2 + y 2 + xy ) , verifică ecuaţia x ( x, y ) + y ( x, y ) = 2 .
∂x ∂y
x− y
38. Să se arate că funcţia f ( x, y, z ) = x + cu y ≠ z ,
y−z
∂f ∂f ∂f
verifică ecuaţia + + = 1.
∂x ∂y ∂z

1111 Probleme de analiză matematică


30 2. Derivate parţiale

x2 + y2
39. Să se arate că funcţia z ( x, y ) = cu x + y ≠ 0 ,
x+ y
∂2z ∂2 z
verifică ecuaţia cu derivate parţiale de ordinul doi x 2 + y = 0.
∂x ∂x∂y
40. Să se arate că funcţia f : R2 → R ,
 y ∂2 f ∂2 f
f ( x, y ) = 2cos 2  x −  , verifică ecuaţia 2 2 + =0.
 2 ∂y ∂x∂y
Să se arate că următoarele funcţii sunt armonice, adică soluţii
ale ecuaţii Laplace
∂ 2u ∂ 2u
∆u = 2 + 2 = 0 .
∂x ∂y
41. f ( x, y ) = ln( x + y ) , cu ( x, y ) ≠ (0,0)
2 2

y
42. f ( x, y ) = arctg , cu x ≠ 0
x
1
43. f ( x, y ) = ln , cu ( x, y ) ≠ ( a, b)
( x − a )2 + ( y − b )2
44. f ( x, y ) = e x ( x 2 − y 2 )cos y − 2 xy sin y 
45. Fie r = x 2 + y 2 + z 2 cu ( x, y, z ) ≠ (0,0,0) . Să se arate că
1 1 1
∂2   ∂2   ∂2  
∂ r ∂ r ∂ r 2
2 2 2
 r  +  r  +  r  = 0,
a) 2 + 2 + 2 = , b)
∂x ∂y ∂z r ∂x 2 ∂y 2 ∂z 2
1 1
adică u( x, y, z ) = = verifică ecuaţia lui Laplace
r x2 + y2 + z2
∂ 2u ∂ 2u ∂ 2u
∆u = 2 + 2 + 2 = 0 .
∂x ∂y ∂z
( x − b )2
1 −
46. Să se arate că funcţia u( x, t ) = , unde t > 0 ,
e 4 a 2t
2a πt
x ∈ R , a , b constante reale cu a ≠ 0 , verifică ecuaţia căldurii
∂u ∂ 2u
= a2 2 .
∂t ∂x

1111 Probleme de analiză matematică


2. Derivate parţiale 31

2.4. Răspunsuri la problemele propuse


11. f x′( x, y ) = 6 x 2 − 3 y 2 − 4 y + 5 , f y′( x, y ) = −6 xy + 4 y3 − 4 x − 7
12. f x′( x, y, z ) = 4 x 3 − 4 xy 3 − 6 xz 3 + 2 , f y′( x, y, z ) = −6 x 2 y 2 − 7 z − 3 ,
f z′( x, y, z ) = 6 z 2 − 9 x 2 z 2 − 7 y + 9
y 2 (1 − 2 x ) − x 2 + 1 2 y ( x 2 − x + 1)
13. f x′( x, y ) = , f ′ ( x , y ) =
( x 2 + y 2 + 1)2 ( x 2 + y 2 + 1)2
y

14. f x′( x, y ) = 2 x sin y − y 2 sin x , f y′( x, y ) = x 2 cos y + 2 y cos x


2cos x cos y 2sin x sin y
15. f x′( x, y ) = , f y′( x, y ) = −
(2 + sin x cos y ) 2
(2 + sin x cos y )2
16. f x′( x, y ) = 100(3x 2 + 6 xy − 7)( x 3 + 2 x 2 y + 3 y 3 − 7 x + 9 y + 1)99 ,
f y′( x, y ) = 100(2 x 2 + 9 y 2 + 9)( x 3 + 2 x 2 y + 3 y 3 − 7 x + 9 y + 1)99
17. f x′( x, y ) = 2 x cos 2 y , f y′( x, y ) = − x 2 sin 2 y
y x
18. f x′( x, y ) = , f y′( x, y ) =
1+ x y
2 2
1 + x2 y2
2 2
19. f x′( x, y ) = e x − y , f y′( x, y ) = −2 y e x − y
2 2x
20. f x′( x, y ) = − , f y′( x, y ) =
x2 + y2 y x2 + y2
y2 −y
21. f x′( x, y ) = , f y′( x, y ) =
x x −y 4 4
x4 − y4
x x z z
1 x z 1
22. f x′( x, y, z ) = e y , f y′( x, y, z ) = − 2 e y − 2 e y , f z′( x, y, z ) = e y
y y y y
3 2 2
23. f x′( x, y , z ) = + 4 x − z ln 4 , f y′( x, y, z ) = ,
cos (3x + 2 y )
2
cos (3x + 2 y )
2

2
f z′( x, y , z ) = −2 z 4 x − z ln 4
π π
24. f x′(1,1) = + 1 , f y′(1,1) = − 1
2 2
25. f x′(0,1) = f y′(0,1) = 1
26. f x′(0,1,2) = 8 , f y′(0,1,2) = f z′(0,1,2) = 0
27. f x′(0,1,1) = 1 , f y′(0,1,1) = f z′(0,1,1) = 0
28. f x′(1,0) = 2 , f y′(1,0) = 0 , f x′′2 (1,0) = 2 , f xy′′ (1,0) = 0 , f y′′2 (1,0) = −1

1111 Probleme de analiză matematică


32 2. Derivate parţiale

π 1 1 1
29. f x′(2, 2) = + , f y′(2,2) = − , f x′′2 (2,2) = f y′′2 (2,2) = ,
4 2 2 4
1
f xy′′ (2,2) = −
16
30. f x′(1,0) = 2 , f y′(1,0) = 1 , f x′′2 (1,0) = f xy′′ (1,0) = −2 , f y′′2 (1,0) = −1
31. f x′(1,0,0) = 0 , f y′(1,0,0) = 1 , f z′(1,0,0) = 0 ,
f x′′2 (1,0,0) = f y′′2 (1,0,0) = f z′′2 (1,0,0) = 0 , f xy′′ (1,0,0) = 1 , f xz′′ (1,0,0) = 0 ,
f yz′′ (1,0,0) = 1
32. f x′(0,1,0) = 0 , f y′(0,1,0) = 3 , f z′(0,1,0) = 0 , f x′′2 (0,1,0) = 2 ,
f y′′2 (0,1,0) = 6 , f z′′2 (0,1,0) = 0 , f xy′′ (0,1,0) = 0 , f xz′′ (0,1,0) = 1 ,
f yz′′ (0,1,0) = 0
1 1
33. f x′(1,1,0) = , f y′(1,1,0) = 1 , f z′(1,1,0) = 0 , f x′′2 (1,1,0) = − ,
2 4
1
f y′′2 (1,1,0) = 0 , f z′′2 (1,1,0) = 0 , f xy′′ (1,1,0) = − , f xz′′ (1,1,0) = 0 ,
2
f yz′′ (1,1,0) = 0
34. f x′( x, y ) = 3x 2 + 4 xy + 4 y 2 , f y′( x, y ) = 2 x 2 + 4 xy + 3 y 2 ,
f x′′2 ( x, y ) = 6 x + 4 y , f y′′2 ( x, y ) = 4 x + 6 y , f xy′′ ( x, y ) = 4 x + 8 y ,
f x′′′3 ( x, y ) = 6 , f y′′′3 ( x, y ) = 6 , f x′′′2 y ( x, y ) = 4 , f xy′′′2 ( x, y ) = 4
∂3 f
35. ( x, y ) = 0
∂x 2 ∂y
∂6 f
36. 3 3 ( x, y ) = −6(cos x + cos y )
∂x ∂y

1111 Probleme de analiză matematică


3. DIFERENŢIALA

3.1. Noţiuni de teorie


1) Diferenţiala funcţiei de două variabile
Definiţie. Fie f : A → R de clasă C1 pe mulţimea deschisă
A ⊂ R 2 . Se numeşte diferenţială (de ordinul întâi) a lui f în punctul
( x0 , y0 ) ∈ A , expresia notată şi definită astfel
df ( x0 , y0 ) = f x′( x0 , y0 )dx + f y′( x0 , y0 )dy ,
iar într-un punct curent ( x, y ) ∈ A este
df ( x, y ) = f x′( x, y )dx + f y′( x, y )dy ,
care uneori se scrie sub forma
df = f x′dx + f y′dy .
Dacă f ∈ C 2 ( A) atunci
d 2 f ( x0 , y0 ) = f x′′2 ( x0 , y0 ) ( dx ) + 2 f xy′′ ( x0 , y0 )dxdy + f y′′2 ( x0 , y0 ) ( dy )
2 2

reprezintă diferenţiala de ordinul doi a lui f în ( x0 , y0 ) ∈ A , iar


într-un punct curent ( x, y ) ∈ A avem
d 2 f ( x, y ) = f x′′2 ( x, y ) ( dx ) + 2 f xy′′ ( x, y )dxdy + f y′′2 ( x, y ) ( dy ) ,
2 2

care se mai scrie şi sub forma


d 2 f = f x′′2 ( dx ) + 2 f xy′′ dxdy + f y′′2 ( dy ) .
2 2

2) Diferenţiala funcţiei de trei variabile


Definiţie. Fie f : A → R de clasă C1 pe mulţimea deschisă
A ⊂ R 3 . Se numeşte diferenţială (de ordinul întâi) a lui f în
( x0 , y0 , z0 ) ∈ A expresia
df ( x0 , y0 , z0 ) = f x′( x0 , y0 , z0 )dx + f y′( x0 , y0 , z0 )dy + f z′( x0 , y0 , z0 )dz ,
iar într-un punct curent ( x, y , z ) ∈ A este
df ( x, y , z ) = f x′( x, y , z )dx + f y′( x, y , z )dy + f z′( x, y , z )dz ,
care se mai scrie şi sub forma

1111 Probleme de analiză matematică


34 3. Diferenţiala

df = f x′dx + f y′dy + f z′dz .


Dacă f ∈ C 2 ( A) atunci
d 2 f ( x0 , y0 , z0 ) = f x′′2 ( x0 , y0 , z0 ) ( dx ) + f y′′2 ( x0 , y0 , z0 ) ( dy ) +
2 2

+ f z′′2 ( x0 , y0 , z0 ) ( dz ) + 2 f xy′′ ( x0 , y0 , z0 )dxdy +


2

+2 f xz′′ ( x0 , y0 , z0 )dxdz + 2 f yz′′ ( x0 , y0 , z0 )dydz


reprezintă diferenţiala de ordinul doi a lui f în ( x0 , y0 , z0 ) ∈ A , care
într-un punct curent ( x, y , z ) ∈ A se scrie
d 2 f = f x′′2 ( dx ) + f y′′2 ( dy ) + f z′′2 ( dz ) + 2 f xy′′dxdy + 2 f xz′′dxdz + 2 f yz′′ dydz .
2 2 2

Având în vedere formula de calcul a diferenţialei de ordinul


întâi, rezultă că regulile de diferenţiere sunt aceleaşi cu cele de
derivare. Dacă f , g : A → R sunt de clasă C1 pe mulţimea deschisă
A ⊂ R 2 , respectiv A ⊂ R 3 atunci
d( f + g ) = df + dg , d( fg ) = gdf + fdg ,
 f  gdf − fdg
d  = , cu 0 ∉ g ( A) .
g g2

3.2. Probleme rezolvate


1. Să se calculeze diferenţiala funcţiei
f : R 2 → R , f ( x, y ) = cos xy .
Rezolvare. Avem
df = f x′dx + f y′dy , f x′( x, y ) = − y sin xy , f y′( x, y ) = − x sin xy
deci df ( x, y ) = − sin xy ( ydx + xdy ) .
2. Să se calculeze diferenţiala funcţiei
f ( x, y, z ) = ln( x + 2 y + 3z )
unde x + 2 y + 3z > 0 într-un punct curent şi apoi în punctul ( 2,1,0 ) .
Rezolvare. Avem
df ( x, y , z ) = f x′( x, y , z )dx + f y′( x, y, z )dy + f z′( x, y, z )dz
1 2 3
f x′ ( x, y, z ) = , f y′ ( x, y, z ) = , f z′( x, y, z ) =
x + 2 y + 3z x + 2 y + 3z x + 2 y + 3z

1111 Probleme de analiză matematică


3. Diferenţiala 35

1 1 3
f x′ ( 2,1,0 ) =
, f y′ ( 2,1,0 ) = , f z′ ( 2,1,0 ) = .
4 2 4
Deci, diferenţiala într-un punct curent este
1
df ( x , y , z ) = ( dx + 2dy + 3dz )
x + 2 y + 3z
iar în punctul ( 2,1,0 ) este
1 1 1 3
df (2,1,0) = ( dx + 2dy + 3dz ) = dx + dy + dz .
4 4 2 4
3. Folosind regulile de calcul să se determine diferenţiala
funcţiei f : R 3 → R , f ( x, y, z ) = sin x sin y sin z într-un punct curent
π π π
şi apoi în punctul  , ,  .
4 4 4
Rezolvare. Aplicăm regula
d ( f1 f 2 f 3 ) = f 2 f 3df1 + f1 f 3df 2 + f1 f 2df 3 .
În cazul nostru avem
df ( x, y , z ) = d (sin x sin y sin z ) =
= sin y sin zd (sin x ) + sin x sin zd (sin y ) + sin x sin yd (sin z )
adică
df ( x, y, z ) = cos x sin y sin zdx + sin x cos y sin zdy + sin x sin y cos zdz ,
π π π
iar în punctul  , ,  obţinem
4 4 4
 π π π 2
df  , ,  = ( dx + dy + dz ) .
4 4 4 4
4. Să se calculeze diferenţiala de ordinul doi a funcţiei
f : R → R , f ( x, y ) = e x cos y într-un punct curent şi apoi în (0,0) .
2

Rezolvare. Avem
d f ( x, y ) = f x′′2 ( x, y )(dx )2 + 2 f xy′′ ( x, y )dxdy + f y′′2 ( x, y )(dy )2
2

f x′( x, y ) = e x cos y , f y′( x, y ) = − e x sin y ,


f x′′2 ( x, y ) = e x cos y , f xy′′ ( x, y ) = f yx′′ ( x, y ) = − e x sin y ,
f y′′2 ( x, y ) = − e x cos y .
Deci, într-un punct curent diferenţiala de ordinul doi este
d 2 f ( x, y ) = e x (cos y dx 2 − 2sin y dxdy − cos y dy 2 )

1111 Probleme de analiză matematică


36 3. Diferenţiala

iar în (0,0) obţinem


d 2 f ( 0,0 ) = dx 2 − dy 2 .
5. Să se calculeze diferenţiala de ordinul doi a funcţiei
f : R → R , f ( x, y, z ) = xyz într-un punct curent şi apoi în punctul
3

(1,1,1) .
Rezolvare. Avem f x′ = yz , f y′ = xz , f z′ = xy ,
f x′′2 = f y′′2 = f z′′2 = 0 , f xy′′ = z , f xz′′ = y , f yz′′ = x . Diferenţiala de ordin
doi într-un punct curent ( x, y , z ) ∈ R 3 este
d 2 f = f x′′2 ( dx ) + f y′′2 ( dy ) + f z′′2 ( dz ) +
2 2 2

+2 f xy′′ dxdy + 2 f xz′′ dxdz + 2 f yz′′ dydz ,


care în cazul de faţă devine
d 2 f ( x, y, z ) = 2 z dxdy + 2 y dxdz + 2 x dydz ,
iar în punctul (1,1,1) obţinem
d 2 f (1,1,1) = 2 ( dxdy + dxdz + dydz ) .

3.3. Probleme propuse spre rezolvare


Să se calculeze diferenţialele de ordinul întâi ale următoarelor
funcţii, într-un punct curent şi respectiv în punctele indicate:
π π
6. f : R 2 → R , f ( x, y ) = sin xy , în punctul  , 
2 2
x+ y
7. f ( x, y ) = arctg , x ≠ y , în punctul (1, −1)
x− y
8. f : R 2 \ {(0,0)} → R , f ( x, y ) = x 2 + y 2 în punctul (3,4)
 π 
9. f : R 3 → R , f ( x, y, z ) = cos( x + 2 y + 3z ) în  − ,0,0 
 2 
10. f : R → R , f ( x, y , z ) = e , în punctul (1,1,1)
3 xyz

11. f ( x, y, z ) = ln ( x 3 + 2 y 3 − z 3 ) , cu x 3 + 2 y 3 − z 3 > 0 , în
punctul (1,1,0)

1111 Probleme de analiză matematică


3. Diferenţiala 37

Să se calculeze diferenţialele de ordinul doi ale următoarelor


funcţii în punctele indicate

12. f : R 2 \ {(0,0)} → R , f ( x, y ) = ln x 2 + y 2 în (1,0)


1
13. f ( x, y ) = cu x 2 + y > 0 , în punctul (1,0)
x +y
2

14. f : R 3 → R , f ( x, y, z ) = e ax +by + cz , în punctul (0,0,0)


15. f : R 3 \ {(0, 0, 0)} → R , f ( x, y, z ) = x 2 + 2 y 2 + 3z 2 , în
punctul (2,1,1)

3.4. Răspunsuri la problemele propuse


π π π 2
6. df ( x, y ) = cos xy ( ydx + xdy ) , df  ,  = ( dx + dy )
2 2 4
1 1
7. df ( x, y ) = 2 2 (
− ydx + xdy ) , df (1, −1) = ( dx + dy )
x +y 2
1 3 4
8. df ( x, y ) = ( xdx + ydy ) , df (3,4) = dx + dy
x2 + y2 5 5
9. df ( x, y, z ) = − sin ( x + 2 y + 3z )( dx + 2dy + 3dz ) ,
 π 
df  − ,0,0  = dx + 2dy + 3dz
 2 
10. df ( x, y, z ) = e xyz ( yz dx + xz dy + xy dz ) , df (1,1,1) = e ( dx + dy + dz )
3x 2 dx + 6 y 2 dy − 3z 2 dz
11. df ( x, y , z ) = , df (1,1,0) = dx + 2dy
x3 + 2 y3 − z3
12. d 2 f (1,0) = ( dy ) − ( dx )
2 2

3
13. d 2 f (1, 0) = 2 ( dx ) + 3dxdy + ( dy )
2 2

4
d f (0,0,0) = a ( dx ) + b ( dy ) + b2 ( dz ) +
2 2 2 2 2 2

14.
+2ab dxdy + 2ac dxdz + 2bc dydz
1
15. d 2 f (2,1,1) = ( 5dx 2 + 14dy 2 + 9dz 2 − 8dxdy − 12dxdz − 12dydz )
27

1111 Probleme de analiză matematică


4. DERIVAREA FUNCŢIILOR COMPUSE

4.1. Noţiuni de teorie


1) Funcţii de două variabile prin intermediul altor două
variabile
Fie funcţiile u, v : A → R , f : B → R , unde A, B ⊂ R 2 sunt
mulţimi deschise şi u ( A) × v ( A) ⊂ B . Considerăm funcţia compusă
F : A→ R,
F ( x, y ) = f ( u ( x, y ) , v ( x, y ) ) .
Teorema 1. Dacă u , v şi f sunt de clasă C1 pe A
respectiv B , atunci F este de clasă C1 pe A şi
 ∂F ∂f ∂u ∂f ∂v
 ∂x = ∂u ∂x + ∂v ∂x
 ∂F ∂f ∂u ∂f ∂v . (1)
 = +
 ∂y ∂u ∂y ∂v ∂y
În cazul particular F ( x, y ) = f (u( x, y )) formulele (1) devin
 ∂F df ∂u
 ∂x = du ∂x
 ∂F df ∂u .
 =
 ∂y du ∂y
Dacă funcţiile u , v şi f din teorema 1 sunt de clasă C 2 ,
atunci F este de clasă C 2 şi derivatele parţiale de ordinul doi ale lui
∂2F ∂2F ∂2F
F: , , se calculează derivând (1) în raport cu x ,
∂x 2 ∂x∂y ∂y 2
respectiv y .

1111 Probleme de analiză matematică


40 4. Derivarea funcţiilor compuse

2) Funcţii de trei variabile prin intermediul altor două


variabile
Fie funcţiile u, v : A → R , f : B → R , unde A ⊂ R 3 , B ⊂ R 2
sunt mulţimi deschise şi u( A) × v ( A) ⊂ B . Considerăm funcţia
compusă F : A → R ,
F ( x, y, z ) = f ( u( x, y, z ), v( x, y, z ) ) .
Teorema 2. Dacă u , v şi f sunt de clasă C1 pe A ,
respectiv B , atunci F este de clasă C1 pe A şi
 ∂F ∂f ∂u ∂f ∂v
 ∂x = ∂u ∂x + ∂v ∂x

 ∂F ∂f ∂u ∂f ∂v
 = + .
 ∂y ∂u ∂y ∂v ∂y
 ∂F ∂f ∂u ∂f ∂v
 = +
 ∂z ∂u ∂z ∂v ∂z

4.2. Probleme rezolvate


 y
1. Să se arate că F ( x, y ) = f   , x ≠ 0 , f derivabilă,
x
∂F ∂F
verifică ecuaţia x +y = 0.
∂x ∂y
y ∂u y ∂u 1
Rezolvare. Notăm u( x, y ) =
. Avem =− 2, = ,
x ∂x x ∂y x
∂F df ∂u y df ∂F df ∂u 1 df
= ⋅ =− 2 , = =
∂x du ∂x x du ∂y du ∂y x du
şi deci
∂F ∂F y df y df
x +y =− + =0.
∂x ∂y x du x du
∂F ∂F
2. Să se calculeze , dacă F ( x, y ) = f ( x + y, x 2 + y 2 ) ,
∂x ∂y
unde f este de clasă C1 pe mulţimea deschisă D ⊂ R 2 .

1111 Probleme de analiză matematică


4. Derivarea funcţiilor compuse 41

Rezolvare. Notăm u = x + y , v = x 2 + y 2 . Avem


∂u ∂u ∂v ∂v
= = 1, = 2x , = 2y .
∂x ∂y ∂x ∂y
Apoi
∂F ∂f ∂ u ∂f ∂ v ∂f ∂f
= ⋅ + ⋅ = + 2x
∂x ∂u ∂x ∂v ∂x ∂ u ∂v
∂F ∂f ∂u ∂f ∂v ∂f ∂f
= ⋅ + ⋅ = + 2y .
∂y ∂u ∂y ∂v ∂y ∂ u ∂v
3. Să se arate că F ( x, y , z ) = f ( xy , x 2 + y 2 − z 2 ) unde f este
de clasă C1 pe mulţimea deschisă D ⊂ R 2 , verifică ecuaţia
∂F ∂F ∂F
xz − yz + ( x2 − y2 ) = 0.
∂x ∂y ∂z
Rezolvare. Notăm u = xy , v = x 2 + y 2 − z 2 . Avem
∂u ∂u ∂v ∂v ∂v
= y, = x, = 2x , = 2y , = −2 z .
∂x ∂y ∂x ∂y ∂z
Apoi
∂F ∂f ∂u ∂f ∂v ∂f ∂f
= + = y + 2x
∂x ∂u ∂x ∂v ∂x ∂u ∂v
∂F ∂f ∂u ∂f ∂v ∂f ∂f
= + = x + 2y
∂y ∂u ∂y ∂v ∂y ∂u ∂v
∂F ∂f ∂u ∂f ∂v ∂f
= + = −2 z
∂z ∂u ∂z ∂v ∂z ∂v
şi care verifică ecuaţia cerută.
4. Să se calculeze derivatele parţiale de ordinul unu şi doi ale
funcţiei F ( x, y ) = xf ( x 2 + y 2 ) unde f este de clasă C 2 pe mulţimea
deschisă D ⊂ R .
∂u ∂u
Rezolvare. Notăm u = x 2 + y 2 . Avem = 2x , = 2y .
∂x ∂y
Apoi
∂F df ∂u df
= f (u ) + x (u ) = f (u ) + 2 x 2 (u )
∂x du ∂x du
∂F df ∂u df
= x (u ) = 2 xy (u )
∂y du ∂y du

1111 Probleme de analiză matematică


42 4. Derivarea funcţiilor compuse

∂ 2 F ∂  ∂F  df ∂u df 2
2 d f ∂u
=  = (u ) + 4 x (u ) + 2 x ⋅ 2 (u ) =
∂x 2
∂x  ∂x  du ∂x du du ∂x
2
df 3 d f
= 6 x (u ) + 4 x (u )
du du 2
∂2F ∂  ∂F  df d2 f ∂u
=   = 2 y ( u ) + 2 xy (u ) =
∂x∂y ∂x  ∂y  du du 2
∂x
df d2 f
= 2y (u ) + 4 x 2 y 2 ( u )
du du
∂ F ∂  ∂F 
2
df d2 f ∂u
=   = 2 x ( u ) + 2 xy (u ) =
∂y 2
∂y  ∂y  du du 2
∂y
2
df 2 d f
= 2 x (u ) + 4 xy (u ).
du du 2
 x
5. Fie F ( x, y ) = f  xy ,  , y ≠ 0 , f ∈ C 2 pe mulţimea
 y
deschisă D ⊂ R . Să se calculeze
2

∂F ∂F ∂ 2 F ∂ 2 F ∂2F
, , , şi .
∂x ∂ y ∂ x 2 ∂ y 2 ∂x∂y
x
Rezolvare. Notăm u = xy , v = . Avem
y
∂u ∂u ∂v 1 ∂v x
= y, = x, = , =− 2 .
∂x ∂y ∂x y ∂y y
Apoi
∂F ∂f ∂u ∂f ∂u ∂f 1 ∂f
= + =y +
∂x ∂u ∂x ∂v ∂x ∂u y ∂v
∂F ∂f ∂u ∂f ∂v ∂f x ∂f
= + =x − 2
∂y ∂u ∂y ∂v ∂y ∂u y ∂v
∂ 2 F ∂  ∂F 
=  =
∂x 2 ∂x  ∂x 
 ∂ 2 f ∂u ∂ 2 f ∂v  1  ∂ 2 f ∂u ∂ 2 f ∂v 
= y 2 + +  + 2 =
 ∂u ∂x ∂v∂u ∂x  y  ∂u∂v ∂x ∂v ∂x 
∂2 f ∂2 f 1 ∂2 f
= y2 2 + 2 + 2 2
∂u ∂u∂v y ∂v

1111 Probleme de analiză matematică


4. Derivarea funcţiilor compuse 43

∂ 2 F ∂  ∂F 
= =
∂y 2 ∂y  ∂y 
 ∂ 2 f ∂u ∂ 2 f ∂v  2 x ∂f x  ∂ 2 f ∂u ∂ 2 f ∂v 
= x 2 +  + −  + 2 =
 ∂u ∂y ∂v∂u ∂y  y ∂v y 2  ∂u∂v ∂y ∂v ∂y 
3

2 ∂ f x2 ∂ 2 f x2 ∂ 2 f x ∂f
2
=x −2 2 + 4 2 +2 3
∂u 2
y ∂u∂v y ∂v y ∂v
∂2F ∂  ∂F  ∂  ∂f x ∂f 
=  = x − 2 =
∂x∂y ∂x  ∂y  ∂x  ∂u y ∂v 

∂   ∂f 1 ∂f  
= x  − 2 =
∂x   ∂u y ∂v  
∂f 1 ∂f ∂  ∂f 1 ∂f 
= − 2 +x  − 2 =
∂u y ∂v ∂x  ∂u y ∂u 
∂f 1 ∂f  ∂ 2 f ∂u ∂ 2 f ∂v 1 ∂ 2 f ∂u 1 ∂ 2 f ∂v 
= − + x 2 + − 2 − 2 2 =
∂u y 2 ∂v  ∂u ∂x ∂v∂u ∂x y ∂u∂v ∂x y ∂v ∂x 
∂f 1 ∂f ∂2 f x ∂2 f
= − 2 + xy 2 − 3 2 .
∂u y ∂v ∂u y ∂v

1111 Probleme de analiză matematică


44 4. Derivarea funcţiilor compuse

4.3. Probleme propuse spre rezolvare


Să se arate că:
 y
6. F ( x, y ) = x 2 f  2  , x ≠ 0 , f de clasă C1 , verifică
x 
ecuaţia
∂F ∂F
x + 2y = 2 F ( x, y ) .
∂x ∂y
 y
7. F ( x, y ) = xy + xf   , x ≠ 0 , f de clasă C1 , verifică
x
ecuaţia
∂F ∂F
x +y = xy + F ( x, y ) .
∂x ∂y
8. F ( x, y ) = yf ( x 2 − y 2 ) , f de clasă C1 , verifică ecuaţia
1 ∂F 1 ∂F 1
+ = 2 F ( x, y ) , xy ≠ 0 .
x ∂x y ∂ y y
9. F ( x, y ) = f ( x 2 + y 2 ) , f de clasă C1 , verifică ecuaţia
∂F ∂F
y −x = 0.
∂x ∂y
y2
10. F ( x, y ) = + f ( xy ) , x ≠ 0 , f de clasă C1 , verifică
3x
ecuaţia
∂F ∂F
x2 − xy + y2 = 0 .
∂x ∂y
xy y z
11. F ( x, y , z ) = ln x + xf  ,  , x > 0 , z ≠ 0 , f de clasă
z  x x
1
C , verifică ecuaţia
∂F ∂F ∂F xy
x +y +z = + F ( x, y , z ) .
∂x ∂y ∂z z
 y  y
12. F ( x, y ) = f   + xg   , x ≠ 0 , f , g de clasă C 2 ,
x x
verifică ecuaţia

1111 Probleme de analiză matematică


4. Derivarea funcţiilor compuse 45

∂2F ∂2F 2 ∂ F
2
x2 + 2 xy + y = 0.
∂x 2 ∂x∂y ∂y 2
13. F ( x, y ) = f ( x + g ( y )) , f şi g de clasă C 2 , verifică
ecuaţia
∂F ∂ 2 F ∂F ∂ 2 F
⋅ = ⋅ .
∂x ∂x∂y ∂y ∂x 2
 y
14. F ( x, y ) = f ( xy ) + xy g   , cu xy > 0 , f , g de clasă
x
2
C , verifică ecuaţia
∂2F ∂2F
x2 2 − y2 2 = 0 .
∂x ∂y
15. F ( x, y ) = xyf ( x − y ) , f de clasă C 2 , verifică ecuaţiile
2 2

∂F ∂F
a) xy 2 + x2 y = ( x 2 + y 2 ) F ( x, y )
∂x ∂y
∂2F ∂2F ∂F ∂F
b) y 2 + xy −x + 2y = 2 F ( x, y ) .
∂x 2
∂x∂y ∂x ∂y
 y  y
16. F ( x, y ) = f   + xg   cu x ≠ 0 , f , g de clasă C 2 ,
x x
verifică ecuaţia
∂2F ∂2F ∂2F
x 2 2 + 2 xy + y2 2 = 0 .
∂x ∂x∂y ∂y

1111 Probleme de analiză matematică


5. EXTREME LOCALE PENTRU FUNCŢII DE
DOUĂ VARIABILE

5.1. Noţiuni de teorie


Fie mulţimea
{
D ( ( a, b), R ) = ( x, y ) ∈ R 2 ( x − a ) + ( y − b ) < R 2 ,
2 2
}
formată din punctele interioare cercului de centru ( a, b) şi rază R ,
numită disc deschis.
Definiţie. Fie funcţia f : A → R cu A ⊂ R 2 deschisă şi
f ( x, y ) valoarea ei în punctul ( x, y ) ∈ A . Un punct ( x0 , y0 ) ∈ A se
numeşte punct de maxim (respectiv minim) local strict al funcţiei f ,
dacă există R > 0 aşa încât
f ( x, y ) < f ( x0 , y0 ) respectiv f ( x, y ) > f ( x0 , y0 )
( ∀) ( x, y ) ∈ D ( ( x0 , y0 ), R ) \ {( x0 , y0 )} .
Valoare f ( x0 , y0 ) se numeşte maximum (respectiv minimum) local
strict al lui f .
Punctele de maxim respectiv minim local strict se numesc
puncte de extrem local strict pentru f şi valorile lui f în aceste
puncte se numesc extreme locale stricte ale lui f .
Dacă inegalităţile din definiţie nu sunt stricte, atunci obţinem
definiţia punctului maxim (minim) local nestrict sau, prescurtat, punct
de maxim (minim) local al funcţiei (a se vedea problema 9).
Fie f : A → R de clasă C 3 pe mulţimea deschisă A ⊂ R 2 .
Notăm
r = f x′′2 ( x, y ) , s = f xy′′ ( x, y ) , t = f y′′2 ( x, y ) , δ = rt − s 2 .
Punctele de extrem local strict ale funcţiei f se găsesc după
următoarea schemă:
I) Se determină punctele critice ale lui f , adică soluţiile
sistemului de două ecuaţii cu două necunoscute x , y
 f x′( x, y ) = 0
 ′ (1)
 f y ( x, y ) = 0,
care reprezintă condiţiile necesare de extrem.

1111 Probleme de analiză matematică


48 5. Extreme locale pentru funcţii de două variabile

II) Se stabileşte natura fiecărui punct critic, după cum


urmează: fie ( x0 , y0 ) un punct critic, adică o soluţie a sistemului (1)
1) dacă δ( x0 , y0 ) > 0 şi r( x0 , y0 ) > 0 , atunci ( x0 , y0 ) este
punct de minim local strict;
2) dacă δ( x0 , y0 ) > 0 şi r ( x0 , y0 ) < 0 , atunci ( x0 , y0 ) este
punct de maxim local strict;
3) dacă δ( x0 , y0 ) = 0 , atunci natura punctului critic ( x0 , y0 )
se studiază cu definiţia;
4) dacă δ( x0 , y0 ) < 0 , atunci ( x0 , y0 ) nu este punct de
extrem.
Observaţie. Dacă δ = rt − s 2 > 0 atunci rt > s 2 ⇒ rt > 0 ,
adică r ≠ 0 , t ≠ 0 şi r , t au acelaşi semn.

5.2. Probleme rezolvate


Să se determine extremele următoarelor funcţii:
1. f ( x, y ) = x 3 + y 3 − 3xy + 5 , f : R 2 → R .
Rezolvare.
I) Determinarea punctelor critice.
Avem
 f x′( x, y ) = 3x − 3 y = 0  y = x  y = x
2 2 2
 y = x2
 ⇒ 2 ⇒ 4 ⇒
 f y′( x, y ) = 3 y − 3x = 0  y − x = 0  x − x = 0  x1 = 0, x2 = 1
2

Deci punctele critice sunt (0,0) , (1,1) .


II) Natura punctelor critice. Avem
r = f x′′2 ( x, y ) = 6 x , s = f xy′′ ( x, y ) = −3 , t = f y′′2 ( x, y ) = 6 y ,
δ( x, y ) = rt − s 2 = 36 xy − 9 = 9(4 xy − 1) .
În punctul critic (0,0) avem δ(0,0) = −9 < 0 şi deci (0,0) nu
este punct de extrem.
În punctul critic (1,1) avem δ(1,1) = 9 ⋅ 3 = 27 > 0 şi cum
r(1,1) = 6 > 0 rezultă că (1,1) este punct de minim local strict al
funcţiei f , iar f (1,1) = 4 (fig. 1).

1111 Probleme de analiză matematică


5. Extreme locale pentru funcţii de două variabile 49

Fig. 1 (Graficul funcţiei f ( x, y ) = x 3 + y 3 − 3xy + 5 )

2. f ( x, y ) = x 4 + y 4 − 4 xy + 4 , f : R 2 → R .
Rezolvare.

Fig. 2 (Graficul funcţiei f ( x, y ) = x 4 + y 4 − 4 xy + 4 )


I) Determinarea punctelor critice. Avem
 f x′( x, y ) = 4 x − 4 y = 0  y = x  y = x  y = x
3 3 3 3

 ⇒ 3 ⇒ 9 ⇒ 8
 f y′( x, y ) = 4 y − 4 x = 0  y − x = 0  x − x = 0  x( x − 1) = 0
3

 y = x3
⇒ ⇒ (0,0) , ( −1, −1) , (1,1) puncte critice.
 x1 = 0, x2 = −1, x3 = 1

1111 Probleme de analiză matematică


50 5. Extreme locale pentru funcţii de două variabile

II) Natura punctelor critice. Avem


r = f x′′2 ( x, y ) = 12 x 2 , s = f xy′′ ( x, y ) = −4 , t = f y′′2 ( x, y ) = 12 y 2 ,
δ( x, y ) = rt − s 2 = 144 x 2 y 2 − 16 = 16(9 x 2 y 2 − 1) .
În punctul critic (0,0) avem δ(0,0) = −16 < 0 şi deci (0,0)
nu este punct de extrem.
În punctele critice ( −1, −1) , (1,1) avem
δ( −1, −1) = δ(1,1) = 16 ⋅ 8 > 0 şi cum r ( −1, −1) = r (1,1) = 12 > 0 rezultă
că ( −1, −1) , (1,1) sunt puncte de minim local strict, iar
f ( −1, −1) = f (1,1) = 2 (fig. 2).
3. f ( x, y ) = 4 x 5 − 10 x 2 y + 5 y 2 + 20 y + 25 , f : R 2 → R .
Rezolvare.

Fig. 3 (Graficul funcţiei f ( x, y ) = 4 x 5 − 10 x 2 y + 5 y 2 + 20 y + 25 )


I) Determinarea punctelor critice. Avem
 f x′( x, y ) = 20 x 4 − 20 xy = 0  x( x − y ) = 0
3

 ⇒ 2
 f y′( x, y ) = −10 x + 10 y + 20 = 0  − x + y + 2 = 0
2

de unde rezultă punctele critice (0, −2) , ( −1, −1) .


II) Natura punctelor critice. Avem
r = f x′′2 ( x, y ) = 80 x 3 − 20 y , s = f xy′′ ( x, y ) = −20 x , t = f y′′2 ( x, y ) = 10 ,
δ( x, y ) = rt − s 2 = 10 (80 x 3 − 20 y ) − 400 x 2 = 200 ( 4 x 3 − y − 2 x 2 ) .

1111 Probleme de analiză matematică


5. Extreme locale pentru funcţii de două variabile 51

În punctul critic (0, −2) , avem δ(0, −2) = 400 > 0 ,


r (0, −2) = 40 > 0 , deci (0, −2) este punct de minim local al funcţiei f
şi f (0, −2) = 5 (fig. 3).
În punctul critic ( −1, −1) avem δ( −1, −1) = −1000 < 0 şi deci
( −1, −1) nu este de extrem.
4. f ( x, y ) = x 2 + y 4 − 2 x + 5 , f : R 2 → R .
Rezolvare.
I) Determinarea punctelor critice. Avem
 f x′( x, y ) = 2 x − 2 = 0
 ⇒ (1,0) unicul punct critic.
 f y′( x, y ) = 4 y = 0
3

Fig. 4 (Graficul funcţiei f ( x, y ) = x 2 + y 4 − 2 x + 5 )


II) Natura punctului critic. Avem r = f x′′2 ( x, y ) = 2 ,
s = f xy′′ ( x, y ) = 0 , t = f y′′2 ( x, y ) = 12 y 2 , δ( x, y ) = rt − s 2 = 24 y 2 şi
δ(1,0) = 0 .
Natura punctului critic (1,0) se studiază cu definiţia. Avem
f ( x, y ) − f (1,0) = x 2 + y 4 − 2 x + 5 − 4 = x 2 − 2 x + 1 + y 4 =
= ( x − 1)2 + y 4 ≥ 0,
adică f ( x, y ) > f (1,0) oricare ar fi ( x, y ) ∈ R 2 \ {(1,0)} . Deci (1,0)
este punct de minim local strict al funcţiei f şi f (1,0) = 4 (fig. 4).

1111 Probleme de analiză matematică


52 5. Extreme locale pentru funcţii de două variabile

5. f ( x, y ) = x 2 − y 4 , f : R 2 → R .
Rezolvare.
 f x′( x, y ) = 2 x = 0
I) Avem  ⇒ (0,0) unicul punct critic.
 f y′( x, y ) = −4 y = 0
3

II) Avem r = f x′′2 ( x, y ) = 2 , s = f xy′′ ( x, y ) = 0 ,


t = f y′′2 ( x, y ) = −12 y 2 , δ( x, y ) = rt − s 2 = −24 y 2 şi δ(0,0) = 0 . Deci
natura punctului critic (0,0) se studiază cu definiţia. Avem
 0 în punctele ( x,0), ( ∀) x ∈ R

>
f ( x, y ) − f (0,0) = x 2 − y 4 
< 0 în punctele (0, y ), ( ∀ ) y ∈ R

Fig. 5 (Graficul funcţiei f ( x, y ) = x 2 − y 4 )


ceea ce arată că nu există nici un disc cu centrul în (0,0) în care
f ( x, y ) − f (0,0) să păstreze semn constant, deci punctul critic (0,0)
nu este de extrem; el este punct şa (fig. 5).
6. f ( x, y ) = x 3 − y 2 , f : R 2 → R .
Rezolvare.
 f x′( x, y ) = 3x 2 = 0
I) Avem  ⇒ (0,0) unicul punct critic.
 f y′( x, y ) = −2 y = 0

1111 Probleme de analiză matematică


5. Extreme locale pentru funcţii de două variabile 53

II) Avem r = f x′′2 ( x, y ) = 6 x , s = f xy′′ ( x, y ) = 0 ,


t = f y′′2 ( x, y ) = −2 , δ( x, y ) = rt − s 2 = −12 x şi δ(0,0) = 0 . Deci natura
punctului critic (0,0) se studiază cu definiţia. Avem
 > 0 în punctele ( x,0), ( ∀ ) x > 0
f ( x, y ) − f (0,0) = x 3 − y 2  .
< 0 în punctele ( x,0), ( ∀ ) x < 0
ceea ce arată că nu există nici un disc cu centrul în (0,0) în care
f ( x, y ) − f (0,0) să păstreze semn constant. Deci punctul critic (0,0)
nu este de extrem; el este punct şa (fig. 6).

Fig. 6 (Graficul funcţiei f ( x, y ) = x 3 − y 2 )

7. f ( x, y ) = x 4 + y 4 − 2 x 2 + 4 xy − 2 y 2 + 1 , f : R 2 → R .
Rezolvare.
I) Avem
 f x′( x, y ) = 4 x − 4 x + 4 y = 0  x − x + y = 0  x + y = 0
3 3 3 3

 ⇒ 3 ⇒ 3 ⇒
 f y′( x, y ) = 4 y + 4 x − 4 y = 0  y + x − y = 0  y + x − y = 0
3

 y = −x  y = −x  y = − x
⇒ 3 ⇒ 3 ⇒
 y + x − y = 0  − x + x + x = 0  x ( x − 2 ) = 0.
2

De unde rezultă punctele critice ( 0,0 ) , ( ) (


2, − 2 , − 2, 2 . )
II) Avem
r = f x′′2 ( x, y ) = 12 x 2 − 4 , s = f xy′′ ( x, y ) = 4 , t = f y′′2 ( x, y ) = 12 y 2 − 4

1111 Probleme de analiză matematică


54 5. Extreme locale pentru funcţii de două variabile

δ( x, y ) = rt − s 2 = 16 (3x 2 − 1)(3 y 2 − 1) − 1 .

Fig. 7 (Graficul funcţiei f ( x, y ) = x 4 + y 4 − 2 x 2 + 4 xy − 2 y 2 + 1 )

În punctul critic (0,0) rezultă δ ( 0,0 ) = 0 şi natura acestui


punct o studiem cu definiţia, avem
f ( x, y ) − f (0,0) = x 4 + y 4 − 2 x 2 + 4 xy − 2 y 2 =
= x 4 + y 4 − 2 ( x 2 − 2 xy + y 2 ) = x 4 + y 4 − 2( y − x )2 ,
care pentru y = x devine
f ( x, x ) − f (0,0) = 2 x 4 > 0 , ( ∀ ) x ∈ R ∗ ,
iar pentru y = − x avem
f ( x, − x ) − f (0,0) = x 4 + x 4 − 2( −2 x )2 = 2 x 4 − 8 x 2 = 2 x 2 ( x 2 − 4 ) < 0 ,
( ∀) x ∈ ( −2,2) \ {0} .
Deci ( 0,0 ) nu este punct de extrem, întrucât nu există nici un disc cu
centrul în ( 0,0 ) în care f ( x, y ) − f (0,0) să păstreze semn constant.
Punctul critic ( 0,0 ) este punct şa (fig. 7).
Apoi avem
( ) ( ) ( ) (
δ 2, − 2 = δ − 2, 2 > 0, r 2, − 2 = r − 2, 2 > 0 )
şi deci ( 2, − 2 ) , ( − 2, 2 ) sunt puncte de minim local pentru
funcţia f , cu f ( 2, − 2 ) = f ( − 2, 2 ) = −7 (fig. 7).

1111 Probleme de analiză matematică


5. Extreme locale pentru funcţii de două variabile 55

8. f ( x, y ) = x 2 y 2 (1 − x − y ) , f : R 2 → R .
Rezolvare.
I) Avem
 f x′( x, y ) = 2 xy 2 (1 − x − y ) − x 2 y 2 = xy 2 ( 2 − 3x − 2 y ) = 0

 f y′( x, y ) = 2 x y (1 − x − y ) − x y = x y (2 − 2 x − 3 y ) = 0,
2 2 2 2

2 2
de unde rezultă punctele critice (0,0) ,  ,  .
5 5

Fig. 8a
II) Avem
r = f x′′2 ( x, y ) = y 2 (2 − 6 x − 2 y ) , s = f xy′′ ( x, y ) = 2 xy (2 − 3x − 3 y ) ,
t = f y′′2 ( x, y ) = x 2 (2 − 2 x − 6 y ) .
În punctul critic (0,0) avem r = s = t = 0 şi în consecinţă
δ(0,0) = 0 . Natura punctului critic (0,0) o studiem cu definiţia.
Avem
f ( x, y ) − f (0,0) = x 2 y 2 (1 − x − y ) .
Dar 1 − x − y > 0 în semiplanul care conţine punctul (0,0) (fig. 8a).
 2
Deci 1− x − y > 0 în discul deschis D  (0,0), . Rezultă
 2 

1111 Probleme de analiză matematică


56 5. Extreme locale pentru funcţii de două variabile

 2
f ( x, y ) − f (0,0) > 0 în D  (0,0),  \ {(0,0)} . Deci (0,0) este punct
 2 
de minim şi valoarea funcţiei în acest punct este f (0,0) = 0 .

Fig. 8b (Graficul funcţiei f ( x, y ) = x 2 y 2 (1 − x − y ) )

2 2 8 8
În punctul critic  ,  avem r = t = − ⋅ 3 , s = − ⋅ 2 ,
5 5 75 75
2
 8  2 2
δ = rt − s =   (9 − 4) > 0 şi cum r < 0 rezultă că  ,  este un
2

 75  5 5
2 2 16
punct de maxim local al funcţiei f , cu f  ,  = (fig. 8b).
 5 5  3125
9. f ( x, y ) = x 2 y e − x − y , f : R 2 → R .
Rezolvare.
I) Determinarea punctelor critice. Avem
 f x′( x, y ) = 2 xy e − x − y − x 2 y e − x − y = xy (2 − x )e − x − y = 0
 2 − x− y
 f y′( x, y ) = x e − x 2 y e − x − y = x 2 (1 − y )e − x − y = 0,
cu soluţiile (0,0) , (2,1) şi (0, α) cu α ∈ R ∗ . Deci această funcţie are
o infinitate de puncte critice.

1111 Probleme de analiză matematică


5. Extreme locale pentru funcţii de două variabile 57

II) Natura punctelor critice. Avem


r = f x′′2 ( x, y ) = (2 y − 4 xy + x 2 y )e − x − y ,
s = f xy′′ ( x, y ) = (2 x − x 2 − 2 xy + x 2 y )e − x − y ,
t = f y′′2 ( x, y ) = x 2 ( y − 2)e − x − y .
În punctul critic (0,0) avem r=s=t =0⇒
δ(0,0) = rt − s = 0 şi natura punctului critic se studiază cu definiţia.
2

Avem
< 0, pentru y < 0, ( ∀ ) x ∈ R ∗
− x− y 
f ( x, y ) − f (0,0) = x y e
2

 > 0, pentru y > 0, ( ∀) x ∈ R

şi deci punctul critic (0,0) nu este de extrem.

Fig. 9 (Graficul funcţiei f ( x, y ) = x 2 y e − x − y )

În punctul critic (2,1) avem r = −2e −3 , s = 0 , t = −4e −3 şi


δ(2,1) = rt − s 2 = 8e −6 > 0 , cum r (2,1) = −2e −3 < 0 rezultă că (2,1)
este punct de maxim local strict cu f (2,1) = 4e −3 (fig. 9).
În punctele critice (0, α) , α ∈ R ∗ avem r = 2α e −α , s = t = 0
iar δ(0, α) = 0 ( ∀) α ∈ R ∗ şi deci natura acestor puncte critice se
studiază cu definiţia. Avem
< 0, pentru ( ∀) y < 0, ( ∀ ) x ∈ R ∗
− x− y 
f ( x, y ) − f (0, α) = x y e
2

 > 0, pentru ( ∀) y > 0, ( ∀ ) x ∈ R .

1111 Probleme de analiză matematică


58 5. Extreme locale pentru funcţii de două variabile

Deci pentru orice (0, α) cu α < 0 există un disc D ( (0, α), R ) în care
f ( x, y ) < f (0, α) = 0 pentru x ≠ 0 , y < 0 şi f (0, y ) = f (0, α) = 0
pentru y < 0 , ceea ce înseamnă că (0, α) cu α < 0 nu sunt puncte de
maxim local strict, dar sunt puncte de maxim local nestrict.
Analog pentru (0, α) cu α > 0 există un disc D ( (0, α), R ) în
care f ( x, y ) > f (0, α) = 0 , pentru x ≠ 0 , y > 0 şi f (0, y ) = f (0, α)
pentru y > 0 , adică aceste puncte critice nu sunt de minim local strict,
dar sunt de minim local nestrict.
10. f ( x, y ) = sin x + sin y + sin( x + y ) , f : (0,2π) × (0,2π) → R .
Rezolvare.
I) Determinarea punctelor critice. Avem
 f x′( x, y ) = cos x + cos( x + y ) = 0 cos x = cos y
 ′ ⇒ ⇒
 f y ( x, y ) = cos y + cos( x + y ) = 0 cos y + cos( x + y ) = 0
 y = x şi y = 2π− x y = x  y = 2π− x
 ⇒ şi 
cos y + cos( x + y) = 0 cos x + cos2x = 0 cos(2π− x) + cos2π = 0
y = x
y = x  y = 2π − x 
⇒ şi  ⇒ 1 şi
cos x + 2cos x − 1 = 0 cos x = −1 = = −
2
 cos x , cos x 1
2
y = x
 y = 2π − x  x = π
 ⇒ π 5π şi 
x = π  x = 3 , x = 3 , x = π y = π
 π π   5π 5π 
de unde rezultă punctele critice  ,  ,  ,  , ( π, π ) .
 3 3  3 3 
II) Natura punctelor critice. Avem
r = f x′′2 ( x, y ) = − sin x − sin( x + y ) , s = f xy′′ ( x, y ) = − sin( x + y ) ,
t = f y′′2 ( x, y ) = − sin y − sin( x + y ) şi
δ = rt − s 2 = ( sin x + sin( x + y ) )(sin y + sin( x + y ) ) − sin 2 ( x + y ) .

1111 Probleme de analiză matematică


5. Extreme locale pentru funcţii de două variabile 59

π π π π 3 9
În punctul critic  ,  avem δ  ,  = 3 − = > 0 şi
 3 3  3 3 4 4
 π π π π
cum r  ,  = − 3 rezultă că  ,  este punct de maxim local cu
 3 3  3 3
π π 3 3
f  , = .
 3 3 2
 5π 5π   5π 5π  9
În punctul critic  ,  avem δ  ,  = > 0 şi cum
 3 3   3 3  4
 5π 5π   5π 5π 
r  ,  = 3 rezultă că  ,  este punct de minim local cu
 3 3   3 3 
 5π 5π  3 3
f  , =− (fig. 10a).
 3 3  2

Fig. 10a (Graficul funcţiei f ( x, y ) = sin x + sin y + sin( x + y ) )

În punctul critic ( π, π ) avem δ ( π, π ) = 0 şi deci natura


acestuia se studiază cu definiţia. Fie
f ( x, y ) − f ( π, π) = f ( x, y ) − 0 = sin x + sin y + sin( x + y ) = f ( x, y ) .
Avem
x+ y x− y x+ y x+ y
f ( x, y ) = 2sin cos + 2sin cos =
2 2 2 2
x+ y x− y x+ y x+ y x y
= 2sin  cos + cos  = 4sin cos cos .
2  2 2  2 2 2

1111 Probleme de analiză matematică


60 5. Extreme locale pentru funcţii de două variabile

π π
1) Fie pătratul < x < π, < y < π (fig. 10b)
2 2
π x+ y π x π π y π x+ y
⇒ < < π, < < , < < şi rezultă sin >0,
2 2 4 2 2 4 2 2 2
x y
cos > 0 , cos > 0 ⇒ f ( x, y ) > 0 .
2 2

Fig. 10b
3π 3π x + y 3π
2) Fie pătratul π < x < , π< y< ⇒ π< < ,
2 2 2 2
π x 3π π y 3π x+ y x
< < , < < şi rezultă sin < 0 , cos < 0 ,
2 2 4 2 2 4 2 2
y
cos < 0 ⇒ f ( x, y ) < 0 .
2
Rezultă că nu există nici un disc cu centrul în ( π, π )
(fig. 10b) în care diferenţa f ( x, y ) − f ( π, π) să păstreze semn
constant, ceea ce arată că punctul critic ( π, π ) nu este de extrem, el
este punct şa (fig. 10a).
Observaţie. Dacă considerăm funcţia f pe domeniul ei de
existenţă R 2 , atunci ea are o infinitate de puncte critice şi anume o
infinitate de maxime, o infinitate de minime şi o infinitate de puncte
şa.

1111 Probleme de analiză matematică


5. Extreme locale pentru funcţii de două variabile 61

Acest fapt se observă şi pe o secţiune a suprafeţei z = f ( x, y )


din fig. 10a pe care apar piscuri (adică maxime), văi (adică minime)
precum şi puncte de tip şa (adică puncte critice care nu sunt de
extrem).

5.3. Probleme propuse spre rezolvare


Să se determine extremele următoarelor funcţii:
11. f ( x, y ) = x 2 + y 2 − 4 x − 2 y + 3 , f : R 2 → R
12. f ( x, y ) = 2 x 2 − 2 xy + 5 y 2 − 3x − 3 y + 10 , f : R 2 → R
13. f ( x, y ) = x 3 + y 3 − 9 xy + 30 , f : R 2 → R
14. f ( x, y ) = x 4 + y 4 − 4 xy + 3 , f : R 2 → R
15. f ( x, y ) = x 3 + 3xy 2 − 3x 2 − 3 y 2 + 4 , f : R 2 → R
16. f ( x, y ) = x 3 + 3xy 2 − 15 x − 12 y + 13 , f : R 2 → R
17. f ( x, y ) = x 4 + y 4 − x 2 − y 2 + 1 , f : R 2 → R
18. f ( x, y ) = x 4 + y 4 − 4 x 2 + 8 xy − 4 y 2 + 13 , f : R 2 → R
19. f ( x, y ) = 5 x 2 − 10 xy 2 + 4 y 5 + 20 x + 16 , f : R 2 → R
20. f ( x, y ) = x 3 y 2 (1 − x − y ) , f : R 2 → R
21. f ( x, y ) = xy ( 3 − x − y ) , f : R 2 → R
22. f ( x, y ) = ( x − 1)( y − 1)( x + y ) , f : R 2 → R
1 1
23. f ( x, y ) = x + y + + , cu xy > 0
x y
x− y
24. f ( x, y ) = xy e , f : R 2 → R
2 2
25. f ( x, y ) = xy e − x − y , cu x > 0 , y > 0
26. f ( x, y ) = sin x sin y sin( x + y ) , cu 0 < x < π , 0 < y < π
27. f ( x, y ) = x4 + y2 − 2 y + 7 , f : R2 → R
28. f ( x, y ) = x4 − y2 , f : R2 → R
29. f ( x, y ) = x3 + y 2 , f : R 2 → R
30. f ( x, y ) = x 2 − 2 xy 2 + y 3 + y 4 , f : R 2 → R
31. f ( x, y ) = x 2 + 2 xy 2 + 2 y 4 , f : R 2 → R
32. f ( x, y ) = x 2 y e x − y , f : R 2 → R

1111 Probleme de analiză matematică


62 5. Extreme locale pentru funcţii de două variabile

5.4. Răspunsuri la problemele propuse


11. (2,1) este punct de minim local strict cu f (2,1) = −2 .
 1  1  31
12. 1,  este punct de minim local strict cu f 1,  = .
 2  2 4
13. (0,0) este punct critic dar nu de extrem iar (3,3) este
punct de minim local strict cu f (3,3) = 3 .
14. (0,0) este punct critic dar nu este de extrem iar ( −1, −1) ,
(1,1) sunt puncte de minim cu f ( −1, −1) = f (1,1) = 1 .
15. (0,0) este punct de maxim cu f (0,0) = 4 ; (2,0) este
punct de minim cu f (2,0) = 0 , iar (1, −1) , (1,1) sunt puncte critice
dar nu de extrem.
16. ( −2, −1) este punct de maxim cu f ( −2, −1) = 31 şi (2,1)
este punct de minim cu f (2,1) = −3 , iar ( −1, −2) şi (1,2) sunt puncte
critice dar nu de extrem.
 1 1 
17. (0,0) este punct de maxim cu f (0,0) = 1 , iar  , 
 2 2
 1 1 
şi  − ,−  sunt puncte de minim.
 2 2
18. (0,0) este punct critic dar nu este de extrem deoarece
f ( x, x) − f (0,0) = 2x4 > 0 , ∀x ∈ R şi f ( x, −x) − f (0,0) = 2x2 ( x2 − 8) < 0 ,
pentru −2 2 < x < 2 2 , iar ( −2,2) şi (2, −2) sunt puncte de minim
cu f (−2, 2) = f (2, −2) = −19 .
19. ( −2,0) este punct de minim cu f ( −2,0) = −4 , iar
( −1, −1) este punct critic dar nu de extrem.
 1 1 1 1 1
20.  ,  este punct de maxim cu f  ,  = .
 2 3  2 3  432
21. (1,1) este punct de maxim cu f (1,1) = 1 , iar (0,0) , (3,0)
şi (0,3) sunt puncte critice dar nu de extrem.
1 1 1 1 8
22.  ,  este punct de maxim cu f  ,  = , iar (1,1) ,
 3 3  3 3  27
( −1,1) şi (1, −1) sunt puncte critice dar nu de extrem.
23. (1,1) este punct de minim cu f (1,1) = 4 şi ( −1, −1) este
punct de maxim cu f ( −1, −1) = −4 .

1111 Probleme de analiză matematică


5. Extreme locale pentru funcţii de două variabile 63

24. (0,0) este punct critic dar nu de extrem, iar ( −1,1) este
1
punct de minim cu f ( −1,1) = − 2 .
e
 1 1   1 1  1
25.  ,  este punct de maxim cu f  , = .
 2 2  2 2  2e
π π π π 3 3
26.  ,  este punct de maxim cu f  ,  = .
 3 3  3 3 8
27. (0,1) este punct critic cu δ(0,1) = 0 şi deci natura
punctului se studiază cu definiţia. Avem
f ( x, y ) − f (0,1) = x 4 + y 2 − 2 y + 3 = x 4 + ( y − 1)2 + 2 > 0 ,
( ∀) ( x, y ) ≠ (0,1) .
Rezultă că (0,1) este punct de minim cu f (0,1) = 6 .
28. (0,0) este punct critic şi δ(0,0) = 0 . Cu definiţia se
stabileşte că (0,0) nu este de extrem.
29. (0,0) este punct critic cu δ(0,0) = 0 . Cu definiţia avem
< 0 pentru punctele ( x,0), ( ∀ ) x < 0
f ( x, y ) − f (0,0) = f ( x, y ) 
 > 0 pentru punctele ( x,0), ( ∀ ) x > 0
şi în consecinţă punctul critic (0,0) nu este de extrem.
30. (0,0) este punct critic cu δ(0,0) = 0 şi natura punctului
se studiază cu definiţia. Avem
f ( x, y ) − f (0,0) = f ( x, y ) = ( x − y 2 )2 + y 3
< 0, dacă y < 0
şi pentru x = y 2 rezultă f ( y 2 , y ) = y 3  , ceea ce arată
 > 0, dacă y > 0
că (0,0) nu este punct de extrem.
31. (0,0) este punct critic cu δ(0,0) = 0 . Se aplică definiţia.
Avem
f ( x, y ) − f (0,0) = x 2 + 2 xy 2 + y 4 + y 4 = ( x + y 2 ) + y 4 > 0 ,
2

( ∀ ) x, y ∈ R ∗
şi deci (0,0) este punct de minim local cu f (0,0) = 0 .
4
32. ( −2,1) este punct de maxim cu f ( −2,1) = 3 , iar (0, α)
e
cu α ∈ R formează o infinitate de puncte critice dar care nu sunt
puncte de extrem strict (a se vedea problema 9).

1111 Probleme de analiză matematică


6. EXTREME LOCALE PENTRU FUNCŢII DE
TREI VARIABILE

6.1. Noţiuni de teorie


Fie mulţimea
{
B ( ( a, b, c ), R ) = ( x, y, z ) ∈ R 3 ( x − a ) + ( y − b ) + ( z − c ) < R 2 ,
2 2 2
}
formată din punctele interioare sferei de centru ( a, b, c ) şi rază R ,
numită bilă deschisă.
Definiţie. Fie funcţia f : A → R cu A ⊂ R 3 deschisă şi
f ( x, y, z ) valoarea ei în ( x, y , z ) ∈ A . Un punct ( x0 , y0 , z0 ) ∈ A se
numeşte punct de maxim (respectiv minim) local strict al funcţiei f ,
dacă există R > 0 aşa încât
f ( x, y, z ) < f ( x0 , y0 , z0 ) respectiv f ( x, y, z ) > f ( x0 , y0 , z0 )
( ∀) ( x, y, z ) ∈ B ( ( x0 , y0 , z0 ), R ) \ {( x0 , y0 , z0 )} .
Punctele de maxim respectiv de minim local strict se numesc
puncte de extrem local strict pentru f şi valorile lui f în aceste
puncte se numesc extreme locale stricte ale lui f .
Dacă inegalităţile din definiţie nu sunt stricte, atunci obţinem
definiţia punctului maxim (minim) local nestrict sau, prescurtat, punct
de maxim (minim) local al funcţiei.
Fie f : A → R de clasă C 3 pe mulţimea deschisă A ⊂ R 3 .
Notăm
a11 = f x′′2 ( x, y, z ) , a22 = f y′′2 ( x, y, z ) , a33 = f z′′2 ( x, y, z ) ,
a12 = a21 = f xy′′ ( x, y , z ) , a13 = a31 = f xz′′ ( x, y, z ) , a23 = a32 = f yz′′ ( x, y , z ) .
Considerăm determinanţii
a11 a12 a13
a11 a12
∆1 = a11 , ∆ 2 = , ∆ 3 = a21 a22 a23 .
a21 a22
a31 a32 a33

1111 Probleme de analiză matematică


66 6. Extreme locale pentru funcţii de trei variabile

Punctele de extrem local strict ale funcţiei f se găsesc după


următoarea schemă:
I) Se determină punctele critice ale lui f , adică soluţiile
sistemului de trei ecuaţii cu trei necunoscute x , y , z
 f x′( x, y , z ) = 0

 f y′( x, y, z ) = 0 (1)
 ′
 f z ( x, y, z ) = 0,
care reprezintă condiţiile necesare de extrem.
II) Se stabileşte natura fiecărui punct critic cu aşa numitul
criteriu Sylvester după cum urmează: fie ( x0 , y0 , z0 ) un punct critic,
adică o soluţie a sistemului (1), se calculează a11 , a22 , a33 , a12 , a13 ,
a23 precum şi determinanţii ∆1 , ∆ 2 , ∆ 3 în punctul ( x0 , y0 , z0 ) :
1) dacă ∆1 > 0 , ∆ 2 > 0 , ∆ 3 > 0 , atunci ( x0 , y0 , z0 ) este punct
de minim local strict;
2) dacă ∆1 < 0 , ∆ 2 > 0 , ∆ 3 < 0 , atunci ( x0 , y0 , z0 ) este punct
de maxim local strict;
3) natura punctului critic ( x0 , y0 , z0 ) se studiază cu definiţia
dacă este îndeplinită una din condiţiile:
a) unul din determinanţii ∆1 , ∆ 2 , ∆ 3 este nul şi ceilalţi
doi respectă semnele corespunzătoare de la cazul 1)
sau cazul 2);
b) doi din determinanţii ∆1 , ∆ 2 , ∆ 3 sunt nuli sau toţi trei
sunt nuli;
4) în toate celelalte cazuri punctul critic ( x0 , y0 , z0 ) nu este de
extrem.

1111 Probleme de analiză matematică


6. Extreme locale pentru funcţii de trei variabile 67

În total există 27 de cazuri privind semnele şi anularea


determinanţilor ∆1 , ∆ 2 , ∆ 3 prezentate în următorul tabel:

∆1 ∆2 ∆3 Natura punctului critic


1) + + + minim
2) − + − maxim
0 + +
0 + −
− 0 −
+ 0 +
+ + 0

3)
− + 0
Se studiază cu definiţia
0 0 +
0 0 −
+ 0 0
− 0 0
0 + 0
0 0 0
+ − −
+ + −
+ − +
− + +
− − −
− − +
4) + 0 − Nu este punct de extrem
− 0 +
+ − 0
− − 0
0 − −
0 − +
0 − 0

1111 Probleme de analiză matematică


68 6. Extreme locale pentru funcţii de trei variabile

6.2. Probleme rezolvate


Să se determine extremele următoarelor funcţii:
1. f : R3 → R , f ( x, y, z ) = 2 x2 + y2 + z3 − 2 x − 2 y − 3z + 2 xy + 7 .
Rezolvare.
I) Determinarea punctelor critice. Avem
f x′( x, y , z ) = 4 x − 2 + 2 y = 0 , f y′( x, y, z ) = 2 y − 2 + 2 x = 0 ,
f z′( x, y , z ) = 3z 2 − 3 = 0 ,
de unde rezultă punctele critice (0,1,1) , (0,1, −1) .
II) Stabilirea naturii punctelor critice cu criteriul Sylvester.
Avem
a11 = f x′′2 = 4 , a22 = f y′′2 = 2 , a33 = f z′′2 = 6 z , a12 = a21 = f xy′′ = 2 ,
a13 = a31 = f xz′′ = 0 , a23 = a32 = f yz′′ = 0 .
Apoi
a11 a12 4 2
∆1 = a11 = 4 , ∆ 2 = = = 4,
a21 a22 2 2
a11 a12 a13 4 2 0
∆ 3 = a21 a22 a23 = 2 2 0 = 24 z .
a31 a32 a33 0 0 6 z
În punctul (0,1,1) avem ∆1 > 0 , ∆ 2 > 0 , ∆ 3 = 24 > 0 , deci
(0,1,1) este punct de minim local strict pentru funcţia f şi
f (0,1,1) = 4 .
În punctul (0,1, −1) avem ∆1 > 0 , ∆ 2 > 0 , ∆ 3 = −24 < 0 ,
adică suntem în cazul 4) din criteriul Sylvester şi deci punctul critic
(0,1, −1) nu este de extrem.

1111 Probleme de analiză matematică


6. Extreme locale pentru funcţii de trei variabile 69

2. f : R3 → R , f ( x, y, z ) = 2 x 2 + 3 y 3 + z 2 + 2 xz − 4 x − 9 y + 13 .
Rezolvare.
I) Determinarea punctelor critice. Avem
 f x′( x, y , z ) = 4 x + 2 z − 4 = 0  x = 2
 
 f y′( x, y, z ) = 9 y − 9 = 0 ⇒  y = ±1
2

 ′ z = −x
 f z ( x, y , z ) = 2 z + 2 x = 0 
şi punctele critice sunt M1 (2,1, −2) , M 2 (2, −1, −2) .
II) Natura punctelor critice. Avem
a11 = f x′′2 = 4 , a22 = f y′′2 = 18 y , a33 = f z′′2 = 2 , a12 = a21 = f xy′′ = 0 ,
a13 = a31 = f xz′′ = 2 , a23 = a32 = f yz′′ = 0 .
În punctul M1 (2,1, −2) rezultă
a11 a12 4 0
∆1 = a11 = 4 > 0 , ∆ 2 = = = 72 > 0 ,
a21 a22 0 18
a11 a12 a13 4 0 2
∆ 3 = a21 a22 a23 = 0 18 0 = 72 > 0 .
a31 a32 a33 2 0 2
Deci M1 (2,1, −2) este punct de minim local strict al funcţiei
f şi valoarea minimului este f (2,1, −2) = 3 .
În punctul M 2 (2, −1, −2) avem
a11 a12 4 0
∆1 = a11 = 4 > 0 , ∆ 2 = = = −72 < 0 ,
a21 a22 0 −18
a11 a12 a13 4 0 2
∆ 3 = a21 a22 a23 = 0 −18 0 = −72 < 0 ,
a31 a32 a33 2 0 2
adică suntem în cazul 4) din criteriul lui Sylvester şi deci punctul critic
M 2 (2, −1, −2) nu este de extrem.

1111 Probleme de analiză matematică


70 6. Extreme locale pentru funcţii de trei variabile

3. f ( x, y, z ) = sin x + sin y + sin z − sin ( x + y + z ) , 0 < x < π ,


0 < y < π, 0 < z < π.
Rezolvare.
I) Determinarea punctelor critice. Avem
 f x′( x, y, z ) = cos x − cos ( x + y + z ) = 0
 cos x = cos y = cos z
 f y′( x, y, z ) = cos y − cos ( x + y + z ) = 0 ⇒  ⇒
 cos x = cos ( x + y + z )
 f z′( x, y , z ) = cos z − cos ( x + y + z ) = 0
x = y = z x = y = z
⇒ ⇒
cos x = cos 3x 3x = ± x + 2k π, k ∈ Z
π
şi deoarece 0 < x < π rezultă x = .
2
π π π
Singurul punct critic este  , ,  .
2 2 2
II) Natura punctului critic. Avem
a11 = f x′′2 = − sin x + sin ( x + y + z ) , a22 = f y′′2 = − sin y + sin ( x + y + z ) ,
a33 = f z′′2 = − sin z + sin ( x + y + z ) , a12 = a13 = a23 = sin ( x + y + z )
π π π
care în punctul critic  , ,  devin
2 2 2
a11 = a22 = a33 = −2 , a12 = a13 = a23 = −1 .
Apoi avem
a11 a12 −2 −1
∆1 = a11 = −2 < 0 , ∆ 2 = = = 3> 0,
a21 a22 −1 −2
a11 a12 a13 − 2 −1 − 1
∆ 3 = a21 a22 a23 = −1 −2 −1 = −4 < 0
a31 a32 a33 −1 −1 −2
π π π
şi în baza criteriului Sylvester, punctul critic  , ,  este de maxim
2 2 2
 π π π
iar f  , ,  = 4 .
2 2 2

1111 Probleme de analiză matematică


6. Extreme locale pentru funcţii de trei variabile 71

4. f ( x, y, z ) = x + y + z − 2 x − 4 y + 7 , f : R3 → R
2 2 4

Rezolvare
I) Determinarea punctelor critice. Avem
 f x′( x, y , z ) = 2 x − 2 = 0

 f y′( x, y, z ) = 2 y − 4 = 0 ⇒ (1,2,0) unicul punct critic.

 f z′( x, y, z ) = 4 z = 0
3

II) Natura punctului critic. Avem a11 = 2 , a22 = 2 ,


a33 = 12 z 2 , a12 = a13 = a23 = 0 şi în (1,2,0) rezultă
a11 a12 2 0
∆1 = a11 = 2 , ∆ 2 = = = 4,
a21 a22 0 2
a11 a12 a13 2 0 0
∆ 3 = a21 a22 a23 = 0 2 0 = 0 ,
a31 a32 a33 0 0 0
adică ∆1 > 0 , ∆ 2 > 0 , ∆ 3 = 0 , ceea ce arată că suntem în cazul 3) din
criteriul Sylvester, deci natura punctului critic (1,2,0) o studiem cu
definiţia. Avem
f ( x, y, z ) − f (1,2,0) = x 2 + y 2 + z 4 − 2 x − 4 y + 7 − 2 =
= ( x 2 − 2 x + 1) + ( y 2 − 4 y + 4 ) + z 4
= ( x − 1) + ( y − 2 ) + z 4 ⇒
2 2

f ( x, y, z ) − f (1,2,0) > 0, ( ∀ ) ( x, y, z ) ∈ R 3 \ {(1,2,0)} ,


ceea ce arată că (1,2,0) este punct de minim local strict al funcţiei f
cu f (1,2,0) = 2 .

5. f ( x, y, z ) = x2 + y 2 − z 4 , f : R3 → R .
Rezolvare.
I) Determinarea punctelor critice. Avem
 f x′( x, y , z ) = 2 x = 0

 f y′( x, y, z ) = 2 y = 0 ⇒ (0,0,0) unicul punct critic.

 f z′( x, y, z ) = −4 z = 0
3

II) Natura punctului critic. Avem a11 = 2 , a22 = 2 ,


a33 = −12 z 2 , a12 = a13 = a23 = 0 şi în (0,0,0) rezultă

1111 Probleme de analiză matematică


72 6. Extreme locale pentru funcţii de trei variabile

a11 a12 2 0
∆1 = a11 = 2 , ∆ 2 = = = 4,
a21 a22 0 2
a11 a12 a13 2 0 0
∆ 3 = a21 a22 a23 = 0 2 0 = 0 ,
a31 a32 a33 0 0 0
adică ∆1 > 0 , ∆ 2 > 0 , ∆ 3 = 0 , ceea ce arată că suntem în cazul 3) din
criteriul Sylvester, deci natura punctului critic (0,0,0) o studiem cu
definiţia. Avem
 > 0, pentru z = 0 şi ( ∀) ( x, y ) ≠ (0,0)
f ( x, y, z ) − f (0,0,0) = x 2 + y 2 − z 4 
< 0, pentru x = y = 0 şi ( ∀ ) z ≠ 0
şi deci punctul critic (0,0,0) nu este de extrem.

6. f ( x, y, z ) = x + y + z , f : R3 → R .
3 3 2

Rezolvare.
I) Avem f x′( x, y , z ) = 3x 2 = 0 , f y′( x, y, z ) = 3 y 2 = 0 ,
f z′( x, y, z ) = 2 z ⇒ (0,0,0) unicul punct critic.
II) Avem a11 = 6 x , a22 = 6 y , a33 = 2 , a12 = a13 = a23 = 0 şi în
(0,0,0) rezultă
0 0 0
0 0
∆1 = 0 , ∆ 2 = = 0 , ∆3 = 0 0 0 = 0 .
0 0
0 0 2
Deci natura punctului critic (0,0,0) se discută cu definiţia. Avem
< 0, pentru y = z = 0 şi x < 0
f ( x, y, z ) − f (0,0,0) = x3 + y 3 + z 2 
> 0, pentru y = z = 0 şi x > 0,
ceea ce arată că (0,0,0) nu este punct de extrem.

1111 Probleme de analiză matematică


6. Extreme locale pentru funcţii de trei variabile 73

6.3. Probleme propuse spre rezolvare


Să se determine extremele următoarelor funcţii:
7. f ( x, y, z ) = x 2 + 2 y 2 + 3z 2 − 2 x + 4 y − 6 z + 7 , f : R3 → R
8. f ( x, y, z ) = x 2 + y 2 + z 2 + 2 x + 4 y − 6 z − 4 , f : R3 → R
9. f ( x, y, z ) = x 2 + 3 y 2 + 3z 2 − 2 xy + 2 xz + 5 , f : R3 → R
10. f ( x, y, z ) = x 2 + y 2 + z 3 − 2 x − 2 y − 3z + 2 , f : R3 → R
11. f ( x, y, z ) = 2 x 2 + 2 y 2 − xy + z 4 − 2 z 2 , f : R3 → R
12. f ( x, y, z ) = x 3 + y 3 + z 4 − 3xy − 3 y − 4 z + 8 , f : R3 → R
y2 z2 2
13. f ( x, y, z ) = x + + + , x > 0, y > 0, z > 0
4x y z
14. f ( x, y, z ) = xy 2 z 3 ( 7 − x − 2 y − 3z ) , x > 0 , y > 0 , z > 0
15. f ( x, y , z ) = x 4 + y 2 + z 2 − 2 y + 2 z + 5 , f : R3 → R
16. f ( x, y, z ) = x 4 + y 4 − z 4 , f : R3 → R
17. f ( x, y, z ) = x 3 + y 2 − z 2 , f : R3 → R

6.4. Răspunsuri la problemele propuse


7. (1, −1,1) este punct de minim local strict cu f (1, −1,1) = 13 .
8. ( −1, −2,3) este punct de minim local strict cu
f ( −1, −2,1) = −5 .
9. (0,0,0) este punct de minim local strict cu f (0,0,0) = 5 .
10. (1,1,1) este punct de minim local strict cu f (1,1,1) = −2 ,
iar (1,1, −1) este punct critic dar nu de extrem.
11. (0,0,1) este punct de minim local strict cu f (0,0,1) = −1 ,
iar (0,0,0) şi (0,0, −1) sunt puncte critice dar nu de extrem.
12. (1,1,1) este punct de minim local strict cu f (1,1,1) = 1 .
1  1 
13.  ,1,1 este punct de minim local strict cu f  ,1,1 = 4 .
2  2 
14. (1,1,1) este punct de maxim local strict cu f (1,1,1) = 1 .

1111 Probleme de analiză matematică


74 6. Extreme locale pentru funcţii de trei variabile

15. (0,1, −1) este punct de minim local strict cu


f (0,1, −1) = 3 , ceea ce se poate stabili cu definiţia.
16. (0,0,0) este punct critic dar nu de extrem, ceea ce se
poate stabili cu definiţia.
17. (0,0,0) este punct critic dar nu de extrem, ceea ce se
poate stabili cu definiţia.

1111 Probleme de analiză matematică


7. EXTREME CU LEGĂTURI
(EXTREME CONDIŢIONATE)

7.1. Noţiuni de teorie


1) Extreme condiţionate pentru funcţii de două variabile
Fie f , g : A ⊂ R 2 → R, S = {( x, y ) ∈ A | g ( x, y ) = 0} .
Definiţie. ( x0 , y0 ) ∈ S se numeşte punct de maxim (respectiv
minim) local condiţionat strict al funcţiei f relativ la S , dacă există
un disc D = D(( x0 , y0 ), r ) aşa încât
f ( x, y ) < f ( x0 , y0 ) , respectiv f ( x, y ) > f ( x0 , y0 ) ,
( ∀) ( x, y ) ∈ D ∩ S \ {( x0 , y0 )} .
Teoremă. Fie f , g ∈ C1 ( A), A ⊂ R 2 deschisă. Dacă
( x0 , y0 ) ∈ S este un punct de extrem local condiţionat strict al funcţiei
f relativ la S , iar g ′y ( x0 , y0 ) ≠ 0 , atunci există λ ∈ R (numit
multiplicatorul lui Lagrange) aşa încât ( x0 , y0 ) este punct critic (liber)
al funcţiei Lagrange
L( x, y ) = f ( x, y ) + λg ( x, y ), ( x, y ) ∈ A ,
adică
Lx′ ( x0 , y0 ) = f x′( x0 , y0 ) + λg ′x ( x0 , y0 ) = 0 
.
L′y ( x0 , y0 ) = f y′( x0 , y0 ) + λg ′y ( x0 , y0 ) = 0 
Consecinţă. Punctele de extrem local condiţionat ale funcţiei
f relative la condiţia g ( x, y ) = 0 se găsesc printre soluţiile
sistemului:
Lx′ ( x, y ) = f x′( x, y ) + λg ′x ( x, y ) = 0 

L′y ( x, y ) = f y′( x, y ) + λg ′y ( x, y ) = 0 

g ( x, y ) = 0 
format din trei ecuaţii cu trei necunoscute x , y , λ , care reprezintă
condiţiile necesare de extrem local condiţionat.

1111 Probleme de analiză matematică


76 7. Extreme cu legături

Natura punctelor critice condiţionate (adică a soluţiilor


sistemului de mai sus) poate fi stabilită, fie din interpretarea
geometrică a problemei, fie cu definiţia.

2) Extreme condiţionate pentru funcţii de trei variabile


cu o legătură
Fie f , g : A ⊂ R 3 → R , S = {( x, y, z ) ∈ A g ( x, y, z ) = 0} .
Definiţia punctelor de extrem local condiţionat pentru acest
caz este similară cu cea dată pentru funcţia de două variabile. Funcţia
Lagrange este
L ( x, y , z ) = f ( x, y , z ) + λg ( x, y , z ) ,
iar condiţiile necesare devin
Lx′ ( x, y, z ) = f x′( x, y, z ) + λg′x ( x, y, z ) = 0 

L′y ( x, y, z ) = f y′( x, y, z ) + λg′y ( x, y, z ) = 0
.
Lz′ ( x, y, z ) = f z′( x, y, z ) + λg′z ( x, y, z ) = 0 
g( x, y, z ) = 0 

3) Extreme condiţionate pentru funcţii de trei variabile


cu două legături
Fie f , g , h : A ⊂ R 3 → R ,
S = {( x, y , z ) ∈ A | g ( x, y, z ) = 0, h( x, y , z ) = 0} .
În acest caz funcţia Lagrange este
L( x, y, z ) = f ( x, y, z ) + λg ( x, y, z ) + µh( x, y, z ) ,
iar condiţiile necesare sunt
 Lx′ ( x, y, z ) = f x′( x, y, z ) + λg ′x ( x, y, z ) + µhx′ ( x, y, z ) = 0
 L′ ( x, y, z ) = f ′( x, y, z ) + λg ′ ( x, y , z ) + µh′ ( x, y, z ) = 0
 y y y y

 Lz′ ( x, y, z ) = f z′( x, y, z ) + λg ′z ( x, y , z ) + µhz′ ( x, y , z ) = 0 .
 g ( x, y , z ) = 0

 h( x, y, z ) = 0

1111 Probleme de analiză matematică


7. Extreme cu legături 77

7.2. Probleme rezolvate


1. Să se determine punctele de extrem local condiţionat ale
funcţiei f : R 2 → R , f ( x, y ) = xy relativ la mulţimea
S = {( x, y ) ∈ R 2 x + y − 2 = 0} .

Rezolvare.
În acest caz legătura este x + y − 2 = 0 şi funcţia Lagrange
L( x, y ) = xy + λ( x + y − 2) .
I) Determinarea punctelor critice condiţionate. Avem
 Lx′ ( x, y ) = y + λ = 0 
  ⇒ x = y = −λ
 L′y ( x, y ) = x + λ = 0 

 x + y − 2 = 0 ⇒ −2λ − 2 = 0 ⇒ λ = −1 ⇒ x = y = 1,
adică (1,1) este singurul punct critic condiţionat.
II) Natura punctului critic o studiem cu definiţia. Avem
f ( x, y ) − f (1,1) = xy − 1 şi ţinând cont de legătură x + y − 2 = 0 ⇒
y = 2 − x , rezultă f ( x, y ) − f (1,1) = x(2 − x ) − 1 = − x 2 + 2 x − 1 =
= −( x − 1)2 < 0 pentru ( ∀) x ≠ 1 . Deci pentru orice disc D ( (1,1), r )
avem
f ( x, y ) < f (1,1), ( ∀ ) ( x, y ) ∈ ( D ( (1,1), r ) ∩ S ) \ {(1,1)} ,
adică (1,1) este punct de maxim local condiţionat strict pentru funcţia
f ( x, y ) = xy şi condiţia x + y − 2 = 0 cu f (1,1) = 1 .
2. Să se determine extremele locale condiţionate ale funcţiei
f : R → R , f ( x, y ) = x 2 + y 2 − 2 x − 2 y + 3 relativ la mulţimea
2

{
S = ( x, y ) ∈ R 2 x 2 + y 2 = 2 . }
Rezolvare.
În acest caz legătura este x 2 + y 2 = 2 iar funcţia Lagrange
L( x, y ) = x 2 + y 2 − 2 x − 2 y + 3 + λ( x 2 + y 2 − 2) .
I) Punctele critice condiţionate se determină din sistemul

 Lx ( x , y ) = 2 x − 2 + 2λ x = 0  1
 ′ ⇒ x= y=
 Ly ( x , y ) = 2 y − 2 + 2λ y = 0  1+ λ

 x2 + y2 = 2 ⇒ 2
= 2 ⇒ 1 + λ = ±1 ⇒ λ1 = 0, λ 2 = −2.
 (1 + λ ) 2

1111 Probleme de analiză matematică


78 7. Extreme cu legături

Deci punctele critice condiţionate sunt (1,1) şi ( −1, −1) .


II) Natura punctelor critice condiţionate
1) Stabilirea naturii punctelor critice prin interpretarea
geometrică a problemei. Avem z = f ( x, y ) = ( x − 1)2 + ( y − 1)2 + 1 ,
adică ecuaţia unui paraboloid de rotaţie cu vârful în (1,1,1) iar
x 2 + y 2 = 2 reprezintă ecuaţia unui cilindru de rotaţie cu generatoarele
paralele cu Oz . Generatoarea cilindrului care trece prin (1,1)
intersectează paraboloidul în vârful lui de cotă z = 1 şi deci (1,1) este
punct de minim local condiţionat. Generatoarea cilindrului care trece
prin ( −1, −1) intersectează paraboloidul în punctul ( −1, −1,9) şi deci
( −1, −1) este punct de maxim local condiţionat.
2) Natura punctelor critice ( −1, −1) , (1,1) poate fi stabilită şi
cu definiţia.
Punctul critic (1,1) se obţine pentru λ = 0 adică
 Lx′ ( x, y ) = f x′( x, y ) = 2 x − 2 = 0
L( x, y ) = f ( x, y ) şi  ⇒ (1,1) este
 L′y ( x, y ) = f y′( x, y ) = 2 y − 2 = 0
punct critic liber pentru funcţia f ( x, y ) . Avem r = f x′′2 ( x, y ) = 2 ,
s = f xy′′ ( x, y ) = 0 , t = f y′′2 ( x, y ) = 2 ⇒ δ = 4 > 0 şi cum r=2>0
rezultă că (1,1) este punct de minim local strict (liber) şi deci cu atât
mai mult condiţionat.
În punctul critic ( −1, −1) avem f ( −1, −1) = 9 .
Fie ( x, y ) ∈ D ( ( −1, −1),1) ∩ S . Avem
f ( x, y ) − f ( −1, −1) = x 2 + y 2 − 2 x − 2 y − 6
şi ţinând cont de legătură x 2 + y 2 = 2 , rezultă
f ( x, y ) − f ( −1, −1) = −2 x − 2 y − 4 =

(
= −2( x + y + 2) = −2 x + 2 − 2 − x 2 . )
Cum însă −2 < − 2 < x < 0 ⇒ x + 2 > 0 , arătăm că
x + 2 − 2 − x2 ≥ 0 ⇔ x + 2 ≥ 2 − x2 ⇔ x2 + 4 x + 4 ≥ 2 − x2 ⇔
⇔ 2 x 2 + 4 x + 2 ≥ 0 ⇔ 2( x + 1)2 ≥ 0
deci f ( x, y ) − f ( −1, −1) < 0 ⇒
f ( x, y ) < f ( −1, −1) ( ∀ ) ( x, y ) ∈ ( D ( ( −1, −1),1) ∩ S ) \ {( −1, −1)} ,

1111 Probleme de analiză matematică


7. Extreme cu legături 79

ceea ce arată că ( −1, −1) este punct de maxim local strict condiţionat
cu f ( −1, −1) = 9 .
3. Să se determine punctele de cotă minimă de pe
paraboloidul eliptic 2 x 2 + 3 y 2 = z situate în planul de ecuaţie
2x + 3y − 6 = 0 .
Rezolvare.
Problema revine la determinarea extremelor funcţiei
f ( x, y ) = 2 x 2 + 3 y 2 cu legătura g ( x, y ) = 2 x + 3 y − 6 = 0 . Funcţia
Lagrange este
L( x, y ) = 2 x 2 + 3 y 2 + λ ( 2 x + 3 y − 6 )
iar condiţiile necesare devin
 Lx′ ( x, y ) = 4 x + 2λ = 0  λ
 ′ ⇒ x= y=−
 Ly ( x, y ) = 6 y + 3λ = 0  2

 g ( x, y ) = 2 x + 3 y − 6 = 0
3 12
şi legătura ne dă −λ − λ − 6 = 0 ⇒ λ = − . Deci avem un singur
2 5
 6 6  6 6
punct critic  ,  . Din considerente geometrice deducem că  , 
5 5 5 5
este un punct de minim. Rezultă un singur punct de cotă minimă şi
6
{
anume x0 = y0 = , z0 = min 2 x 2 + 3 y 2 ( x, y ) ∈ R 2 ,2 x + 3 y − 6 = 0 =
5
}
6 6 36 36 36
= f  , = 2 +3 = .
5 5 25 25 5
6 6
Putem, însă, determina natura punctului critic  ,  şi cu
5 5
definiţia. Avem
6 6 6 6 36
∆f  ,  = f ( x, y ) − f  ,  = 2 x 2 + 3 y 2 −
5 5 5 5 5
6 − 2x
şi ţinând cont de legătură 2 x + 3 y − 6 = 0 ⇒ y = obţinem
3
6 6 ( 6 − 2 x )2 36 2 6
= (5 x − 6 ) > 0, ( ∀) x ≠ ,
2
∆f  ,  = 2 x 2 + 3 −
5 5 9 5 15 5
deci

1111 Probleme de analiză matematică


80 7. Extreme cu legături

6 6   6 6     6 6  
f ( x, y ) > f  ,  , ( ∀ ) ( x, y ) ∈  D   ,  , r  ∩ S  \   ,   ,
5 5   5 5     5 5  
unde S = {( x, y ) ∈ R 2 2 x + 3 y − 6 = 0} , iar r > 0 arbitrar, ceea ce arată
că punctul critic este de minim local condiţionat strict.
4. Să se determine distanţa minimă dintre dreapta ( D ) de
ecuaţie y − x + 2 = 0 şi parabola de ecuaţie y = x 2 .
Rezolvare.
Fie ( x, y ) un punct oarecare pe parabolă, distanţa lui la
dreapta ( D ) (fig. 1) este dată de formula
y−x+2
d ( ( x, y ), D ) = .
2

Fig. 1
Problema revine la determinarea extremelor funcţiei
y−x+2
f ( x, y ) = cu legătura g ( x, y ) = x 2 − y = 0 .
2
Funcţia Lagrange este
y−x+2
L( x, y ) = + λ ( x2 − y ) ,
2
iar condiţiile necesare de extrem

1111 Probleme de analiză matematică


7. Extreme cu legături 81

 ′ 1
 Lx ( x, y ) = − 2 + 2λx = 0

 1
 L′y ( x, y ) = −λ = 0
 2
 g ( x, y ) = x 2 − y = 0


1 1 1
ne dau un singur punct critic condiţionat λ 0 = , x0 = , y0 = .
2 2 4
1 1
Din considerente geometrice deducem că  ,  este punct
2 4
de minim local condiţionat şi deci distanţa minimă cerută este
 1 1   1 1 1 1 1  7
d   , , D  = f  ,  =  − + 2 = .
 2 4   2 4 24 2  4 2
1 1
Natura punctului critic  ,  poate fi studiată şi cu
2 4
definiţia. Avem
1 1 1 1 1  7
∆f  ,  = f ( x, y ) − f  ,  =  y− x+2− 
2 4 2 4 2 4
şi ţinând cont de legătură y = x , obţinem
2

2
1 1 1  2 1 1  1 1
∆f  ,  = x − x+ =  x −  > 0, ( ∀ ) x ≠ ,
2 4 2 4 2 2 2
deci
1 1   1 1     1 1  
f ( x, y ) > f  ,  , ( ∀ ) ( x, y ) ∈  D   ,  , r  ∩ S  \   ,   ,
2 4   2 4     2 4  
{
unde S = ( x, y ) ∈ R 2 y = x 2 } iar r > 0 arbitrar, de unde rezultă că
1 1
 ,  este punct de minim local condiţionat.
2 4
5. Se cere să se confecţioneze dintr-o bucată de tablă de arie
2
6a , o cutie cu capac de forma unui paralelipiped dreptunghic, în care
să încapă cât mai mult.
Rezolvare.
Dacă notăm prin x , y , z dimensiunile paralelipipedului,
volumul acestuia va fi xyz , iar aria 2( xy + yz + zx ) . Problema revine

1111 Probleme de analiză matematică


82 7. Extreme cu legături

deci la determinarea punctului de maxim pentru funcţia


f ( x, y, z ) = xyz pe mulţimea punctelor ( x, y, z ) ∈ R 3 cu x > 0 , y > 0 ,
z > 0 şi xy + yz + zx = 3a 2 .
Funcţia Lagrange este
L( x, y, z ) = xyz + λ ( xy + yz + zx − 3a 2 ) ,
iar condiţiile necesare sunt
 Lx′ ( x, y , z ) = yz + λ( y + z ) = 0
 L′ ( x, y , z ) = xz + λ ( x + z ) = 0
 y

 Lz′ ( x, y, z ) = xy + λ ( x + y ) = 0
 xy + yz + zx = 3a 2

Întrucât x > 0 , y > 0 , z > 0 din primele două ecuaţii
yz xz yz xz
obţinem λ = − şi respectiv λ = − ⇒− =− ⇒
y+z x+z y+z x+z
⇒ xy + yz = xy + xz ⇒ y = x . Procedând analog cu ecuaţiile doi şi trei
obţinem y = z . Deci z = y = x care introduse în legătură (a patra
ecuaţie) ne dau 3x 2 = 3a 2 ⇒ x = a , adică avem un singur punct critic
condiţionat ( a, a, a ) .
Din considerente geometrice rezultă că ( a, a, a ) este punct de
maxim condiţionat, adică cutia cerută are forma unui cub de muchie
a.
Natura punctului critic ( a, a, a ) poate fi stabilită şi cu
definiţia folosind inegalitatea dintre media aritmetică şi cea
geometrică a trei numere reale strict pozitive α1 , α2 , α3 , care nu sunt
toate egale, adică
3 α α α <
α1 + α2 + α3
1 2 3 . (*)
3
În cazul de faţă avem ( x, y, z ) ≠ ( a, a, a ) cu x > 0 , y > 0 ,
z > 0 şi
1
f ( x, y , z ) − f ( a, a, a ) = xyz − a 3 = [( yz )( zx )( xy ) ]2 − a 3 ,
iar dacă luăm α1 = yz , α2 = zx , α3 = xy inegalitatea mediilor (*)
conduce la
3 3

 yz + zx + xy  2  3a 2  2
f ( x, y , z ) − f ( a , a , a ) <   − a 3
=   −a = 0,
3

 3   3 

1111 Probleme de analiză matematică


7. Extreme cu legături 83

( ∀) ( x, y, z ) ∈ R 3 \ {(a, a, a )} cu x > 0, y >0, z>0 şi


yz + zx + xy = 3a arată că ( a, a, a ) este punct de maxim local strict
2

condiţionat.
6. Prin punctul M (1,2,3) să se ducă un plan care să formeze
cu planele de coordonate (în primul octant) un tetraedru de volum
minim.
Rezolvare.
Dacă notăm tăieturile pe axele de coordonate ale planului
( P ) din enunţ cu x , y şi z , care în baza ipotezei sunt strict pozitive
(fig. 2) ecuaţia planului ( P ) este
X Y Z
+ + − 1 = 0 unde ( X , Y , Z ) ∈ P .
x y z

Fig. 2
1 2 3
M (1,2,3) ∈ P ⇒ + + − 1 = 0 , care reprezintă legătura. Volumul
x y z
xyz
tetraedrului este V = . Considerăm funcţia f ( x, y, z ) = ln V , adică
6
f ( x, y, z ) = ln x + ln y + ln z − ln 6 . Funcţia Lagrange este
 1 2 3
L( x, y, z ) = ln x + ln y + ln z − ln 6 + λ  + +  iar condiţiile
x y z
necesare
1 λ 1 2λ 1 3λ 1 2 3
Lx′ = − 2 = 0 , L′y = − 2 , Lz′ = − 2 = 0 , + + − 1 = 0 .
x x y y z z x y z

1111 Probleme de analiză matematică


84 7. Extreme cu legături

Din primele trei ecuaţii obţinem x = λ , y = 2λ , z = 3λ , care


introduse în ultima ecuaţie ne dau λ 0 = 3 şi apoi x0 = 3 , y0 = 6 ,
X Y Z
z0 = 9 . Ecuaţia planului cerut este ( P ) + + − 1 = 0 iar volumul
1 2 3
minim Vmin = 27 unităţi cubice.
Natura punctului critic (3,6,9) poate fi stabilită şi cu
definiţia. Avem
xyz 3⋅ 6 ⋅ 9 xyz
f ( x, y , z ) − f (3,6,9) = ln − ln = ln .
6 6 6 ⋅ 27
1 2 3
+ + =1
1 2 3x y z
Întrucât = = ⇔ x = 3 , y = 6 , z = 9 , rezultă că
x y z
pentru ( x, y , z ) ≠ (3,6,9) inegalitatea mediilor (*) din rezolvarea
1 1 1
problemei 5 cu α1 = , α2 = , α3 = ne dă
x y z
1 2 3
+ + 1 2 3
+ + =1
x y z
x y z 1 2 3 1 6 1 6
>3 ⋅ ⋅ ⇔ >3 ⇔ > ⇔
3 x y z 3 xyz 27 xyz
xyz xyz xyz
⇔ > 27 ⇔ > 1 ⇔ ln > ln1 = 0.
6 6 ⋅ 27 6 ⋅ 27
Deci
f ( x, y , z ) − f (3,6,9) > 0 , ( ∀) ( x, y, z ) ∈ R 3 \ (3,6,9)
1 2 3
cu x > 0 , y > 0 , z > 0 şi + + = 1 ceea ce arată că (3,6,9) este
x y z
punct de minim local strict condiţionat.
7. Să se determine extremele funcţiei f ( x, y, z ) = x 2 + y 2 + z 2
cu legăturile x + y + z = 1 , x + 2 y + 3z = 0 .
Rezolvare.
Funcţia Lagrange este
L( x, y, z ) = x 2 + y 2 + z 2 + λ ( x + y + z − 1) + µ ( x + 2 y + 3z )
iar condiţiile necesare sunt

1111 Probleme de analiză matematică


7. Extreme cu legături 85

  1
  x = − 2 (λ + µ)
 Lx′ ( x, y, z ) = 2 x + λ + µ = 0  
 L′ ( x, y , z ) = 2 y + λ + 2µ = 0  ⇒  y = − 1 ( λ + 2µ )
 y  
  2
 Lz′ ( x, y, z ) = 2 z + λ + 3µ = 0   1
  z = − 2 ( λ + 3µ )

 x + y + z −1 = 0

 x + 2 y + 3z = 0
14
şi din ultimele două ecuaţii obţinem λ = − , µ = 2 . Deci singurul
3
 4 1 2 
punct critic este  , , −  .
 3 3 3
Natura punctului critic o stabilim cu definiţia. Avem
4 1 2 4 1 2 7
∆f  , , −  = f ( x, y , z ) − f  , , −  = x 2 + y 2 + z 2 − .
 3 3 3  3 3 3 3
Din sistemul de legături
x + y + z −1 = 0

 x + 2 y + 3z = 0
obţinem x = z + 2 , y = −2 z − 1 şi atunci deducem
4 1 2 7  4 4
∆f  , , −  = ( z + 2 ) + ( 2 z + 1) + z 2 − = 6  z 2 + z +  =
2 2

 3 3 3 3  3 9
2
 2 2
= 6  z +  > 0, ( ∀ ) z ≠ − ,
 3 3
4 1 2  4 1 2  
deci f ( x, y, z ) > f  , , −  , ( ∀ ) ( x, y , z ) ∈ R 3 \  , , −   cu
 3 3 3  3 3 3  
4 1 2
x + y + z − 1 = 0 , x + 2 y + 3z = 0 , ceea ce arată că  , , −  este
 3 3 3
punct de minim local condiţionat pentru funcţia f şi valoarea
4 1 2 7
minimului este f  , , −  = .
 3 3 3 3

1111 Probleme de analiză matematică


86 7. Extreme cu legături

8. Să se calculeze semiaxele elipsei determinată de planul


x + y + z = 0 pe cilindrul x 2 + y 2 − 2 = 0 .
Rezolvare.
Întrucât centrul de simetrie al elipsei de intersecţie din enunţ
este originea O a sistemului de coordonate, rezultă că semiaxele
elipsei sunt valorile extreme ale funcţiei
f ( x, y, z ) = x 2 + y 2 + z 2 = OM , în care M ( x, y, z ) se află atât pe
cilindrul x 2 + y 2 − 2 = 0 cât şi pe planul x + y + z = 0 . Deci problema
revine la determinarea extremelor funcţiei f ( x, y, z ) = x 2 + y 2 + z 2 cu
legăturile x 2 + y 2 − 2 = 0 , x + y + z = 0 . Funcţia lui Lagrange este
L( x, y, z ) = x 2 + y 2 + z 2 + λ ( x 2 + y 2 − 2) + µ( x + y + z )
iar condiţiile necesare sunt
 
 Lx′ = 2 x + 2λx + µ = 0   2(1 + λ ) x + µ = 0
  
 L′y = 2 y + 2λy + µ = 0  ⇒  2(1 + λ ) y + µ = 0
  
 Lz′ = 2 z + µ = 0  z = − µ
  2

 x + y −2=0
2 2

 x+ y+z =0
a) Dacă λ + 1 = 0 , atunci µ = 0 şi z = 0 iar x , y se
determină din sistemul x 2 + y 2 − 2 = 0 , x + y = 0 , care conduce la
punctele critice P1 ( −1,1,0) , P2 (1, −1,0) .
µ µ
b) Dacă λ + 1 ≠ 0 atunci x = y = − , z = − . Din
2(1 + λ ) 2
legătura x + y − 2 = 0 rezultă ( x, y ) ≠ (0,0) şi deci µ ≠ 0 . Legătura
2 2

 2 
x + y + z = 0 ne dă µ  + 1 = 0 şi cum µ ≠ 0 ⇒ λ = −3 şi
1+ λ 
µ µ
x= y= , z=− iar din x 2 + y 2 − 2 = 0 rezultă µ = ±4 şi deci
4 2
punctele critice sunt P3 ( −1, −1,2) , P4 (1,1, −2) .
Avem f ( P1 ) = f ( P2 ) = 2 iar f ( P3 ) = f ( P4 ) = 6 rezultă că P1 ,
P2 sunt puncte de minim iar P3 , P4 puncte de maxim şi deci
semiaxele elipsei sunt a = 6 , b = 2 .

1111 Probleme de analiză matematică


7. Extreme cu legături 87

7.3. Probleme propuse spre rezolvare


Să se determine extremele următoarelor funcţii cu legăturile
indicate:
9. f ( x, y ) = x 2 + y 2 , x + y − 2 = 0
10. f ( x, y ) = x + 2 y , x 2 + y 2 − 5 = 0
11. f ( x, y ) = 3 − 2 x − 2 y , x 2 + y 2 = 2
12. f ( x, y ) = xy , x 2 + y 2 = 2
13. f ( x, y, z ) = x − 2 y + 2 z , x 2 + y 2 + z 2 = 9
14. f ( x, y, z ) = x + y + z , x − y + z = 2 , x 2 + y 2 + z 2 = 4
15. Să se determine distanţa minimă a punctului A(1,0) la
elipsa 4 x 2 + 9 y 2 − 36 = 0 .
16. Să se determine dreptunghiul de arie maximă înscris în
elipsa x + 4 y 2 − 8 = 0 .
2

17. Să se determine punctele de cote extreme de pe curba de


intersecţie a suprafeţei z = x 3 + y 3 (fig. 3) cu cilindrul x 2 + y 2 = 2 .

Fig. 3 (suprafaţa z = x 3 + y 3 )

1111 Probleme de analiză matematică


88 7. Extreme cu legături

7.4. Indicaţii şi răspunsuri la problemele propuse


9. L( x, y ) = x 2 + y 2 + λ( x + y − 2) , condiţiile necesare
Lx′ = 2 x + λ = 0 , L′y = 2 y + λ = 0 , x + y − 2 = 0 conduc la unicul punct
critic condiţionat x0 = y0 = 1 , λ 0 = −2 . Pentru a stabili natura
punctului (1,1) aplicăm definiţia. Avem
∆f (1,1) = f ( x, y ) − f (1,1) = x 2 + y 2 − 2
şi ţinând cont de legătura x + y − 2 = 0 obţinem
∆f (1,1) = x 2 + (2 − x )2 − 2 = 2 x 2 − 4 x + 2 = 2( x − 1)2 > 0, ( ∀) x ≠ 1 .
Deci (1,1) este punct de minim local condiţionat şi
{ }
min f ( x, y ) ( x, y ) ∈ R 2 , x + y − 2 = 0 = f (1,1) = 2 .
10. L( x, y ) = x + 2 y + λ( x + y 2 − 5) şi condiţiile necesare
2

Lx′ = 1 + 2λx = 0 , L′y = 2 + 2λy = 0 , x 2 + y 2 − 5 = 0 au două soluţii


1 1
(1,2) , λ1 = − , ( −1, −2) , λ 2 = . Întrucât f (1,2) = 5 iar
2 2
f ( −1, −2) = −5 rezultă că (1,2) este punct de maxim iar ( −1, −2)
punct de minim local condiţionat, având în vedere semnificaţia
geometrică a problemei. La acelaşi rezultat se ajunge şi folosind
definiţia. Pentru (1,2) avem succesiv
1
f ( x, y ) = x + 2 y − 5 = − (5 + 5 − 2 x − 4 y ) =
2
1 1
= − ( x 2 + y 2 + 5 − 2 x − 4 y ) = − ( x − 1)2 + ( y − 2)2  ≤ 0
2 2
rezultă f ( x, y ) < f (1,2) ( ∀ ) ( x, y ) ≠ (1,2) cu x + y − 2 = 0 deci (1,2)
este punct de maxim local condiţionat.
Analog se arată că ( −1, −2) este punct de minim local.
11. Funcţia Lagrange este
L( x, y ) = 3 − 2 x − 2 y + λ( x 2 + y 2 − 2) ,
iar ( −1, −1) , (1,1) sunt puncte critice.
Natura punctelor critice o studiem cu definiţia.
Pentru punctul critic (1,1) avem
x2 + y 2 = 2
f ( x, y ) − f (1,1) = 3 − 2 x − 2 y − 1 = 2 − 2 x − 2 y + 2 =
= x 2 + y 2 − 2 x − 2 y + 2 = ( x − 1)2 + ( y − 1)2 ≥ 0, ( ∀) ( x, y ) ∈ R 2 .

1111 Probleme de analiză matematică


7. Extreme cu legături 89

Deci
f (1,1) < f ( x, y ) , ( ∀ ) ( x, y ) ∈ R 2 \ {(1,1)} cu x 2 + y 2 = 2 ,
ceea ce arată că (1,1) este punct de minim local condiţionat şi
f (1,1) = −1 .
Analog se arată că ( −1, −1) este punct de maxim local
condiţionat cu f ( −1, −1) = 7 .
12. L( x, y ) = xy + λ ( x 2 + y 2 − 2). Se obţin patru puncte
critice condiţionate ( −1, −1) , ( −1,1) , (1, −1) , (1,1) . Avem
f ( −1, −1) = f (1,1) = 1 iar f ( −1,1) = f (1, −1) = −1 şi ţinând cont de
interpretarea geometrică a problemei, rezultă că ( −1,1) , (1, −1) sunt
puncte de minim local condiţionat, iar ( −1, −1) , (1,1) puncte de
maxim local condiţionat. La acelaşi rezultat se ajunge şi folosind
definiţia. Avem
1 1
∆f (1,1) = ∆f ( −1, −1) = xy − 1 = (2 xy − 2) = (2 xy − x 2 − y 2 ) =
2 2
1
= − ( x − y )2 < 0, ( ∀) ( x, y ) ∈ R 2 cu x 2 + y 2 = 2,( x, y ) ≠ (1,1)
2
şi respectiv ( x, y ) ≠ ( −1, −1).
Deci (1,1) şi ( −1, −1) sunt puncte de maxim local condiţionat strict.
Analog se arată că ( −1,1) , (1, −1) sunt puncte de minim.
13. L( x, y, z ) = x − 2 y + 2 z + λ ( x 2 + y 2 + z 2 − 9). Condiţiile
necesare Lx′ = 1 + 2λx = 0 , L′y = −2 + 2λy = 0 , Lz′ = 2 + 2λz = 0 ,
x 2 + y 2 + z 2 = 9 , conduc la două puncte critice condiţionate (1, −2,2)
şi ( −1,2, −2) .
Natura punctelor critice se poate studia cu definiţia.
Pentru punctul (1, −2,2) avem
1
f ( x, y , z ) − f (1, −2,2) = x − 2 y + 2 z − 9 = (2 x − 4 y + 4 z − 9 − 9) =
2
1
= (2 x − 4 y + 4 z − x 2 − y 2 − z 2 − 9) =
2
1
= − ( x − 1)2 + ( y + 2)2 + ( z − 2)2  ≤ 0, ( ∀ ) ( x, y , z ) ∈ R 3 .
2
Rezultă
f ( x, y, z ) < f (1, −2,2) , ( ∀) ( x, y, z ) ∈ R 3 \ {(1, −2,2)} cu x2 + y 2 + z 2 = 9 .

1111 Probleme de analiză matematică


90 7. Extreme cu legături

Deci (1, −2,2) este punct de maxim local condiţionat. Analog se arată
că ( −1,2, −2) este punct de minim.
14. L( x, y, z ) = x + y + z + λ( x − y + z − 2) + µ( x 2 + y 2 + z 2 − 4).
Sistemul condiţiilor necesare
Lx′ = 1 + λ + 2µx = 0 , L′y = 1 − λ + 2µy = 0 , Lz′ = 1 + λ + 2µz = 0
x − y + z = 2 , x2 + y2 + z 2 = 4
4 2 4
are două soluţii (0, −2,0) ,  , ,  .
 3 3 3
Natura punctelor critice o discutăm cu definiţia. Pentru
punctul critic (0, −2,0) avem f (0, −2,0) = −2 şi apoi avem succesiv
f ( x, y , z ) − f (0, −2,0) = x + y + z + 2 = x − y + z + 2 y + 2 =
2

1 1
= 2 + 2 y + 2 = (4 + 4 y + 4 ) = (4 + 4 y + x 2 + y 2 = z 2 ) =
2 x2 + y 2 + z2 2
1 2
=  x + ( y + 2)2 + z 2  ≥ 0
2
şi deci
f ( x, y, z ) > f (0, −2,0) ( ∀) ( x, y, z ) ∈ R 3 ,
cu x 2 + y 2 + z 2 = 4 , x − y + z = 2 , ( x, y, z ) ≠ (0, −2,0) , ceea ce arată
că (0, −2,0) este punct de minim local condiţionat.
4 2 4  4 2 4  10
Pentru punctul critic  , ,  avem f  , ,  = şi
 3 3 3  3 3 3 3
apoi avem succesiv, ţinând cont de legături
4 2 4 10 1  20 
f ( x, y , z ) − f  , ,  = x + y + z − = −  − 2 x − 2 y − 2 z  =
 3 3 3 3 2 3 
1 2  1 2 
= − 8 − ⋅ 2 − 2 x − 2 y − 2 z  = − 8 − ( x − y + z ) − 2 x − 2 y − 2 z  =
2 3  2 3 
1 8 4 8  1 8 4 8 
= − 4 + 4 − x − y − z  = − 4 + x 2 + y 2 + z 2 − x − y − z  =
2 3 3 3  2 3 3 3 
1  4 
2 2 2
4  2 
= −  x −  +  y −  +  z −   ≤ 0.
2  3  3  3  

1111 Probleme de analiză matematică


7. Extreme cu legături 91

Deci
4 2 4
f ( x, y, z ) < f  , ,  , ( ∀ ) ( x, y, z ) ∈ R 3 cu x 2 + y 2 + z 2 = 4,
 3 3 3
4 2 4
x − y + z = 2,( x, y, z ) ≠  , ,  ,
 3 3 3
4 2 4
ceea ce arată că  , ,  este punct de maxim local condiţionat.
 3 3 3
15. Distanţa punctului A(1,0) la un punct curent M ( x, y ) al
elipsei este d ( A, M ) = ( x − 1)2 + y 2 (fig. 4). Problema revine la
determinarea extremelor funcţiei f ( x, y ) = ( x − 1)2 + y 2 cu legătura
4 x 2 + 9 y 2 − 36 = 0 .

Fig. 4
Se obţin patru puncte critice condiţionate M1 ( −3,0) cu
1 9 8 1 9 8
λ = −1 , M 2 (3,0) cu λ = − , M 3  ,  cu λ = − şi M 4  , − 
6  5 5 9 5 5
1
cu λ = − .
9
Calculând cele patru distanţe deducem că M1 , M 2 sunt de
maxim iar M 3 , M 4 sunt de minim şi distanţa minimă cerută va fi
2
 9  64 4
d min = d ( A, M 3 ) = d ( A, M 4 ) = =  − 1 + = (fig. 4).
 5  25 5

1111 Probleme de analiză matematică


92 7. Extreme cu legături

16. Fie 2x şi 2 y lungimile laturilor unui dreptunghi înscris


în elipsă (fig. 5). Rezultă x > 0 , y > 0 , M ( x, y ) este pe elipsă, deci
legătura este x 2 + 4 y 2 − 8 = 0 iar aria A( x, y ) = 4 xy . Funcţia Lagrange
este L( x, y ) = 4 xy + λ( x 2 + 4 y 2 − 8) iar condiţiile necesare
Lx′ = 4 y + 2λx = 0 , L′y = 4 x + 8λy = 0 , x 2 + 4 y 2 − 8 = 0 au ca unică
soluţie x0 = 2 , y0 = 1 , λ 0 = −1 .

Fig. 5
Din considerente geometrice (2,1) este punct de maxim local
condiţionat al funcţiei A( x, y ) = 4 xy şi legătura x 2 + 4 y 2 − 8 = 0 .
Rezultă că dreptunghiul căutat are dimensiunile 4 şi 2 iar aria
A(2,1) = 8u 2 . Precizăm însă că natura punctului critic poate fi stabilită
şi cu definiţia. Avem
∆A(2,1) = A( x, y ) − A(2,1) = 4 xy − 8 = 4 xy − x 2 − 4 y 2 =
= −( x − 2 y )2 < 0, ( ∀ ) ( x, y ) ∈ R 2 \ {(1,2)} cu x 2 + 4 y 2 = 8
şi deci punctul este de maxim.
17. Problema revine la determinarea extremelor funcţiei
f ( x, y ) = x 3 + y 3 cu legătura x 2 + y 2 = 2 . În acest caz
{ }
S = ( x, y ) ∈ R 2 x 2 + y 2 = 2 ,
iar funcţia Lagrange este
L( x, y ) = x 3 + y 3 + λ( x 2 + y 2 − 2) .
Se obţin punctele critice (1,1) , ( −1, −1) , ( 2,0) , (0, 2 ) , ( − 2,0) ,
(0, − 2 ) .
Să studiem natura punctului critic (1,1) . Deoarece
x + y − 2 < 0 în semiplanul ce conţine originea, rezultă că

1111 Probleme de analiză matematică


7. Extreme cu legături 93

x + y < 2 , ( ∀ ) ( x, y ) ∈ ( D ( (1,1),1) ∩ S ) \ {(1,1)} (fig. 6). Apoi avem


0 ≤ x( x − 1)2 + y ( y − 1)2 = x 3 + y 3 − 2( x 2 + y 2 ) + x + y =
= ( x 3 + y 3 − 2) + ( x + y − 2) < x 3 + y 3 − 2 = f ( x, y ) − f (1,1),
de unde rezultă
f (1,1) < f ( x, y ) , ( ∀) ( x, y ) ∈ ( D ( (1,1),1) ∩ S ) \ {(1,1)} ,
ceea ce arată că (1,1) este punct de minim local condiţionat cu
zmin = f (1,1) = 2 .

Fig. 6
Analog se arată că ( −1, −1) este punct de maxim local
condiţionat cu zmax = f ( −1, −1) = −2 .
Să studiem acum natura punctului critic ( 2,0) . Ţinând cont
de legătura x 2 + y 2 = 2 avem succesiv
x2 + y2 =2
f ( x, y ) − f ( 2,0) = x + y − 2 2
3 3
= x 3 + y 3 − 2( x 2 + y 2 ) =
( )
= x 2 ( x − 2) + y 2 ( y − 2) < 0, ( ∀) ( x, y ) ∈ D ( 2,0),1 ∩ S \ ( 2,0) { }
 x 2 ≤ 2  x ≤ 2
căci x 2 + y 2 = 2 ⇒  2 ⇒ , ceea ce arată că ( 2,0) este
 y ≤ 2  y ≤ 2
punct de maxim local condiţionat cu zmax = f ( 2,0) = 2 2 .
Analog se arată că (0, 2 ) este punct de maxim local
condiţionat cu zmax = f (0, 2 ) = 2 2 , iar ( − 2,0) , (0, − 2) sunt
puncte de minim local condiţionat cu
zmin = f ( − 2,0) = f (0, − 2 ) = −2 2 .

1111 Probleme de analiză matematică


8. FUNCŢII IMPLICITE

8.1. Noţiuni de teorie


1) Funcţii de o variabilă definite implicit
Fie F : A → R , A ⊂ R 2 , A1 = prx A , A2 = pry A şi E ⊂ A1 . O
funcţie f : E → A2 se numeşte soluţie (în raport cu y ) a ecuaţiei
F ( x, y ) = 0 (1)
dacă F ( x, f ( x ) ) = 0 , ( ∀) x ∈ E .
Funcţiile definite cu ajutorul unor ecuaţii de forma (1) se
numesc funcţii definite implicit sau pe scurt funcţii implicite.
Teorema 1 (a funcţiilor implicite) (TFI). Fie F : A → R o
funcţie de clasă C1 pe mulţimea deschisă A ⊂ R 2 şi ( x0 , y0 ) ∈ A .
Dacă F ( x0 , y0 ) = 0 şi Fy′ ( x0 , y0 ) ≠ 0 , atunci ecuaţia F ( x, y ) = 0 are
(în raport cu y ) o soluţie unică, în sensul că există un interval I
centrat în x0 şi o funcţie f : I → R care îndeplineşte următoarele
condiţii: y0 = f ( x0 ) , f este de clasă C1 pe I ,
F ( x, f ( x ) ) = 0 , ( ∀ ) x ∈ I (2)
şi
Fx′ ( x0 , y0 )
f ′ ( x0 ) = − . (3)
Fy′ ( x0 , y0 )
Prin derivare în raport cu x , din (2) obţinem
Fx′( x, f ( x )) + Fy′( x, f ( x )) ⋅ f ′ ( x ) = 0 , ( ∀) x ∈ I (4)
şi în particular Fx′ ( x0 , y0 ) + Fy′ ( x0 , y0 ) ⋅ f ′ ( x0 ) = 0 de unde rezultă (3).
Dacă F este de clasă C 2 , atunci şi f este de clasă C 2 şi
derivata de ordinul doi a lui f se obţine din (4) prin derivare. Avem
( )
Fx′′2 + Fxy′′ f ′ + Fyx′′ + Fy′′2 f ′ f ′ + Fy′ f ′′ = 0 (5)
de unde se poate explicita f ′′ ( x0 ) ţinând cont şi de (3).

1111 Probleme de analiză matematică


96 8. Funcţii implicite

Aplicaţie la determinarea extremelor unei funcţii de o


variabilă definită implicit
Extremele funcţiei implicite y = f ( x ) definită de relaţia
F ( x, y ) = 0 se determină punând condiţia necesară f ′( x ) = 0 , adică
rezolvând sistemul
F ( x, y ) = 0 , Fx′ ( x, y ) = 0 , Fy′ ( x, y ) ≠ 0 . (6)
Dacă ( x0 , y0 ) este o soluţie a sistemului (6), atunci f ′( x0 ) = 0 , iar din
(5) rezultă
Fx′′2 ( x0 , y0 )
f ′′ ( x0 ) = − (7)
Fy′ ( x0 , y0 )
şi x0 este punct de maxim pentru f ′′ ( x0 ) < 0 şi de minim dacă
f ′′ ( x0 ) > 0 .
Din punct de vedere geometric, determinarea extremelor
funcţiei implicite y = f ( x ) definită de ecuaţia F ( x, y ) = 0 , revine la
aflarea punctelor de ordonată maximă şi respectiv minimă situate pe
curba F ( x, y ) = 0 .

2) Funcţii de două variabile definite implicit


Teorema 2 (a funcţiilor implicite). Fie F : A → R o funcţie
de clasă C1 pe deschisul A ⊂ R 3 şi ( x0 , y0 , z0 ) ∈ A . Dacă
F ( x0 , y0 , z0 ) = 0 şi Fz′ ( x0 , y0 , z0 ) ≠ 0 , atunci ecuaţia F ( x, y, z ) = 0 are
o soluţie unică z = f ( x, y ) cu proprietăţile: z0 = f ( x0 , y0 ) , f este de
clasă C1 pe o mulţime D ⊂ R 2 , ( x0 , y0 ) ∈ D ,
F ( x, y, f ( x, y )) = 0 , ( ∀)( x, y ) ∈ D (8)
şi
Fx′ ( x0 , y0 , z0 ) F′ ( x , y , z )
f x′ ( x0 , y0 ) = − , f y′ ( x0 , y0 ) = − y 0 0 0 . (9)
Fz′ ( x0 , y0 , z0 ) Fz′ ( x0 , y0 , z0 )
Dacă F este de clasă C 2 atunci şi f este de clasă C 2 .

1111 Probleme de analiză matematică


8. Funcţii implicite 97

Derivatele de ordinul doi ale funcţiei z = f ( x, y ) se obţin


plecând de la identitatea (8), pe care o derivăm succesiv în raport cu x
respectiv y . Avem
 Fx′ + Fz′ f x′ = 0
 ′
 Fy + Fz′ f y′ = 0,
apoi

 x
( z )
 F ′′2 + Fxz′′ f x′ + Fzx′′ + F ′′2 f x′ f x′ + Fz′ f ′′2 = 0
x

( )
 Fxy′′ + Fxz′′ f y′ + Fzy′′ + Fz′′2 f y′ f x′ + Fz′ f xy′′ = 0 (10)

( )
 Fy′′2 + Fyz′′ f y′ + Fzy′′ + Fz′′2 f y′ f y′ + Fz′ f y′′2 = 0.

Aplicaţie la determinarea extremelor unei funcţii de două


variabile definită implicit
Pentru determinarea extremelor locale ale unei funcţii
z = f ( x, y ) definită implicit de ecuaţia F ( x, y , z ) = 0 , aflăm mai întâi
punctele critice din sistemul de condiţii necesare
F ( x, y, z ) = 0 , Fx′( x, y, z ) = 0 , Fy′( x, y, z ) = 0 , Fz′( x, y , z ) ≠ 0 , (11)
şi apoi studiem semnul discriminantului δ = rt − s 2 în punctele critice.
Fie ( x0 , y0 , z0 ) o soluţie a sistemului (11), ceea ce înseamnă
că f x′( x0 , y0 ) = 0 , f y′( x0 , y0 ) = 0 şi în ( x0 , y0 , z0 ) din (10) obţinem
Fx′′2 ( x0 , y0 , z0 ) F ′′ ( x , y , z )
r0 = f x′′2 ( x0 , y0 ) = − , s0 = f xy′′ ( x0 , y0 ) = − xy 0 0 0 ,
Fz′ ( x0 , y0 , z0 ) Fz′ ( x0 , y0 , z0 )
Fy′′2 ( x0 , y0 , z0 )
t0 = f y′′2 ( x0 , y0 ) = −
Fz′ ( x0 , y0 , z0 )
 F ′′2 ⋅ F ′′2 − ( F ′′ )2 
şi deci δ0 = r0t0 − s02 =  x (x , y , z )
y xy
care are acelaşi
 ( Fz′)  0 0 0
2

 
semn cu
( )
δ0 ( F ) = Fx′′2 ⋅ Fy′′2 − ( Fxy′′ ) ( x0 , y0 , z0 ) .
2
(12)
Din punct de vedere geometric, determinarea extremelor
funcţiei implicite z = f ( x, y ) , definită de relaţia F ( x, y, z ) = 0 revine
la aflarea punctelor de cotă maximă şi respectiv minimă situate pe
suprafaţa F ( x, y, z ) = 0 .

1111 Probleme de analiză matematică


98 8. Funcţii implicite

3) Două funcţii de o variabilă definite implicit de un


sistem de două ecuaţii
Teorema 3 (a sistemelor de funcţii implicite). Fie funcţiile
F , G : A → R de clasă C1 pe mulţimea deschisă A ⊂ R 3 şi
( x0 , y0 , z0 ) ∈ A . Dacă F ( x0 , y0 , z0 ) = 0 , G ( x0 , y0 , z0 ) = 0 şi
D( F , G ) def F ′ Fz′
y
( x0 , y0 , z0 ) = (x , y , z ) ≠ 0 ,
D( y, z ) G ′y Gz′ 0 0 0
atunci sistemul de ecuaţii
 F ( x, y , z ) = 0

G ( x , y , z ) = 0
are o soluţie unică y = f ( x ) , z = g ( x ) cu propietăţile y0 = f ( x0 ) ,
y0 = g ( x0 ) , f , g sunt de clasă C1 pe un interval I centrat în x0 şi
 F ( x, f ( x ), g ( x )) = 0
 ( ∀) x ∈ I , (13)
G ( x, f ( x ), g ( x )) = 0,
iar f ′( x0 ) , g ′( x0 ) se determină din sistemul obţinut derivând (13) în
raport cu x .

4) Două funcţii de două variabile definite implicit de un


sistem de două ecuaţii
Teorema 4 (a sistemelor de funcţii implicite). Fie funcţiile
F , G : A → R de clasă C1 pe mulţimea deschisă A ⊂ R 4 şi
( x0 , y0 , u0 , v0 ) ∈ A . Dacă F ( x0 , y0 , u0 , v0 ) = 0 , G ( x0 , y0 , u0 , v0 ) = 0 şi
D( F , G ) def F ′ Fv′
( x0 , y0 , u0 , v0 ) = (x , y ,u , v ) ≠ 0 ,
u

D ( u, v ) Gu′ Gv′ 0 0 0 0
atunci sistemul de ecuaţii
 F ( x , y , u, v ) = 0

G ( x , y , u, v ) = 0
are o soluţie unică u = f ( x, y ) , v = g ( x, y ) cu propietăţile
u0 = f ( x0 , y0 ) , v0 = g ( x0 , y0 ) , f , g sunt de clasă C1 pe o mulţime
deschisă D ⊂ R 2 cu ( x0 , y0 ) ∈ D şi
 F ( x, y , f ( x, y ), g ( x, y )) = 0
 ( ∀ ) ( x, y ) ∈ D , (13')
G ( x, y , f ( x, y ), g ( x, y )) = 0

1111 Probleme de analiză matematică


8. Funcţii implicite 99

iar f x′( x0 , y0 ) , g ′x ( x0 , y0 ) , respectiv f y′( x0 , y0 ) , g ′y ( x0 , y0 ) se


determină din sistemele obţinute derivând (13') în raport cu x
respectiv y .

8.2. Probleme rezolvate


1. Să se arate că F : R 2 → R , F ( x, y ) = x 2 + y 3 − 2 x + 3 y − 3
îndeplineşte condiţiile TFI în punctul (1,1) şi apoi să se calculeze
y ′(1) , y ′′(1) pentru funcţia implicită y = y ( x ) definită de ecuaţia
F ( x, y ) = 0 în jurul punctului (1,1) .
Rezolvare. Funcţia F este de clasă C1 pe R 2 , F (1,1) = 0 ,
Fy′( x, y ) = 3 y 2 + 3 şi Fy′(1,1) ≠ 0 , rezultă că F îndeplineşte condiţiile
TFI în (1,1) şi atunci există I cu 1 ∈ I , y = y ( x ) , x ∈ I cu
proprietăţile din teoremă.
Pentru calculul derivatelor y′(1) , y ′′(1) dispunem de două
procedee.
Metoda I (cu formule). Derivata de ordinul întâi y ′(1) o
calculăm cu formula (3), care aici devine
F ′(1,1)
y ′(1) = − x (14)
Fy′(1,1)
iar derivata a doua se obţine din (5), avem

y′′(1) = −
( )
Fx′′2 (1,1) + Fxy′′ (1,1) y′(1) + Fxy′′ (1,1) + Fy′′2 (1,1) y′(1,1) y′(1)
(15)
Fy′(1,1)
În cazul de faţă avem
Fx ( x, y ) = 2 x − 2 , Fy′( x, y ) = 3 y 2 + 3 , Fx′2 ( x, y ) = 2 , Fxy′′ ( x, y ) = 0 ,

Fy′′2 ( x, y ) = 6 y
(14)
şi Fx′(1,1) = 0 , Fy′(1,1) = 6 , Fx′′2 (1,1) = 2 , Fxy′′ (1,1) = 0 . Deci y ′(1) = 0
(15)
2 1
iar y ′′(1) = − =− .
6 3
Metoda II (fără formule). În baza TFI există y = y ( x ) cu
y (1) = 1 , care verifică ecuaţia
x 2 + y 3 ( x ) − 2 x + 3 y ( x ) − 3 = 0 , ( ∀) x ∈ I ,

1111 Probleme de analiză matematică


100 8. Funcţii implicite

de unde prin derivare în raport cu x ∈ I , obţinem


2 x + 3 y 2 ( x ) y ′( x ) − 2 + 3 y ′( x ) = 0 (16)
şi de aici pentru x = 1 , y (1) = 1 deducem y′(1) = 0 .
Pentru a obţine y ′′(1) derivăm (16) în raport cu x ∈ I ,
avem
2 + 6 y ( x )( y ′( x ))2 + 3 y 2 ( x ) y ′′( x ) + 3 y ′′( x ) = 0
1
de unde pentru x = 1 , y (1) = 1 , y′(1) = 0 rezultă y ′′(1) = − .
3
2. Să se determine extremele funcţiei implicite y = y ( x )
definită de relaţia
x 3 − y 3 − 3x − 3 y + 6 = 0 , pentru x > 0 .
Rezolvare. Fie F ( x, y ) = x 3 − y 3 − 3x − 3 y + 6 . Condiţiile
necesare de extrem (6) devin aici
 F ( x, y ) = 0

 Fx′( x, y ) = 3x − 3 = 0
2

 ′
 Fy ( x, y ) = −3 y − 3 ≠ 0.
2

Din a doua ecuaţie obţinem x = ±1 , dar condiţia x > 0 conduce la


unica rădăcină x0 = 1 . Avem
F (1, y ) = 1 − y 3 − 3 − 3 y + 6 = 0 ⇒ y 3 + 3 y − 4 = 0
care admite pe y0 = 1 ca unică rădăcină reală. Apoi
Fy′(1,1) = −6 ≠ 0 .
Deci (1,1) este singurul punct care verifică condiţiile necesare de
extrem.
Avem Fx′′2 ( x, y ) = 6 x . Formula (7) ne dă
Fx′′2 (1,1) 6
y ′′(1) = − =− =1> 0
Fy′(1,1) −6
şi deci x0 = 1 este punct de minim local pentru funcţia
implicită y = y ( x ) cu ymin = y (1) = 1 .
3. Să se verifice că ecuaţia
x 2 + y 2 + z 2 + z 3 − xy + x + y − 3 = 0
îl defineşte implicit pe z = z ( x, y ) în jurul punctului (1, −1, −1) şi apoi
să se calculeze z ′x (1, −1) , z ′y (1, −1) .

1111 Probleme de analiză matematică


8. Funcţii implicite 101

Rezolvare. Fie F : R 3 → R unde


F ( x, y , z ) = x 2 + y 2 + z 2 + z 3 − xy + x + y − 3 .
Evident F este de clasă C1 , apoi F (1, −1, −1) = 0,
Fz′( x, y, z ) = 3z 2 + 2 z şi Fz′(1, −1, −1) = 1 ≠ 0 , condiţiile TFI sunt astfel
îndeplinite.
Pentru calculul derivatelor parţiale z ′x (1, −1) , z ′y (1, −1) avem
la dispoziţie două procedee.
Metoda I (cu formule). Avem
Fx′( x, y, z ) = 2 x − y + 1 , Fy′( x, y, z ) = 2 y − x + 1 ,
Fx′(1, −1, −1) = 4 , Fy′(1, −1, −1) = −2 .
Formulele (9) conduc la
F ′(1, −1, −1) F ′(1, −1, −1)
z ′x (1, −1) = − x = −4 , z ′y (1, −1) = − y =2.
Fz′(1, −1, −1) Fz′(1, −1, −1)
Metoda II (fără formule). În baza TFI există
z = z ( x, y ), ( x, y ) ∈ D ⊂ R 2 aşa încât z (1, −1) = −1 şi
x 2 + y 2 + z 2 ( x, y ) + z 3 ( x, y ) − xy + x + y − 3 = 0 , ( ∀) ( x, y ) ∈ D ,
pe care o derivăm în raport cu x şi apoi în raport cu y , ţinând cont de
faptul că x şi y sunt variabile independente şi z este funcţie de x şi
y derivabilă parţial. Avem
2 x + 2 z ( x, y ) z ′x ( x, y ) + 3z 2 ( x, y ) ⋅ z ′x ( x, y ) − y + 1 = 0
2 y + 2 z ( x, y ) z ′y ( x, y ) + 3z 2 ( x, y ) z ′y ( x, y ) − x + 1 = 0
de unde, pentru x = 1 , y = −1 , z (1, −1) = −1 obţinem z ′x (1, −1) = −4 ,
z ′y (1, −1) = 2 .

4. Verificând în prealabil că F : R 3 → R cu
F ( x, y , z ) = x 3 + y 3 + z 3 − x 2 + z 2 − xz + x − 2 y − 2
îndeplineşte condiţiile TFI în (1,0,1) , considerând ca funcţie implicită
pe z = z ( x, y ) , să se calculeze derivatele parţiale de ordinul unu şi doi
ale lui z ( x, y ) în punctul (1,0) .
Rezolvare. Avem F ∈ C1 ( R 3 ) , F (1,0,1) = 0 ,
Fz′( x, y, z ) = 3z + 2 z − x , Fz′(1,0,1) = 4 , deci îndeplineşte condiţiile
2

TFI în (1,0,1) faţă de funcţia implicită z = z ( x, y ) . Rezultă că există

1111 Probleme de analiză matematică


102 8. Funcţii implicite

un D ⊂ R 2 cu (1,0) ∈ D , există z = z ( x, y ) care verifică proprietăţile


din teoremă în punctul (1,0) .
Pentru calculul derivatelor parţiale de ordinul unu şi doi ale
funcţiei z ( x, y ) vom utiliza ambele procedee.
Metoda I (cu formule). Avem
Fx′( x, y, z ) = 3x 2 − 2 x − z + 1 Fx′(1,0,1) = 1
Fy′( x, y, z ) = 3 y 2 − 2 Fy′(1,0,1) = −2
Fx′′2 ( x, y, z ) = 6 x − 2 Fx′′2 (1,0,1) = 4
Fy′′2 ( x, y, z ) = 6 y Fy′′2 (1,0,1) = 0
Fz′′2 ( x, y, z ) = 6 z + 2 Fz′′2 (1,0,1) = 8
Fxy′′ ( x, y, z ) = 0 Fxy′′ (1,0,1) = 0
Fxz′′ ( x, y, z ) = −1 Fxz′′ (1,0,1) = −1
Fyz′′ ( x, y, z ) = 0 Fyz′′ (1,0,1) = 0
Formulele (9) ne dau
F ′(1,0,1) 1 F ′(1,0,1) 1
z ′x (1,0) = − x = − , z ′y (1,0) = − y =
Fz′(1,0,1) 4 Fz′(1,0,1) 2
iar din formulele (10) deducem

z ′′x2 (1,0) = − x
( )
F ′′2 + Fxz′′ z ′x + Fxz′′ + Fz′′2 z ′x z ′x
(1,0,1) = −
5
Fz′ 4
Fxy′′ + Fxz′′ z ′y + ( Fyz′′ + Fz′′2 z ′y ) z ′x 3
z ′′xy (1,0) = − (1,0,1) =
Fz′ 8
F ′′2 + Fyz′′ z ′y + ( Fyz′′ + Fz′′2 z ′y ) z ′y 1
z ′′y 2 (1,0) = − y (1,0,1) = − .
Fz′ 2
Metoda II (fără formule). În baza TFI există z ( x, y ) care
verifică ecuaţia
x 3 + y 3 + z 3 ( x, y ) − x 2 + z 2 ( x , y ) −
− xz ( x, y ) + x − 2 y − 2 = 0 ( ∀) ( x, y ) ∈ D,
care derivată în raport cu x respectiv y şi ţinând cont de faptul că x
şi y sunt variabile independente iar z este funcţie de x şi y , ne dă
3x 2 + 3z 2 z ′x ( x, y ) − 2 x + 2 zz ′x ( x, y ) − z − xz ′x ( x, y ) + 1 = 0 (17)
3 y 2 + 3z 2 z ′y ( x, y ) + 2 zz ′y ( x, y ) − xz ′y ( x, y ) − 2 = 0 (18)

1111 Probleme de analiză matematică


8. Funcţii implicite 103

1
de unde pentru x = 1, y = 0, z =1 obţinem z ′x (1,0) = − ,
4
1
z ′y (1,0) =.
2
Pentru calculul derivatelor parţiale de ordinul doi, derivăm
(17) în raport cu x respectiv y iar (18) în raport cu y ştiind că x , y
sunt variabile independente, z , z ′x şi z ′y sunt funcţii de x şi y , avem
6 x + 6 z ( z ′x )2 + 3z 2 z ′′x2 − 2 + 2( z ′x )2 + 2 zz ′′x2 − z ′x − z ′x − xz ′′x2 = 0
6 zz ′x z ′y + 3z 2 z ′′xy + 2 z ′y z ′x + 2 zz ′′xy − z ′y − xz ′′xy = 0
6 y + 6 z ( z ′y )2 + 3z 2 z ′′y 2 + 2( z ′y )2 + 2 zz ′′y 2 − xz ′′y 2 = 0
1 1
care pentru x = 1 , y = 0 , z = 1 , z ′x = − , z ′y = devin
4 2
4 z ′′x2 (1,0) + 5 = 0
3
4 z ′′xy (1,0) + =0
2
4 z ′′y 2 (1,0) + 2 = 0,
5 3 1
de unde obţinem z ′′x2 (1,0) = − , z ′′xy (1,0) = , z ′′y 2 (1,0) = − .
4 8 2
5. Să se determine extremele funcţiei z = z ( x, y ) definită
implicit de relaţia x 4 + y 2 + 4 xy + 4 x + z 3 + z + 1 = 0 .
Rezolvare. Punctele critice se determină din sistemul
condiţiilor necesare (11), care în acest caz sunt
F ( x, y , z ) = x 4 + y 2 + 4 xy + 4 x + z 3 + z + 1 = 0
Fx′( x, y, z ) = 4 x 3 + 4 y + 4 = 0   x 3 + y + 1 = 0
⇒
Fy′( x, y, z ) = 2 y + 4 x = 0   y = −2 x ⇒ x0 = 1, y0 = −2
Fz′( x, y, z ) = 3z 2 + 1 ≠ 0 , ( ∀) z ∈ R .
Apoi F (1, −2, z ) = 1 + 4 − 8 + 4 + z 3 + z + 1 = 0 ⇒ z 3 + z + 2 = 0
⇒ z0 = −1 . Deci unica soluţie este (1, −2, −1) .
Natura punctului critic (1, −2) pentru funcţia z = z ( x, y ) o
studiem cu discriminantul (12)
δ0 ( F ) = Fx′′2 ( x0 , y0 , z0 ) ⋅ Fy′′2 ( x0 , y0 , z0 ) − ( Fxy′′ ( x0 , y0 , z0 ) ) .
2

1111 Probleme de analiză matematică


104 8. Funcţii implicite

Avem
Fx′′2 ( x, y, z ) = 12 x 2 ⇒ Fx′′2 (1, −2, −1) = 12
Fy′′2 ( x, y, z ) = 2 ⇒ Fy′′2 (1, −2, −1) = 2
Fxy′′ ( x, y , z ) = 4 ⇒ Fxy′′ (1, −2, −1) = 4 .
Rezultă
δ0 ( F ) = Fx′′2 (1, −2, −1) ⋅ Fy′′2 (1, −2, −1) − ( Fxy′′ (1, −2, −1) ) = 24 − 16 > 0
2

şi cum r0 = Fx′′2 (1, −2, −1) = 12 > 0 deducem că (1, −2) este punct de
minim local al funcţiei z = z ( x, y ) cu zmin = −1 .
6. Verificând în prealabil că sistemul
1 + x 2 − y 2 + z 3 = 0

1 + x + y − z = 0
2 2

defineşte implicit funcţiile y = y ( x ) , z = z ( x ) în jurul punctului


( −1,1, −1) , să se calculeze y ′( −1) , z ′( −1) .
Rezolvare. Notând F ( x, y , z ) = 1 + x 2 − y 2 + z 3 ,
G ( x, y , z ) = 1 + x + y 2 − z 2 avem că F , G sunt de clasă C1 pe R 3 ,
F ( −1,1, −1) = 0 , G ( −1,1, −1) = 0 şi
D( F , G ) Fy′ Fz′
( −1,1, −1) = ( −1,1, −1) =
D( y, z ) G ′y Gz′
−2 y 3 z 2
= ( −1,1, −1) = −10 ≠ 0,
2 y −2 z
deci sunt îndeplinite condiţiile TFI. Aceasta înseamnă că există
funcţiile y = y ( x ) , z = z ( x ) de clasă C1 pe un interval I cu
y ( −1) = 1 , z ( −1) = −1 aşa încât
1 + x 2 − y 2 ( x ) + z 3 ( x ) = 0 
 ( ∀) x ∈ I ,
1 + x + y 2 ( x ) − z 2 ( x ) = 0 
de unde prin derivare în raport cu x obţinem
2 x − 2 y ( x ) y ′( x ) + 3z 2 ( x ) z ′( x ) = 0 

1 + 2 y ( x ) y ′( x ) − 2 z ( x ) z ′( x ) = 0 
şi pentru x = −1 , y ( −1) = 1 , z ( −1) = −1 deducem

1111 Probleme de analiză matematică


8. Funcţii implicite 105

−2 − 2 y ′( −1) + 3z ′( −1) = 0 
,
1 + 2 y ′( −1) + 2 z ′( −1) = 0 
7 1
sistem care conduce la y ′( −1) = − , z ′( −1) = .
10 5
7. Verificând în prealabil că sistemul
 xy + yv = 0

uv − xy = 5
defineşte implicit funcţiile u = u( x, y ) , v = v( x, y ) în jurul punctului
(1, −1,2,2) , să se calculeze derivatele parţiale de ordinul unu ale
acestora în punctul (1, −1) .
Rezolvare. Dacă notăm F ( x, y, u, v ) = xu + yv ,
G ( x, y , u, v ) = uv − xy − 5 , avem că F , G sunt de clasă C1 pe R 4 ,
F (1, −1,2,2) = 0 , G (1, −1,2,2) = 0 şi
D( F , G ) Fu′ Fv′
(1, −1,2,2) = (1, −1,2,2) =
D ( u, v ) Gu′ Gv′
x y
= (1, −1,2,2) = 4 ≠ 0.
v u
Deci TFI asigură existenţa (şi unicitatea) funcţiilor u( x, y ) , v( x, y ) pe
un D ⊂ R 2 cu (1, −1) ∈ D şi u(1, −1) = 2 , v(1, −1) = 2 , care verifică
sistemul
xu( x, y ) + yv( x, y ) = 0 
 , ( ∀ ) ( x, y ) ∈ D .
u( x, y )v ( x, y ) − xy − 5 = 0 
Derivând acest sistem în raport cu x respectiv y obţinem
u( x, y ) + xu′x ( x, y ) + yv′x ( x, y ) = 0 

u′x ( x, y )v( x, y ) + u( x, y )v′x ( x, y ) − y = 0 
şi respectiv
xu′y ( x, y ) + v( x, y ) + yv′y ( x, y ) = 0 

u′y ( x, y )v ( x, y ) + u( x, y )v′y ( x, y ) − x = 0 
de unde pentru x = 1 , y = −1 , u(1, −1) = v(1, −1) = 2 , rezultă
5 3 3 5
u′x (1, −1) = − , v′x (1, −1) = , u′y (1, −1) = − , v′y (1, −1) = .
4 4 4 4

1111 Probleme de analiză matematică


106 8. Funcţii implicite

8. Fie F : D ⊂ R 2 → R de clasă C1 aşa încât ecuaţia


 z z
Fx + , y +  = 0, x ≠ 0, y ≠ 0
 y x
îl defineşte implicit pe z = z ( x, y ) . Să se arate că
xz ′x + yz ′y = z − xy .

z z
Rezolvare. Notând u = x + , v = y + , avem
y x
z 1 z 1
u′x = 1 , u′y = − 2 , u′z = , v′x = − 2 , v′y = 1 , v′z = .
y y x x
Apoi deducem
 z 
Fu′ + Fv′  − 2 
F′ F ′ ⋅ u′ + Fv′ ⋅ v′x  x  = − y ⋅ x Fu′ − zFv′ ,
2
z ′x = − x = − u x =−
Fz′ Fu′ ⋅ uz′ + Fv′ ⋅ v′z 1
Fu′ + Fv′
1 x xFu′ + yFv′
y x
 z 
Fu′  − 2  + Fv′
Fy′ Fu′ ⋅ u′y + Fv′ ⋅ v′y  y  x − zFu′ + y 2 Fv′

zy = − =− =− =− ⋅
Fz′ Fu′ ⋅ u′z + Fv′ ⋅ vz′ 1
Fu′ + Fv′
1 y xFu′ + yFv′
y x
şi
x 2 yFu′ − yzFv′ − xzFu′ + xy 2 Fv′
xz ′x + yz ′y = − =
xFu′ + yFv′
z ( xFu′ + yFv′) − xy ( xFu′ + yFv′)
= = z − xy ,
xFu′ + yFv′
deci ecuaţia este verificată.

1111 Probleme de analiză matematică


8. Funcţii implicite 107

8.3. Probleme propuse spre rezolvare


9. Verificând în prealabil că F : R 2 → R ,
F ( x, y ) = x 3 + y 3 + x 2 − x − y − 10
îndeplineşte condiţiile TFI în (2,1) relativ la funcţia y = y ( x ) ,
definită implicit de ecuaţia F ( x, y ) = 0 , să se calculeze y ′(2) şi
y′′(2) .
10. Să se arate că ecuaţia e y − e x + xy = 0 defineşte implicit
funcţia y = y ( x ) în jurul punctului (0,0) şi apoi să se calculeze y ′(0)
şi y′′(0) .
11. Să se determine extremele funcţiei y = f ( x ) definită
implicit de relaţia x 2 − y 3 + 2 xy + 2 = 0 .
12. Fie funcţia F ( x, y ) = x 3 + 8 y 3 − 6 xy , cu x > 0 , y > 0 . Să
se determine extremele funcţiei y = f ( x ) definită implicit de ecuaţia
F ( x, y ) = 0 .
13. Să se determine extremele funcţiei de o variabilă
y = f ( x ) , definită implicit de ecuaţia
x 3 + y 3 − 3xy 2 + 1 = 0 , cu x > 0 , y > 0 .
14. Să se arate că ecuaţia e z + x 2 y + z − 1 = 0 îl defineşte
implicit pe z = z ( x, y ) în jurul punctului (1,0,0) şi apoi să se
calculeze z ′x (1,0) , z ′y (1,0) .
15. Verificând în prealabil TFI pentru F : R 3 → R ,
F ( x, y, z ) = ( x + y )sin z − y ( x + z ) + 1
în punctul (1,1,0) relativ la funcţia implicită z = z ( x, y ) definită de
ecuaţia F ( x, y , z ) = 0 , să se calculeze z ′x (1,1) , z ′y (1,1) .
16. Să se arate că F : R 3 → R ,
F ( x, y , z ) = ( x + y )e z − xy − z
verifică TFI în (2,2,0) pentru z = z ( x, y ) definită implicit de ecuaţia
F ( x, y , z ) = 0 şi apoi să se calculeze derivatele parţiale de ordinul unu
şi doi ale lui z ( x, y ) în (2,2) .
17. Să se determine extremele funcţiei z = z ( x, y ) definită
implicit de relaţia x 2 + y 2 + z 3 − 2 x − 2 y + z + 2 = 0 .
18. Fie funcţia F : R 3 → R ,

1111 Probleme de analiză matematică


108 8. Funcţii implicite

F ( x, y , z ) = x 4 + y 4 − 4 x + 2 y 2 + z 3 + 2 z .
Să se determine extremele funcţiei de două variabile z = z ( x, y )
definită implicit de ecuaţia F ( x, y , z ) = 0 .
19. Verificând în prealabil că sistemul
 x − y + 2 z − 1 = 0
3 3 3


 x + y − z = 0
2 2

defineşte implicit funcţiile y = y ( x ) , z = z ( x ) în jurul punctului


(0,1,1) , să se calculeze y ′(0) , z ′(0) .
20. Să se verifice că sistemul
u + v − x + y = 0

 y sin u − x sin v = 0
defineşte implicit funcţiile u = u( x, y ) , v = v( x, y ) în jurul punctului
(1,1,0,0) şi apoi să se calculeze derivatele parţiale de ordin unu şi doi
ale acestora în punctul (1,1) .
21. Fie F : D ⊂ R 2 → R de clasă C1 aşa încât ecuaţia
F ( x sin y, y sin x ) = 0 îl defineşte implicit pe y = y ( x ) . Să se
calculeze y ′( x ) .
22. Dacă funcţia F : D ⊂ R 2 → R este de clasă C1 şi ecuaţia
F ( x − z , y − z ) = 0 îl defineşte implicit pe z = z ( x, y ) , atunci
∂z ∂z
+ = 1.
∂x ∂y
23. Presupunând că ecuaţia
z
x 2 + y 2 + z 2 = yf   , y ≠ 0 , f de clasă C1
 y
îl defineşte implicit pe z = z ( x, y ) , să se arate că

( x 2 − y 2 − z 2 ) ∂∂xz + 2 xy ∂∂yz = 2 xz .
x y
24. Dacă ecuaţia F  ,  = 0 cu z ≠ 0 , F ∈ C1 îl defineşte
z z
implicit pe z = z ( x, y ) , să se arate că
∂z ∂z
x +y = z.
∂x ∂y

1111 Probleme de analiză matematică


8. Funcţii implicite 109

8.4. Indicaţii şi răspunsuri la problemele propuse


9. F este de clasă C 2 , F (2,1) = 0 , Fy′ ( x, y ) = 3 y 2 − 1 şi
Fy′(2,1) = 2 ≠ 0 , deci sunt îndeplinite condiţiile TFI. Apoi cu
15 703
formulele (3) şi (5) se obţin y′(2) = − , y′′(2) = − .
2 4
10. F ( x, y ) = e y − e x + xy este de clasă C 2 pe R 2 ,
F (0,0) = 0 , Fy′( x, y ) = e y + x , Fy′(0,0) = 1 ≠ 0 adică sunt îndeplinite
cerinţele TFI. Cu formulele (3) şi (5) obţinem y ′(0) = 1 , y ′′(0) = −2 .
11. Avem F ( x, y ) = x 2 − y 3 + 2 xy + 2 şi condiţiile necesare
(6) devin
F ( x, y ) = x 2 − y 3 + 2 xy + 2 = 0
Fx′( x, y ) = 2 x + 2 y = 0
Fy′( x, y ) = −3 y 2 + 2 x ≠ 0
care au ca unică soluţie pe ( −1,1) . Din (7) obţinem
F ′′2 ( −1,1) 2
f ′′( −1) = − x =− > 0 şi deci x0 = −1 este punct de minim
Fy′( −1,1) −5
local pentru funcţia y = f ( x ) definită implicit, cu ymin = 1 .
12. Avem F ( x, y ) = x 3 + 8 y 3 − 6 xy . Punctele critice se
determină din condiţiile necesare (6) care aici devin
F ( x, y ) = 0 , Fx′( x, y ) = 3x 2 − 6 y = 0 , Fy′( x, y ) = 24 y 2 − 6 x ≠ 0
1
şi care sunt verificate de unicul punct x0 = 3 2 , y0 = 3
. Apoi
2
 1   1  12
Fx′′2 ( x, y ) = 6 x , Fx′′2  3 2, 3  = 6 3 2 , Fy′  3 2, 3  = 3 iar formula
 2  2 4
(7) ne dă
 1 
Fx′′2  3 2, 3 
( )
y ′′ 3 2 = − 
3
2
1 
= −1 < 0
Fy′  2, 3 
 2

1111 Probleme de analiză matematică


110 8. Funcţii implicite

şi deci x0 = 3 2 este punct de maxim local pentru funcţia y = f ( x )


1
definită implicit de ecuaţia dată şi ymax = 3 .
2
13. Fie F ( x, y ) = x + y − 3xy + 1 . Condiţiile necesare de
3 3 2

extrem (6) devin


F ( x, y ) = 0 , Fx′( x, y ) = 3x 2 − 3 y 2 = 0 , Fy′( x, y ) = 3 y 2 − 6 xy ≠ 0
care conduc la unica soluţie x0 = y0 = 1 . Apoi Fx′′2 ( x, y ) = 6 x ,
Fx′′2 (1,1) = 6 . Formula (7) ne dă
F ′′2 (1,1) 6
y ′′(1) = − x =− =2>0
Fy′(1,1) −3
deci x0 = 1 este punct de minim local pentru y = f ( x ) cu ymin = 1 .
14. F ( x, y, z ) = e z + x 2 y + z − 1 este de clasă C1 pe R 3 ,
F (1,0,0) = 0 , Fz′( x, y, z ) = e z + 1 , Fz′(1,0,0) = 2 ≠ 0 şi deci condiţiile
TFI sunt îndeplinite. Apoi avem Fx′( x, y , z ) = 2 xy , Fx′(1,0,0) = 0 ,
Fy′( x, y, z ) = x 2 , Fy′(1,0,0) = 1 . Formulele (9) ne dau
Fx′(1,0,0) F ′(1,0,0) 1
z ′x (1,0) = − = 0 , z ′y (1,0) = − y =− .
Fz′(1,0,0) Fz′(1,0,0) 2
15. Avem F ∈ C1 ( R 3 ) ,
F (1,1,0) = 0 , Fz′( x, y, z ) = ( x + y )cos z − y cu Fz′(1,1,0) = 1 ≠ 0 .
Apoi cu formulele (9) rezultă z ′x (1,1) = 1 , z ′y (1,1) = 1 .
1 10
16. z ′x (2,2) = z ′y (2,2) = , z ′′x2 (2,2) = z ′′y 2 (2,2) = − ,
3 27
1
z ′′xy (2,2) = − .
27
17. Condiţiile necesare (11) devin
F ( x, y , z ) = x 2 + y 2 + z 3 − 2 x − 2 y + z + 2 = 0
Fx′( x, y, z ) = 2 x − 2 = 0 
 ⇒ x0 = y0 = 1
Fy′( x, y, z ) = 2 y − 2 = 0 
Fz′( x, y , z ) = 3z 2 + 1 ≠ 0, ( ∀ ) z ∈ R
şi apoi din F (1,1, z ) = 1 + 1 + z 3 − 2 − 2 + z + 2 = 0 ⇒ z 3 + z = 0
⇒ z0 = 0 . Rezultă unica soluţie (1,1,0) .

1111 Probleme de analiză matematică


8. Funcţii implicite 111

Avem Fx′′2 ( x, y, z ) = 2 , Fy′′2 ( x, y , z ) = 2 , Fxy′′ ( x, y , z ) = 0 , deci


discriminantul (12) este δ0 ( F ) = 4 > 0 şi cum r0 = Fx′′2 (1,1,0) = 2 > 0
rezultă că (1,1) este punct de minim local al funcţiei z = z ( x, y ) cu
zmin = 0 .
18. Condiţiile necesare (11) devin
F ( x, y , z ) = x 4 + y 4 − 4 x + 2 y 2 + z 3 + 2 z = 0
Fx′( x, y, z ) = 4 x 3 − 4 = 0 
 ⇒ x0 = 1, y0 = 0
Fy′( x, y, z ) = 4 y 3 + 4 y = 0 
Fz′( x, y , z ) = 3z 2 + 2 ≠ 0, ( ∀ ) z ∈ R.
Apoi F (1,0, z ) = z 3 + 2 z − 3 = 0 ⇒ z0 = 1 , adică o singură
soluţie (1,0,1) . Pentru natura punctului (1,0) folosim discriminatul
δ0 ( F ) din formula (12) şi obţinem
δ0 ( F ) = Fx′′2 (1,0,1) Fy′′2 (1,0,1) − ( Fxy′′ (1,0,1) ) = 48 > 0 ,
2

cum r0 = Fx′′2 (1,0,1) = 12 > 0 rezultă că (1,0) este punct de minim local
pentru z = z ( x, y ) cu zmin = 1 .
1
19. y ′(0) = −1 , z ′(0) = − .
2
1 1 1
20. u′x (1,1) = v′x (1,1) = , u′y (1,1) = v′y (1,1) = − , u′′x2 (1,1) = ,
2 2 2
1 1 1 1 1
v′′x2 (1,1) = − , u′′xy (1,1) = − , v′′xy (1,1) = , u′′y 2 (1,1) = , v′′y 2 (1,1) = − .
2 2 2 2 2
21. Se notează u = x sin y , v = y sin x şi se obţine
F′ F ′ sin y + Fv′y cos x
y ′( x ) = − x = − u .
Fy′ Fu′x cos y + Fv′ sin x

1111 Probleme de analiză matematică


9. SCHIMBĂRI DE VARIABILE ÎN CAZUL
FUNCŢIEI DE O VARIABILĂ

9.1. Noţiuni de teorie


O ecuaţie diferenţială de ordin n ∈ N∗ este o relaţie de forma
 dy d 2 y dn y 
F  x, y, , 2 ,..., n  = 0 , (*)
 dx dx dx 
în care x ∈ I ⊂ R este variabilă independentă, y = y ( x ) este o funcţie
dy d2 y d3 y
necunoscută iar y ′ = , y ′′ = 2 , y ′′′ = 3 etc. sunt derivatele lui
dx dx dx
y ( x ) . Soluţie a ecuaţiei (*) este orice funcţie y = f ( x ) de clasă C n
pe I care verifică identic ecuaţia.
Nu există metode generale de rezolvare a ecuaţiilor de forma
(*), dar se cunosc numeroase situaţii particulare în care acest lucru
este posibil (cum ar fi cazul ecuaţiilor liniare cu coeficienţi constanţi).
Scopul capitolului de faţă este de a schimba variabila x sau
funcţia y ( x ) sau pe amândouă în ecuaţia (*) de aşa natură încât noua
ecuaţie obţinută să se încadreze într-un tip cunoscut.
În toate împrejurările problema revine la exprimarea
derivatelor vechii funcţii în raport cu vechea variabilă cu ajutorul
derivatelor aceleiaşi funcţii sau a noii funcţii în raport cu noua
variabilă.

1) Schimbarea variabilei independente


Fie f : I → R, x∈I o funcţie dată iar x = ϕ ( t ) cu
ϕ : J → I , ϕ ( J ) = I o schimbare de variabilă, unde I , J ⊂ R sunt
intervale deschise. Presupunem că funcţiile f şi ϕ sunt de clasă
C n ( n ∈ N∗ ) pe I , respectiv J cu ϕ′ ( t ) ≠ 0 , ( ∀) t ∈ J .
În acest caz problema revine la exprimarea derivatelor
dy d2 y d3 y
y′ = , y ′′ = 2 , y ′′′ = 3 , …
dx dx dx
cu ajutorul derivatelor

1111 Probleme de analiză matematică


114 9. Schimbări de variabile în cazul funcţiei de o variabilă

dy d2y d3 y
yɺ = y = 2 , ɺɺɺ
, ɺɺ y= 3 ,…
dt dt dt
Avem y ( t ) = y ( x ( t ) ) , de unde după regula de derivare a
dy dy dx dy 1 dy
funcţiilor compuse obţinem = ⋅ care ne dă = ⋅ sau
dt dx dt dx dx dt
dt
yɺ ( t )
y ′( x ) = . (1)
xɺ ( t )
dy
Se observă că derivata se obţine aplicând operatorul
dx
d 1 d
= ⋅ (2)
dx xɺ ( t ) dt
funcţiei y .
d2 y
Derivata de ordinul doi se obţine aplicând
dx 2
yɺ ( t )
operatorul (2) funcţiei y ′( x ) = şi avem
xɺ ( t )
d 2 y d  dy  d (2)
1 d  yɺ ( t ) 
=   = ( y ′( x ) ) = ⋅  ,
dx 2
dx  dx  dx xɺ ( t ) dt  xɺ ( t ) 
adică
d2 y 1 ɺɺ y ( t ) xɺ ( t ) − yɺ ( t ) ɺɺ
x (t )
= ⋅
dx 2
xɺ ( t ) xɺ ( t )
2

deci
y (t ) xɺ (t ) − yɺ (t ) ɺɺ
ɺɺ x(t )
y ′′( x ) = 3
. (3)
xɺ (t )
Analog se obţine derivata de ordinul trei
d 3 y d  d 2 y  (2)+ (3) 1 d  ɺɺ x(t ) 
y (t ) xɺ (t ) − yɺ (t ) ɺɺ
3
=  2 =  3 .
dx dx  dx  xɺ (t ) dt  xɺ (t ) 
În cazul particular al schimbării de variabilă x = et se obţin
formulele
y ′ = e − t yɺ (4)
y ′′ = e −2 t ( ɺɺy − yɺ ) (5)
− 3t
y ′′′ = e (ɺɺɺ y − 3 ɺɺy + 2 yɺ ) . (6)

1111 Probleme de analiză matematică


9. Schimbări de variabile în cazul funcţiei de o variabilă 115

2) Schimbarea funcţiei
Fie y = f ( x, z ) , cu f : D → R o funcţie de clasă C n pe
mulţimea deschisă D ⊂ R 2 . Problema care se pune este exprimarea
derivatelor vechii funcţii y ( x ) cu ajutorul derivatelor noii funcţii
z ( x ) , variabila x rămânând neschimbată.
Din y ( x ) = f ( x, z ( x ) ) , după regula de derivare a funcţiilor
compuse obţinem y ′ = f x′ + f z′z ′ apoi
( )
y ′′ = f x′′2 + f xz′′ z ′ + f zx′′ + f z′′2 z ′ z ′ + f z′z ′′
şi analog se calculează derivata de ordin trei.

3) Schimbarea rolului variabilei cu al funcţiei


În acest caz, dacă x este variabilă independentă şi y este
funcţie de x , problema cere să considerăm pe y variabilă
independentă iar pe x ca funcţie de y , adică să trecem la funcţia
inversă.
Presupunând îndeplinite condiţiile de derivare şi inversiune,
avem x = x( y ) şi întrucât, în situaţia de faţă, t = y operatorul (2)
devine
d 1 d
=
dx dx dy
dy
şi deci
dy 1 dy
= ,
dx dx dy
dy
adică
dy 1
= (7)
dx d x
dy
care este formula cunoscută de derivare a funcţiei inverse. Derivata a
doua se calculează astfel

1111 Probleme de analiză matematică


116 9. Schimbări de variabile în cazul funcţiei de o variabilă

    d2 x

d 2 y d  dy  d  1  1 d  1  1 dy 2
=  =  =  =
dx 2 dx  dx  dx  dx  dx dy  dx  dx  dx 2
 dy  dy  dy  dy  
     dy 
adică
d2 x
d2 y dy 2
=− 3
. (8)
dx 2  dx 
 dy 
 

4) Schimbarea simultană a variabilei şi a funcţiei


Fie x = f ( t , u ) , y = g ( t , u ) , cu f , g de clasă C n pe
mulţimea deschisă D ⊂ R 2 . Considerând pe t ca nouă variabilă şi
u = u ( t ) ca nouă funcţie avem

 xɺ = f t′ + f u′uɺ , ( )
x = f t′′2 + f tu′′uɺ + f ut′′ + f u′′2 uɺ uɺ + f u′uɺɺ
ɺɺ

 yɺ = g t′ + g 'u uɺ, ɺɺ ( )
y = gt′′2 + g tu′′ uɺ + g ut′′ + g u′′2 uɺ uɺ + g u′ uɺɺ
iar derivatele y ′ şi y ′′ se obţin din (1) respectiv (3) ţinând cont de
formulele anterioare.

9.2. Probleme rezolvate


1. Să se transforme ecuaţia diferenţială de ordin doi (numită
de tip Euler)
x 2 y ′′ + xy ′ − y = 0 , ( x > 0)
prin schimbarea de variabilă x = e t .
Rezolvare. Aplicăm formulele (4) şi (5), adică y ′ = e − t yɺ ,
y ′′ = e −2 t ( ɺɺy − yɺ ) şi ecuaţia dată devine
e 2 t ⋅ e −2 t ( ɺɺy − yɺ ) + e t e − t yɺ − y = 0 ⇒
ɺɺy − y = 0 ,
care este o ecuaţie liniară de ordinul doi cu coeficienţi constanţi şi are
soluţia y (t ) = c1 e − t + c2 e t , de unde rezultă că ecuaţia dată are ca

1111 Probleme de analiză matematică


9. Schimbări de variabile în cazul funcţiei de o variabilă 117

c1
soluţie generală pe y ( x ) = + c2 x , unde c1 şi c2 sunt constante
x
arbitrare.
2. Să se transforme ecuaţia diferenţială de ordinul trei (de tip
Euler)
x 3 y ′′′ + 2 x 2 y′′ + xy ′ + 3 y = 0, ( x > 0 )
efectuând schimbarea de variabilă x = e t .
Rezolvare. Folosim formulele (4), (5) şi (6) adică
y ′ = e − t yɺ , y ′′ = e −2 t ( ɺɺy − yɺ ) şi y ′′′ = e −3t (ɺɺɺ
y − 3ɺɺy + 2 yɺ ) .
Înlocuind în ecuaţia dată obţinem
e e (ɺɺɺ
3t − 3t
y − 3ɺɺ y + 2 yɺ ) + 2e 2 t e −2 t ( ɺɺ
y − yɺ ) + e t e − t yɺ + 3 y = 0 ,
adică
y − ɺɺ
ɺɺɺ y + yɺ + 3 y = 0 .
3. Să se transforme ecuaţia diferenţială de ordinul trei (de tip
Euler)
( x − 4)3 y ′′′ − 2( x − 4) y ′ + 2 y = ln( x − 4) , x − 4 > 0 ,
prin schimbarea de variabilă x − 4 = et .
Rezolvare. Întrucât xɺ = ɺɺ x = ɺɺɺ
x = et rezultă că rămân valabile
formulele (4), (6) adică
y ′ = e − t yɺ , y ′′′ = e −3t (ɺɺɺ
y − 3 ɺɺ
y + 2 yɺ )
şi ecuaţia dată devine
e 3t ⋅ e −3t (ɺɺɺ
y − 3 ɺɺy + 2 yɺ ) − 2e t e − t yɺ + 2 y = t ,
de unde deducem
y − 3ɺɺ
ɺɺɺ y + 2y = t .
4. Să se transforme ecuaţia diferenţială de ordinul doi cu
coeficienţi variabili
xy ′′ − y ′ − 4 x 3 y = 0
prin schimbarea de variabilă x = t , t > 0 .
Rezolvare. Aplicăm formulele (1) şi (3) adică
yɺ ( t ) y (t ) xɺ (t ) − yɺ (t ) ɺɺ
ɺɺ x(t )
y ′( x ) = , y ′′( x ) = .
xɺ ( t ) 3
xɺ (t )
1 1
Avem xɺ = , ɺɺx=− şi deci
2 t 4t t

1111 Probleme de analiză matematică


118 9. Schimbări de variabile în cazul funcţiei de o variabilă

 ɺɺ
y 1 
y′ = 2 t yɺ , y ′′ = 8t t  + yɺ  = 2(2tyɺɺ + yɺ ) .
 2 t 4t t 
Ecuaţia dată devine 2 t ( 2tyɺɺ + yɺ ) − 2 t yɺ − 4t t y = 0 adică ɺɺ y − y = 0.
5. Să se transforme ecuaţia diferenţială de ordinul doi cu
coeficienţi variabili
(1 + x 2 )2 y ′′ + 2 x(1 + x 2 ) y ′ + 4 y = x
 π π
prin schimbarea de variabilă x = tg t , t ∈  − ,  .
 2 2
Rezolvare. Utilizăm formulele (1) şi (3) adică
yɺ ( t ) y (t ) xɺ (t ) − yɺ (t ) ɺɺ
ɺɺ x(t )
y ′( x ) = , y ′′( x ) = .
xɺ ( t ) 3
xɺ (t )
1 2sin t
Avem xɺ = 2
x=
, ɺɺ şi obţinem
cos t cos3 t
 ɺɺ y sin t 
y ′ = cos2 t yɺ , y ′′ = cos6 t  2
− 2 yɺ 3 
= cos3 t ( ɺɺ y cos t − 2 yɺ sin t ) .
 cos t cos t 
Ecuaţia dată devine
ɺɺy + 4 y = tg t .
6. Să se transforme ecuaţia diferenţială de ordinul doi
x 2 y ′′ + 4 xy ′ + ( 2 − x 2 ) y = 4 x
z
luând ca nouă funcţie pe z ( x ) dată de relaţia y = , x ≠ 0.
x2
Rezolvare. Avem succesiv
y ′ = −2 x −3 z + x −2 z ′ , y ′′ = 6 x −4 z − 2 x −3 z ′ − 2 x −3 z ′ + x −2 z ′′ ,
y′′ = x −2 ( z ′′ − 4 x −1 z ′ + 6 x −2 z )
şi înlocuind în ecuaţie obţinem
z ′′ − z = 4 x .
7. Să se schimbe rolul variabilei cu al funcţiei în ecuaţia
diferenţială
y ′′ − xy ′3 + y ′3 cos y = 0 .

1111 Probleme de analiză matematică


9. Schimbări de variabile în cazul funcţiei de o variabilă 119

Rezolvare. Înlocuind valorile derivatelor y ′ şi y ′′ date de


formulele (7) şi (8), adică
d2 x
dy 1 d2 y dy 2
= , = − 3
d x d x dx 2  dx 
dy  dy 
 
ecuaţia dată devine
d2 x
− 2
dy 1 1
3
−x 3
+ 3
cos y = 0
 dx   dx   d x 
 dy   dy   d y 
     
şi deci obţinem ecuaţia
d2 x
+ x = cos y .
dy 2
8. Să se schimbe rolul variabilei cu al funcţiei în ecuaţia
diferenţială de ordin doi
y ′′ − 2 xy ′3 + 4e − y y ′3 = 0 .
Rezolvare. Înlocuim derivatele y ′ , y ′′ prin valorile date de
formulele (7) şi (8), obţinem
d2 x
− 2
dy 1 1
3
− 2x 3
+ 4e − y 3
=0
 dx   dx   dx 
 dy     
   dy   dy 
adică
d2 x
2
+ 2 x = 4e − y .
dy
9. Să se transforme ecuaţia diferenţială de ordinul doi
xyy ′′ − xy '2 + y 2 = 0 , în care x > 0 şi y ( x ) > 0
prin schimbarea x = et , y = e u , luând ca nouă variabilă pe t şi ca
nouă funcţie pe u(t ) .
Rezolvare. Avem
xɺ = ɺɺ
x = et , yɺ = e u uɺ , ɺɺy = e u uɺ 2 + e u uɺɺ
care introduse în (1) şi respectiv (3) ne dau

1111 Probleme de analiză matematică


120 9. Schimbări de variabile în cazul funcţiei de o variabilă

uɺ u eu uɺ 2 et + eu ue
ɺɺ t − eu ue
ɺ t uɺɺ + uɺ 2 − uɺ u
y′ =e , y ′′ = = e ,
et e 3t e2 t
apoi acestea înlocuite în ecuaţia dată conduc la
uɺɺ − uɺ + et = 0 .
10. Ce devine ecuaţia diferenţială de ordinul doi
x 4 y ′′ + xyy ′ − 2 y 2 = 0
prin schimbarea simultană a variabilei şi a funcţiei x = et , y = u e 2 t
dacă luăm pe t ca nouă variabilă şi pe u = u(t ) ca nouă funcţie ?
Rezolvare. Avem
xɺ = ɺɺ x = e t , yɺ = (uɺ + 2u )e 2 t , ɺɺy = (uɺɺ + 4uɺ + 4u )e 2 t
care introduse în formulele (1) şi respectiv (3) ne dau

y ′ = ⇒ y ′ = (uɺ + 2u )e t

yx − yx
ɺɺɺ ɺɺɺ
y ′′ = 3
⇒ y ′′ = uɺɺ + 3uɺ + 2u.

Înlocuind în ecuaţia dată obţinem
e 4 t (uɺɺ + 3uɺ + 2u ) + e t u e 2 t (uɺ + 2u )e t − 2u 2 e 4 t = 0 ,
adică
uɺɺ + (u + 3)uɺ + 2u = 0 .
11. Să se treacă în coordonate polare ecuaţia
( x 2 + y 2 )( x + yy ′) = ( x 2 + y 2 + x )( xy ′ − y ) ,
luând θ ca nouă variabilă şi ρ = ρ( θ) ca nouă funcţie, ştiind că
x = ρ( θ)cos θ , y = ρ( θ)sin θ .
Rezolvare. Avem
 dx
 ɺ
x = = ρɺ cos θ − ρ sin θ


 yɺ = dy = ρɺ sin θ + ρ cos θ
 dθ
yɺ ρɺ sin θ + ρ cos θ
care introduse în formula y′ = dau y ′ = .
xɺ ρɺ cos θ − ρ sin θ
Înlocuind în ecuaţia dată obţinem

1111 Probleme de analiză matematică


9. Schimbări de variabile în cazul funcţiei de o variabilă 121

 ρɺ sin θ + ρ cos θ 
ρ2  ρ cos θ + ρ sin θ =
 ρɺ cos θ − ρ sin θ 
 ρɺ sin θ + ρ cos θ 
= (ρ2 + ρ cos θ)  ρ cos θ − ρ sin θ  ,
 ρɺ cos θ − ρ sin θ 
de unde rezultă ρɺ = ρ + cos θ , adică

− ρ = cos θ .

9.3. Probleme propuse spre rezolvare


În următoarele ecuaţii să se facă schimbarea de variabilă
indicată:
12. x 2 y ′′ + 3xy ′ + 2 y = 0 , x > 0 , x = et
13. x 2 y ′′ + 4 xy ′ − y = x , x > 0 , x = et
14. x 3 y ′′′ − x 2 y ′′ − 3xy ′ + 5 y = ln x , x > 0 , x = et
15. x 3 y ′′′ + 3x 2 y ′′ + xy ′ + y = 0 , x > 0 , x = et
16. ( x − 1)2 y ′′ + 4( x − 1) y ′ + 2 y = ln( x − 1) , x − 1 > 0 , x = 1 + et
17. ( x + 2)3 y ′′′ + 5( x + 2)2 y ′′ = x + 3 , x + 2 > 0 , x = et − 2
18. (1 − x 2 ) y ′′ − xy ′ + y = 0 , x = cos t , t ∈ (0, π)
1
19. x 4 y ′′ + 2 x 3 y ′ − y = 0 , x = , t ≠ 0
t
20. ( )
4 xy ′′ + 2 1 + x y ′ + y = 0 , x > 0 , x = t 2 , t > 0
21. Să se transforme ecuaţia diferenţială de ordinul doi
xy ′′ − y ′ + xy = 0
prin schimbarea y = xz , luând ca nouă funcţie pe z ( x ) .
π π
22. Prin schimbarea de funcţie y = tg z cu − < z < , să se
2 2
transforme ecuaţia
(1 + y 2 ) y ′′ − 2(1 + y )( y ′)2 − y 2 − 1 = 0 ,
luând pe z = z ( x ) ca nouă funcţie.
23. Luând ca nouă funcţie pe z = z ( x ) , să se transforme
ecuaţia
x 2 y ′′ + ( x 2 − 6) y = 0 , x > 0

1111 Probleme de analiză matematică


122 9. Schimbări de variabile în cazul funcţiei de o variabilă

prin schimbarea de funcţie y = z x .


24. Să se transforme ecuaţia diferenţială de ordinul doi
yy ′′ + y ( y ′)3 − 4( y ′)2 = 0
prin schimbarea rolului variabilei cu al funcţiei.
25. Să se schimbe rolul variabilei x cu al funcţiei y = y ( x )
în ecuaţia diferenţială de ordinul doi
y 2 y ′′ + ( y ′)3 sin y + 2 y ( y ′)2 = 0 .
26. Să se facă schimbarea simultană a variabilei x şi a
funcţiei y = y ( x ) în ecuaţia diferenţială de ordinul doi
(1 − x 2 ) y ′′ − 3xy ′ + 3 y = 0
u  π
prin x = sin t , y = , t ∈  0,  luându-l pe t ca nouă variabilă şi
cos t  2
pe u = u(t ) ca nouă funcţie.
27. În ecuaţia diferenţială de ordinul doi
2 y ′′ + 4( y ′)2 tg y + 2(e x − 1) y ′ + e 2 x sin 2 y = 0
să se schimbe simultan variabila x şi funcţia y = y ( x ) prin x = ln t ,
 π
t > 0 şi y = arctg u , y ∈  0,  , luându-l pe t ca nouă variabilă şi pe
 2
u = u(t ) ca nouă funcţie.
28. Ce devine ecuaţia
y ′′ + ( x + y )(1 + y ′)3 = 0
prin schimbarea simultană a variabilei x şi a funcţiei y = y ( x ) cu o
nouă variabilă t şi o nouă funcţie u = u(t ) date de relaţiile x = u + t ,
y = u−t ?
29. Să se treacă la coordonatele polare ( θ, ρ) , punând
x = ρ cos θ , y = ρ sin θ în ecuaţia diferenţială
dy x + y
= , x≠ y,
dx x − y
 π
considerându-l pe θ ∈  0,  ca nouă variabilă şi pe ρ = ρ( θ) ca nouă
 4
funcţie.
30. Să se transcrie în coordonate polare ecuaţia diferenţială
( xy ′ − y )2 − 2 xy (1 + y ′2 ) = 0 , x > 0 , y > 0 ,

1111 Probleme de analiză matematică


9. Schimbări de variabile în cazul funcţiei de o variabilă 123

 π
prin schimbarea x = ρ cos θ , y = ρ sin θ , luând θ ∈  0,  ca nouă
 2
variabilă şi ρ = ρ( θ) ca nouă funcţie.

9.4. Răspunsuri la problemele propuse


y + 2 yɺ + 2 y = 0
12. ɺɺ
y + 3 yɺ − y = e t
13. ɺɺ
y − 4 ɺɺ
14. ɺɺɺ y + 5y = t
y+ y=0
15. ɺɺɺ
y + 3 yɺ + 2 y = t
16. ɺɺ
y + 2 ɺɺ
17. ɺɺɺ y − 3 yɺ = 1 + e t
y+ y=0
18. ɺɺ
y− y=0
19. ɺɺ
y + yɺ + y = 0
20. ɺɺ
21. x 2 z ′′ + xz ′ + ( x 2 − 1) z = 0
22. z ′′ − 2( z ′)2 = cos 2 z
 25 
23. x 2 z ′′ + xz ′ +  x 2 −  z = 0
 4 
d2 x dx
24. y 2
+4 = y
dy dy
d2 x dx
25. y2
2
− 2y = sin y
dy dy
26. uɺɺ + 4u = 0
27. uɺɺ + uɺ + u = 0
28. uɺɺ + 8u(uɺ )3 = 0

29. =ρ

2
 dρ  1 − sin 2θ 2
30.   = ρ
 dθ  sin 2θ

1111 Probleme de analiză matematică


10. SCHIMBĂRI DE VARIABILE LA FUNCŢII DE
DOUĂ VARIABILE

10.1. Noţiuni de teorie


O ecuaţie cu derivate parţiale de ordinul unu este o relaţie de
forma
 ∂z ∂z 
F  x, y , z , ,  = 0 ,
 ∂x ∂y 
iar una de ordin doi este
 ∂ z ∂z ∂ 2 z ∂ 2 z ∂ 2 z 
F  x, y , z , , , 2 , , =0,
 ∂x ∂y ∂x ∂x∂y ∂y 2 
în care ( x, y ) ∈ D ⊂ R 2 sunt variabile independente, z = z ( x, y ) este
∂z ∂z ∂ 2 z ∂ 2 z ∂ 2 z
funcţie necunoscută iar , , , , sunt derivatele
∂x ∂y ∂x 2 ∂x∂y ∂y 2
parţiale de ordinul unu şi doi ale lui z .
Problema relativă la aceste ecuaţii constă în rezolvarea lor,
adică în găsirea unor funcţii z = f ( x, y ) , numite soluţii care să
verifice ecuaţiile respective.
Nu există însă metode generale de rezolvare pentru asemenea
ecuaţii, dar se cunosc situaţii particulare în care ele pot fi soluţionate.
Scopul capitolului de faţă este de a schimba variabilele x , y
sau funcţia z ( x, y ) sau atât variabilele cât şi funcţia de aşa manieră
încât noua ecuaţie obţinută să poată fi rezolvată.
În toate împrejurările problema revine la exprimarea
derivatelor parţiale ale vechii funcţii în raport cu vechile variabile cu
ajutorul derivatelor parţiale aceleiaşi funcţii sau a noii funcţii în raport
cu noile variabile.

1111 Probleme de analiză matematică


126 10. Schimbări de variabile la funcţii de două variabile

1) Schimbarea variabilelor independente


Fie z = f ( x, y ) , f : D → R o funcţie de clasă C 2 pe
mulţimea deschisă D ⊂ R 2 şi schimbarea de variabile
u = ϕ( x, y )
 ,
 v = ψ ( x, y )
unde ϕ , ψ sunt funcţii de clasă C 2 pe mulţimea deschisă E ⊂ R 2 aşa
încât
∂ϕ ∂ϕ
D ( u, v ) ∂x ∂y
= ≠ 0 în E .
D( x, y ) ∂ψ ∂ψ
∂x ∂y
Se cere să se exprime derivatele parţiale
∂z ∂z ∂ 2 z ∂ 2 z ∂ 2 z
, , , ,
∂x ∂y ∂x 2 ∂x∂y ∂y 2
cu ajutorul derivatelor parţiale
∂z ∂z ∂ 2 z ∂ 2 z ∂ 2 z
, , , , .
∂u ∂v ∂u 2 ∂u∂v ∂v 2
Avem z ( x, y ) = z ( u( x, y ), v( x, y ) ) , de unde prin derivări
parţiale obţinem
∂z ∂z ∂u ∂z ∂v 
= ⋅ + ⋅
∂x ∂u ∂x ∂v ∂x 
∂z ∂z ∂u ∂z ∂v 
(1)
= ⋅ + ⋅
∂y ∂u ∂y ∂v ∂y 
∂2z ∂2z ∂2z
iar de aici se deduc derivatele parţiale de ordin doi , , .
∂x 2 ∂x∂y ∂y 2

1111 Probleme de analiză matematică


10. Schimbări de variabile la funcţii de două variabile 127

2) Schimbarea variabilelor independente când legăturile


între noile şi vechile variabile conţin şi funcţia
În acest caz avem
u = f ( x, y , z ) 

v = g ( x, y , z ) 
cu f , g de clasă C 2 , de unde rezultă
∂u ∂f ∂f ∂z
= + ⋅
∂x ∂x ∂z ∂x
∂v ∂g ∂g ∂z
= + ⋅
∂x ∂x ∂z ∂x
∂u ∂f ∂f ∂z
= + ⋅
∂y ∂y ∂z ∂y
∂v ∂g ∂g ∂z
= + ⋅
∂y ∂y ∂z ∂y
∂z ∂z
care se introduc în relaţiile (1), de unde se calculează , .
∂x ∂y

3) Schimbarea funcţiei
Fie z = f ( x, y , w ) cu f : Ω → R , o funcţie de clasă C 2 pe
mulţimea deschisă Ω ⊂ R 3 . Problema care se pune este exprimarea
derivatelor parţiale ale vechii funcţii z ( x, y ) cu ajutorul derivatelor
parţiale ale noii funcţii w ( x, y ) , variabilele x şi y rămânând
neschimbate.
Din z ( x, y ) = f ( x, y, w ( x, y ) ) , rezultă
∂z ∂f ∂f ∂w ∂ z ∂ f ∂ f ∂ w
= + ⋅ ; = + ⋅
∂x ∂x ∂w ∂x ∂ y ∂ y ∂ w ∂ y
iar de aici obţinem derivatele parţiale de ordinul doi.

4) Schimbarea simultană a variabilelor şi a funcţiei


Distingem două situaţii:
a) legăturile dintre vechile variabile x , y şi noile variabile
u , v nu conţin vechea funcţie z şi nici noua funcţie w , adică avem
u = f ( x, y ) , v = g ( x, y ) şi z = h( x, y, w) .

1111 Probleme de analiză matematică


128 10. Schimbări de variabile la funcţii de două variabile

b) legăturile dintre noile variabile şi vechile variabile conţin


şi vechea funcţie, adică avem
u = f ( x, y , z ) , v = g ( x , y , z ) , z = h ( x , y , w ) .
∂z ∂ z
Pentru calculul derivatelor , se pleacă, în ambele
∂x ∂y
cazuri, de la z = h( x, y, w) , pe care o derivăm parţial în raport cu x ,
∂u ∂v ∂u
respectiv y , iar în cele două relaţii obţinute înlocuim , , ,
∂x ∂x ∂y
∂v
cu valorile lor obţinute din datele problemei.
∂y

10.2. Probleme rezolvate


1. Prin schimbarea u = x , v = x 2 + y 2 , luând u şi v ca noi
variabile, să se transforme ecuaţia
∂z ∂z
y − x =0.
∂x ∂y
Rezolvare. Plecând de la z ( x, y ) = z ( u( x, y ), v( x, y ) ) , prin
derivare parţială în raport cu x respectiv y , obţinem
∂z ∂z ∂u ∂z ∂v ∂z ∂z ∂u ∂z ∂v
= ⋅ + ⋅ , = ⋅ + ⋅ ,
∂x ∂u ∂x ∂v ∂x ∂y ∂u ∂y ∂v ∂y
∂u ∂v ∂u ∂v
în care înlocuim = 1, = 2x , =0, = 2 y şi deducem
∂x ∂x ∂y ∂y
∂z ∂z ∂z ∂z ∂z
= + 2x , = 2y .
∂x ∂u ∂v ∂y ∂v
Introducând în ecuaţia dată rezultă
∂z ∂z ∂z ∂z
y + 2 xy − 2 xy =0⇒ =0
∂u ∂v ∂u ∂u
ecuaţie care poate fi rezolvată. Avem z = ϕ( v ) = ϕ( x 2 + y 2 ) unde ϕ
este o funcţie arbitrară derivabilă şi care reprezintă soluţia ecuaţiei
date.

1111 Probleme de analiză matematică


10. Schimbări de variabile la funcţii de două variabile 129

2. Să se transforme ecuaţia cu derivate parţiale de ordinul doi


∂2z ∂2 z
x2 2 − y2 2 = 0
∂x ∂y
x
prin schimbarea de variabile u = xy , v = , y ≠ 0 , luând u şi v ca
y
noi variabile.
∂u ∂u ∂v 1 ∂v x
Rezolvare. Avem = y, = x, = , = − 2 şi din
∂x ∂y ∂x y ∂y y
z ( x, y ) = z ( u( x, y ), v ( x, y ) ) rezultă
∂z ∂z ∂u ∂z ∂v
= ⋅ + ⋅
∂x ∂u ∂x ∂v ∂x
∂z ∂z ∂u ∂z ∂v
= ⋅ + ⋅
∂y ∂u ∂y ∂v ∂y
adică
∂z ∂z 1 ∂z
=y +
∂x ∂u y ∂v
∂z ∂z x ∂z
=x − 2 .
∂y ∂u y ∂v
Pentru derivatele parţiale de ordinul doi avem
∂2 z ∂  ∂z  1 ∂  ∂z   ∂2 z ∂2z 1 
= y   +   = y  2 y + +
∂x 2 ∂x  ∂u  y ∂x  ∂v   ∂u ∂v∂u y 
1  ∂2 z ∂2z 1 
+  y+ 2 
y  ∂u∂v ∂v y 
adică
∂2 z 2 ∂ z
2
∂2z 1 ∂2 z
=y +2 + ,
∂x 2 ∂u 2 ∂u∂v y 2 ∂v 2
apoi
∂2 z ∂  ∂z  2 x ∂z x ∂  ∂z 
= x  + 3 −  =
∂y 2
∂y  ∂u  y ∂v y 2 ∂y  ∂ v 
 ∂2z x ∂ 2 z  2 x ∂z x  ∂ 2 z x ∂2z 
= x 2 x − 2  + −  x − 
 ∂u y ∂u∂v  y 3 ∂v y 2  ∂u∂v y 2 ∂v 2 
adică

1111 Probleme de analiză matematică


130 10. Schimbări de variabile la funcţii de două variabile

∂2 z 2 ∂ z
2
x2 ∂2 z x 2 ∂ 2 z 2 x ∂z
= x − 2 + +
∂y 2 ∂u 2 y 2 ∂u∂v y 4 ∂v 2 y 3 ∂v
care introduse în ecuaţia dată ne dau
∂ 2 z ∂z
2u − =0.
∂u∂v ∂v
3. Trecând la noile variabile u şi v , să se transforme ecuaţia
∂2 z ∂2 z ∂2 z
sin 2 x 2 − 2 y sin x + y2 2 = 0 ,
∂x ∂x∂y ∂y
x
luând u = y tg şi v = y , −π < x < π .
2
∂u y ∂u x ∂v ∂v
Rezolvare. Avem = , = tg , = 0, =1
∂x 2cos 2 x ∂y 2 ∂x ∂y
2
şi din z ( x, y ) = z ( u( x, y ), v ( x, y ) ) rezultă
∂z ∂z ∂u ∂z ∂v y ∂z
= ⋅ + ⋅ = ⋅
∂x ∂u ∂x ∂v ∂x 2cos2 x ∂u
2
∂z ∂z ∂u ∂z ∂v x ∂z ∂z
= ⋅ + ⋅ = tg ⋅ + ,
∂y ∂u ∂y ∂v ∂y 2 ∂u ∂v
de unde deducem
 x 
∂ z y
2
 sin ∂z 1  ∂ 2 z ∂u ∂ 2 z ∂v  
= 2 ⋅ + ⋅ + ⋅ 

∂x 2 2  cos3 x ∂u cos2 x  ∂u 2 ∂x ∂v∂u ∂x  
 2 2 
adică
 
∂2 z y  y ∂2z x ∂z 
=  ⋅ + tg .
∂x 2 2cos2 x  2cos2 x ∂u 2 2 ∂u 
2 2 
Analog obţinem
∂2 z 2 x ∂ z
2
x ∂2 z ∂2 z
= tg + 2 tg +
∂y 2 2 ∂u 2 2 ∂u∂v ∂v 2
∂2 z 1 ∂z y x ∂2z y ∂2 z
= + tg + .
∂x∂y 2cos2 x ∂u 2cos2 x 2 ∂u 2 2cos 2 x ∂u∂v
2 2 2

1111 Probleme de analiză matematică


10. Schimbări de variabile la funcţii de două variabile 131

Introducând aceste valori în ecuaţia dată obţinem


∂2z x x ∂z ∂ 2 z sin x ∂z
y 2 − 2 tg cos2 = 0 sau încă 2 − = 0.
∂v 2 2 ∂u ∂v y ∂u
x
2 tg x u
Însă sin x = 2 şi cum tg = , y = v rezultă
x 2 v
1 + tg 2
2
u
2
sin x v 2u
= = 2 şi deci forma finală a ecuaţiei este
y  u  u + v2
2
v 1 + 2 
 v 
∂2 z 2u ∂z
− 2 = 0.
∂v u + v 2 ∂u
2

4. Luând pe u şi v ca noi variabile, să se transforme ecuaţia


( x + z ) z ′x + ( y + z ) z ′y + x + y + z = 0
dacă u = x + z , v = y + z .
Rezolvare. Avem
z ′x = zu′ u′x + zv′ v′x = zu′ (1 + z ′x ) + zv′ z ′x
z ′y = zu′ u′y + zv′ v′y = zu′ z ′y + zv′ (1 + z ′y )
zu′ zv′
adică z ′x = , z ′y = .
1 − zu′ − zv′ 1 − zu′ − zv′
Înlocuind în ecuaţia dată obţinem
( z − v ) zu′ + ( z − u ) zv′ + u + v − z = 0 .
5. Ce devine ecuaţia
∂ 2 z ∂z ∂z
( x − y)− + =0
∂x∂y ∂x ∂y
w
prin schimbarea de funcţie z = , x≠ y.
x− y
Rezolvare. Avem
w′ w w′y w
z ′x = x − , z ′y = +
x − y ( x − y) 2
x − y ( x − y )2

1111 Probleme de analiză matematică


132 10. Schimbări de variabile la funcţii de două variabile

w′′xy w′x w′y 2w


z ′′xy = + − − .
x− y ( x − y) 2
( x − y) 2
( x − y )3
Înlocuind în relaţia dată obţinem w′′xy = 0 , ecuaţie care poate

fi rezolvată. Avem ( w′x ) y′ = 0 ⇒ w′x = ϕ( x ) ⇒ w = ∫ ϕ( x )dx + g ( y ) ,


f ( x) + g( y)
adică w = f ( x ) + g ( y ) ⇒ z = , oricare ar fi funcţiile
x− y
derivabile f şi g şi care reprezintă soluţia ecuaţiei date.
6. Să se transforme ecuaţia
z ′′x2 + 2 z ′′xy + z ′′y 2 = 0
prin schimbarea u = x + y , v = x − y , w = xy − z , luând ca nouă
funcţie pe w ( u, v ) şi ca noi variabile pe u , v .
Rezolvare. Avem z = xy − w şi deci
z ′x = y − wu′ u′x − wv′ v′x = y − wu′ − wv′
z ′y = x − wu′ u′y − wv′ v′y = x − wu′ + wv′
z ′′x2 = − wu′′2 − wuv
′′ − wvu
′′ − wv′′2 = − wu′′2 − 2wuv
′′ − wv′′2
z ′′xy = 1 − wu′′2 + wuv
′′ − wvu
′′ + wv′′2 = 1 − wu′′2 + wv′′2
z ′′x2 = − wu′′2 + wuv
′′ + wvu
′′ − wv′′2 = − wu′′2 + 2wuv
′′ − wv′′2
Înlocuind în ecuaţia dată obţinem
1
wu′′2 = ,
2
ecuaţie ce poate fi rezolvată. Avem
u ′ u  u2 ′
( wu′ )′u =   ⇒ wu′ = + ϕ( v ) ⇒ ( w)′u =  + uϕ( v )  ⇒
 2 u 2  4 u
u2
⇒ w( u , v ) = + uϕ( v ) + ψ( v )
4
de unde rezultă
1
w( x, y ) = ( x + y )2 + ( x + y )ϕ( x − y ) + ψ( x − y ) ,
4
sau ţinând cont de z = xy − w( x, y ) obţinem
1
z = xy − ( x + y )2 − ( x + y )ϕ( x − y ) − ψ( x − y ) ,
4

1111 Probleme de analiză matematică


10. Schimbări de variabile la funcţii de două variabile 133

care reprezintă soluţia generală a ecuaţiei date, unde ϕ şi ψ sunt


funcţii arbitrare de clasă C 2 .
7. Să se treacă la coordonatele polare ρ şi θ , punând
x = ρ cos θ , y = ρ sin θ , în expresia
∂z ∂z
E=x −y .
∂y ∂x
Rezolvare. Întrucât ρ şi θ sunt funcţii de x şi de y din
x = ρ cos θ , y = ρ sin θ , prin derivare în raport cu x , respectiv y
obţinem
 ∂ρ ∂θ  ∂ρ ∂θ
1 = ∂x cos θ − ρ ∂x sin θ 1 = ∂y cos θ − ρ ∂y sin θ
 
0 = ∂ρ sin θ + ρ ∂θ cos θ 0 = ∂ρ sin θ + ρ ∂θ cos θ
 ∂x ∂x  ∂y ∂y
de unde deducem
∂ρ ∂θ 1 ∂ρ ∂θ 1
= cos θ , = − sin θ , = sin θ , = cos θ . (*)
∂x ∂x ρ ∂y ∂y ρ
Din z ( x, y ) = z (ρ( x, y ), θ( x, y ) ) rezultă
 ∂z ∂z ∂ρ ∂z ∂θ
 ∂x = ∂ρ ⋅ ∂x + ∂θ ⋅ ∂x

 ∂z = ∂z ⋅ ∂ρ + ∂z ⋅ ∂θ
 ∂y ∂ρ ∂y ∂θ ∂y
de unde cu (*) obţinem
∂z ∂z 1 ∂z 
= cos θ − sin θ 
∂x ∂ρ ρ ∂θ 
. (**)
∂z ∂z 1 ∂z 
= sin θ + cos θ
∂y ∂ρ ρ ∂θ 
Înlocuind în expresia dată, rezultă
∂z ∂z ∂z ∂z ∂z ∂z
E = x − y = ρ sin θ cos θ + cos2 θ − ρ sin θ cos θ + sin 2 θ
∂y ∂x ∂ρ ∂θ ∂ρ ∂θ
adică
∂z
E= .
∂θ

1111 Probleme de analiză matematică


134 10. Schimbări de variabile la funcţii de două variabile

8. Să se scrie în coordonate polare ecuaţia lui Laplace


∂2 z ∂2z
+ =0.
∂x 2 ∂y 2
Rezolvare. Procedând ca în problema 7, din x = ρ cos θ ,
y = ρ sin θ rezultă formulele (*). Apoi din relaţiile (**) prin derivare
în raport cu x respectiv y obţinem
∂ 2 z  ∂ 2 z ∂ρ ∂ 2 z ∂θ  ∂z ∂θ
= 2 ⋅ + ⋅  cos θ − ⋅ sin θ +
∂x 2
 ∂ρ ∂x ∂θ∂ρ ∂x  ∂ρ ∂x
1 ∂ρ ∂z 1  ∂ 2 z ∂ρ ∂ 2 z ∂θ  1 ∂z ∂θ
+ sin θ −  ⋅ + 2 ⋅  sin θ − ⋅ cos θ
ρ ∂x ∂θ
2
ρ  ∂ρ∂θ ∂x ∂θ ∂x  ρ ∂θ ∂x
∂ 2 z  ∂ 2 z ∂ρ ∂ 2 z ∂θ  ∂z ∂θ
= 2 ⋅ + ⋅  sin θ + ⋅ cos θ −
∂y 2
 ∂ρ ∂y ∂θ∂ρ ∂y  ∂ρ ∂x
1 ∂ρ ∂z 1  ∂ 2 z ∂ρ ∂ 2 z ∂θ  1 ∂z ∂θ
− cos θ +  ⋅ + 2 ⋅  cos θ − ⋅ sin θ
ρ ∂y ∂θ
2
ρ  ∂ρ∂θ ∂y ∂θ ∂y  ρ ∂θ ∂y
de unde cu formulele (*) rezultă
∂2 z ∂2z 1 ∂2z 1 ∂2z 2
= cos 2
θ − sin 2 θ + sin θ +
∂x 2 ∂ρ2 ρ ∂θ∂ρ ρ2 ∂θ2
1 ∂z 1 ∂z 2
+ 2 sin 2θ + sin θ
ρ ∂θ ρ ∂ρ
∂2 z ∂2z 1 ∂2z 1 ∂2 z
= cos θ + sin 2θ
2
+ cos θ 2 −
2

∂y 2 ∂ρ2 ρ ∂ρ∂θ ρ2 ∂θ
1 ∂z 1 ∂z
− 2 sin 2θ + cos2 θ .
ρ ∂θ ρ ∂ρ
Înlocuind în ecuaţia lui Laplace, obţinem
∂ 2 z 1 ∂ 2 z 1 ∂z
+ + = 0.
∂ρ2 ρ2 ∂θ2 ρ ∂ρ

1111 Probleme de analiză matematică


10. Schimbări de variabile la funcţii de două variabile 135

9. Să se transforme ecuaţia
∂2 z ∂2z ∂z ∂z
(1 − x 2 ) 2 + (1 − y 2 ) 2 = x + y ,
∂x ∂y ∂x ∂y
luând pe u şi v ca noi variabile şi pe w = w(u, v ) ca nouă funcţie
dacă
 π π
x = sin u , y = sin v , z = e w , u, v ∈  − ,  .
 2 2
Rezolvare. Întrucât din relaţiile x = sin u , y = sin v rezultă că
u şi v sunt funcţii de x şi y obţinem
 ∂u  ∂v  ∂u 1  ∂v
1 = cos u ⋅ ∂x 0 = cos v ⋅ ∂x  ∂x = cos u  ∂x = 0
 şi  ⇒ şi 
0 = cos u ⋅ ∂u 1 = cos v ⋅ ∂v  ∂u = 0  ∂v = 1 .
 ∂y  ∂y  ∂y  ∂y cos v
Din z = e obţinem
w

 ∂z w  ∂w ∂u ∂w ∂v  w ∂w 1
 ∂x = e  ∂u ⋅ ∂x + ∂v ⋅ ∂x  = e ∂u ⋅ cos u
  

 ∂z = e w  ∂w ⋅ ∂u + ∂w ⋅ ∂v  = e w ∂w ⋅ 1 .
 
 ∂y  ∂u ∂y ∂v ∂y  ∂v cos v
Apoi avem
 ∂2 z w  ∂w 1 
2
w ∂ w
2
1 ∂w sin u
 2 = e  ⋅  + e ⋅ + ew ⋅
 ∂x  ∂u cos u  ∂u cos u ∂u cos3 u
2 2

 2 2
∂ z w  ∂w w ∂ w w ∂w
2
1  1 sin v
 ∂y 2 = e  ∂v ⋅ cos v  + e ∂v 2 ⋅ cos2 v + e ∂v ⋅ cos3 v .

Introducând în ecuaţia dată rezultă
2 2
∂ 2 w ∂ 2 w  ∂w   ∂w 
+ +  +  =0.
∂u 2 ∂v 2  ∂u   ∂v 

1111 Probleme de analiză matematică


136 10. Schimbări de variabile la funcţii de două variabile

10.3. Probleme propuse spre rezolvare


În următoarele ecuaţii să se facă schimbarea de variabile
u = u( x, y ) , v = v( x, y ) indicată, luând pe u şi v ca noi variabile:
∂z ∂z y
10. x + y − z = 0 , dacă u = x , v = , x ≠ 0 .
∂x ∂y x
∂z ∂z
11. ( x + y ) − ( x − y ) = 0 , dacă u = ln x 2 + y 2 ,
∂x ∂y
y
v = arctg , x ≠ 0.
x
∂ 2 z ∂ 2 z ∂ 2 z ∂z ∂z
12. 2 2 + − + + = 0 , dacă u = x + 2 y + 2 ,
∂x ∂x∂y ∂y 2 ∂x ∂y
v = x − y −1.
∂2 z ∂2 z ∂2 z
13. 2 − 4 + 4 2 = 0 , dacă u = 2 x + y , v = y .
∂x ∂x∂y ∂y
∂2 z ∂2z ∂2 z
14. − 4 + 3 = 0 , dacă u = 3x + y , v = x + y .
∂x 2 ∂x∂y ∂y 2
∂2 z ∂2 z ∂2 z
15. + 2 + = 0 , dacă u = x + y , v = x − y .
∂x 2 ∂x∂y ∂y 2
∂2z 2 ∂ z
2
∂z ∂z y
16. xy +y + x + 2y = 0 , dacă u = x , v =
∂x∂y ∂y 2
∂x ∂y x
cu x ≠ 0 .
∂2 z ∂2z ∂2z ∂z
17. + 2cos x − sin 2
x − sin x = 0 , dacă
∂x 2
∂x∂y ∂y 2
∂y
u = x − y + sin x , v = x + y − sin x .
∂2 z 2 ∂2z ∂2 z ∂z ∂z
18. xy + ( x 2
+ y ) + xy − y − x = 0 , dacă
∂x 2
∂x∂y ∂y 2
∂x ∂y
y
u = x 2 − y 2 , v = , cu x ≠ 0 .
x
În următoarele două ecuaţii să se facă schimbarea de variabile
u = u( x, y, z ) , v = v ( x, y , z ) indicată, luând pe u şi v ca noi variabile:
∂z ∂z x y
19. x + y = , prin schimbarea u = 2 x − z 2 , v = cu
∂x ∂y z z
z ≠0.

1111 Probleme de analiză matematică


10. Schimbări de variabile la funcţii de două variabile 137

∂z ∂z y
20. x +y = z x 2 + y 2 + z 2 , prin schimbarea u = ,
∂x ∂y x
v = z + x 2 + y 2 + z 2 , cu x ≠ 0 .
21. Să se arate că ecuaţia
∂2 z ∂2z ∂2z
+ 2 + =0,
∂x 2 ∂x∂y ∂y 2
nu îşi schimbă forma dacă se face schimbarea de variabile u = x + z ,
v= y+z.
22. Luând ca nouă funcţie pe w( x, y ) dată de relaţia
x+ y
z = e w să se transforme ecuaţia
∂ 2 z ∂ z ∂z
− − + 2z = 0 .
∂x∂y ∂x ∂y
Luând u şi v ca noi variabile independente, w = w(u, v ) ca
nouă funcţie, să se transforme următoarele ecuaţii:
∂z ∂z 1 1
23. y − x = ( y − x ) z , dacă u = x 2 + y 2 , v = + şi
∂x ∂y x y
z = e x + y + w , cu xy ≠ 0 .
 ∂z ∂z  y
24. z  x + y  + x 2 + y 2 = 0 , dacă u = , v = x 2 + y 2 şi
 ∂x ∂y  x
z = w , cu x ≠ 0 , w > 0 .
∂2z ∂z 2 x
25. y 2 + 2 = , dacă u = , v = x şi w = xz − y , cu
∂y ∂y x y
y ≠ 0.
∂2 z ∂2 z  y  ∂2 z
26. −2 +  1 +  2 = 0 , dacă u = x , v = x + y şi
∂x 2 ∂x∂y  x  ∂y
w = x + y + z , cu x ≠ 0 .
∂2 z ∂2 z ∂2 z y z
27. 2 − 2 + 2 = 0 , dacă u = x + y , v = şi w = ,
∂x ∂x∂y ∂y x x
cu x ≠ 0 .
28. Să se transforme ecuaţia
∂z ∂z
( x − y) + ( x + y) = z
∂x ∂y
în coordonatele polare θ şi ρ prin x = ρ cos θ , y = ρ sin θ .

1111 Probleme de analiză matematică


138 10. Schimbări de variabile la funcţii de două variabile

Să se treacă la coordonatele polare θ şi ρ , punând


x = ρ cos θ , y = ρ sin θ , în expresiile:
∂z ∂z
29. E1 = x +y .
∂x ∂y
∂2z ∂2 z 2 ∂ z
2
30. E2 = x 2
+ 2 xy +y .
∂x 2 ∂x∂y ∂y 2

10.4. Răspunsuri la problemele propuse


∂z ∂ 2w
10. u −z=0 22. +w=0
∂u ∂x∂y
∂z ∂z ∂w
11. − =0 23. =0
∂u ∂v ∂v
∂ 2 z ∂z ∂w
12. 3 + =0 24. +1 = 0
∂u∂v ∂u ∂v
∂2 z ∂ 2w
13. =0 25. =0
∂v 2 ∂u 2
∂2 z ∂ 2w  u  ∂ 2w
14. =0 26. +  − 1 =0
∂u∂v ∂u 2  v  ∂v 2
∂2 z ∂ 2w
15. =0 27. =0
∂u 2 ∂v 2
∂ 2 z ∂z ∂z ∂z
16. v + =0 28. ρ + =z
∂u∂v ∂u ∂ρ ∂θ
∂2 z ∂z
17. =0 29. E1 = ρ
∂u∂v ∂ρ
∂ 2 z ∂z ∂2 z
18. u − =0 30. E2 = ρ2
∂u∂v ∂v ∂ρ2
∂z
19. v( z 2 − u ) − z ( z 2 + u ) = 0
∂v
∂z
20. ( z + 1) − z = 0
∂v

1111 Probleme de analiză matematică


11. INTEGRALA NEDEFINITĂ

11.1. Noţiuni de teorie


1) Primitive şi integrale nedefinite
Definiţie. Se numeşte primitivă a funcţiei f : I → R ,
( I ⊂ R interval) o funcţie F : I → R , derivabilă, astfel încât
F ′( x) = f ( x), ( ∀ ) x ∈ I .
Teoremă. Orice funcţie continuă f : I → R admite
primitive.
Consecinţă. Orice funcţie elementară adminte primitive.
Observaţie. Dacă F0 : I → R este o primitivă a funcţiei
f : I → R , atunci orice altă primitivă F : I → R a lui f este de
forma
F ( x) = F0 ( x) + c , ( ∀ ) x ∈ I , ( ∀ ) c ∈ R .
Definiţie. Dacă f : I → R admite primitive, atunci mulţimea
tuturor primitivelor lui f se notează
∫ f ( x)dx
şi se numeşte integrala nedefinită a funcţiei f ; rezultă
∫ f ( x)dx = F ( x) + C , C = {c c ∈ R} ,
unde F : I → R este o primitivă oarecare a funcţiei f .
Dacă f , g : I → R admit primitive şi λ ∈ R ∗ , atunci λ f ,
f + g admit primitive şi
a) ∫ λ f ( x)dx = λ ∫ f ( x)dx
b) ∫ ( f ( x) + g ( x) ) dx = ∫ f ( x)dx + ∫ g ( x)dx
2) Tablou de primitive imediate
10. ∫ dx = x + C
xn+1 xα +1
20. ∫ xndx = + C , n∈N; ∫ xα dx = + C , α ∈R \{−1}, x > 0
n +1 α +1

1111 Probleme de analiză matematică


140 11. Integrala nedefinită

dx
30. ∫
x
= ln x + C , x ≠ 0
dx
40. ∫ = 2 x +C, x > 0
x
50. ∫ e x dx = e x + C , x ∈ R
ax
60. ∫ a x dx = + C , a > 0 , a ≠ 1, x ∈ R
ln a
70. ∫ sin x dx = − cos x + C , x ∈ R
80. ∫ cos x dx = sin x + C , x ∈ R
dx π π
90 . ∫ cos 2
x
= tg x + Ck , (2k − 1)
2
< x < (2k + 1) , k ∈ Z
2
dx
100. ∫ sin 2 x = − ctg x + Ck , kπ < x < (k + 1)π , k ∈ Z
dx
110. ∫ 1 + x 2 = arctg x + C , x ∈ R
dx
120. ∫ 1 − x 2 = arcsin x + C , −1 < x < 1
dx 1 x
130. ∫ x 2 + a 2 = a arctg a + C , a > 0 , x ∈ R
dx x
140. ∫ a 2 − x 2 = arcsin a + C , a > 0 , −a < x < a
150.
dx
( )
∫ a 2 + x 2 = ln x + a + x + C , a > 0 , x ∈ R
2 2

dx  ( )
ln x + x 2 − a 2 + C ,dacă 0 < a < x
1
160. ∫ x2 − a2 = 
ln x + x 2 − a 2 + C2 ,dacă x < −a < 0

1 x−a
 2a ln x + a + C1 ,dacă x < − a < 0

dx 1 x−a
170. ∫ x 2 − a 2 =  2a ln x + a + C2 ,dacă − a < x < a, a > 0

1 x−a
 ln + C3 ,dacă 0 < a < x
 2a x + a

1111 Probleme de analiză matematică


11. Integrala nedefinită 141

180. Dacă a ≠ 0 , ∆ = b2 − 4ac > 0 şi x1 , x2 cu x1 < x2 sunt


rădăcinile trinomului, atunci
 1 x − x1
 a ( x − x ) ln x − x + C1 ,dacă x < x1
 1 2 2

dx  1 x−x
∫ ax 2 + bx + c =  a ( x1 − x2 ) ln x − x12 + C2 ,dacă x1 < x < x2

 1 x − x1
 ln + C3 ,dacă x2 < x
 a ( x1 − x2 ) x − x2
dx 2 2ax + b
190. ∫ 2 = arctg + C , x ∈ R , ∆ < 0 şi a ≠ 0
ax + bx + c −∆ −∆
π π
200. ∫ tg x dx = − ln cos x + Ck , (2k − 1) < x < (2k + 1) , k ∈Z
2 2
21 . ∫ ctg x dx = ln sin x + Ck , kπ < x < (k + 1)π , k ∈ Z
0

sin x 1 π π
220. ∫ cos
2
x
dx =
cos x
+ Ck , (2k − 1) < x < (2k + 1) , k ∈ Z
2 2
cos x 1
230. ∫ 2 dx = − + Ck , kπ < x < (k + 1)π , k ∈ Z
sin x sin x
dx x
240. ∫ = ln tg + Ck , kπ < x < (k + 1)π , k ∈ Z
sin x 2
dx x π π π
250. ∫ cos x = ln tg  2 + 4  + C
k , (2k −1) < x < (2k +1) , k∈Z
2 2

3) Integrarea prin schimbarea variabilei


Pentru calculul integralelor de forma
I = ∫ f (u ( x))u′( x)dx
unde u : I1 → J este derivabilă cu u′ continuă, iar f : J → R are
primitive, se procedează după schema:
1) se face substituţia t = u ( x)
2) se diferenţiază dt = u ′( x)dx
3) se introduce în I şi se obţine I = ∫ f (t )dt
4) se calculează o primitivă F (t ) a lui f (t )
5) se scrie
I = ∫ f (u ( x))u′( x)dx = F (u ( x)) + C .

1111 Probleme de analiză matematică


142 11. Integrala nedefinită

4) Integrarea prin părţi


Fie f , g : I → R derivabile cu derivatele f ′ , g ′ continue.
Are loc egalitatea
∫ f ( x) g ′( x)dx = f ( x) g ( x) − ∫ f ′( x) g ( x)dx
numită formula de integrare prin părţi.

5) Integrarea funcţiilor raţionale


Integralele din funcţii raţionale sunt de forma
P ( x)
∫ Q ( x ) dx
unde P şi Q sunt polinoame.
Funcţiile raţionale:
A Ax + B
, cu a ≠ 0 , ∆ = b 2 − 4ac < 0 , n ∈ N∗
(ax + b) (ax + bx + c) n
n 2

se numesc fracţii simple de tipul I respectiv II.


P( x)
Teorema de descompunere. Orice funcţie raţională în
Q( x)
care grad P < grad Q se descompune în mod unic într-o sumă finită de
fracţii simple de tipul I sau (şi) tipul II.
Observaţie. În cazul grad P ≥ grad Q se face împărţirea şi în
baza teoremei împărţirii cu rest se obţine
P( x) = Q( x)C ( x) + R( x)
în care C ( x) este câtul iar R( x) restul, cu grad R < grad Q , de unde
rezultă
P( x) R ( x) P( x) R ( x)
= C ( x) + ⇒∫ dx = ∫ C ( x)dx + ∫ dx
Q( x) Q( x) Q( x) Q( x)
şi ultimei integrale îi aplicăm teorema de descompunere.
1
Integrala fracţiei simple de tipul II, , ∆ < 0 este
ax + bx + c
2

dată în formula 190 din tabelul de primitive imediate şi este


dx 2 2ax + b
∫ ax 2 + bx + c = −∆ arctg −∆ + C , ∆ < 0 .
Calculul integralei din fracţia simplă de tipul II
Ax + B
I =∫ 2 dx , ∆ < 0
ax + bx + c
se face punând în evidenţă la numărător derivata numitorului.

1111 Probleme de analiză matematică


11. Integrala nedefinită 143

6) Integrale iraţionale de forma


 ax + b p2 ax + b ax + b 
I = ∫ R  x, p1 , ,..., pn  dx
 cx + d cx + d cx + d 
Funcţia R de sub integrală este o funcţie raţională în
variabilele respective.
ax + b M
Prin schimbarea de variabilă = t , unde
cx + d
M = c.m.m.m.c ( p1 , p2 ,..., pn ) integrala I se transformă într-o
integrală din funcţie raţională.

7) Integrale iraţionale de forma

( )
I = ∫ R x, ax 2 + bx + c dx , x ∈ J
unde R este o funcţie raţională în două variabile, numite de tip Euler.
Teoremă. Integralele Euler se transformă în integrale
raţionale în următoarele trei cazuri cu substituţiile indicate
( E1 ) a > 0, ax 2 + bx + c = t ± x a
( E2 ) c > 0, ax 2 + bx + c = c ± tx
( E3 ) ∆ > 0, a ( x − x1 )( x − x2 ) = t ( x − x1 )
unde x1 , x2 sunt rădăcinile trinomului.
{
Observaţie. Se impune condiţia J ⊂ x ∈ R ax 2 + bx + c > 0 , }
iar domeniul lui t se determină pentru fiecare exerciţiu.

8) Integrale din funcţii trigonometrice de forma


I = ∫ R (sin x, cos x)dx ,
unde R este o funcţie raţională în două variabile, se transformă în
integrale din funcţii raţionale în următoarele cazuri, cu substituţiile
indicate:
a) a1) dacă R (− sin x, cos x) = − R(sin x, cos x) cu substituţia
cos x = t
a2) dacă R (sin x, − cos x) = − R(sin x, cos x) cu substituţia
sin x = t
b) dacă R (− sin x, − cos x) = R(sin x, cos x) cu substituţia

1111 Probleme de analiză matematică


144 11. Integrala nedefinită

π
tg x = t , 0 < x <
2
dt t 1
dx = , sin x = , cos x =
1+ t 2
1+ t2 1+ t2
c) în toate celelalte cazuri se face schimbarea de variabilă
x
tg = t , − π < x < π ,
2
numită substituţia generală (întrucât ea poate fi făcută în orice situaţie,
dar uneori conduce la calcule laborioase), în acest caz
2dt 2t 1− t2
dx = , sin x = , cos x = .
1+ t2 1+ t2 1+ t2

9) Integrale din funcţii trigonometrice de forma


I n = ∫ sin n x dx , J m = ∫ cos m x dx , n, m ∈ N
Integralele I 2 = ∫ sin 2 x dx , J 2 = ∫ cos 2 x dx se calculează
folosind formulele
1 − cos 2 x 1 + cos 2 x
sin 2 x = , cos 2 x = (1)
2 2
şi obţinem
(1 − cos 2 x ) dx =  x −
1 1 sin 2 x 
I2 =
2 ∫ 2 2 
+C
1 1 sin 2 x 
J 2 = ∫ (1 + cos 2 x ) dx =  x + +C
2 2 2 
Integralele I 4 = ∫ sin 4 x dx , J 4 = ∫ cos 4 x dx se calculează
folosind tot formulele (1) şi obţinem
I 4 = ∫ ( sin 2 x ) dx = ∫ (1 − cos 2 x ) dx
2 1 2

4
1
J 4 = ∫ ( cos2 x ) dx = ∫ (1 + cos 2 x ) dx
2 2

4
La fel se procedează pentru I 6 şi J 6 etc...
Dacă indicii n şi m sunt numere impare, adică
I 2 p +1 = ∫ ( sin 2 x ) sin x dx , J 2 q +1 = ∫ ( cos 2 x ) cos x dx
p q

atunci integralele se încadrează în tipul 8) cazul a).

1111 Probleme de analiză matematică


11. Integrala nedefinită 145

Avem
I 2 p +1 = ∫ (1 − cos 2 x ) sin x dx , J 2 q +1 = ∫ (1 − sin 2 x ) cos x dx
p q

şi se fac substituţiile cos x = t respectiv sin x = y . Obţinem


I 2 p +1 = − ∫ (1 − t 2 ) dt , J 2 q +1 = ∫ (1 − y 2 ) dy .
p q

10) Integrale din funcţii trigonometrice de forma

∫ sin αx cos βx dx sau ∫ sin αx sin βx dx sau ∫ cos αx cos βx dx


Se transformă produsele în sume cu formulele:
1
sin αx cos βx = sin ( α − β ) x + sin ( α + β ) x 
2
1
sin αx sin βx = cos ( α − β ) x − cos ( α + β ) x 
2
1
cos αx cos βx = cos ( α − β ) x + cos ( α + β ) x  .
2

11.2. Probleme rezolvate


Să se calculeze următoarele integrale cu metoda
schimbării variabilei

1. I = ∫ x 5 x 2 + 1dx , x ∈ R .

Rezolvare. Notăm x 2 + 1 = t ⇒ 2 xdx = dt şi integrala devine


1
1 +1
5
1 5 1 1 t 5
+ C = 5 ( x 2 + 1) + C .
6
I=
2 ∫ t dt = ∫ t d t =
2
5
2 1 +1 12
5

2. I = ∫ x 2 e 4 x +5 dx , x ∈ R .
3

Rezolvare. Notăm 4 x 3 + 5 = t ⇒ 12 x 2dx = dt şi integrala


devine
1 t 1 1

3
I= e dt = e t + C = e 4 x +5 + C .
12 12 12

1111 Probleme de analiză matematică


146 11. Integrala nedefinită

dx
3. I = ∫ ( arctg x )
3
, x∈R .
1 + x2
dx
Rezolvare. Notăm arctg x = t ⇒ = dt şi integrala devine
1 + x2
t4 1
I = ∫ t 3dt = + C = ( arctg x ) + C .
4

4 4
dx
4. I = ∫ 3 arcsin x , x ∈ ( −1,1) .
1 − x2
dx
Rezolvare. Notăm arcsin x = t ⇒ = dt şi obţinem
1 − x2
4
1
t3 3
I = ∫ 3 t dt = ∫ t dt = + C = 3 (arcsin x )4 + C .
3
4 4
3

5. I = ∫ x 2 sin(4 x 3 + 7)dx , x ∈ R .

Rezolvare. Notăm 4 x 3 + 7 = t ⇒ 12 x 2dx = dt şi integrala


devine
1 1 1
I=
12 ∫ sin tdt = cos t + C = − cos(4 x 3 + 7) + C .
12 12
6. I = ∫ sin x cos7 xdx , x ∈ R .

Rezolvare. Notăm cos x = t ⇒ − sin xdx = dt şi obţinem


t8 1
I = − ∫ t 7dt = − + C = − cos8 x + C .
8 8
dx  π π
7. I = ∫ tg 4 x 2
, x ∈− ,  .
cos x  2 2
dx
Rezolvare. Notăm tg x = t ⇒ = dt şi integrala devine
cos2 x
1 1
I = ∫ t 4dt = t 5 + C = tg5 x + C .
5 5

1111 Probleme de analiză matematică


11. Integrala nedefinită 147

sin x
8. I = ∫ dx , x ∈ R .
3
4cos x + 5
Rezolvare. Notăm 4cos x + 5 = t ⇒ −4sin xdx = dt şi obţinem
1 −1 1 3 2 3
I = − ∫ t 3 dt = − ⋅ t 3 + C = − 3 ( 4cos x + 5) + C .
2

4 4 2 8
x2
9. I = ∫ dx , x ∈ R .
x 6 + 25
Rezolvare. Notăm x 3 = t ⇒ 3x 2dx = dt şi integrala devine
1 dt 1 1 t 1 x3
I= ∫ 2 = ⋅ arctg + C = arctg + C .
3 t + 25 3 5 5 15 5
3
1 + ln x
10. I = ∫ dx , x > 0 .
x
dx
Rezolvare. Notăm 1 + ln x = t ⇒ = dt şi obţinem
x
3 4 3
I = ∫ 3 t dt = ∫ t 3 dt = t 3 + C = 3 (1 + ln x ) + C .
1 4

4 4
x3 + x
11. I = ∫ dx , x ∈ R .
x4 + 2 x2 + 7
Rezolvare. Notăm x 4 + 2 x 2 + 7 = t ⇒ 4( x 3 + x )dx = dt şi
integrala devine
1 dt 1 1
I = ∫ = ln t + C = ln ( x 4 + 2 x 2 + 7 ) + C .
4 t 4 4

(
12. I = ∫ 3 ln x + x 4 + 4 ) dx
x2 + 4
, x∈R .

(
Rezolvare. Notăm ln x + x 2 + 4 = t 3 ⇒ ) dx
x +4
2
= 3t 2dt şi

obţinem

( )
4
3 3 3 
I = 3∫ t 3dt = t 4 + C =  ln x + x + 4  + C .
2

4 4 

1111 Probleme de analiză matematică


148 11. Integrala nedefinită

dx
13. I = ∫ , x∈R .
5 + 4 x2
dx
Rezolvare. Avem I = ∫ . Notăm 2 x = t ⇒ 2dx = dt
5 + (2 x )2
şi obţinem
1 dt 1 t 1 2x
I= ∫
2 5+t 2
=
2 5
arctg
5
+C =
2 5
arctg
5
+C.

dx  2 2
14. I = ∫ , x ∈− , .
4 − 9 x2  3 3
dx
Rezolvare. Avem I = ∫ . Notăm 3x = t ⇒ 3dx = dt
4 − (3x )2
şi obţinem
1 dt 1 t 1 3
I= ∫
3 4−t 2
= arcsin + C = arcsin x + C .
3 2 3 2
dx 2
15. I = ∫ , x> .
25 x − 4
2 5
dx
Rezolvare. Avem I = ∫ . Notăm 5x = t ⇒ 5dx = dt
(5 x )2 − 4
şi obţinem
1 dt 1
I=
5 ∫ = ln t + t 2 − 4 + C =
t2 − 4 5
1
5
1
(
= ln 5 x + 25 x 2 − 4 + C = ln 5 x + 25 x 2 − 4 + C .
5
)
Să se calculeze cu metoda integrerării prin părţi,
următoarele integrale
16. I = ∫ x e x dx , x ∈ R .

 f ( x) = x  f ′( x ) = 1
Rezolvare. Notăm  de unde rezultă  şi
 g ′( x ) = e  g( x) = e
x x

formula de integrare prin părţi ne dă


I = x e x − ∫ e x dx = x e x − e x + C = ( x − 1)e x + C .

1111 Probleme de analiză matematică


11. Integrala nedefinită 149

17. I = ∫ x 2 e x dx , x ∈ R .

 f ( x ) = x 2  f ′( x ) = 2 x
Rezolvare. Notăm  ⇒  şi formula de
 g ′( x ) = e  g( x) = e
x x

integrare prin părţi ne dă


I = x 2 e x − 2 ∫ x e x dx = x 2 e x − 2( x − 1)e x + C .

18. I = ∫ x arctg x dx , x ∈ R .

 ′ 1
 f ( x) =
 f ( x) = arctg x  1 + x2
Rezolvare. Notăm  ⇒ obţinem
 g ′( x ) = x
2
 g( x) = x
 2
x 2
1 x 2
x 2
1 x + 1 −1
2
I = arctg x − ∫ dx = arctg x − ∫ dx =
2 2 1+ x 2
2 2 1 + x2
x2 1 1 dx x2 x 1
= arctg x − ∫ dx + ∫ = arctg x − + arctg x + C.
2 2 2 1+ x 2
2 2 2
19. I = ∫ ln x dx , x > 0 .

 1
 f ( x) = ln x  f ′( x) =
Rezolvare. Notăm  ⇒ x şi integrala devine
g′( x) = 1 g( x) = x
I = x ln x − ∫ dx = x ln x − x + C = x ( ln x − 1) + C .

dx
20. I 2 = ∫ , a > 0, x∈R .
( x + a2 )
2 2

dx
Rezolvare. Integrăm prin părţi pe I1 = ∫ . Avem
x + a2
2

1 x dx
arctg = ∫ 2 = I1 .
a a x + a2
 1  2x
 f ( x) = 2  f ′( x ) = − 2
Notăm  x +a ⇒
2
( x + a 2 )2 şi cu
 g ′( x ) = 1  g( x) = x

formula de integrare prin părţi obţinem

1111 Probleme de analiză matematică


150 11. Integrala nedefinită

1 x x x2 x x2 + a2 − a2
arctg = 2 + 2 ∫ x2 + a2 2 dx = + 2 ∫ x 2 + a 2 2 dx =
a a x + a2 ( ) x2 + a 2 ( )
x dx dx
= + 2∫ 2 − 2a 2 ∫ =
x +a x +a ( x2 + a2 )
2 2 2 2

x 1 x
= + 2 arctg − 2a 2 I 2
x +a22
a a
de unde deducem
1 x 1 x
I2 = 2 2 + 3 arctg + C .
2a x + a 2
2a a

Să se calculeze următoarele integrale din funcţii raţionale


dx
21. I = ∫ , x∈R .
x − x +1
2

Rezolvare. Avem ∆ = −3 şi formula 190 din tabloul de


2 2x −1
primitive imediate ne dă I = arctg +C .
3 3
Integrala poate fi calculată şi fără formula 190 prin scrierea
trinomului sub formă canonică.
2 − 3x
22. I = ∫ dx , x ∈ R .
x + x +1
2

Rezolvare. Avem ∆ = −3 şi deci este o integrală din fracţie


simplă tipul II. Punem în evidenţă la numărător derivata numitorului.
Avem ( x 2 + x + 1)′ = 2 x + 1 şi apoi succesiv
2 4 4 
x− 2x − ( 2 x + 1) −  + 1
I = −3∫ 2 3 dx = − ∫ 2
3 3 dx = − 3  3  dx =
x + x +1 2 x + x +1 2 ∫ x + x +1
2

3 2x + 1 7 dx
=− ∫ 2 dx + ∫ 2 =
2 x + x +1 2 x + x +1
3 7 2 2x +1
= − ln ( x 2 + x + 1) + arctg + C.
2 2 3 3

1111 Probleme de analiză matematică


11. Integrala nedefinită 151

x4 + 1
23. I = ∫ dx , unde x > 1 .
x3 − 1
Rezolvare. Gradul numărătorului fiind mai mare decât gradul
numitorului facem împărţirea şi obţinem
x4 + 1 x +1
= x+ 3 ,
x −1
3
x −1
iar integrala devine
x +1 x2 x +1
I = ∫ x dx + ∫ 3 d x = +∫ dx .
x −1 2 ( x − 1) ( x 2 + x + 1)
Avem
x +1 A Bx + C
= + 2 =
( x − 1) ( x + x + 1) x − 1 x + x + 1
2

( A + B) x2 + ( A − B + C ) x + A − C
=
x3 − 1
rezultă
( A + B ) x 2 + ( A − B + C ) x + A − C = x + 1 , (∀) x ∈ R
şi deci
 A + B = 0  A + B = 0 3 A = 2
  
 A − B + C = 1 ⇒ 2 A − B = 2 ⇒  B = 2 A − 2 ⇒
 A−C =1  A−C =1  C = A −1
  
2 2 1
⇒ A= , B=− , C =− .
3 3 3
Integrala devine
x 2 2 dx 1 2x + 1
I= + ∫ − ∫ 2 dx =
2 3 x −1 3 x + x +1
x2 2 1
= + ln( x − 1) − ln ( x 2 + x + 1) + C .
2 3 3
x3 − x2 + 4 x − 1
24. I = ∫ dx , x ∈ R .
x2 − x + 1
Rezolvare. Gradul numărătorului fiind mai mare decât gradul
numitorului, facem împărţirea şi rezultă

1111 Probleme de analiză matematică


152 11. Integrala nedefinită

1
x−
 3x − 1  x2
I = ∫x + 2  dx = + 3∫ 2 3 dx =
 x − x + 1  2 x − x +1
2  2
2 2x − 2 (2 x − 1) +  1 − 
x 3
+ ∫ 2 3 dx = x + 3  3  dx =
=
2 2 x − x +1 2 2 ∫ x − x +1
2

x 2
3 1 2x −1
= + ln ( x 2 − x + 1) + arctg + C.
2 2 3 3
x4 + x3 + x2 − x
25. I = ∫ dx , cu x > 1 .
x4 − 1
Rezolvare. Gradul numărătorului este egal cu cel al
numitorului şi facem împărţirea. Rezultă
 x3 + x2 − x + 1  x3 + x2 − x + 1
I = ∫ 1 +  dx = x + ∫ ( x − 1)( x + 1)( x 2 + 1) dx .
 x4 − 1 
Avem
x3 + x2 − x + 1 A B Cx + D
= + + 2
( x − 1)( x + 1)( x + 1) x − 1 x + 1 x + 1
2

1 1
de unde rezultă A = , B = − , C = 1 , D = 0 . Deci
2 2
1 dx 1 dx dx 1 x −1
I = x+ ∫ − ∫ +∫ 2 = x + ln + arctg x + C .
2 x −1 2 x +1 x +1 2 x +1
x4 + x3 + 2 x2 − 3
26. I = ∫ 4 dx , x > 0 .
2 x + 3x 3 + x 2 + 6 x
Rezolvare. Gradele fiind egale, prin împărţire obţinem
1  x 3 − 3x 2 + 6 x + 6  1
I = ∫ 1 − 4  dx = ( x − I1 ) ,
2  2 x + 3x + x + 6 x 
3 2
2
unde
x 3 − 3x 2 + 6 x + 6 x 3 − 3x 2 + 6 x + 6
I1 = ∫ 4 dx = ∫ dx =
2 x + 3x 3 + x 2 + 6 x x(2 x 3 + 3x 2 + x + 6)
x 3 − 3x 2 + 6 x + 6
=∫ dx .
x ( x + 2)(2 x 2 − x + 3)

1111 Probleme de analiză matematică


11. Integrala nedefinită 153

Apoi avem
x 3 − 3x 2 + 6 x + 6 A B Cx + D
= + + 2
x ( x + 2)(2 x − x + 3) x x + 2 2 x − x + 3
2

de unde rezultă A = 1 , B = 1 , C = −3 , D = 1 . Deci


1
dx dx 3x − 1 x−
I1 = ∫ + ∫ −∫ 2 dx = ln x + ln( x + 2) − 3∫ 2 3 dx =
x x+2 2x − x + 3 2x − x + 3
4  4
4x − (4 x − 1) + 1 − 
3
= ln x( x + 2) − ∫ 2 3 dx = ln x( x + 2) − ∫
3  3  dx =
4 2x − x + 3 4 2x − x + 3
2

3 1 2 4x −1
= ln x( x + 2) − ln(2x2 − x + 3) + arctg .
4 4 23 23
1 1 4x −1
Rezultă I = x − ln x 2 + 2 x − arctg +C.
2 4 23 23

Să se calculeze următoarele integrale iraţionale


2+ 3 x
27. I = ∫ dx , unde x ≥ 0 .
1+ x
Rezolvare. Integrala se încadrează la cazul 6) a integralelor
iraţionale. Avem a = 1 , b = 0 , c = 0 , d = 1 , M = 6 . Schimbarea de
variabilă devine
x = t 6 ⇒ dx = 6t 5dt
şi integrala se transformă în
2 + t2 5 t 7 + 2t 5
I = 6∫ t d t = 6 ∫ t 3 + 1 dt
1 + t3
prin împărţire obţinem
2t 2 − t  t5 t3 t2 
I = 6 ∫ ( t 4 + 2t 2 − t ) d t − 6 ∫ 3 dt = 6  + 2 −  −
t +1 5 3 2
2t 2 − t  t5 2 3 t2 
−6 ∫ dt = 6  + t −  − 6 I 1 .
( t + 1) ( t 2 − t + 1) 5 3 2
Avem
2t 2 − t A Bt + C
= + 2 ⇒ A = B = 1 , C = −1
( t + 1) ( t − t + 1) t + 1 t − t + 1
2

şi

1111 Probleme de analiză matematică


154 11. Integrala nedefinită

dt t −1 1 2t − 1 − 1
I1 = ∫ +∫ 2 dt = ln(t + 1) + ∫ 2 dt =
t +1 t − t +1 2 t − t +1
1 1 dt
= ln(t + 1) + ln ( t 2 − t + 1) − ∫ 2 =
2 2 t − t +1
1 1 2t − 1
= ln(t + 1) + ln ( t 2 − t + 1) − arctg
2 3 3
care introdusă în ultima expresie a lui I ne dă
 t5 t3 t2  6 2t − 1
I = 6  + 2 −  − 6ln(t + 1) − 3ln ( t 2 − t + 1) − arctg +C
5 3 2 3 3
6
unde pe t îl înlocuim prin x.

1 − x + 1 dx
28. I = ∫ ⋅ , x +1 > 0 .
1+ 3 x +1 x +1
Rezolvare. Avem M = 6 şi facem schimbarea de variabilă
x + 1 = t ⇒ dx = 6t 5dt şi integrala devine
6

1 − t 3 t 5 dt t3 −1  t +1 
I = 6∫ ⋅ = − 6 ∫ dt = 6 ∫  1 − 3  dt = 6 ( t + I 1 )
1+ t t2 6
t +t
3
 t +t
t +1
unde I1 = ∫ 3 dt . Avem
t +t
t +1 A Bt + C
= + 2 ⇒ A = 1 , B = −1 , C = 1
t (t + 1) t
2
t +1
şi
dt −t + 1 1
I1 = ∫ + ∫ 2 dt = ln t − ln(t 2 + 1) + arctg t .
t t +1 2
Deci
I = 6t − 6ln t − 3ln(t 2 + 1) + 6arctg t + C
unde pe t îl înlocuim cu 6
x +1 .

1 − x dx
29. I = ∫ ⋅ cu x ∈ (0,1) .
1+ x x
Rezolvare. Punem
1− x 1− x 2 1 − t2 t
=t⇒ =t ⇒x= ⇒ dx = −4 dt , 0 < t < 1
1+ x 1+ x 1+ t (1 + t 2 )
2 2

şi integrala devine

1111 Probleme de analiză matematică


11. Integrala nedefinită 155

1+ t2 t t2
I = −4 ∫ t ⋅ ⋅ d t = − 4 ∫ (1 − t 2 )(1 + t 2 ) dt =
1 − t 2 (1 + t 2 )2

 1 1  t −1
= 2∫  2 − 2  dt = 2arctg t − ln +C
 t +1 t −1 t +1
1− x
unde t = .
1+ x

Să se calculeze următoarele integrale iraţionale de tip


Euler
dx
30. I = ∫ cu x > 2 .
x x + 4 x − 12
2

Rezolvare. Avem a = 1 > 0 şi ∆ = 16 + 48 = 64 deci x1 = −6 ,


x2 = 2 . Putem face oricare din substituţiile ( E1 ) , ( E3 ) . Fie substituţia
( E1 ) , adică
x 2 + 4 x − 12 = t + x ⇒ x 2 + 4 x − 12 = t 2 + 2tx + x 2 ⇒
x (4 − 2t ) = t 2 + 12 ⇒ 4 − 2t > 0
şi deci
12 + t 2 −t 2 + 4t + 12
x= ⇒ dx = 2 dt
4 − 2t ( 4 − 2t ) 2
Din schimbarea de variabilă deducem
12 + t 2 −t 2 + 4t + 12
x 2 + 4 x − 12 = t + = ⇒ −2 < t < 2 .
4 − 2t 4 − 2t
Integrala dată devine astfel
4 − 2t 4 − 2t 2 ( −t 2 + 4t + 12 ) dt
I =∫ ⋅ 2 ⋅ dt = 2 ∫ 2 =
12 + t −t + 4t + 12
2
( 4 − 2t ) 2
t + 12

2 t 1 x 2 + 4 x − 12 − x
= arctg = arctg + C.
12 12 3 2 3
dx  1
31. I = ∫ , unde x ∈  0,  .
x − 1 + x − x2  2
Rezolvare. Avem c = 1 > 0 şi ∆ = 1 + 4 = 5 > 0 deci putem
utiliza oricare din substituţiile ( E2 ) , ( E3 ) . Să facem ( E2 )

1111 Probleme de analiză matematică


156 11. Integrala nedefinită

1 + x − x 2 = tx + 1 ⇒ 1 + x − x 2 = t 2 x 2 + 2tx + 1 ⇒
1 − 2t 1 1 2 ( t 2 − t − 1)
⇒x= ⇒ < t < şi dx = dt .
1 + t2 (1 + t 2 )
2
4 2
Apoi
1 − 2t −t 2 + t + 1 t 2 − 3t
1 + x − x2 = t + 1 = , x − 1 + x − x 2
= .
1 + t2 1 + t2 1 + t2
Integrala dată devine
1 + t 2 2 ( t − t − 1)
2
t2 − t −1
I =∫ 2 d t = 2 ∫ (t 2 − 3t )(t 2 + 1) dt .
t − 3t (1 + t 2 )2
Avem
t2 − t −1 A B Ct + D
= + + 2 ⇒
t (t − 3)(t + 1) t t − 3 t + 1
2

1 1 1 1
⇒ A= , B= , C =− , D = .
3 6 2 6
Deci
1
−t +
2 dt 1 d t 3 dt =
I= ∫ + ∫
3 t 3 t − 3 ∫ t2 + 1
+

2 1 1 1
= ln t + ln t − 3 − ln(t 2 + 1) + arctg t + C
3 3 2 3
unde t =
1
x
( 1 + x − x2 − 1 . )
dx
32. I = ∫ , unde x ∈ (1,2) .
( x − 2) − x2 + 4 x − 3

Rezolvare. Avem ∆ = 16 − 12 = 4 , şi x1 = 1 , x2 = 3 , deci


singurul caz este ( E3 ) . Substituţia este
− x 2 + 4 x − 3 = t ( x − 1) , cu t > 0 ⇒ ( 3 − x )( x − 1) = t ( x − 1) ⇒
( 3 − x )( x − 1) = t 2 ( x − 1)2 ⇒ 3 − x = t 2 ( x − 1) ⇒
t2 + 3 − 4t
x= ⇒ dx = 2 dt .
t +1
2
(t + 1)2

1111 Probleme de analiză matematică


11. Integrala nedefinită 157

Apoi avem
1 − t2  t2 + 3  2
x−2 = , − x + 4t − 3 = t  2
2
− 1 = t 2 .
1+ t 2
 t +1  t +1
Integrala devine
2 t −1 3 − x − x −1
I =∫ dt = ln + C = ln +C =
t −1
2
t +1 3 − x + x −1

1 − − x2 + 4 x − 3
= ln + C.
2− x

dx
33. I = ∫ , x > 1.
2 x − 3x + 1
2

Rezolvare. Integrala se încadrează în fiecare din cazurile


( E1 ) , ( E2 ) şi ( E3 ) , dar poate fi calculată mai simplu prin aducerea
trinomului la forma canonică. Avem
 2 3 1  3
2
1
2 x − 3x + 1 = 2  x − x +  = 2  x −  − 
2

 2 2  4  16 
3 1
şi cu notaţia x − = t , rezultă t > , iar integrala devine
4 4
1 dt
I=
2 ∫ 1
,
t −
2

16
0
de unde cu formula 16 din tabloul de primitive imediate, obţinem
1  1  1  3 1 
I= ln  t + t 2 −  + C = ln  x − + 2 x 2 − 3x + 1  + C .
2  16  2  4 2 
3x + 1
34. I = ∫ dx , x ∈ R .
x2 + x + 1
Rezolvare. Integrala este de tip Euler şi se pot face subtituţiile
( E1 ) sau ( E2 ) , dar poate fi calculată şi altfel. Punem în evidenţă la
numărător derivata trinomului de la numitor. Avem
( x + x + 1)′ = 2 x + 1 şi apoi succesiv
2

1111 Probleme de analiză matematică


158 11. Integrala nedefinită

1 2 2 
x+ 2x + (2 x + 1) +  − 1
I = 3∫ 3 dx = 3 3 dx = 3  3  dx =
x + x +1
2 2 ∫ x + x +1
2 2 ∫ x + x +1
2

3 2x + 1 1 dx 1 dx
= ∫ dx − ∫ = 3 x2 + x + 1 − ∫ .
2 x2 + x + 1 2 x2 + x + 1 2 x2 + x + 1
dx
Integrala I1 = ∫ o calculăm cu procedeul utilizat în
x + x +1
2

2
 1 3 1
problema 33. Avem x 2 + x + 1 =  x +  + şi cu notaţia x + = t ,
 2 4 2
integrala devine
dt 15  3  
0
1
I1 = ∫ = ln  t + t 2 +  = ln  x + + x 2 + x + 1 
3  4  2 
t2 +
4
şi deci obţinem
1  1 
I = 3 x 2 + x + 1 − ln  x + + x 2 + x + 1  + C .
2  2 

Să se calculeze următoarele integrale din funcţii


trigonometrice
sin x
35. I = ∫ dx , x ∈ R .
2 + cos2 x
Rezolvare. Se observă că
sin x
R( − sin x,cos x ) = − = − R(sin x,cos x )
2 + cos2 x
şi deci suntem în cazul 8a1. Punem cos x = t şi obţinem − sin xdx = dt
iar integrala devine
dt 1 t 1 cos x
I = −∫ =− arctg +C = − arctg +C.
2+t 2
2 2 2 2
dx π π
36. I = ∫ , x∈ , .
sin x(5 + 2cos x )
2
4 2
Rezolvare. Înmulţind cu sin x numărătorul şi numitorul
rezultă

1111 Probleme de analiză matematică


11. Integrala nedefinită 159

sin xdx sin xdx


I =∫ =∫
sin x (5 + 2cos x )
2 2
(1 − cos x )(5 + 2cos2 x )
2

şi suntem în cazul 8a1.


Punem cos x = t , − sin xdx = dt şi obţinem
dt 1  2 1 
I = −∫ = ∫− 2 + 2 dt =
(1 − t )( 2t + 5) 7  2t + 5 t − 1 
2 2

 
1 dt dt  1 2 2 1 t −1 
=  −∫
7  t2 + 5 ∫ t2 −1 
+ = − arctg t + ln  + C,
7 5 5 2 t +1 
 2 
unde t = cos x .
cos3 x
37. I = ∫ dx , x ∈ R .
1 + sin 2 x
Rezolvare. Avem R(sin x, − cos x ) = − R(sin x,cos x ) şi deci
suntem în cazul 8a2. Punem sin x = t , cos xdx = dt şi integrala devine
cos2 x ⋅ cos x 1 − t2 t2 −1
I =∫ dx = ∫ dt = − ∫ dt =
1 + sin 2 x 1+ t2 1 + t2
t2 + 1 −1 −1 t2 + 1 dt
= −∫ dt = − ∫ dt + 2 ∫ =
1+ t 2
1+ t 2
1+ t2
= −t + 2arctg t = − sin x + 2arctg sin x + C .
dx  π
38. I = ∫ , x ∈ 0,  .
cos x (1 + sin x )
2
 4
Rezolvare. Avem R(sin x, − cos x ) = − R(sin x,cos x ) adică
suntem în cazul 8a2 şi facem substituţia sin x = t ⇒ cos xdx = dt .
Integrala devine
cos xdx cos x dx dt
I =∫ =∫ =∫ =
cos x(1 + sin x )
2 2
(1 − sin x )(1 + sin x )
2 2
(1 − t )(1 + t 2 )
2

1  1 1  1 1 t −1
= ∫  2 − 2  dt = arctg t − ln
2  t +1 t −1 2 4 t +1
+C =

1 1 sin x − 1 1 1 1 − sin x
= arctg(sin x ) − ln + C = arctg(sin x ) − ln + C.
2 4 sin x + 1 2 4 1 + sin x

1111 Probleme de analiză matematică


160 11. Integrala nedefinită

sin x  π
39. I = ∫ dx , cu x ∈  0,  .
sin x + cos x  2
Rezolvare. Avem R ( − sin x, − cos x ) = R (sin x,cos x ) şi
dt
suntem în cazul 8b. Facem substituţia tg x = t ⇒ dx = . Avem
1 + t2
t 1
sin x = , cos x = şi integrala devine
t +1
2
1 + t2
t

I =∫ 1 + t2 dt tdt
1 1 + t 2 ∫ ( t + 1) ( t 2 + 1)
=
t
+
1 + t2 1 + t2
şi descompunând în fracţii simple
t A Bt + C
= + 2 ,
( t + 1) ( t + 1) t + 1 t + 1
2

1 1 1
rezultă A = − , B = , C = . Integrala devine
2 2 2
1 dt 1 t + 1 1 1 2tdt 1 dt
I =− ∫ + ∫ 2
2 ⋅ 2 t2 + 1 2 ∫ t2 + 1

dt = − ln(t + 1) + + =
2 t +1 2 t +1 2
1 1 1
= − ln(t + 1) + ln ( t 2 + 1) + arctg t + C =
2 4 2
1 1 1
= − ln(tg x + 1) + ln ( tg 2 x + 1) + arctg ( tg x ) + C =
2 4 2
x
= − ln tg x + 1 + ln 4 1 + tg 2 x + + C .
2
1 + sin x cos x  π
40. I = ∫ dx , cu x ∈  0,  .
1 + cos x
2
 2
Rezolvare. Avem R ( − sin x, − cos x ) = R (sin x,cos x ) deci
dt
suntem în cazul 8b şi facem substituţia tg x = t ⇒ dx = . Apoi
1 + t2
t 1
sin x = , cos x = şi integrala devine
1 + t2 1 + t2

1111 Probleme de analiză matematică


11. Integrala nedefinită 161

t
1+
dt t2 + t + 1
I = ∫ 1+ t ⋅
2

1 1 + t 2 ∫ (t 2 + 2)(t 2 + 1)
= dt .
1+
1+ t2
Descompunem în fracţii simple şi avem
t2 + t + 1 At + B Ct + D
= 2 + 2
(t + 1)(t + 2) t + 1
2 2
t +2
care conduce la A = 1 , B = 0 , C = −1 , D = 1 . Integrala devine
t −t + 1
I = ∫ 2 dt + ∫ 2 dt =
t +1 t +2
1 1 1 t
= ln(t 2 + 1) − ln(t 2 + 2) + arctg +C =
2 2 2 2
1 + tg 2 x 1 tg x
= ln + arctg + C.
2 + tg x
2
2 2
dx
41. I = ∫ , x ∈ ( −π, π) .
sin x + cos x + 3
Rezolvare. Se observă că funcţia de sub integrală nu
îndeplineşte nici condiţia 8a şi nici condiţia 8b, deci facem substituţia
x 2dt 2t 1 − t2
generală tg = t ⇒ dx = şi sin x = , cos x = .
2 1+ t2 1 + t2 1+ t2
Integrala devine

I =∫
1

2dt
= 2∫
( t 2 + 1) dt
=
2t
+
1 − t2
+3
1 + t2 ( 2t + 1 − t 2 + 3 + 3t 2 )(1 + t 2 )
1 + t2 1 + t2
 1
dt + 
=∫ 2
dt
=∫
dt
=∫  2 =
t +t+2 1 1
t2 + 2 t + + 2 −
1  1 7
2

2 4 4 t +  +
 2 4
1 x
2 t + 2 2t + 1 2 7 2 tg +1
= arctg 2 = arctg = arctg 2 + C.
7 7 7 7 7 7
2

1111 Probleme de analiză matematică


162 11. Integrala nedefinită

1 + sin x  π π
42. I = ∫ dx , x ∈  − ,  .
1 + cos x  2 2
Rezolvare. Se observă că integrala nu este nici în cazul 8a şi
x 2dt
nici în cazul 8b, facem deci substituţia generală tg = t ⇒ dx = .
2 1+ t2
2t 1 − t2
Avem sin x = , cos x = şi integrala devine
1 + t2 1+ t2
2t
1+
2dt t 2 + 2t + 1 2tdt
I = ∫ 1 + t2 ⋅
2

1− t 1+ t 2
= ∫ t +1
2
dt = ∫ d t + ∫
1 + t2
=
1+
1 + t2
x  x
= t + ln(1 + t 2 ) + C = tg + ln  1 + tg 2  + C =
2  2
x x
= tg − 2ln cos + C .
2 2
dx
43. I = ∫ , x ∈ ( 0, π ) .
sin x
Rezolvare. Integrala se încadrează în cazul 8a1 şi se poate
face substituţia cos x = t . Vom face însă substituţia generală
x 2dt 2t
tg = t ⇒ dx = , sin x = şi integrala devine
2 1+ t 2
1 + t2
1 + t 2 2dt dt x
I =∫ ⋅ = ∫ = ln t + C = ln tg + C .
2t 1 + t 2
t 2
dx  π π
44. I = ∫ , x ∈− ,  .
cos x  2 2
 π
d x + 
 x π
Rezolvare. Avem I = ∫ 
2
= ln tg  +  + C .
π  2 4
sin  + x 
2 

45. I = ∫ cos3 xdx , x ∈ R .

Rezolvare. Avem I = ∫ (1 − sin 2 x )cos xdx , punem


sin x = t ⇒ cos xdx = dt şi integrala devine

1111 Probleme de analiză matematică


11. Integrala nedefinită 163

t3
I = ∫ (1 − t 2 )dt = t − +C ,
3
adică
sin 3 x
I = sin x − +C .
3
46. I = ∫ cos5 xdx , x ∈ R .

Rezolvare. Avem I = ∫ (1 − sin 2 x )2 cos xdx , punem


sin x = t ⇒ cos xdx = dt şi integrala devine
2 1
I = ∫ (1 − t 2 )2 dt = ∫ (1 − 2t 2 + t 4 )dt = t − t 3 + t 5 + C
3 5
adică
2 1
I = sin x − sin 3 x + sin 5 x + C .
3 5
47. I = ∫ sin 6 xdx , x ∈ R .

Rezolvare. Avem I = ∫ (sin 2 x )3 dx şi cu formula


1 − cos 2 x
sin 2 x = integrala devine
2
3
 1 − cos 2 x  1
I = ∫  dx = ∫ (1 − 3cos 2 x + 3cos 2 x − cos 2 x )dx =
2 3

 2  8
1 3 
=  x − sin 2 x + 3∫ cos 2 2 xdx − ∫ cos3 2 xdx  .
8 2 
Dar
1 1 1 
I1 = ∫ cos2 2 xdx = ∫ (1 + cos 4 x )dx =  x + sin 4 x 
2 2 4 
I 2 = ∫ cos3 2 xdx = ∫ (1 − sin 2 2 x )cos 2 xdx ,
punem, sin 2 x = t ⇒ 2cos 2 xdx = dt şi integrala devine
1 1  t3  1  sin 3 2 x 
I 2 = ∫ (1 − t 2 )dt =  t −  =  sin 2 x − .
2 2 3  2 3 
Rezultă
1 3 3 3 1 1 
I =  x − sin 2 x + x + sin 4 x − sin 2 x + sin 3 2 x  + C ,
8 2 2 8 2 6 

1111 Probleme de analiză matematică


164 11. Integrala nedefinită

adică
1 5 3 1 
I =  x − 2sin 2 x + sin 4 x + sin 3 2 x  + C .
82 8 6 

48. I = ∫ sin 3 x cos4 x dx , x ∈ R .

Rezolvare. Avem I = ∫ (1 − cos 2 x )cos 4 x sin x dx , punem


cos x = t ⇒ − sin xdx = dt şi integrala devine
t7 t5
I = − ∫ (1 − t 2 )t 4dt = ∫ (t 6 − t 4 )dt = − +C ,
7 5
adică
cos7 x cos5 x
I= − +C .
7 5
49. I = ∫ sin 2 x cos 4 x dx , x ∈ R .

1 − cos2 x 1 + cos2 x
Rezolvare. Cu formulele sin2 x = , cos2 x =
2 2
integrala devine
1 1
I = ∫ (1 − cos2 x )(1 + cos2 x )2 dx = ∫ (1 + cos2 x − cos2 2 x − cos3 2 x )dx =
8 8
1 sin 2 x 
= x+ − ∫ cos2 2 xdx − ∫ cos3 2 xdx  .
8 2 
Avem (a se vedea problema 47)
1 1 sin 4 x 
I1 = ∫ cos2 2 xdx = ∫ (1 + cos 4 x )dx =  x + 
2 2 4 
1 sin 3 2 x 
I 2 = ∫ cos3 2 xdx =  sin 2 x − .
2 3 
Deci
1 sin 2 x 1 1 1 1 
I = x+ − x − sin 4 x − sin 2 x + sin 3 2 x  + C
8 2 2 8 2 6 
adică
1 1 1 
I =  x − sin 4 x + sin 3 2 x  + C .
16  4 3 

1111 Probleme de analiză matematică


11. Integrala nedefinită 165

50. I = ∫ sin 3x cos 4 x dx , x ∈ R .

Rezolvare. Avem
1 1 cos7 x 
I = ∫ ( − sin x + sin 7 x )dx =  cos x − +C .
2 2 7 

11.3. Probleme propuse spre rezolvare


Să se calculeze următoarele integrale nedefinite prin
metoda schimbării variabilei

∫ x x + 1dx , x ∈ R
2
51.
x
52. ∫ dx , x ∈ R
2x + 32

x2
53. ∫ x3 + 1
dx , x > − 1

cos x
54. ∫ sin 2 x dx , x ∈ (0, π)
sin x  π π
55. ∫ cos3 x dx , x ∈  − 2 , 2 
tg x  π π
56. ∫ cos2 x dx , x ∈  − 2 , 2 
ctg x
57. ∫ sin 2 x dx , x ∈ (0, π)
dx  π π
58. ∫ cos2 x tg x − 1 , x ∈  4 , 2 
ln ( x + 1)
59. ∫ x +1
dx , x > − 1

cos x  π 7π 
60. ∫ dx , x ∈  − , 
2sin x + 1  6 6 
sin 2 x  π
61. ∫ dx , x ∈  0, 
(1 + cos 2 x ) 2
 2
sin 2 x
62. ∫ 1 + sin 2 x
dx , x ∈ R

1111 Probleme de analiză matematică


166 11. Integrala nedefinită

tg x + 1  π π
63. ∫ 2
cos x
dx , x ∈  − , 
 4 2
cos 2 x  π
64. ∫ dx , x ∈  0, 
( 2 + 3sin 2 x ) 3
 4
sin 3x  π π
65. ∫ 3
cos 3x 4
dx , x ∈  − , 
 6 6
ln 2 x
66. ∫ x dx , x > 0
arcsin x
67. ∫ 1 − x 2 dx , x ∈ ( −1,1)
arctg x
68. ∫ 1 + x 2 dx , x ∈ R
arccos 2 x
69. ∫ 1 − x 2 dx , x ∈ ( −1,1)
arcctg x
70. ∫ 1 + x 2 dx , x ∈ R
x
71. ∫ x 2 + 1 dx , x ∈ R
x +1
72. ∫ x 2 + 2 x + 3 dx , x ∈ R
cos x
73. ∫ 2sin x + 3 dx , x ∈ R
dx
74. ∫ x ln x , x > 1
∫ 2 x( x + 1) dx , x ∈ R
2 4
75.
 π π
76. ∫ tg x dx ,
x ∈− , 
 2 2
dx
77. ∫ ,x>0
(1 + x ) arctg x
2

dx  π
78. ∫ cos x (3tg x + 1) ,
2
x ∈  0, 
 2
 π π
3
tg x
79. ∫ 2
dx , x ∈  − , 
cos x  2 2

1111 Probleme de analiză matematică


11. Integrala nedefinită 167

dx
80. ∫ 1 − x 2 arcsin x
, x ∈ (0,1)

cos 2 x  π
81. ∫ 2 + 3sin 2 x dx , x ∈  0, 4 
cos ( ln x )
82. ∫ x dx , x > 0
dx
83. ∫ cos (arctg x ) 1 + x 2 , x ∈ R
∫ e dx , x ∈ R
2x
84.

∫x
3
85. 2
e 2 − x dx , x ∈ R
86. ∫ e sin x
cos x dx , x ∈ R
87. ∫ a
2
x
x dx , x ∈ R
dx
88. ∫ e arctg x , x∈R
1 + x2
∫ (e ) dx , x ∈ R
2x 2
89.
90. ∫ 3 e dx , x ∈ R
7x 7x

91. ∫ (2 3 ) dx , x ∈ R
x x 4

92. ∫ ( e + a ) dx , a > 0 , a ≠ 1 , x ∈ R
5x 5x

93. ∫ e ( x + 2 ) dx , x ∈ R
x2 +4 x +3

94. ∫
( a − b ) dx , a > 0 , b > 0 , a ≠ 1 , b ≠ 1 , a ≠ b ,
x x 2

x∈R
x x
ab
ex
95. ∫ 3 + 4e x dx , x ∈ R
e2 x
96. ∫ dx , x ∈ R
2 + e2 x
dx
97. ∫ , x∈R
1 + 2 x2
dx  1 1 
98. ∫ , x ∈− , 
1 − 3x 2  3 3

1111 Probleme de analiză matematică


168 11. Integrala nedefinită

dx  4 4
99. ∫ 16 − 9 x2
, x ∈− , 
 3 3
dx
100. ∫ 9 − x 2 , x ∈ ( −3,3)
dx
101. ∫ 4 + x2 , x ∈ R
dx
102. ∫ 9 x2 + 4 , x ∈ R
dx 2
103. ∫ 4 − 9 x2 , x > 3
dx
104. ∫ 4 x2 + 9 , x ∈ R
dx a
105. ∫ b2 x 2 − a 2 , x > b > 0 , b > 0
dx
106. ∫ b2 + a 2 x 2 , a > 0 , b > 0 , x ∈ R
dx c
107. ∫ a 2 x 2 − c2 , x > a > 0 , a > 0
x2
108. ∫ 5 − x 6 dx , x > 6 5
x
109. ∫ 1 − x 4 dx , x ∈ ( −1,1)
x
110. ∫ x 4 + a 4 dx , a ≠ 0 , x ∈ R
ex
111. ∫ 1 − e 2 x dx , x < 0
dx  3 3
112. ∫ 3 − 5x2 , x ∈ − , 
 5 5
cos x
113. ∫ a 2 + sin 2 x dx , a > 0 , x ∈ R
dx 1 
114. ∫ x 1 − ln 2 x , x ∈  e ,e 

1111 Probleme de analiză matematică


11. Integrala nedefinită 169

arccos x − x
115. ∫ 1 − x2
dx , x ∈ ( −1,1)

x − arctg x
116. ∫ 1 + x2
dx , x ∈ R

1 + ln x 1
117. ∫ x
dx , x >
e
1+ x
118. ∫ x
dx , x > 0

dx
119. ∫ , x>0
x 1+ x
ex
120. ∫ dx , x ∈ R
1 + e2 x
cos x
121. ∫ dx , x ∈ (0, π)
3
sin 2 x
122. ∫ 1 + 3cos 2 x sin 2 x dx , x ∈ R
sin 2 x
123. ∫ dx , x ∈ R
1 + cos2 x
cos3 x
124. ∫ dx , x ∈ (0, π)
sin 4 x
3
tg 2 x  π π
125. ∫ 2
cos x
dx , x ∈  − , 
 2 2

Să se calculeze următoarele integrale nedefinite prin


metoda integrării prin părţi

∫ x e dx , x ∈ R
x
126.
127. ∫ x ln x dx , x > 0
128. ∫ x sin x dx , x ∈ R
129. ∫ ln x dx , x > 0
130. ∫ arcsin x dx , x ∈ ( −1,1)
131. ∫ ln (1 − x ) dx , x < 1

1111 Probleme de analiză matematică


170 11. Integrala nedefinită

∫ x ln x dx , x > 0
n
132.
133. ∫ x arctg x dx , x ∈ R
2

134. ∫ x arcsin x dx , x ∈ [ −1,1]


135. ∫ ln ( x + 1) dx , x ∈ R
2

136. ∫ arctg x dx , x > 0


arcsin x
137. ∫ x
dx , x ∈ (0,1]

x
138. ∫ arcsin dx , x > 0
x +1
∫ x cos x dx , x ∈ R
2
139.

Să se calculeze următoarele integrale nedefinite din


funcţii raţionale
dx
140. ∫x 2
+ 2x + 5
, x∈R
dx
141. ∫ 3x 2 − 2 x + 4 , x ∈ R
dz
142. ∫ 2z2 − 2z + 1 , x ∈ R
dx
143. ∫ 3x 2 − 2 x + 2 , x ∈ R
3x − 2
144. ∫ 5 x 2 − 3x + 2 dx , x ∈ R
3x − 1
145. ∫ x 2 − x + 1 dx , x ∈ R
2x −1
146. ∫ ( x − 1)( x − 2) dx , x ∈ (1,2)
x
147. ∫ ( x + 1)( x + 3)( x + 5) dx , x > −1
x5 + x4 − 8
148. ∫ x3 − 4 x
dx , x > 2

1111 Probleme de analiză matematică


11. Integrala nedefinită 171

x4
149. ∫ ( x 2 − 1) ( x + 2 ) dx , x > 1
dx
150. ∫ ( x − 1) ( x − 2 ) ,
2
x>2

2 x 2 − 3x − 3
151. ∫ ( x − 1)( x 2 − 2 x + 5) dx , x > 1
dx
152. ∫ x 3 + 1 , x > −1
x 3 + 3x 2 − 2 x − 1
153. ∫ x 3 + x 2 − x + 2 dx , x > − 2
x 4 + 3x 3 + 7 x 2 + 5 x + 2
154. ∫ x 3 + 3 x 2 + 5 x + 3 dx , x > − 1
Să se calculeze următoarele integrale nedefinite din
funcţii iraţionale
x
155. ∫ 4
x3 + 1
dx , x > 0

x3 − 3 x
156. ∫ 64 x
dx , x > 0
6
x +1
157. ∫ 6
x + 4 x5
7
dx , x > 0

2+ 3 x
158. ∫ 6
x + 3 x + x +1
dx , x > 0

1 − x dx
159. ∫ 1 + x x2
, x ∈ (0,1)

1 − x dx
160. ∫ 1+ x x
, x ∈ (0,1)
7
x+ x
161. ∫ 7
x + 14 x15
8
dx , x > 0

2 + 3x
162. ∫ x−3
dx , x > 3

1111 Probleme de analiză matematică


172 11. Integrala nedefinită

Să se calculeze următoarele integrale nedefinite de tip


Euler
dx
163. ∫x x − x+3
2
, x>0

dx
164. ∫x 2 + x − x2
, x>2

dx
165. ∫x x2 + 4 x − 4
, x >1

x2 + 2 x
166. ∫ x
dx , x > 0
dx
167. ∫ x − x2 − 1
, x >1

x2 + 4 x
168. ∫ x2
dx , x > 0
dx
169. ∫ x2 + x + 1
, x∈R

dx
170. ∫ 2 + x − x2
, x ∈ ( −1,2)

2x +1
171. ∫ x2 − x + 1
dx , x ∈ R

1 − 4x 1− 5 1+ 5 
172. ∫ 1 + x − x2
dx , x ∈  , 
 2 2 

Să se calculeze următoarele integrale nedefinite din


funcţii trigonometrice
173. ∫ sin 3 x dx , x ∈ R
174. ∫ sin 5 xdx , x ∈ R
175. ∫ cos4 x sin 3 x dx , x ∈ R
cos3 x
176. ∫ sin 4 x dx , x ∈ (0, π)
177. ∫ cos2 x dx , x ∈ R

1111 Probleme de analiză matematică


11. Integrala nedefinită 173

178. ∫ sin 4 x dx , x ∈ R
179. ∫ cos6 x dx , x ∈ R
180. ∫ sin 4 x cos 4 x dx , x ∈ R
 π π
∫ tg x dx , x ∈  − , 
3
181.
 2 2
182. ∫ ctg 5 x dx , x ∈ (0, π)
183. ∫ ctg 3 x dx , x ∈ (0, π)
dx  π π
184. ∫ cos x
, x ∈− , 
8
 2 2
 π π
4
sin x
185. ∫ cos8 x dx , x ∈  − 2 , 2 
dx  π π
186. ∫ cos4 x , x ∈  − 2 , 2 
cos x
187. ∫ sin 2 x dx , x ∈ (0, π)
sin 3 x  π π
188. ∫ 3 cos4 x dx , x ∈  − 2 , 2 
189. ∫ sin x sin 3x dx , x ∈ R
190. ∫ cos 4 x cos7 x dx , x ∈ R
191. ∫ cos 2 x sin 4 x dx , x ∈ R
1 3
192. ∫ sin x cos x dx , x ∈ R
4 4
193. ∫ cos x cos 2 x cos3x dx , x ∈ R
194. ∫ sin 2 x cos2 3x dx , x ∈ R
dx  π
195. ∫ 4 − 5sin x , x ∈  0, 
 6
dx
196. ∫ 5 − 3cos x , x ∈ ( −π, π)

sin x  π 
197. ∫ 1 + sin x dx , x ∈  − ,π
 2 

1111 Probleme de analiză matematică


174 11. Integrala nedefinită

cos x
198. ∫ 1 + cos x dx , x ∈ ( −π, π)
sin 2 x
199. ∫ cos x + sin 4 x
4
dx , x ∈ R
dx
200. ∫ , x ∈ ( −π, π)
(1 + cos x )2
dx  π
201. ∫ sinx + tg x
2 2
, x ∈  0, 
 2
sin 2 x  π π
202. ∫ dx , x ∈  − , 
1 + cos x
2
 2 2

11.4. Răspunsuri la problemele propuse


1
( x 2 + 1) + C
3
51.
3
1
52. 2 x2 + 3 + C
2
2 3
53. x +1 + C
3
1
54. − +C
sin x
1
55. +C
2cos2 x
tg 2 x
56. +C
2
ctg 2 x
57. − +C
2
58. 2 tg x − 1 + C
ln 2 ( x + 1)
59. +C
2
60. 2sin x + 1 + C
1
61. +C
2(1 + cos 2 x )
62. 2 1 + sin 2 x + C

1111 Probleme de analiză matematică


11. Integrala nedefinită 175

2
63. ( tg x + 1)3 + C
3
1 1
64. − +C
12 ( 2 + 3sin 2 x )2
1
65. 3
+C
cos3x
ln 3 x
66. +C
3
arcsin 2 x
67. +C
2
arctg 2 x
68. +C
2
arccos3 x
69. − +C
3
arcctg 2 x
70. − +C
2
1
71. ln ( x 2 + 1) + C
2
1
72. ln ( x 2 + 2 x + 3) + C
2
1
73. ln ( 2sin x + 3) + C
2
74. ln ln x + C
( x 2 + 1)5
75. +C
5
76. − ln(cos x ) + C
77. ln(arctg x ) + C
1
78. ln(3tg x + 1) + C
3
tg 4 x
79. +C
4
80. ln(arcsin x ) + C
1
81. ln(2 + 3sin 2 x ) + C
6

1111 Probleme de analiză matematică


176 11. Integrala nedefinită

82. sin ( ln x ) + C
83. sin ( arctg x ) + C
1
84. e 2 x + C
2
1 3
85. − e 2− x + C
3
86. e + C
sin x

2
ax
87. +C
2ln a
88. e arctg x + C
1
89. e 4 x + C
4
37 x e 7 x
90. +C
7(ln 3 + 1)
24 x ⋅ 34 x
91. +C
4ln 6
1  5x a5 x 
92. e + +C
5 ln a 
1 x2 +4 x +3
93. e +C
2
x x
a b
    −
94.  b   a  − 2x + C
ln a − ln b
1
95. ln ( 3 + 4e x ) + C
4
1
96. ln ( 2 + e 2 x ) + C
2
97.
1
2
(
arctg x 2 + C)
98.
1
3
(
arcsin x 3 + C )
1 3x
99. arcsin + C
3 4

1111 Probleme de analiză matematică


11. Integrala nedefinită 177

x
100. arcsin +C
3
1 x
101. arctg + C
2 2
1 3x
102. arctg + C
6 2
1 2 + 3x
103. ln +C
12 2 − 3x

( )
104. ln 2 x + 4 x 2 + 9 + C
1
105. ln bx + b2 x 2 − a 2 + C
b
1
(
106. ln ax + b2 + a 2 x 2 + C
a
)
1 ax − c
107. ln +C
2ac ax + c
1 x3 + 5
108. ln +C
6 5 x3 − 5
1
109. arcsin x 2 + C
2
1 x2
110. arctg +C
2a 2 a2
111. arcsin e x + C
1 5
112. arcsin x+C
5 3
1  sin x 
113. arctg  +C
a  a 
114. arcsin ( ln x ) + C
1
− ( arccos x ) + 1 − x 2 + C
2
115.
2
1 1
116. ln(1 + x 2 ) − (arctg x )2 + C
2 2
2
117. (1 + ln x )3 + C
3

1111 Probleme de analiză matematică


178 11. Integrala nedefinită

4
(1 + x )
3
118. +C
3
119. 4 1 + x + C
120. arctg e x + C
121. 3 3 sin x + C
2
(1 + 3cos2 x ) + C
3
122. −
9
123. −2 1 + cos2 x + C
1 1
124. − +C
sin x 3sin 3 x
3
125. 3 tg 5 x + C
5
126. e x ( x − 1) + C
1 2 1
127. x  ln x −  + C
2  2
128. sin x − x cos x + C
129. x ( ln x − 1) + C
130. x arcsin x + 1 − x 2 + C
131. − x − (1 − x ) ln (1 − x ) + C
x n +1  1 
132.  ln x − +C
n +1 n +1
1
133.  2 x 2 arctg x − x 2 + ln( x 2 + 1)  + C
6
1
134. (2 x 2 − 1)arcsin x + x 1 − x 2  + C
4 
135. x ln ( x 2 + 1) − 2 x + 2arctg x + C
136. ( x + 1) arctg x − x + C
137. 2 x arcsin x + 2 1 − x + C
x
138. x arcsin − arctg x − x + C
x +1
x2 1 1
139. + x sin 2 x + cos 2 x + C
4 4 8

1111 Probleme de analiză matematică


11. Integrala nedefinită 179

1 x +1
140. arctg +C
2 2
1 3x − 1
141. arctg +C
11 11
142. arctg ( 2 z − 1) + C
1 3x − 1
143. arctg +C
5 5
3 11 10 x − 3
144. ln (5 x 2 − 3x + 2 ) − arctg +C
10 5 31 31
3 1 2x −1
145. ln ( x 2 − x + 1) + arctg +C
2 3 3
( x − 2 )3
146. ln +C
x −1

1 ( x + 3) 6

147. ln +C
8 ( x + 5)5 ( x + 1)

x2 ( x − 2)
5
x3 x2
148. + + 4 x + ln +C
3 2 ( x + 2 )3
x2 1 ( x − 1) 16
149. − 2 x + ln + ln( x + 2) + C
2 6 ( x + 1)3 3
1 x−2
150. + ln +C
x −1 x −1
3
( x 2 − 2 x + 5) 2 1 x −1
151. ln + arctg +C
x −1 2 2
1 ( x + 1)2 1 2x −1
152. ln 2 + arctg +C
6 x − x +1 3 3
1 2x −1
153. x + ln( x + 2) + ln( x 2 − x + 1) − 3 arctg +C
2 3
x2 x +1
154. + ln( x + 1) + ln x 2 + 2 x + 3 − 2 arctg +C
2 2
4
155.  4 x 3 − ln( 4 x 3 + 1) + C
3 

1111 Probleme de analiză matematică


180 11. Integrala nedefinită

2 4 9 2 12 13
156. x − x +C
27 13
6
x
12
(
157. − 6 + 12 + 2ln x − 24ln 12 x + 1 + C
x
)
66 5 36 4
158. x − x + 4 6 x3 − 6 6 x2 +
5 2
( 3
) (
+6 6 x − 9ln 6 x + 1 + ln 6 x 2 + 1 + 3arctg 6 x + C
2
)
1− x + 1+ x 1 − x2
159. ln − +C
1− x − 1+ x x
1− x 1+ x − 1− x
160. 2arctg + ln +C
1+ x 1+ x + 1− x
 1 1 1 1 
161. 14 14 x − 7 x + 14 x 3 − 7 x 2 + 14 x 5  + C
 2 3 4 5 
11  7 7 
162. 3x 2 − 7 x − 6 + ln  x − + x 2 − x − 2  + C
2 3  6 3 
1 x2 − x + 3 − 3 1
163. ln + +C
3 3 2 3

1 2 + x − x2 + 2 1
164. − ln + +C
2 x 2 2
1 x−2
165. arcsin +C
2 x 2
166. (
x 2 + 2 x + ln x + 1 + x 2 + 2 x + C )
167.
x2 x 2
2 2
+
1
(
x − 1 − ln x + x 2 − 1 + C
2
)
168. −
8
x + x + 4x
2 (
+ ln x + 2 + x 2 + 4 x + C )
 1 
169. ln  x + + x 2 + x + 1  + C
 2 
2 + x − x2
170. 2arctg +C
x−2

1111 Probleme de analiză matematică


11. Integrala nedefinită 181

 1 
171. 2 x 2 − x + 1 + 2ln  x − + x 2 − x + 1  + C
 2 
2x −1
172. 4 1 + x − x 2 − arcsin +C
2 5
1 3
173. cos x − cos x + C
3
2 cos5 x
174. − cos x + cos3 x − +C
3 5
1 1
175. − cos5 x + cos7 x + C
5 7
1 1
176. − +C
sin x 3sin 3 x
x 1
177. + sin 2 x + C
2 4
3 sin 2 x sin 4 x
178. x− + +C
8 4 32
1 sin 3 2 x 3 
179.  5 x + 4sin 2 x − + sin 4 x  + C
16  3 4 
1  sin 8 x 
180.  3x − sin 4 x + +C
128  8 
tg 2 x
181. + ln(cos x ) + C
2
1 1
182. − ctg 4 x + ctg 2 x + ln(sin x ) + C
4 2
2
ctg x
183. − − ln sin x + C
2
tg 7 x 3tg 5 x
184. + + tg 3 x + tg x + C
7 5
7 5
tg x tg x
185. + +C
7 5
1
186. tg x + tg 3 x + C
3
1
187. C−
sin x

1111 Probleme de analiză matematică


182 11. Integrala nedefinită

3  53   − 13 
188.  cos x  + 3  cos x  + C
5   
sin 4 x sin 2 x
189. − + +C
8 4
sin11x sin 3x
190. + +C
22 6
cos6 x cos 2 x
191. − − +C
12 4
cos x 1
192. − + cos x + C
2 2
sin 6 x sin 4 x sin 2 x x
193. + + + +C
24 16 8 4
1 sin 8 x sin 4 x 1 3 
194. x− − − sin 2 x  + C
4 16 8 3 
x
1 tg − 2
195. ln 2 +C
3 2 tg x − 1
2
1 x
196. arctg 2 tg + C
2 2
2
197. + x+C
x
1 + tg
2
x
198. x − tg + C
2
199. arctg ( 2sin 2 x − 1) + C
1 x 1 3x
200. tg + tg + C
2 2 6 2
1 1  tg x 
201. − ctg x + arctg   + C
2 2  2 
 tg x 
202. 2 arctg  − x+C
 2

1111 Probleme de analiză matematică


12. INTEGRALA DEFINITĂ

12.1. Noţiuni de teorie


1) Dacă f : [ a, b] → R este continuă şi F este o primitivă a
sa atunci are loc egalitatea
b
∫ a
f ( x )dx = F (b) − F ( a )
numită formula Leibniz-Newton.
ϕ
2) Fie [ a, b]  →[ c, d ] 
f
→ R , astfel ca:
( α) f este continuă pe [ c, b]
(β) ϕ este derivabilă cu derivata continuă pe [ a, b] .
Atunci are log egalitatea
b ϕ( b)
∫ a
f (ϕ( x ))ϕ′( x )dx = ∫
ϕ( a )
f (t )dt
numită prima formulă de schimbare de variabilă.
3) Dacă f , g : [ a, b] → R sunt funcţii derivabile cu derivatele
continue, atunci are loc formula de integrare prin părţi
b b
∫ f ( x ) g ′( x )dx = f ( x ) g ( x ) a − ∫ f ′( x ) g ( x )dx .
b
a a
4) Proprietăţi ale integralelor definite
a
10 ∫ a
f ( x )dx = 0
b a
20 − ∫ f ( x )dx = ∫ f ( x )dx
a b
b b
∫ kf ( x )dx = k ∫ f ( x )dx , k constantă
0
3
a a
b b b
40 ∫ [ f ( x ) + g ( x ) ] d x = ∫ f ( x )dx + ∫ g ( x )dx
a a a
50 dacă c ∈ [ a, b] atunci
b c b
∫ a
f ( x )dx = ∫ f ( x )dx + ∫ f ( x )dx
a c
60 dacă f : [ −a, a ] → R este pară, adică f ( − x ) = f ( x ) ,
a a
x ∈ [ −a, a ] , atunci ∫ −a
f ( x )dx = 2 ∫ f ( x )dx
0

1111 Probleme de analiză matematică


184 12. Integrala definită

70 dacă f : [ −a, a ] → R este impară, adică


a
f ( − x ) = − f ( x ) , x ∈ [ −a, a ] atunci ∫ −a
f ( x )dx = 0
80 dacă f ( x) > 0 pentru orice x ∈ [ a , b] atunci
b
∫ a
f ( x )dx ≥ 0 .

12.2. Probleme rezolvate


Să se calculeze următoarele integrale definite
1 dx
1. I = ∫ .
0
1 + x2
1
Rezolvare. Avem I = ln( x + 1 + x 2 ) = ln(1 + 2 ) .
0
2 dx
2. I = ∫ .
1 x − 16
2

dx 1 x−a
Rezolvare. Utilizăm formula ∫x 2
−a 2
= ln
2a x + a
+ C din

tabloul de primitive imediate. Avem


1 x −4 2 1 1 3 1 5
I = ln =  ln − ln  = ln .
8 x +4 1 8 3 5 8 9
π
sin x
3. I = ∫ 2 dx .
0 1 + cos 2 x
Rezolvare. Facem schimbarea de variabilă
cos x = t ⇒ − sin x dx = dt . Pentru x = 0 ⇒ t =1 şi pentru
π
x = ⇒ t = 0 . Integrala devine
2
0 dt 1 dt 1 π
I = −∫ =∫ = arctg t = arctg1 = .
1 1+ t 2 0 1+ t 2
0 4

1111 Probleme de analiză matematică


12. Integrala definită 185

π
4. I = ∫ sin 2 x dx .
2
0

Rezolvare. Avem
π
1 π 1 sin 2 x  π
I = ∫ 2 (1 − cos 2 x ) dx = x− 2= .
2 0 2 2  4
0
π
5. I = ∫ cos3 x dx .
2
0

π π
Rezolvare. Avem I = ∫ cos x dx = ∫ (1 − sin 2 x ) cos x dx .
2 3 2
0 0
Facem schimbarea de variabilă sin x = t ⇒ cos x dx = dt , pentru
π
x = 0 ⇒ t = 0 şi pentru x = ⇒ t = 1 . Integrala devine
2
1  t3  1 2
I = ∫ (1 − t 2 )dt =  t −  = .
0
 30 3

6. I = ∫ sin x dx .
0

Rezolvare. Avem
sin x, dacă 0 ≤ x ≤ π
sin x =  .
 − sin x, dacă π ≤ x ≤ 2π
Integrala devine
π 2π π 2π
I = ∫ sin x dx − ∫ sin x dx = − cos x + cos x =4.
0 π 0 π
2 dx
7. I = ∫ .
0 x − x +1
2

Rezolvare. Folosim formula


dx 2 2ax + b
∫ ax 2 + bx + c = −∆ arctg −∆ + C
unde ∆ = b2 − 4ac < 0 . În cazul de faţă ∆ = −3 şi deci
2 2x −1 2 2  1  π
I= arctg =  arctg 3 + arctg = .
3 3 0 3 3 3
Se poate calcula integrala şi fără utilizarea formulei,
restrângând în pătrate trinomul de la numitor, adică

1111 Probleme de analiză matematică


186 12. Integrala definită

 1 1 2
d x −  x −
I =∫
2 dx
=∫
2
 2
=
2
arctg 2 = π .
2 2
0
 1 3 0
 1 3 3 3 3
x−  + x−  + 0
 2 4  2 4 2
1
dx
8. I = ∫ 2 .
0 x − 3x + 2
2

Rezolvare. Avem
1 1 A B
= = + ⇒ A = −1, B = 1 .
x − 3x + 2 ( x − 1)( x − 2 ) x − 1 x − 2
2

Deci integrala devine


1 1 1 1
dx dx 3
I = −∫ 2
+∫ 2
= − ln x − 1 2 + ln x − 2 2 = ln .
0 x −1 0 x−2 2
0 0
1
9. I = ∫ x 2 arctg x dx .
0

Rezolvare. Vom folosi formula de integrare prin părţi, care


pentru integrala definită este
b b
∫ f ( x ) g ′( x )dx = f ( x ) g ( x ) a − ∫ f ′( x ) g ( x )dx .
b
a a
În cazul de faţă avem
 ′ 1
f ( x) =
 f ( x ) = arctg x  1 + x2
 ⇒
 g ′( x ) = x
2 3
 g( x) = x
 3
şi integrala devine
x3 1 1 1 x3 π 1 1 x 
I = arctg x − ∫ dx = − ∫  x − 2  dx =
3 0 3 0 1+ x 2
12 3 0  x +1
π 1  x2 1 1 π 1 1
= −  − ln( x 2 + 1)  = − + ln 2.
12 3  2 2  0 12 6 6

1111 Probleme de analiză matematică


12. Integrala definită 187

3 1
10. I = ∫ 1 arctg dx .
3 x
Rezolvare. Integrăm prin părţi
 1  1
 f ( x ) = arctg  f ′( x ) = −
 x ⇒ 1 + x2 .
 g ′( x ) = 1  g ( x ) = x
Obţinem
3
1 3 x
I = x arctg 1 +∫1 dx =
3 1+ x
2
x
3
3
π 3 1 π 3
= + ln (1 + x ) 1 =
2
+ ln 3.
18 2 18
3
1 x
11. I = ∫ dx .
0 ( x + 1)2
2

Rezolvare. Notăm x 2 + 1 = t ⇒ 2 x dx = dt . Pentru x = 0 ⇒


t = 1 , pentru x = 1 ⇒ t = 2 şi integrala devine
1 2 dt 1 2 1
I = ∫ 2 =− = .
2 t 1 2t 1 4
π
x
12. I = ∫ π2 dx .
4 sin 2 x
Rezolvare. Integrând prin părţi obţinem
π π
π π
2 π 2 π 1
I = ∫ x( − ctg x )′dx = − x ctg x + ∫ ctg x dx = + lnsin x = + ln 2 .
2
π π
2

4 π 4 4 π 4 2
4 4

1111 Probleme de analiză matematică


188 12. Integrala definită

e dx
13. I = ∫ .
e x (2 − ln x )ln x
Rezolvare. Facem schimbarea de variabilă ln x = t ⇒
dx 1
= dt . Pentru x = e ⇒ t = şi pentru x = e ⇒ t = 1 . Deci
x 2
1
1 dt 1 d(t − 1) π
I = ∫1 = ∫1 = arcsin(t − 1) 1 = .
2 (2 − t )t 2 1 − ( t − 1)
2 6
2
π
14. I = ∫ 2
π cos x − cos3 x dx .

2

Rezolvare. Funcţia fiind pară, avem


π π
I = 2∫ 2
cos x − cos x dx = 2 ∫
3 2
cos x (1 − cos 2 x ) dx =
0 0
π π
= 2∫ 2
cos x sin x dx = 2 ∫
2 2
cos x sin x dx.
0 0
Facem schimbarea de variabilă cos x = t ⇒ − sin xdx = dt .
π
Pentru x = 0 ⇒ t = 1 şi pentru x = ⇒ t = 0 . Deci
2
1 4 23 1 4
I = 2 ∫ t dt = t = .
0 3 0 3
π
dx
15. I = ∫ 2 .
0 3 + 2cos x
x
Rezolvare. Facem schimbarea de variabilă tg =t⇒
2
2dt π
dx = . Pentru x = 0 ⇒ t = 0 şi pentru x = ⇒ t = 1 . Avem
1+ t 2
2
1− t 2
cos x = .
1 + t2
Deci
1 dt 2 t 1 2 1
I = 2∫ 2 = arctg = arctg .
0 t +5
5 50 5 5

1111 Probleme de analiză matematică


12. Integrala definită 189

12.3. Probleme propuse spre rezolvare


1
dx 2x −1
0
16. ∫ 2 32. ∫
−1 x − 3 x + 2
2
dx
0
1 − x2
π 1 3x + 1
33. ∫ 2 dx
17. ∫
0
3
tg x dx 0 x + x +1
π
1
18. ∫2
x
dx 34. ∫
0
4
cos3 x dx
0
3 + 4x 2
π
π
cos x 35. ∫2
sin 5 x dx
19. ∫
0
3
1 + sin x
dx 0

3 x4 + 1
π 36. ∫ x3 − 1
dx

2
20. 2
cos2 x dx
0 π
π
37. ∫ 4
sin x sin 3x dx
21. ∫2
0
sin 3 x dx 0
π
π
38. ∫2
sin x cos 3x dx
22. ∫
0
2
sin x cos 2 x dx 0
π

23. ∫
1 dx 39. ∫
0
2
cos 2 x cos3x dx
−1 x + x + 1
2
π

24. ∫
1
x arctg x dx
40. ∫2
0
sin x sin 2 x sin 3x dx
0 π

∫ sin x − sin 3 x dx
1
25. ∫
2
x 2 arcsin x dx 41.
0 0
π e dx
26. ∫
0
2
e 2 x cos x dx 42. ∫
1 x 3 1 + ln x

2 dx 2π x
27. ∫
0
x + 1 + ( x + 1)3
43. ∫ cos 4 dx
0 4
π
dx
3 x 44. ∫ 4
28. ∫
0
arcsin
x +1
dx 0 cos 4 x

29. ∫
3 dx 45. ∫
0
1
(
ln x + x 2 + 1 dx )
1
x x + 5x + 1 2 π
tg x
1 46. ∫ 4
dx
∫ 1 + 3 x dx 1 + tg 2 x
15 8
30. x 0
0
1
dx
31. ∫
0
3
3x − 2 x + 2
2

1111 Probleme de analiză matematică


190 12. Integrala definită

12.4. Răspunsuri la problemele propuse


π 16
16. 32. ln
4 27
17. ln 2 3 π
33. ln 3 +
2− 3 2 6 3
18.
4 5 2
34.
2+ 3 12
19. ln
2 8
35.
π 15
20.
4 5 1 28
36. + ln
2 2 3 13
21.
3 1
37.
1 4
22.
3 1
38. −
π 2
23.
3 3
39.
π−2 5
24.
4 1
40.
π 2 4
25. −
6 9 2
41.
e2 − 2 3
26.
π
5 42.
3 3
2
( 4 −1 )
27. 3π
6 43.
4 4
28. π− 3 4
3 44.
7+2 7 3
29. ln 45. 1 − 2 + ln(1 + 2 )
9
29 1
30. 46.
270 4
1 1
31. arctg
5 5

1111 Probleme de analiză matematică


13. INTEGRALA IMPROPRIE

13.1. Noţiuni de teorie


În paragraful precedent s-a definit integrala unei funcţii f
definită şi mărginită pe un interval mărginit [ a, b] ⊂ R . Aici se dă o
extindere a noţiunii de integrală, considerând intervale nemărginite
sau funcţii nemărginite.

1) Cazul intervalului nemărginit


Definiţie. Fie f : [ a, ∞ ) → R o funcţie integrabilă pe orice
interval [ a, t ] cu a ≤ t < +∞ . Dacă există şi este finită
t
lim ∫ f ( x )dx = L ,
t →∞ a

atunci vom spune că f este integrabilă în sens generalizat sau


impropriu pe intervalul [ a, +∞ ) . Numărul L se numeşte integrala

improprie a funcţiei f pe [ a, +∞ ) şi se notează ∫ f ( x ) dx . Deci
a
∞ t
∫ f ( x ) dx = lim ∫ f ( x ) dx .
a t →∞ a

În acest caz se mai spune că integrala improprie ∫ a
f ( x )dx este
convergentă.
t
Dacă lim ∫ f ( x )dx nu există, sau există dar nu este finită,
t →∞ a

spunem că ∫ a
f ( x )dx este divergentă.
b
Observaţie. Integrala improprie ∫ −∞
f ( x )dx se tratează
∞ ∞
similar cu ∫ a
f ( x )dx , iar studiul integralei improprii ∫ −∞
f ( x )dx se
reduce la cele două cazuri întrucât
∞ c ∞
∫ −∞
f ( x )dx = ∫
−∞
f ( x )dx + ∫ f ( x )dx
c

unde c ∈ ( −∞, ∞ ) .

1111 Probleme de analiză matematică


192 13. Integrale improprii

Teoremă (criteriu practic). Fie f : [ a, ∞ ) → R , a > 0 , o


funcţie pozitivă şi integrabilă pe orice interval [ a, t ], t ≥ a . Să
presupunem că există un număr real α astfel încât
lim x α f ( x ) = L ∈ [0, ∞] .
x →∞

10 Dacă α > 1 şi L ≠ ∞ , atunci ∫ a
f ( x )dx este
convergentă.

20 Dacă α ≤ 1 şi L ≠ 0 , atunci ∫ a
f ( x )dx este
divergentă.
Fie P , Q două polinoame de grad p respectiv q , astfel
P( x ) ∞ P( x )
încât Q ( x ) ≠ 0 , > 0 , ( ∀) x > a > 0 . Atunci ∫ dx este
Q( x ) a Q( x )

convergentă dacă q ≥ p + 2 şi divergentă dacă q < p + 2 . În


particular, dacă Ax 2 + Bx + C > 0 pentru x>a >0, atunci
∞ dx
∫a Ax 2 + Bx + C este convergentă.
2) Cazul funcţiei nemărginite
Definiţie. Fie f : ( a, b] → R integrabilă pe orice interval
[ a + ε, b] , cu 0 < ε ≤ b − a . Dacă există şi este finită
b

lim
ε→0 ∫
a +ε
f ( x )dx = L ,

atunci se spune că f este integrabilă în sens generalizat sau


impropriu pe intervalul ( a, b] . Numărul L se numeşte integrala
b

improprie a lui f şi se notează ∫


a+
f ( x )dx . Deci
b b


a+
f ( x )dx = lim
ε→0 ∫
a +ε
f ( x )dx .
b

În acest caz se mai spune că integrala improprie ∫


a+
f ( x )dx este

convergentă.

1111 Probleme de analiză matematică


13. Integrale improprii 193

Dacă lim
ε→0 ∫
a +ε
f ( x )dx este infinită sau nu există, atunci spunem
b

că ∫
a+
f ( x )dx este divergentă.

Observaţie. Analog se studiază convergenţa integralei


b−
improprii ∫ a
f ( x )dx cu f : [ a, b) → R , analizând
b −ε
lim ∫ f ( x )dx .
ε→0 a

Teoremă (criteriu practic). Fie f : ( a, b] → R o funcţie


pozitivă, integrabilă pe orice interval [ a + ε, b] , 0 < ε ≤ b − a . Să
presupunem că există un număr real α astfel încât
lim( x − a )α f ( x ) = L ∈ [0, ∞] .
x →a
x >a
b
10 Dacă α < 1 şi L ≠ ∞ , atunci ∫ a+
f ( x )dx este
convergentă.
b
20 Dacă α ≥ 1 şi L ≠ 0 , atunci ∫ a+
f ( x )dx este
divergentă.
O teoremă similară este adevărată pentru integrala improprie
b−
∫ a
f ( x )dx .

13.2. Probleme rezolvate


Folosind definiţia să se stabilească natura următoarelor
integrale improprii în cazul intervalului nemărginit

1. ∫ 0
e − x dx .

Rezolvare. Avem
e − x dx = lim ∫ e − x dx = lim  − e − x  0 = lim ( − e − t + 1) = 1 ,
∞ t t
∫0 t →∞ 0 t →∞ t →∞

şi deci integrala este convergentă având valoarea 1.

1111 Probleme de analiză matematică


194 13. Integrale improprii

Semnificaţia geometrică a acestui rezultat constă în faptul că


mulţimea subgraficului funcţiei f ( x ) = e − x , x ∈ [0, ∞] are arie finită
(egală cu 1) cu toate că ea este o mulţime plană nemărginită (fig. 1).
y
(0,1)

y = e− x

O x
Fig.1

2. ∫ 0
e x dx .

Rezolvare. Avem,
e x dx = lim ∫ e x dx = lim e x  0 = lim ( e t − 1) = ∞
∞ t t

0 t →∞ 0 t →∞ t →∞

şi deci integrala este divergentă.


În acest caz, subgraficul nemărginit al funcţiei f ( x ) = e x ,
x ∈ [0, ∞ ) are aria egală cu ∞ (fig. 2).
y

y = ex

(0,1)

O x
Fig.2

1111 Probleme de analiză matematică


13. Integrale improprii 195

∞ dx
3. ∫
0 1 + x2
.

Rezolvare. Avem
∞ dx t dx π
∫0 1 + x 2 = lim ∫
t →∞ 0 1 + x 2
= lim arctg t = .
t →∞ 2
∞ dx
4. ∫ −∞ 1 + x 2
.

Rezolvare. Avem
∞ dx 0 dx ∞ dx
∫−∞ 1 + x 2 = ∫−∞ 1 + x 2 + ∫0 1 + x 2 .
∞ dx π
Am văzut că ∫ = , iar
0 1 + x2 2
0 dx 0 dx π
∫−∞ 1 + x 2 = tlim
→−∞ ∫−∞ 1 + x 2
= − lim arctg t = .
t →−∞ 2
Deci, integrala dată este convergentă şi are ca valoare
numărul π . (fig. 3)
y
(0,1)
1
y=
x +1
2

O x
Fig. 3

5. ∫ cos x dx .
0

t
Rezolvare. Avem F (t ) = ∫ cos x dx = sin t şi cum lim F (t ) nu
0 t →∞

există, rezultă că integrala dată este divergentă.

1111 Probleme de analiză matematică


196 13. Integrale improprii

Folosind definiţia să se stabilească natura integralelor


improprii pentru care funcţia este nemărginită
1
6. ∫
0
ln x dx .

Rezolvare. Avem
1 1  1 1 
∫ 0
ln x dx = lim ∫ ln x dx = lim  x ln x − ∫ dx  =
ε↓0 ε ε↓0
 ε ε 
= lim[ −ε ln ε − 1 + ε] = −1
ε↓0
şi deci integrala este convergentă, având valoarea −1 .
Din punct de vedere geometric rezultă că mulţimea
nemărginită din figura 4 determinată de graficul lui f are aria finită
egală cu 1.
1 dx
7. ∫
0 x
.

Rezolvare. Avem
1 dx 1
lim ∫ = lim ln x = − lim ln ε = ∞
ε↓0 ε x ε↓0 ε ε↓0

şi deci integrala este divergentă (fig. 5).


y
y

O (1,0) x

y = ln x y=
1
x

O (2,0) x
Fig. 4 Fig. 5

1111 Probleme de analiză matematică


13. Integrale improprii 197

1 dx
8. ∫ 0 x
.

Rezolvare. Avem

( )
1 dx 1 dx 1
∫0 x = lim ∫
ε↓0 ε
= lim 2 x = lim 2 1 − ε = 2
x ε↓0 ε ε↓0
şi deci integrala este convergentă având valoarea 2 .

Folosind criteriile practice să se stabilească natura


următoarelor integrale improprii
∞ dx
9. ∫1 5
x7 + 1
.

Rezolvare. Avem
7
α−
5
1 x 7
lim x α = lim = 1 , pentru α = > 1.
x →∞ 5
x +1
7 x →∞ 1 5
5 1+
x7
Deci integrala este convergentă.
∞ x3 x
10. ∫ 1 1 + x2
dx .

Rezolvare. Avem
2
α−
3 3
x x x 2
lim x α = lim = 1 , pentru α = < 1 .
x →∞ 1+ x 2 x →∞ 1
1+ 2 3
x
Deci integrala este divergentă.
π
dx
11. ∫ 2
0 sin x
.

1 1
Rezolvare. Avem lim x α = 1 pentru α = < 1 şi deci
x ↓0 sin x 2
integrala este convergentă.

1111 Probleme de analiză matematică


198 13. Integrale improprii

2 dx
12. ∫
0
8 − x3
.

Rezolvare. Avem
1
α−
1 (2 − x ) 2
1 1
lim(2 − x )α = lim = , pentru α = <1
x ↑2
8 − x 3 x ↑2 4 + 2 x + x 2 2 3 2
şi deci integrala este convergentă.
5 dx
13. ∫ 4 x − 6x + 8
2
.

Rezolvare. Avem
1 1
lim( x − 4)α = , pentru α = 1
( x − 4)( x − 2) 2
x ↓4

şi deci integrala este divergentă.

13.3. Probleme propuse spre rezolvare


Folosind definiţia, să se arate că următoarele integrale
improprii sunt convergente şi au valoarea indicată
∞ dx 1 1 dx
14. ∫ = 21. ∫ =π
10 x ln 2 x −
ln10 1
1 − x2
∞ x dx π
15. ∫ dx = 0
1
22. ∫ =
( x + 4)
2
−∞ 2
(
0 2− x
) 1− x 2
0 1
− dx 1 1
16. ∫ −∞
x 2 e x dx = 2 23. ∫
−1
3
= ln
3 2+ 3
∞ x 1 3x2 − 2x −1
17. ∫ dx = 1
dx 1
( x + 1) 24. ∫ 2
2
0 2 2 2
=
0 x ln x ln 2
∞ x ∞ dx
18. ∫ −∞ 1 + x 4
dx = 0 25. ∫ 2 = 1
1 x
∞ a ln 2
19. ∫ 0
e − ax cos bx dx =
a + b2
2
, 26. ∫ −∞
e x dx = 2
a>0 8 dx
2 x 8
27. ∫ 0 3 x
=6
20. ∫1 x −1
dx =
3 1 arcsin x π2
28. ∫ 0
1 − x2
dx =
8

1111 Probleme de analiză matematică


13. Integrale improprii 199

1 (
ln 2 + 3 x ) dx = 6 − 9 ln 3 32. ∫
1∞ 1
sin dx = 1
29. ∫ −1 x 3
2
x
2
2
π x
∞ arctg x π 1
6 dx 33. ∫ dx = − ln 2
30. ∫ (4 − x )
2 3 2
= 63 2 1 x 2
4 2

∞ dx
31. ∫ 2 = 1 − ln 2
1 x ( x + 1)

Folosind criteriile practice de convergenţă să se arate că


următoarele integrale improprii sunt convergente
∞ dx x
34. ∫
1
1
x x +1
2 41. ∫0
1 − x8
dx
∞ x2 3
35. ∫ 2 x
1 1+ x 4
dx 42. ∫1 x 3 − 1 dx
−1 dx
36. ∫ 1 ln x
−∞
x ( x 2 + 1) 43. ∫ 1 dx
2 1− x
2

1 dx ex
37. ∫ 1
0 3
1 − x4
44. ∫0 1 − x 2 dx
1 dx
38. ∫ 45. ∫
∞ ln x
dx
0 3 arctg x
2
1 + x3
1 dx
39. ∫ 46. ∫
∞ x arctg x
dx
0 4
1− x 4
0 3
1 + x7
∞ ln x
40. ∫ dx
0 1 + x2

Folosind criteriile practice, să se arate că următoarele


integrale sunt divergente
∞ dx ∞ x x
47. ∫ 50. ∫ dx
1
2x + x + 1
3 2 0 1 + x2
3 ∞

48. ∫
x2

dx
51. ∫
1
x cos x dx
0 1 + x2 4 cos x
2 dx
52. ∫ 3
( x 3 − 27)3
dx
49. ∫
1 ln x

1111 Probleme de analiză matematică


14. FUNCŢIILE GAMA ŞI BETA ALE LUI EULER

14.1. Noţiuni de teorie


1) Funcţia gama
Teoremă. Pentru orice x > 0 integrala improprie

Γ( x ) = ∫ e − t ⋅ t x −1dt ,
0
numită funcţia gama a lui Euler, este convergentă şi are proprietăţile:
1. Γ(1) = 1
2. Γ( x + 1) = xΓ( x ) , ( ∀) x > 0
3. Γ( n + 1) = n ! , ( ∀ ) n ∈ N∗
4. Γ( x + n + 1) = ( x + n )( x + n − 1)...( x + 1) xΓ( x ) , ( ∀ ) n ∈ N .

2) Funcţia beta
Teoremă. Pentru orice p, q > 0 integrala improprie
1
Β( p, q ) = ∫ t p −1 (1 − t )q −1 dt
0
numită funcţia beta a lui Euler, este convergentă şi are proprietăţile:
1. Β( p, q ) = Β( q, p )
Γ ( p )Γ( q )
2. Β( p, q ) =
Γ( p + q )
π
3. Β( p,1 − p ) = , 0 < p <1
sin pπ
x p −1

4. Β( p, q ) = ∫ dx .
0 (1 + x ) p + q

Proprietatea 4 se obţine din definiţia lui Β( p, q ) prin


x
substituţia t = .
1+ x

Consecinţe
π
1. Γ( p )Γ(1 − p ) = , 0 < p <1
sin pπ

1111 Probleme de analiză matematică


202 14. Funcţiile gama şi beta ale lui Euler

1
2. Γ   = π
2


2
3. e − x dx = π .
−∞

Observaţie. Prin schimbarea de variabilă t = cos2 θ , funcţia


beta se scrie sub forma
π
Β( p, q ) = 2 ∫ 2 cos2 p −1θ ⋅ sin 2 q −1 θ dθ . (1)
0

14.2. Probleme rezolvate


Folosind funcţiile gama şi beta ale lui Euler, să se
calculeze următoarele integrale
1
1. I = ∫ x (1 − x )dx .
0

Rezolvare. Avem succesiv


 3  3
1 Γ Γ 
 3 3
dx = Β  ,  =     =
1
1 2 2
I = ∫ x (1 − x ) 2 2
0
2 2 Γ ( 3)
2
 1  1  1 
Γ 1 +   2 Γ  2 
2

  π
= 
2 
= = .
2Γ(2) 2 8
1 dx
2. I = ∫ , n ∈ N \ {0,1} .
0 n
1 − xn
Rezolvare. Punem x n = t , de unde rezultă nx n −1dx = dt adică
1 1 1−n
dx = x1−n dt = t n dt şi integrala devine
n n
 1
1 1 1−nn −
1
1 1 n1 −1 1−  −1
I = ∫ t (1 − t ) dt = ∫ t (1 − t )
n  n
dt =
n 0 n 0
1 1 1 1 π
= Β  ,1 −  = ⋅ .
n n n  n sin π
n

1111 Probleme de analiză matematică


14. Funcţiile gama şi beta ale lui Euler 203

π
3. I = ∫ cos2 x sin 4 x dx .
2
0

Rezolvare. Avem
π 3 5
1 2⋅ −1 2⋅ −1
I = ⋅ 2 ∫ 2 cos 2 x sin 2 x dx ,
2 0

de unde cu formula (1) obţinem


 3 5
Γ Γ 
1 3 5 1
I = Β ,  = ⋅     ,
2 2
2 2 2 2 Γ (4)
 3  1 1 1 π
Γ   = Γ 1 +  = Γ   =
2  2 2 2 2
5  3 3  3 3 π
Γ   = Γ 1 +  = Γ   =
2  2 2 2 4
Γ ( 4 ) = 3! = 6.
Deci
3
π
1 8 π
I= ⋅ = .
2 6 32
∞ dx
4. I = ∫ , n ∈ N∗ .
0 1+ x 2n

1
Rezolvare. Facem schimbarea de variabilă = t şi
1 + x 2n
1 dt
obţinem x 2 n = − 1 , rezultă 2nx 2 n −1dx = − 2 , adică
t t
1− 2 n
1 1− t  2n dt
dx = −   .
2n  t  t2
Deci
1 1 − 21n 1
−1 1  1 1  1 π
I= ∫
2n 0
t (1 − t ) 2n
dt = Β 1 − ,  = ⋅
2n  2n 2n  2n sin π
.
2n

1111 Probleme de analiză matematică


204 14. Funcţiile gama şi beta ale lui Euler

2 dx
5. I = ∫ .
−1 3
(2 − x )(1 + x )2
Rezolvare. Facem schimbarea de variabilă 2 − x = t şi
integrala devine
3 dt 1 3 dt
I =∫ = 3 ∫
0 3
t (3 − t ) 2
9 0
 t
2
3 t 1−
 
 3
t
unde punem = u şi obţinem
3
1 2 2 1
1 du 1 − − 1 −1 −1
I =∫ = ∫ u (1 − u ) du = ∫ u (1 − u ) 3 du ,
3 3 3
0 3
u(1 − u )2 0 0

deci
 2 1  1 1 π 2π
I = Β  ,  = Β 1 − ,  = = .
 3 3  3 3  sin π 3
3
1
6. I = ∫ x 2 α−1 (1 − x 2 )−α dx , 0 < α < 1 .
0

Rezolvare. Facem schimbarea de variabilă x= t⇒


dt
dx = . Obţinem
2 t
1 1 2 α−1

1
1 1
I= ∫ t 2
(1 − t ) t dt = ∫ t α−1 (1 − t )(1−α )−1 dt =
−α 2

2 0 2 0
1 1 π
= Β( α,1 − α) = ⋅ .
2 2 sin απ
∞ dx
7. I = ∫ .
0 1 + x5
Rezolvare. Facem schimbarea de variabilă x 5 = t şi obţinem
4 1
− −1
5 5
1 t∞ 1 ∞ t
I= ∫
5 1+ t
0
dt = ∫
5 0 1 4
+
dt
(1 + t ) 5 5

de unde cu proprietatea 4 a funcţiei beta obţinem

1111 Probleme de analiză matematică


14. Funcţiile gama şi beta ale lui Euler 205

1 1 4 1 1 1 1 π
I = Β  ,  = Β  ,1 −  = .
5 5 5 5 5 5  5 sin π
5
1
1
8. I = ∫ x 3 (1 − x 3 ) 4 dx .
0

Rezolvare. Prin schimbarea de variabilă 1 − x 3 = t obţinem


1 4
1 1 1 1 1 5 −1 −1
I = ∫ t 4 (1 − t ) 3 dt = ∫ t 4 (1 − t ) 3 dt ⇒
3 0 3 0
5 4
Γ Γ 
1 5 4 1 4  3
I = Β ,  = .
3 4 3 3 5 4
Γ + 
4 3
π
dx
9. I = ∫ 2 .
0 sin x
Rezolvare. Avem
π 1 π 1 1
− 1 2⋅ −1 2⋅ −1
I = ∫ 2 sin 2
x dx = ⋅ 2 ∫ 2 sin 4 x cos 2 x dx
0 2 0

şi cu formula (1) obţinem


1 1 1
Γ Γ  Γ 
1 1 1 1 4 2 π 4
I = Β ,  = = ⋅ .
2 4 2 2  3 2  3
Γ  Γ 
4 4
∞ xπ
10. I = ∫ dx .
0 x (1 + x π )
Rezolvare. Prin schimbarea de variabilă x π = t obţinem
1
1 π1 −1
x = t ⇒ dx = t dt şi integrala devine
π
π
1 1
−1 −1
2 2
1 t ∞ 1 ∞ t
I= ∫
π 1+ t
0
dt = ∫
π 0 1 1
+
dt
(1 + t ) 2 2

şi cu proprietatea 4 a funcţiei beta obţinem

1111 Probleme de analiză matematică


206 14. Funcţiile gama şi beta ale lui Euler

1 1
Γ Γ 
1 1 1 1 2 2
I = Β ,  = = 1.
π 2 2 π Γ(1)
π
11. I = ∫ 2
tg x dx .
0

Rezolvare. Avem
π 1 1 π 3 1
− 1 2 −1 2 −1
I = ∫ 2 sin 2 x cos 2
x dx = ⋅ 2 ∫ 2 sin 4 x cos 4 xdx
0 2 0

şi în baza formulei (1) obţinem


1 3 1 1  1 1 1 π π 2
I = Β  ,  = Β 1 − ,  = ⋅ = .
2  4 4  2  4 4  2 sin π 2
4
π
12. I = ∫ 2 cos x sin 2 x dx .
0

Rezolvare. Avem succesiv


π π 3 1
I = ∫ 2 cos x 2sin x cos x dx = 2 ∫ 2 cos 2 x sin 2 x dx =
0 0
π 5 3
2 2⋅ −1 2⋅ −1

2 ∫0
= ⋅ 2 cos 2
x sin x dx 4 4

de unde în baza formulei (1) obţinem


 5  3
Γ Γ
2  5 3 2  4   4 
I= Β ,  = .
2 4 4 2 Γ(2)
Avem Γ(2) = 1 ,
5  3 1   3 1 1  1 1 π π 2
Γ   Γ   = Γ  + 1 Γ   = Γ   Γ  1 −  = =
4 4  4   4  4  4   4  4 sin π 4
4
şi deci
2 π 2 π
I= ⋅ = .
2 4 4

1111 Probleme de analiză matematică


14. Funcţiile gama şi beta ale lui Euler 207

14.3. Probleme propuse spre rezolvare


Folosind funcţiile gama şi beta ale lui Euler, să se calculeze
integralele
∞ x 2dx 4 dx
13. ∫ 28. ∫
(1 + x 6 ) −
( x + 2)(4 − x )3
0 2 2 4

1 dx
14. ∫
1 dx 29. ∫
−1 6
−1 3
(1 − x )(1 + x )2 (1 − x )4 (1 − x 2 )
dx 2 x2
∫0 4 (4 − x 4 )3 dx
1
15. ∫ 30.
0 3
1− x 3

1 dx 3 dx
16. ∫ 31. ∫
0 4
1 − x4 0 3
x (9 − x 2 )
∞ dx
∞ 4 x
17. ∫
0 1+ x 4 32. ∫0 1 + x 2 dx
∞ dx
18. ∫
1
33. ∫ x 2 1 − x 2 dx
0
(1 + x ) x 3 0
1
π
34. ∫ x 5 (1 − x 3 )3 dx
19. ∫ cos x sin x dx
2 4 6
0
0 π


π 2
35.
20. ∫ ctg x dx
2 3 0
1
0 1 − sin 2 ϕ
π 2
21. ∫ 2 sin n −1 x dx , n ∈ N ∗ ∞ dx
0
36. ∫
π 0 (1 + x 2 )3
22. ∫ 2 sin n 2 x dx
0 ∞ x4
23. ∫
1 dx 37. ∫0 (1 + x 2 )4 dx
0 − ln x x
3
x6 ∞ e
∞ −
24. ∫ x 8 e 2 dx 38. ∫ dx
−∞ 1 + e x
0
∞ dx
39. ∫
4 3
x
∞ −
25. ∫ xe dx 2 0
x (1 + x )3
0
2 π
26. ∫ 0
5
x 2 (2 − x )3 dx 40. ∫
0
2
sin 6 x cos2 x dx
π
sin 2 x 2 x −1
27. ∫
0
2
cos x
dx 41. ∫
1 4
(2 − x )3
dx

1111 Probleme de analiză matematică


208 14. Funcţiile gama şi beta ale lui Euler

14.4. Indicaţii şi răspunsuri la problemele


propuse
Cu schimbarea de variabilă precizată la fiecare problemă se
obţine valoarea integralei
t π 4 3
x 16
13. x 6 = , I= 25. =t, I =
1− t 12 2 3
1+ x 2π 12 π
14. =t, I = 26. x = 2t , I = ⋅
2 3 25 sin 2π
2π 5
15. x 3 = t , I =
3 3 27. I = π
π 2 28. x = 2(2 − 3t ) , I = π 2
16. x 4 = t , I =
4 1− x
29. = t , I = 2π
1 π 2 2
17. t = 4 , I=
x +1 4 x4 π 2
30. =t, I =
1 2π 4 4
18. =t, I =
1+ x 3 x π 3
31. = t , I =
3π 3 3
19. I =
512 1 1 π
32. 1 + x 2 = , I = ⋅
π t 2 sin 3π
20. I =
3 8
n π
Γ  33. x = t , I =
2 π 16
21. I = 1
 n +1 2 34. x 3 = t , I =
Γ  60
 2 
2 35. cos ϕ = t , t = x ,
4

  n + 1 
Γ   I=
1 1 1
Β , 
n −1   2  
22. I = 2 2 2 4 2
Γ( n + 1)

23. − ln x = t , I = π 36. x 2 = t , I =
16
x6 2π π
24. =t, I = 37. x 2 = t , I =
2 3 32

1111 Probleme de analiză matematică


14. Funcţiile gama şi beta ale lui Euler 209

2π 2
38. e x = t , I = 40. I =
3 63
39. x = t , I =1 16
41. x − 1 = t , I =
5

1111 Probleme de analiză matematică


15. INTEGRALA DUBLĂ

15.1. Noţiuni de teorie


1) Integrala dublă pe dreptunghi
Fie funcţia f : D = [ a , b ] × [ c, d ] → R continuă. Au loc
formulele de calcul:
f ( x, y )dxdy = ∫  ∫ f ( x, y )dy  dx ,
b d
∫∫
[ a ,b ]×[ c ,d ]
 c
a  
(1)

f ( x, y )dxdy = ∫  ∫ f ( x, y )dx  dy
d b
∫∫
[ a ,b ]×[ c ,d ]
c  a 
(2)

∫∫
[ a ,b ]×[ c ,d ]
f1 ( x ) f 2 ( y )dxdy = (∫ b

a
f1 ( x )dx )( ∫
c
d
)
f 2 ( y )dy . (3)

2) Integrala dublă pe un intergrafic


O mulţime D ⊂ R 2 se numeşte conexă dacă orice două
puncte din D pot fi unite printr-o linie poligonală conţinută în D .
Mulţimea D se numeşte compactă dacă este mărginită şi închisă.
Fie D ⊂ R 2 un domeniu conex, compact şi în plus intergrafic
în raport cu axa Oy , adică
D = {( x, y ) ∈ R 2 | a ≤ x ≤ b, ϕ1 ( x ) ≤ y ≤ ϕ2 ( x )} ,
unde ACB : y = ϕ1 ( x ) , AEB′ : y = ϕ2 ( x ) , x ∈ [ a, b] (fig. 1).
y
E

B′
A (D)
B
C
O a b x
Fig. 1

1111 Probleme de analiză matematică


212 15. Integrala dublă

Dacă funcţia f : D → R este continuă atunci are loc formula


de calcul
b 
ϕ2 ( x )

∫∫D f ( x , y ) dx d y = ∫a  ϕ ∫( x )
 f ( x , y ) d y  dx . (4)
1 

Dacă domeniul de integrare este un intergrafic în raport cu
axa Ox (fig. 2), adică
D = {( x, y ) ∈ R 2 c ≤ y ≤ d , ψ1 ( y ) ≤ x ≤ ψ 2 ( y )} ,
unde ACB : x = ψ1 ( y ) , AEB′ : x = ψ 2 ( y ) , atunci formula de calcul
devine
d 
ψ2 ( y )

∫∫D f ( x , y ) d x d y = ∫c  ψ ∫( y )
 f ( x , y ) d x  dy . (5)
 1 
y
A
d

C (D) E

c
B B′
O x
Fig. 2
Dacă domeniul de integrare nu este intergrafic în raport cu
nici una din axe, atunci acesta se descompune în subdomenii care sunt
intergrafice.

3) Proprietăţi ale integralei duble


a) ∫∫ λf ( x, y )dxdy = λ ∫∫ f ( x, y )dxdy , (∀) λ ∈ R
D D

b) ∫∫ [ f ( x, y ) + g ( x, y )] dxdy = ∫∫ f ( x, y )dxdy + ∫∫ g ( x, y )dxdy


D D D

c) Dacă D = D1 ∪ D2 cu D1 ∩ D2 = ∅ , atunci

∫∫ D
f ( x, y )dxdy = ∫∫ f ( x, y )dxdy + ∫∫
D1 D2
f ( x, y )dxdy .

1111 Probleme de analiză matematică


15. Integrala dublă 213

4) Trecerea în coordonate polare


Fie ( θ, ρ) coordonatele polare ale unui punct M ( x, y ) din
plan (fig. 3). Avem 0 ≤ θ ≤ 2 π , ρ ≥ 0 şi legăturile dintre coordonatele
carteziene şi cele polare sunt
 x = ρ cos θ
 .
 y = ρ sin θ
y
M
y

ρ
θ
O x x
Fig. 3
Dacă funcţia f : D → R este continuă, atunci

∫∫ D
f ( x, y )dxdy = ∫∫
D ( θ,ρ )
f (ρ cos θ, ρ sin θ)ρ dρdθ , (6)
unde D( θ, ρ) este domeniul corespunzător lui D în coordonate
polare.

5) Trecerea în coordonate polare generalizate specifice


elipsei
Fie schimbarea de variabile
 x = aρ cos θ
 , 0 ≤ θ ≤ 2π , 0 ≤ ρ , a, b ∈ R ∗+ ,
 y = bρ sin θ
care transformă domeniul eliptic
 x2 y2 
D = ( x, y ) ∈ R 2 2 + 2 ≤ 1
 a b 
în discul ρ ≤ 1 .
Dacă f : D → R este continuă atunci
∫∫ f ( x, y ) dxdy = ∫∫
D D ( θ,ρ )
f ( aρ cos θ, bρ sin θ) abρ dρdθ , (7)
unde D( θ, ρ) este domeniul de variaţie pentru θ şi ρ .

1111 Probleme de analiză matematică


214 15. Integrala dublă

6) Aplicaţii ale integralei duble


a) Aria unui domeniu plan D este dată de formula
A( D ) = ∫∫ dxdy . (8)
D

b) Calculul volumului unui domeniu Ω ⊂ R 3


Fie f : D → R o funcţie continuă şi f > 0 . După cum ştim,
z = f ( x, y ) , ( x, y ) ∈ D reprezintă ecuaţia explicită a unei suprafeţe
S . Volumul domeniului Ω ⊂ R 3 , limitat de suprafaţa S , domeniul
D ⊂ R 2 şi cilindrul care proiectează S pe planul xOy (fig. 4) este
V (Ω ) = ∫∫ f ( x, y )dxdy . (9)
D

z
(S)

(Ω)
O
y
(D)
x
Fig. 4
c) Coordonatele centrului de greutate G ale unei plăci plane
omogene având forma domeniului D sunt date de formulele
∫∫ x dxdy , y = ∫∫D y dxdy .
xG = D (10)
∫∫ dxdy ∫∫ dxdy
G

D D

d) Momentele de inerţie ale unei plăci plane, omogene de


densitate 1 având forma domeniului D sunt date de formulele:
I O = ∫∫ ( x 2 + y 2 )dxdy - momentul de inerţie polar
D

I x = ∫∫ y 2dxdy , I y = ∫∫ x 2dxdy ,
D D
ultimele două fiind momentele de inerţie axiale (faţă de Ox , respectiv
faţă de Oy ).

1111 Probleme de analiză matematică


15. Integrala dublă 215

15.2. Probleme rezolvate


Să se calculeze următoarele integrale duble pe dreptunghi
1. I = ∫∫ ( x + y + 1) dxdy , unde D = [ 0,1] × [ 0,2] .
D

Rezolvare. În acest caz avem a = 0 , b = 1 , c = 0 , d = 2 şi


deci, în baza formulei (1) deducem
2
1 y2 
I = ∫  ∫ ( x + y + 1) dy  dx = ∫  xy +
1 2 1
+ y  dx = 2 ∫ ( x + 2 ) dx = 5 .

0 0 
 0
 2 0 0

2. I = ∫∫ ( xy + 1) dxdy , D = {( x, y ) ∈ R 2 |1 ≤ x ≤ 2,0 ≤ y ≤ 1} .
D

Rezolvare. În baza formulei de calcul (1) avem


2 y2 1 2 x 
I = ∫  ∫ ( xy + 1)dy  dx = ∫  x + y  dx = ∫  + 1 dx =
2 1

1  0  1
 2 0 1
2 
 x2 2 7
=  + x = .
 4 1 4
sin 2 x  π  π
3. I = ∫∫ 2
dxdy , D = 0,  × 0,  .
D cos y
 2  4
Rezolvare. Avem în baza formulei (3)
π
 π2 2  π4 dy  1 π2
I =  ∫ sin x dx  ∫ 2  = ∫0 (1 − cos 2 x ) dx ⋅ tg y 4 =
  cos y  2
0 0
0
π
1 sin 2 x  π
= x− 2= .
2 2  4
0

dxdy  π π
4. I = ∫∫ tg x 2
, D = ( x, y ) ∈ R2 | 0 ≤ x ≤ , 0 ≤ y ≤  .
D cos 2 y  4 8
Rezolvare. Întrucât domeniul de integrare este un dreptunghi
şi funcţia este un produs se poate aplica formula (3). Avem
π π
 π4  8π dy  1 ln 2
I =  ∫ tg x dx  ∫ 2  = − ln cos x 4 ⋅ tg 2 y 8 = .
  cos 2 y  2 4
0 0
0 0

1111 Probleme de analiză matematică


216 15. Integrala dublă

Să se calculeze următoarele integrale duble pe intergrafic


x2
5. ∫∫ dxdy , unde D = {( x, y ) ∈ R 1 ≤ xy,0 < y ≤ x ≤ 2} .
D y2
1
Rezolvare. În acest caz avem a = 1 , b = 2 , ϕ1 ( x ) = ,
x
ϕ2 ( x ) = x (fig. 5) şi cu formula (4) obţinem
x
 x x2  2 x
2
1  9
dx = − ∫ x 2  − x  dx = ∫ ( x3 − x ) dx = .
2 2 2
I =∫  ∫ 1x y 2 
dy dx = − ∫
1
  1 y 1 1
x  1 4
x

y
y=x
2

1 D 1
y=
x
O 1 2 x

Fig. 5

{
6. I = ∫∫ y dxdy , D = ( x, y ) ∈ R 2 x 2 + y 2 ≤ 2, x 2 ≤ y .
D
}
Rezolvare. Domeniul de integrare este cel din fig. 6.
Abscisele celor două puncte de intersecţie dintre cerc şi parabolă se
obţin rezolvând sistemul
 x + y = 2  y = x
2 2 2

 ⇒  2 ⇒ x1 = −1 , x2 = 1 .
 y = x  x + x = 2
2 4

Domeniul D de integrare este un intergrafic în raport cu axa Oy şi


anume
{
D = ( x, y ) ∈ R 2 −1 ≤ x ≤ 1, x 2 ≤ y ≤ 2 − x 2 . }
1111 Probleme de analiză matematică
15. Integrala dublă 217

Avem ϕ1 ( x ) = x 2 , ϕ2 ( x ) = 2 − x 2 şi formula (4) ne dă


1  2− x2  1 1 2− x2
I = ∫ ∫ 2 y dy  dx = ∫ y 2 2
dx =
−1 2 −1
 x  x

1
1 1 1 x3 x5  22
= ∫ (2 − x 2 − x 4 )dx =  2x − −  = .
2 −1 2 3 5  −1 15

y
y = x2

x2 + y2 = 2

B(-1,0) O A(1,0) x
Fig. 6
7. I = ∫∫ xy dxdy , D = {( x, y ) ∈ R 2 | y 2 ≤ 2 x ≤ 8, xy ≥ 4} .
D

Rezolvare. Domeniul de integrare este cel din fig. 7. Abscisa


punctului de intersecţie dintre hiperbola echilateră xy = 4 şi parabola
y 2 = 2 x se obţine rezolvând sistemul
 4
 xy = 4 y = 16
 2 ⇒ x ⇒ 2 = 2x ⇒ x = 2 .
 y = 2x  y2 = 2x x

Se observă că domeniul de integrare este un intergrafic în
raport cu axa Oy şi anume
 4 
D = ( x, y ) ∈ R 2 | 2 ≤ x ≤ 4, ≤ y ≤ 2 x 
 x 
4
cu ϕ1 ( x ) = , ϕ2 ( x ) = 2 x . Formula (4) ne dă
x

1111 Probleme de analiză matematică


218 15. Integrala dublă

2x
4  2x  1 4 1 4  16 
I =∫ x  ∫ 4 y dy  dx = ∫ xy 2 4 dx = ∫ x  2 x − 2  dx =
2
 x  2 2 2 2  x 
x
1 4  2 16   x3  4 56
= ∫  2 x −  dx =  − 8ln x  = − 8ln 2.
2 2 x  3 2 3
y

y 2 = 2x
E(0, 2 2 )

C(0,2)
4
y=
x

O A(2,0) B(4,0) x
Fig. 7
8. I = ∫∫ (1 − y )dxdy unde D este domeniul din fig. 8
D

y2 = −x y

B(0,1)
(D)

A(-1,0) O x

Fig. 8

1111 Probleme de analiză matematică


15. Integrala dublă 219

Rezolvare. Se observă că D este intergrafic în raport cu


ambele axe, să-l privim ca intergrafic în raport cu axa Ox , adică
{
D = ( x, y ) ∈ R 2 0 ≤ y ≤ 1, − y 2 ≤ x ≤ 0 , }
cu ψ1 ( y ) = − y 2 , ψ 2 ( y ) = 0 şi formula (5) ne dă
1
I = ∫ (1 − y )  ∫ 2 dx  dy = ∫ (1 − y ) y 2dy =
1 0 1

0  − y  0 12
9. I = ∫∫ ( x − y )dxdy unde D este domeniul din fig. 9
D

y
C(0,1)
arc de elipsă
(D)

O A(1,0) B(2,0) x
Fig. 9
Rezolvare. Din figură rezultă că semiaxele elipsei sunt a = 2 ,
x2 y2
b = 1 şi deci ecuaţia este + − 1 = 0 ⇒ x = 2 1 − y 2 . Ecuaţia
4 1
dreptei AC este x + y − 1 = 0 ⇒ x = 1 − y . Se observă că D este
intergrafic în raport cu axa Ox şi avem

{
D = ( x, y ) ∈ R 2 0 ≤ y ≤ 1;1 − y ≤ x ≤ 2 1 − y 2 }
cu ψ1 ( y ) = 1 − y , ψ 2 ( y ) = 2 1 − y 2 . Formula (5) ne dă
1  2 1− y 2  1 x  2 1 − y2
2
I = ∫ ∫ ( x − y )dx  dy = ∫  − yx  dy =
0
 1− y  0
 2  1− y
1 3 7  2
= ∫  + 2 y − y 2 − 2 y 1 − y 2  dy = .

0 2 2  3

1111 Probleme de analiză matematică


220 15. Integrala dublă

10. I = ∫∫ xy dxdy , unde D este domeniul din fig. 10


D

y
C(0,1)
arc de cerc

(D)

O B(1,0) x

A(0,-1)
Fig. 10
Rezolvare. Se observă că raza cercului este 1 şi deci ecuaţia
lui este x 2 + y 2 = 1 ⇒ y = 1 − x 2 , iar dreapta AB are ecuaţia
x − y − 1 = 0 ⇒ y = x − 1 . Domeniul D este intergrafic în raport cu
axa Oy şi

{
D = ( x, y ) ∈ R 2 0 ≤ x ≤ 1; x − 1 ≤ y ≤ 1 − x 2 }
cu ϕ1 ( x ) = x − 1 , ϕ2 ( x ) = 1 − x 2 iar formula de calcul (4) ne dă
1  1− x 2  1 1 1 − x2
I = ∫ x ∫ y dy  dx = ∫ xy 2 dx =
0
 x −1  2 0 x −1
1 1 1
x (1 − x 2 − ( x − 1)2 ) dx = ∫ ( x 2 − x 3 ) dx = .
1
= ∫
2 0 0 12

1111 Probleme de analiză matematică


15. Integrala dublă 221

Să se calculeze următoarele integrale duble trecând în


coordonate polare
11. I = ∫∫ ( x 2 + y 2 )dxdy , unde D este sectorul de cerc din
D
fig. 11a.
y ρ
B
R
(D)
ρ M ( D(θ, ρ) )
α θ
O A(R,0) x O α θ
Fig. 11a Fig. 11b
Rezolvare. Trecerea la coordonatele polare ( θ, ρ) cu legăturile
x = ρ cos θ , y = ρ sin θ se face cu formula (6), obţinem
I = ∫∫ ρ3dρdθ ,
D ( θ ,ρ )

unde noul domeniu D( θ, ρ) este dreptunghiul din fig. 11b, adică


0 ≤ θ ≤ α
D( θ, ρ)  .
0 ≤ ρ ≤ R
În baza formulei (3), rezultă
α R R4
I = ∫ dθ ⋅ ∫ ρ d ρ = α ⋅
3
.
0 0 4
y
12. I = ∫∫ dxdy , D = {( x, y ) ∈ R2 | x2 + y2 ≤ 1, y ≥ 0} .
D
x +y
2 2

Rezolvare. Domeniul de integrare este semidiscul din


fig. 12a.
y

(D)
ρ M
θ
B(-1,0) O A(1,0) x
Fig. 12a

1111 Probleme de analiză matematică


222 15. Integrala dublă

 x = ρ cos θ
Trecem în coordonate polare  şi domeniul D se
 y = ρ sin θ
transformă în
D( θ, ρ) = {( θ, ρ ) ∈ [0,2π] × R | ρ2 ≤ 1, ρ sin θ ≥ 0}

ρ
1
( D( θ, ρ) )
O π θ
Fig. 12b
adică D( θ, ρ) = {( θ, ρ) ∈ [0,2π] × R 0 ≤ ρ ≤ 1,0 ≤ θ ≤ π} . Deci D( θ, ρ)
este un dreptunghi (fig. 12b). Noul domeniu D( θ, ρ) poate fi obţinut
şi din interpretarea geometrică a variabilelor θ şi ρ .
În baza formulei (6) integrala dată devine

( )( )
1
π 1 ρ2 π
I = ∫∫ ρ sin θ dθdρ = ∫ sin θdθ ∫ ρdθ = − cos θ 0 ⋅ = 1.
D ( θ,ρ ) 0 0 2 0

13. I = ∫∫ e x dxdy , D = {( x, y ) ∈ R 2 | x 2 + y 2 ≤ 1, x ≥ 0} .
2
+ y2
D

y
B(0,1)

ρ M
θ
O A(1,0) x

(D)

C(0,-1)
Fig. 13

1111 Probleme de analiză matematică


15. Integrala dublă 223

Rezolvare. Domeniul de integrare este semidiscul din fig. 13.


Prin trecere în coordonate polare obţinem
 π π 
D( θ, ρ) = ( θ, ρ ) ∈ [0,2π] × R | − ≤ θ ≤ , 0 ≤ ρ ≤ 1
 2 2 
şi cu formula (6) integrala devine

I = ∫∫
D ( θ,ρ )
2  π  1 2
 −2 
(0
1
2 )
2 1 π
ρ eρ dρdθ =  ∫ 2π dθ  ∫ ρ eρ dρ = π eρ = ( e − 1) .
0 2

14. I = ∫∫
D
dxdy
x + y +1
2 2
{ }
, D = ( x, y) ∈R2 | x2 + y2 ≤1, x 3 ≤ y, y ≥ 0

Rezolvare. Domeniul de integrare este porţiunea de disc din


fig. 14. Prin trecere în coordonate polare obţinem noul domeniu
 π 
D( θ, ρ) = ( θ, ρ) ∈ [0,2 π] × R ≤ θ ≤ π,0 ≤ ρ ≤ 1
 3 
şi în baza formulei (6) integrala devine
ρ  π  1 ρ 
I = ∫∫ dθ dρ =  ∫ π d θ   ∫ dρ  =
D ( θ,ρ )
ρ2 + 1  3   0 ρ2 + 1 
2
( )
1
π
= θ π ⋅ ρ2 + 1 = π 2 − 1 .
3 0 3
y

M
ρ π
3
(D) θ
B(-1,0) O A(1,0) x
Fig. 14

15. I = ∫∫
D
{
x 2 + y 2 dxdy , D = (x, y) ∈R2 2x ≤ x2 + y2 ≤ 4x, y ≥ 0 .}
Rezolvare. Avem
2 x ≤ x 2 + y 2 ⇒ x 2 + y 2 − 2 x ≥ 0 ⇒ ( x − 1) + y 2 ≥ 1
2

adică mulţimea punctelor exterioare discului de raza 1 şi centru (1,0) ,


iar

1111 Probleme de analiză matematică


224 15. Integrala dublă

x 2 + y 4 ≤ 4 x ⇒ x 2 + y 2 − 4 x ≤ 0 ⇒ ( x − 2)2 + y 2 ≤ 4 ,
adică interiorul discului de rază 2 şi centru (2,0) , având în vedere şi
condiţia y ≥ 0 , domeniul de integrabilitate este cel din fig. 15. Din
x 2 + y 2 ≤ 4 x rezultă x ≥ 0 . Prin trecere în coordonate polare
condiţiile care definesc domeniul D devin
2ρ cos θ ≤ ρ2 ≤ 4ρ cos θ , ρ sin θ ≥ 0 , ρ cos θ ≥ 0
şi deci
 π
0 ≤ θ ≤
D( θ, ρ)  2
 2cos θ ≤ ρ ≤ 4cos θ.

(D)

M
ρ
θ
O A(1,0) B(2,0) C(4,0) x
Fig. 15
Cu formula (6) integrala devine
π
4 cos θ
I = ∫∫ 2
ρ dρdθ = ∫  ∫ 2
ρ 2 dρ  dθ =
D ( θ,ρ ) 0 
 2 cos θ 
1 π2 3 4 cos θ 1 π2
3 ∫0 2 cos θ 3 ∫0
= ρ d θ = (64cos3 θ − 8cos3 θ)dθ =

56 π2 56 π2
= ∫ cos θ dθ = ∫ (1 − sin 2 θ)d(sin θ) =
3

3 0 3 0
π

56  sin 3 θ  2 112
=  sin θ −  = .
3 3 0 9

y
16. I = ∫∫ x arctg dxdy ,
D x
 1 
D = ( x, y ) ∈ R 2 1 ≤ x 2 + y 2 ≤ 9,0 < x ≤ y ≤ 3x  .
 3 

1111 Probleme de analiză matematică


15. Integrala dublă 225

Rezolvare. Domeniul D este cel din fig. 16 care prin trecere


în coordonate polare se transformă în dreptunghiul:
π π
 ≤θ≤
D( θ, ρ)  6 3
1 ≤ ρ ≤ 3
şi cu formula (6) integrala devine
sin θ
I = ∫∫ ρ2 cos θ arctg dθdρ =
D ( θ,ρ ) cos θ

= ∫∫
D ( θ,ρ ) ( 3
)  π 
ρ2 cos θdθdρ = ∫ ρ2dρ  ∫ π3 θ cos θ dθ  =
1
 6 
π
13  2 3 −1 
3
1
= ρ3 ( θ sin θ + cos θ) π3 =  1 − 3 + π .
3 1 6 3  6 
y
D(0,3)

(D) M

ρ
B(0,1) π
3
π
6
θ
O A(1,0) C(3,0) x
Fig. 16

Să se calculeze următoarele integrale duble prin trecere


în coordonate polare generalizate specifice elipsei
 x2 y2
x2
y 2
 + ≤1
17. I = ∫∫ 2
+ 2 dxdy , unde D  a 2 b2
D a b 0 ≤ y ≤ x

Rezolvare. Prin trecere în coordonate polare generalizate


specifice elipsei, domeniul D (fig. 17) devine

1111 Probleme de analiză matematică


226 15. Integrala dublă

0 ≤ ρ ≤ 1
ρ2 ≤ 1 
D( θ, ρ)  adică D( θ, ρ)  a
0 ≤ bρ sin θ ≤ aρ cos θ 0 ≤ θ ≤ arctg b
deci un dreptunghi şi cu formula (7) obţinem
a
arctg
b
1 ab a
I = ∫∫ ρabρ dρdθ = ab ∫ ρ2dρ ⋅ ∫ dθ = arctg .
D ( θ,ρ ) 0 3 b
0

y y=x
B
x2 y2
+ −1 = 0
a2 b2
(D)

O A(a,0) x
Fig. 17

x2 y2
18. I = ∫∫ xy 1 − 2 − 2 dxdy ,
D a b
x2 y2
D = {( x, y ) ∈ R 2 + ≤ 1, x ≥ 0, y ≥ 0}
a 2 b2
Rezolvare. Se observă că domeniul de integrare D este
subgraficul sfertului de elipsă din cadranul întâi (fig. 18).
y
B(b,0)

(D)

O A(a,0) x
Fig. 18
Trecem în coordonate polare generalizate specifice elipsei
 x = aρ cos θ

 y = bρ sin θ

1111 Probleme de analiză matematică


15. Integrala dublă 227

Noul domeniu de integrare devine dreptunghiul


 π
0 ≤ θ ≤
D( θ, ρ)  2
0 ≤ ρ ≤ 1
şi integrala se transformă cu formula (7) adică
I = a 2b2 ∫∫ ρ3 sin θ cos θ 1 − ρ2 dρdθ =
D ( θ,ρ )

=
a 2b2  π2
2 

 ∫0 sin 2θ dθ 

(∫ ρ
0
1
3
)
1 − ρ 2 dρ =

π
a 2b2 1 a 2b2 1
=− cos 2θ 2 ∫ ρ3 1 − ρ2 dρ = ∫ρ
3
1 − ρ 2 dρ
4 0 2 0
0
în care facem schimbarea 1 − ρ2 = t 2 ⇒ ρdρ = −tdt şi integrala devine
1
a 2b2 0 a 2b2  t 5 t 3  a 2b2
I =− ∫ (1 − t )t dt = −  −  =
2
.
2 1 2  5 3 0 15

dxdy
19. I = ∫∫ ,
D
y2
3− x −2

9
 y2 
D =  ( x, y ) ∈ R 2 x 2 + ≤ 1;0 ≤ 3 x ≤ y ≤ 3 3 x 
 9 
Rezolvare. Domeniul D este porţiunea din interiorul elipsei
din fig. 19.
Prin trecerea în coordonate generalizate specifice elipsei
x = ρ cos θ , y = 3ρ sin θ domeniul D devine
0 ≤ ρ ≤ 1
D( θ, ρ) 
 3ρ cos θ ≤ 3ρ sin θ ≤ 3 3ρ cos θ
adică
0 ≤ ρ ≤ 1 0 ≤ ρ ≤ 1
 
D( θ, ρ)  1 = π π
 3 ≤ tg θ ≤ 3  6 ≤ θ ≤ 3

şi întrucât dxdy = 3ρ dρdθ , integrala se transformă cu formula (7) în

1111 Probleme de analiză matematică


228 15. Integrala dublă

π
3ρ 1 ρ
I = ∫∫ dρdθ = 3∫ π3 dθ∫ dρ =
D ( θ,ρ )
3−ρ 2
6
0
3 − ρ2
π 1
π
= 3θ ⋅ ( − 3 − ρ2 ) =
3
π ( 3 − 2 ).
6
0 2
y
y = 3 3x
B(3,0)

y = 3x

(D)

A(1,0)
O x
Fig. 19
Aplicaţii ale integralei duble
20. Să se calculeze aria domeniului mărginit de curbele
y2 = 4 x , x2 + y2 − 2 x = 0 , x = 2 , y ≥ 0 .
Rezolvare. Din condiţiile problemei rezultă domeniul D din
fig. 20.
Aria domeniului D este dată de formula (8)
A( D ) = ∫∫ dxdy .
D
Domeniul D este un intergrafic în raport cu axa Oy şi anume
D= {( x, y ) ∈ R 2
| 0 ≤ x ≤ 2, 2 x − x2 ≤ y ≤ 2 x . }
Integrala devine

A ( D ) = ∫  ∫
2 2 x

0  2 x− x 2
dy  dx = 2 y 2 x

 ∫0
2 x − x2 0
2
dx = ∫ 2 x − 2 x − x 2 dx = ( )
1
2 2 8 2 2
= 2∫ x 2 dx − ∫ 2 x − x 2 dx = − ∫ 2 x − x 2 dx.
0 0 3 0

1111 Probleme de analiză matematică


15. Integrala dublă 229

Avem
2 2
I1 = ∫ 2 x − x 2 dx = ∫ 1 − ( x − 1)2 dx .
0 0
Facem schimbarea de variabilă x − 1 = cos t ⇒ dx = − sin t dt , pentru
x = 0 ⇒ t = π , pentru x = 2 ⇒ t = 0 şi obţinem
π π π
I1 = ∫ 1 − cos2 t sin t dt = ∫ sin 2 t dt = .
0 0 2
y
y2 = 4x

(D)

O A(1,0) B(2,0) x
Fig. 20
Deci
8 2 π
A( D ) = − .
3 2
21. Folosind integrala dublă să se calculeze aria domeniului
mărginit de o elipsă.
x2 y2
Rezolvare. Fie elipsa de ecuaţie + − 1 = 0 din fig. 21.
a 2 b2
Trecem în coordonate polare generalizate specifice elipsei
x = aρ cos θ , y = bρ sin θ şi noul domeniu devine
0 ≤ θ ≤ 2π
E ( θ, ρ) 
0 ≤ ρ ≤ 1
iar formula ariei
A( E ) = ∫∫ dxdy
E
se transformă astfel

1111 Probleme de analiză matematică


230 15. Integrala dublă

1
2π 1 ρ2
A( E ) = ∫∫ abρ dρdθ = ab ∫ dθ∫ ρdρ = 2πab .
E 0 0 2 0
y
B(0,b)

(E)

A′(-a,0) O A(a,0) x

B′(0,-b)
Fig. 21
Deci aria domeniului mărginit de elipsa de semiaxe a şi b este
A( E ) = πab .
În particular aria discului de rază R este πR 2 .
22. Folosind integrala dublă să se calculeze volumul
domeniului
 y2 y2 
Ω = ( x, y , z ) ∈ R 3 | x 2 + ≥ z2 , x2 + ≤ 1, z ≥ 0  .
 4 4 
Rezolvare. Ţinând cont de interpretarea geometrică a
condiţiilor date rezultă că Ω este domeniul din fig. 22, adică
y2
mulţimea punctelor ( x, y, z ) ∈ R exterioare conului x +
3 2
= z2 ,
4
2
y
interioare cilindrului x 2 + = 1 situate deasupra planului xOy .
4
y2
Ecuaţia explicită a ,,capacului’’, adică a conului este z = x + şi 2

4
în baza formulei (9) obţinem
y2
V ( Ω ) = ∫∫ x2 + dxdy
D 4
unde
 y2 
D = prxOy Ω = ( x, y ) ∈ R x +
2 2
≤ 1 .
 4 

1111 Probleme de analiză matematică


15. Integrala dublă 231

Pentru calculul integralei trecem în coordonate polare


generalizate specifice elipsei, adică
x = ρ cos θ , y = 2ρ sin θ
şi noul domeniu devine
0 ≤ θ ≤ 2π
D( θ, ρ)  .
0 ≤ ρ ≤ 1
z

C(0,2,1)

(Ω)

(D) O y
B(0,2,0)
A(1,0,0)
x

Fig. 22
Obţinem
2π 1 4π
V (Ω ) = 2 ∫∫ ρ2dρdθ = 2 ∫ dθ∫ ρ2dρ = .
D ( θ,ρ ) 0 0 3
23. Să se calculeze coordonatele centrului de greutate pentru
placa omogenă
D = {( x, y ) ∈ R 2 | x ≤ x 2 + y 2 ≤ 2 x, y ≥ 0} .

Rezolvare. Se observă că domeniul D este cel din fig. 23.


y

(D)

O 1 B(1,0) C(2,0) x
A( ,0)
2
Fig. 23

1111 Probleme de analiză matematică


232 15. Integrala dublă

Dacă centrul de greutate este G ( xG , yG ) atunci în baza


formulelor (10) avem
∫∫ x dxdy , y = ∫∫D y dxdy .
xG = D
∫∫ dxdy ∫∫ dxdy
G

D D

Întrucât
1 π  3π
∫∫
dxdy = A( D ) rezultă A( D ) =  π −  =
D 2 4 8
.

Pentru calculul celorlalte două integrale trecem în coordonate


polare x = ρ cos θ , y = ρ sin θ şi noul domeniu devine
 π
0 ≤ θ ≤
D( θ, ρ)  2 .
 cos θ ≤ ρ ≤ 2cos θ
Avem

(∫ )
π
2 cos θ
I1 = ∫∫ x dxdy = ∫∫ ρ2 cos θ dρdθ = ∫ 2 cos θ ρ 2 dρ dθ =
D D ( θ,ρ ) 0 cos θ

1 π2 3 2 cos θ 7 π2 7 π2
= ∫ cos θρ cos θ dθ = ∫ cos θ dθ =4
∫ (1 + cos 2θ)2 dθ =
3 0 3 0 3⋅ 4 0

π
7  π  7 π 1 π 
= ( θ + sin 2θ) 02 + ∫ 2 cos2 2θ dθ =  + ∫ 2 (1 + cos 4θ)dθ  =
12  0
 12  2 2
0


=
16

(∫ )
π
2 cos θ
I 2 = ∫∫ x dxdy = ∫∫ ρ sin θ dρdθ = ∫ sin θ
2 2
ρ 2 dθ =
D D ( θ,ρ ) 0 cos θ

7 π2 7 π
7
= ∫ θ θ θ = − θ 2 =
3 4
sin cos d cos .
3 0 3⋅ 4 0 12

Deci
7π 8 7 7 8 14
xG = ⋅ = , yG = ⋅ = .
16 3π 6 12 3π 9π
24. Să se calculeze momentele de inerţie în raport cu axele de
coordonate pentru placa omogenă de densitate 1
D = {( x, y ) ∈ R 2 x + y ≥ 1, x ≤ 1, y ≤ 1} .

1111 Probleme de analiză matematică


15. Integrala dublă 233

Rezolvare. Momentele de inerţie cerute au formulele


I Ox = ∫∫ y 2dxdy , I Oy = ∫∫ x 2dxdy
D D
unde D este triunghiul din fig. 24, adică un intergrafic în raport cu
Oy şi anume
D = {( x, y ) ∈ R 2 | 0 ≤ x ≤ 1, 1 − x < y ≤ 1} .

y
B(0,1) C(1,1)
(D)

O A(1,0) x
Fig. 24
Avem
1 1 1 1 1 1
I Ox = ∫  ∫ y 2dy  dx = ∫ y 3
1 1
dx = ∫ 1 − (1 − x )  dx =
3
0 1− x 
 3 0 1− x 3 0 4
1
I Oy = ∫ x 2  ∫ dy  dx = ∫ x 3dx = .
1 1 1

0  1− x  0 4
25. Să se calculeze momentul de inerţie polar pentru placa
omogenă de densitate 1
D = {( x, y ) ∈ R 2 | x 2 ≤ y, x ≥ y 2 } .

Rezolvare. Formula momentului de inerţie polar este


I 0 = ∫∫ ( x 2 + y 2 ) dxdy
D
unde D este intergraficul din fig. 25, adică
{
D = ( x, y ) ∈ R 2 | 0 ≤ x ≤ 1, x 2 ≤ y ≤ x . }
Deci
1 y3  x
I 0 = ∫  ∫ 2 ( x 2 + y 2 ) dy  dx = ∫  x 2 y +  2 dx =
1 x

0 x  3x
0

1 x x x6  6
= ∫  x2 x + − x 4 −  dx = .
0
 3 3 35

1111 Probleme de analiză matematică


234 15. Integrala dublă

y
B(0,1) C(1,1)

x = y2
(D)

y = x2

O A(1,0) x
Fig. 25

15.3. Probleme propuse spre rezolvare


Să se calculeze următoarele integrale duble pe dreptunghi
 x
D
 y
{
26. ∫∫  x 2 y +  dxdy , D = ( x, y ) ∈ R 2 0 ≤ x ≤ 1;1 ≤ y ≤ 2 . }
27. ∫∫ ( x 2 + y 2 )dxdy , D = {( x, y ) ∈ R 2 −1 ≤ x ≤ 1;1 ≤ y ≤ 3} .
D
dxdy
28. ∫∫ , D = {( x, y ) ∈ R 2 3 ≤ x ≤ 4;1 ≤ y ≤ 2} .
D ( x + y )2

y  1 1 
29. ∫∫ dxdy , D = ( x, y) ∈R 2 − ≤ x ≤ ,0 ≤ y ≤ 3 .
D
1 − x2  2 2 
30. ∫∫ ( x 2 + y 2 )dxdy , D = {( x, y ) ∈ R 2 0 ≤ x ≤ 1;1 ≤ y ≤ x} .
D

Să se calculeze următoarele integrale pe intergrafic


, D = {( x, y ) ∈ R 2 x ≥ 1, y ≥ 1, x + y ≤ 3} .
dxdy
31. ∫∫
D ( x + y )3

32. ∫∫ D
{
( xy + x + y )dxdy , D = ( x, y ) ∈ R 2 x 2 ≤ y , y 2 ≤ x .}
33. ∫∫
D
{
xy dxdy , D = ( x, y ) ∈ R 2 1 ≤ x ≤ 2, x ≤ y ≤ x 3 . }
x  x 
34. ∫∫ D x + y
2 2
dxdy , D = ( x, y) ∈ R2 1 ≤ x ≤ 3, ≤ y ≤ x .
 3 

1111 Probleme de analiză matematică


15. Integrala dublă 235

∫∫ ( x + y ) dxdy , D = {( x, y ) ∈ R y ≤ x, x + y ≤ 2, y ≥ 0} .
2
35.
D

36. ∫∫ (1 + y ) dxdy , D = {( x, y ) ∈ R y ≤ x ≤ y} . 2 2
D

37. ∫∫ x dxdy , D = {( x, y ) ∈ R y − x ≤ 2; x ≤ y} . 2 2
D

38. ∫∫ xy dxdy , D = {( x, y) ∈R x + y ≤ 2, x ≤ y , x ≥ − y ; y ≥ 0} .
2 2 2 2 2
D

39. ∫∫ D
dxdy
x +4 y + 4
2
, D= {( x, y ) ∈ R 2
y ≤ x; − x ≤ y ; x ≤ 1 . }
Trecând la coordonate polare, să se calculeze următoarele
integralele duble
40. ∫∫ (1 − x 2 − y 2 ) dxdy ,
D

D= {( x, y ) ∈ R 2
x 2 + y 2 ≤ 1; x ≥ 0; y ≥ 0 . }
41. ∫∫ D
{
x 2 + y 2 dxdy , D = ( x, y ) ∈ R 2 1 ≤ x 2 + y 2 ≤ 4; y ≥ 0 . }
, D = {( x, y ) ∈ R }
dxdy
∫∫ x2 + y2 ≤ a2 , x ≥ 0 .
2
42.
1+ x + y
D 2 2

y
43. ∫∫ arctg dxdy ,
D x
 x 
D = ( x, y ) ∈ R 2 1 ≤ x 2 + y 2 ≤ 9, ≤ y ≤ x 3 .
 3 
ln( x + y )
2 2
44. ∫∫
D x2 + y 2
{
dxdy , D = ( x, y ) ∈ R 2 1 ≤ x 2 + y 2 ≤ e 2 . }
∫∫ e dxdy , D = {( x, y ) ∈ R x + y ≤ 1} .
− ( x2 + y2 ) 2 2 2
45.
D

46. ∫∫ sin x + y dxdy , D = {( x, y) ∈ R π ≤ x + y ≤ 4π } .


2 2 2 2 2 2 2
D

47. ∫∫ 1 − x − y dxdy , D = {( x, y ) ∈ R x + y ≤ x}
2 2 2 2 2
D

48. ∫∫ x( x +y )dxdy , D = {( x, y ) ∈ R x + y − 2 y ≤ 0, x ≥ 0} .
2 2 2 2 2
D

49. ∫∫ ( x + y ) dxdy ,
2 2
D

D= {( x, y ) ∈ R 2
x 2 + y 2 ≤ a 2 , y ≥ 0, x ≥ − y 3 . }

1111 Probleme de analiză matematică


236 15. Integrala dublă

y
50. ∫∫ D
x2 + y2
dxdy ,

 y2 
D =  ( x, y ) ∈ R 2 x 2 + ≤ 1, x 2 + y 2 ≥ 1, y ≥ 0  .
 4 
2
y
{
51. ∫∫ 2 dxdy , D = ( x, y ) ∈ R 2 1 ≤ x 2 + y 2 ≤ 2 x .
D x
}
dxdy
52. ∫∫ ,
( x 2 + y 2 + 5)
D 2

D= {( x, y ) ∈ R 2
4 ≤ x 2 + y 2 ≤ 16, y ≥ x, y ≤ x 3, y ≥ 0 . }
53. ∫∫ D
xy dxdy , D = {( x, y ) ∈ R 2
}
y ≤ x 2 + y 2 ≤ 2 y, x ≥ 0 .

Trecând la coordonate polare generalizate specifice elipsei, să


se calculeze următoarele integrale duble
dxdy  x2 y2 
54. ∫∫ , D =  ( x, y ) ∈ R 1 ≤ 2 + 2 ≤ 4  .
2
D
x 2
y 2
 a b 
5− 2 − 2
a b
 y2 
55. ∫∫ ( x + 2 y ) dxdy , D = ( x, y ) ∈ R 2 x 2 + ≤ 1 .
D
 4 
 x2 y2 
56. ∫∫D  4 + 9  dxdy ,
sin

 x2 y2 
D =  ( x, y ) ∈ R 1 ≤
2
+ ≤ 4,0 ≤ 2 y ≤ 3x  .
 4 9 
x 2
y 
2
 x 2
y2 
57. ∫∫  2 + 2  dxdy , D = ( x, y ) ∈ R2 | 2 + 2 ≤ 1, y ≥ 0 .
D a
 b   a b 
x2 y2
58. ∫∫ D
xy 1 − −
a 2 b2
dxdy ,

 x2 y 2 
D = ( x, y ) ∈ R 2 | 2 + 2 ≤ 1, x ≥ 0  .
 a b 
x  x2 y2 b 3 y b 
59. ∫∫ dxdy , D = ( x, y) ∈R2 |1 ≤ 2 + 2 ≤ 9, − ≤ ≤ .
y  a b a x a 
D

1111 Probleme de analiză matematică


15. Integrala dublă 237

Aplicaţii ale integralei duble


60. Să se calculeze aria domeniului limitat de parabola
y = 2 x şi dreapta y = x .
2

61. Să se calculeze aria domeniului limitat de parabola


y = 4 x şi dreapta x + y = 3 .
2

62. Să se calculeze aria domeniului limitat de curbele


π
y = sin x , y = cos x pentru 0 ≤ x ≤ .
4
63. Să se calculeze aria domeniului mărginit de curbele
y = 4 x , x 2 + y 2 − 2 x = 0 , x = 2 pentru y ≥ 0 .
2

Să se calculeze ariile următoarelor domenii plane


{
64. D = ( x, y ) ∈ R 2 x 2 ≤ y ≤ x }
 2 x
2

65. D = ( x, y ) ∈ R + y 2 ≤ 1;1 ≤ x ≤ 2 
 4 
66. D = {( x, y ) ∈ R 2
x 2 + y 2 ≤ 2, x 2 ≤ y }
67. D = {( x, y ) ∈ R 2
x 2 − y 2 ≥ 1;1 ≤ x ≤ 2 }
Să se calculeze cu integrala dublă volumele corpurilor
{
68. Ω = ( x, y , z ) ∈ R 3 x 2 + y 2 ≤ z , 0 ≤ z ≤ 4 }
69. Ω = {( x, y , z ) ∈ R 3
x 2 + y 2 ≤ 1, x + y + z ≤ 3, z ≥ 0 }
 R2 
70. Ω = ( x, y, z ) ∈ R x + y + z ≤ R , x + y ≤ , z ≥ 0
3 2 2 2 2 2 2

 4 
{
71. Ω = ( x, y, z ) ∈ R 3 x 2 + y 2 + z 2 ≤ a 2 , x 2 + y 2 − ax ≤ 0, z ≥ 0 }
72. Ω = {( x, y, z ) ∈ R 3
x 2 + y 2 ≤ 2 x, x 2 + y 2 ≤ z 2 , z ≥ 0 }
73. Ω = {( x, y, z ) ∈ R 3
y 2 + z 2 ≤ x , y ≥ x, z ≥ 0 }
74. Ω = {( x, y , z ) ∈ R 3
x 2 + y 2 ≥ z , x 2 + y 2 ≤ 2 x, z ≥ 0}
Să se calculeze coordonatele centrului de greutate pentru
plăcile omogene
 y2 
75. D = ( x, y ) ∈ R 2 x 2 + ≤ 1, − y ≤ x ≤ y , y ≥ 0 
 3 

1111 Probleme de analiză matematică


238 15. Integrala dublă

 x2 y2 
76. D = ( x, y ) ∈ R 2 2 + 2 ≤ 1, x ≥ 0, y ≥ 0 
 a b 
77. D = {( x, y ) ∈ R 2
y 2 ≤ 4 x, 2 x ≤ y }
78. D = {( x, y ) ∈ R 2
}
x 2 + y 2 ≤ 2, x 2 ≤ y
79. D = {( x, y ) ∈ R 2
x2 + y2 ≤ a , y ≥ 0}
2

Să se calculeze momentele de inerţie faţă de axele de


coordonate şi momentul de inerţie polar pentru următoarele plăci
plane omogene de densitate 1
{
80. D = ( x, y ) ∈ R 2 y 2 ≤ x, x 2 ≤ y }
81. D = {( x, y ) ∈ R 2
0 ≤ x ≤ a,0 ≤ y ≤ b }
82. D = {( x, y ) ∈ R 2
y2 + x2 ≤ y }
 x2 y2 
83. D = ( x, y ) ∈ R 2 2 + 2 ≤ 1
 a b 
84. D = {( x, y ) ∈ R 2
( x − a ) 2 + y 2 ≤ 2a 2 }

15.4. Răspunsuri la problemele propuse


1 23 1
26. (1 + ln 2 ) 32. 39.
2 60 2
56 15 π
27. 33. 40.
3 4 8
25 π( 3 − 1) 7π
28. ln 34. 41.
24 12 3
9π 4 42. π( 1 + a 2 − 1)
29. 35.
4 3 π2
1 1 43.
30. 36. 6
3 4 44. 2π
1 9
31. 37. e− 1
36 45. π
4 e
38. 0 46. −6π

1111 Probleme de analiză matematică


15. Integrala dublă 239

π πab π 1
47. 57. 66. +
3 4 2 3
48.
16
15
58. 2
a 2b 2
15
(
67. 2 3 − ln 2 + 3 )
5πa 4 68. 8π
49. 2 2
59. 4a ln 69. 3π
24 3
4π 2 3
50. −1 2 70. πR 3  − 
3 3 60. 3 4 
3
3 3 64 πa 3
51. π − 61. 71.
2 3 3
π 62. 2 −1 32
52. 72.
378 8 2 π 9
5 63. − π
53. 3 2 73.
8 1 64
54. 2πab 64. 3
6 74. π
55. 0 2
3 2π
3π 65. −
56. ( cos1 − cos 4 ) 2 3
4
3
75. xG = 0 , yG =
π
4a 4b
76. xG = , yG =
3π 3π
2
77. xG = , yG = 1
5
44
78. xG = 0 , yG =
5(2 + 3π)
4a
79. xG = 0 , yG =

3 6
80. I Ox = I Oy = , IO =
35 35
ab 3
ab3
ab( a 2 + b2 )
81. I Ox = , I Oy = , IO =
3 3 3
5π π 3π
82. I Ox = , I Oy = , IO =
64 64 32

1111 Probleme de analiză matematică


240 15. Integrala dublă

πab3 πa 3b πab 2
83. I Ox = , I Oy = , IO = (a + b2 )
4 4 4
3πa 4
84. I Ox = πa 4 , I Oy = 3πa 4 , I O =
2

1111 Probleme de analiză matematică


16. INTEGRALA TRIPLĂ

16.1. Noţiuni de teorie


1) Integrala triplă pe un paralelipiped
Fie f : Ω = [ a1 , b1 ] × [ a2 , b2 ] × [ a3 , b3 ] → R continuă. Are loc
formula de calcul

∫∫∫ f ( x, y, z )dxdydz = ∫ ∫  ∫ f ( x, y , z )dz  dy dx . (1)


[ a1 ,b1 ]×[ a2 ,b2 ]×[ a3 ,b3 ]
b1

a1
b2

a2 
b3

 a3  { }
Dacă f ( x, y , z ) = f1 ( x ) f 2 ( y ) f 3 ( z ) atunci formula devine

∫∫∫
[ a1 ,b1 ]×[ a2 ,b2 ]×[ a3 ,b3 ]
f1 ( x ) f 2 ( y ) f 3 ( z )dxdydz =
(2)
= (∫ b1

a1
f1 ( x )dx )( ∫ b2

a2
f 2 ( y )dy )(∫ b3

a3 )
f 3 ( z )dz .

2) Integrala triplă pe un domeniu Ω oarecare


Fie Ω ⊂ R 3 un domeniu conex şi compact limitat de
suprafeţele
( S1 ) : z = ϕ1 ( x, y ) , ( S2 ) : z = ϕ2 ( x, y ) , ( x, y ) ∈ D = prxOy Ω
ca în fig. 1, adică un intergrafic în raport cu axa Oz
Ω = {( x, y, z ) ∈ R 3 | ( x, y ) ∈ D, ϕ1 ( x, y ) ≤ z ≤ ϕ2 ( x, y )} .

(S2)

z
(Ω)

(S1)

O
y
(D)
x
Fig. 1

1111 Probleme de analiză matematică


242 16. Integrala triplă

Dacă f : Ω → R este continuă, atunci are loc formula de


calcul
 ϕ2 ( x , y ) 
∫∫∫ f ( x, y, z )dxdydz = ∫∫  ∫ f ( x, y , z ) dz  dxdy . (3)
Ω D
 ϕ1 ( x , y ) 

3) Proprietăţile integralei triple sunt similare cu cele ale


integralei duble.

4) Trecerea în coordonate sferice


Coordonatele sferice sunt θ , ϕ , ρ (fig. 2) iar relaţiile dintre
ele si coordonatele carteziene x , y , z sunt
 x = ρ sin ϕ cos θ 0 ≤ θ ≤ 2π
 
 y = ρ sin ϕ sin θ , unde 0 ≤ ϕ ≤ π .
 z = ρ cos ϕ 0 ≤ ρ
 
z
(0,0,z)

(x,y,z)
ρ
ϕ

O (0,y,0)
θ y
x
(x,0,0) (x,y,0)
Fig. 2
Dacă f : Ω → R este continuă, atunci

∫∫∫ f ( x, y, z ) dxdydz =

(4)
= ∫∫∫ f (ρ sin ϕ cos θ, ρ sin ϕ sin θ, ρ cos ϕ ) ρ2 sin ϕ dθdϕdρ
Ω ( θ,ϕ ,ρ )

unde Ω( θ, ϕ, ρ) este domeniul de variaţie pentru coordonatele sferice.

1111 Probleme de analiză matematică


16. Integrala triplă 243

5) Trecerea în coordonate sferice generalizate


specifice elipsoidului
Schimbarea de variabile
 x = aρ sin ϕ cos θ 0 ≤ θ ≤ 2π
 
 y = bρ sin ϕ sin θ , unde 0 ≤ ϕ ≤ π , a, b, c ∈ R +
*

 z = cρ cos ϕ 0 ≤ ρ
 
transformă domeniul elipsoidal
x2 y2 z 2
Ω: 2 + 2 + 2 ≤1
a b c
în bila închisă caracterizată de ρ ≤ 1 .
Dacă f : Ω → R este continuă, atunci

∫∫∫ f ( x, y, z ) dxdydz =

(5)
= abc ∫∫∫ f ( aρ sin ϕ cos θ, bρ sin ϕ sin θ, cρ cos ϕ ) ρ2 sin ϕ dθdϕdρ.
Ω ( θ,ϕ ,ρ )

6) Aplicaţii ale integralei triple


a) Volumul unui domeniu Ω ⊂ R 3 este
V (Ω ) = ∫∫∫ dxdydz . (6)

b) Masa unui corp de densitate µ , care ocupă domeniul
Ω ⊂ R , este dată de formula
3

M (Ω ) = ∫∫∫ µ( x, y , z )dxdydz . (7)



c) Coordonatele centrului de greutate şi momentele de inerţie
au formule similare cu cele de la integrala dublă.

1111 Probleme de analiză matematică


244 16. Integrala triplă

16.2. Probleme rezolvate


Să se calculeze următoarele integrale triple
1. I = ∫∫∫ ( x + 2 x 2 yz + yz 2 + 1) dxdydz , Ω = [0,2] × [0,3] × [0,1]

Rezolvare. Domeniul de integrare fiind un paralelipiped,


aplicăm formula (1). Avem

0{ 
0  0
1

 }
I = ∫ ∫  ∫ ( x + 2 x 2 yz + yz 2 + 1) dz  dy dx =
2 3

2  3 z2 z3 1 
= ∫  ∫  xz + 2 x 2 y + y + z  dy  dx =
0
 
0 2 3 0 
2  3 y   2 y 3
2
1
= ∫  ∫  x + x 2 y + + 1 dy  dx = ∫ ( x + 1) y +  + x 2   dx =
0
 0 3   0
 3  2 0
2 91  2 9 9
= ∫ 3 ( x + 1) +  + x 2   dx = ∫  x 2 + 3x +  dx = 27.
0
 23  
0 2 2

2. I = ∫∫∫ ( x + y + z ) dxdydz , Ω : x + y + z ≤ 1, x ≥ 0, y ≥ 0, z ≥ 0 .

z
C(0,0,1)

(Ω)
O
(D) B(0,1,0) y

x A(1,0,0)
Fig. 3
Rezolvare. Domeniul de integrare este tetraedrul OABC din
fig. 3, adică intergraficul
Ω = {( x, y, z ) ∈ R 3 | ( x, y ) ∈ D, 0 ≤ z ≤ 1 − x − y}
unde
D = prxOy Ω = {( x, y ) ∈ R 2 | 0 ≤ x ≤ 1,0 ≤ y ≤ 1 − x} .

1111 Probleme de analiză matematică


16. Integrala triplă 245

Aplicăm formula (3). Avem


1− x − y  z2  1 − x − y
I = ∫∫  ∫ ( x + y + z )dz  dxdy = ∫∫ ( x + y ) z +  dx dy =
D 0  D
 20
 1 2
= ∫∫ ( x + y )(1 − x − y ) + (1 − x − y )  dxdy =
D
 2 
1
= ∫∫ 1 − ( x + y )  dxdy =
2

2 D 
1 1  1− x 1
= ∫ ∫
2 0  0
(1 − x 2 − y 2 − 2 xy ) dy  dx = .
 8
3. I = ∫∫∫ z dxdydz , Ω : x 2 + y 2 + z 2 ≤ a 2 ; x 2 + y 2 ≤ z 2 ; z ≥ 0 .

Rezolvare. Domeniul Ω este cel din fig. 4. Fie D = prxOy Ω şi


curba
 x + y + z = a
2 2 2 2

(Γ)  2 2 2
 x + y = z , z > 0
z
(S2)
(Γ)
(Ω)

(S1)
(D)
O y
(Γ0)
x

Fig. 4
Ecuaţia curbei Γ0 = prxOy Γ se obţine eliminându-l pe z între
ecuaţiile curbei Γ . Avem
2

( Γ0 ) : x + y =  
2 a2

 2
deci

1111 Probleme de analiză matematică


246 16. Integrala triplă

( D ) : x 2 + y 2 ≤ 
a 

 2
şi
( S1 ) z = x 2 + y 2 = ϕ1 ( x, y ) ,
( S2 ) z = a 2 − x 2 − y 2 = ϕ2 ( x, y ) .
Aplicând formula (3) obţinem
 a2 − x2 − y 2  1
I = ∫∫  ∫ z dz  dxdy = ∫∫  a 2 − 2 ( x 2 + y 2 ) dxdy
D
 x2 + y 2  2 D
 
şi trecând la coordonate polare x = ρ cos θ , y = ρ sin θ , rezultă
a
2 2π
1 1
I = ∫∫ a − 2ρ  ρ dρdθ = ∫ d θ ∫ ( a 2ρ − 2ρ3 ) dρ =
2 2

2 D ( θ ,ρ ) 20 0
a
 a 2ρ 2 ρ4  2 a4
= π −  =π .
 2 2 0 8

4. I = ∫∫∫ z dxdydz , Ω : x 2 + y 2 + z 2 ≤ 4, 1 ≤ z ≤ 2 .

Rezolvare. Domeniul de integrare este interiorul calotei


sferice ABC din fig. 5.
z
C

A B
(Ω)

O (D) y

x
Fig. 5
Avem
D = prxOy Ω = {( x, y ) ∈ R 2 | x 2 + y 2 ≤ 3} .

1111 Probleme de analiză matematică


16. Integrala triplă 247

Ω este un intergrafic în raport cu axa Oz , adică


{
Ω = ( x, y , z ) ∈ R 2 | ( x, y ) ∈ D, 1 ≤ z ≤ 4 − x 2 − y 2 . }
Integrala se calculează cu formula (4). Avem
 4− x2 − y2  1 4 − x2 − y2
I = ∫∫  ∫ zdz  dxdy = ∫∫ z 2 dxdy =
D
 1  2 D 1
1
=
2 ∫∫D
(3 − x 2 − y 2 ) dxdy.
Trecem în coordonate polare x = ρ cos θ , y = ρ sin θ şi
obţinem
1 1 2π 9π
( 3 − ρ2 ) ρ dρdθ = ∫ dθ∫ (3ρ − ρ3 )dρ =
3
I= ∫∫
2 D ( θ,ρ ) 2 0 0 4
.

5. I = ∫∫∫

(x 2
+ y 2 ) dxdydz , Ω : x 2 + y 2 ≤ z ≤ 1 .

Rezolvare. Ecuaţia z = x 2 + y 2 reprezintă un paraboloid de


rotaţie, domeniul Ω se află în interiorul acestui paraboloid cuprins
între vârf şi planul z = 1 .
z

(Ω)

O (D) y
x
Fig. 6
Domeniul este intergraficul din fig. 6, adică
Ω = {( x, y , z ) ∈ R 3 | ( x, y ) ∈ D, x 2 + y 2 ≤ z ≤ 1}
unde D = {( x, y ) ∈ R 2 | x 2 + y 2 ≤ 1} .

1111 Probleme de analiză matematică


248 16. Integrala triplă

Cu formula (3) obţinem


1
I = ∫∫  ∫ 2 2 ( x 2 + y 2 ) dz  dxdy = ∫∫ ( x 2 + y 2 ) z 2
1
dx d y =
D
 x +y  D x + y2
= ∫∫
D
(x 2
+ y 2 )(1 − x 2 − y 2 ) dxdy
şi trecând în coordonate polare avem
π
ρ2 (1 − ρ2 ) ρ dρdθ = ∫ dθ∫ ( ρ3 − ρ5 ) dρ =
2π 1
I = ∫∫ .
D ( θ ,ρ ) 0 0 6
6. Trecând în coordonate sferice, să se calculeze integrala
I = ∫∫∫ ( x 2 + y 2 + z 2 ) dxdydz , Ω : x 2 + y 2 + z 2 ≤ 1, z ≥ 0 .

Rezolvare. Domeniul Ω este cel din fig. 7. Întrucât funcţia de


integrat şi domeniul de integrare conţin combinaţia x 2 + y 2 + z 2 se
recomandă trecerea în coordonate sferice
 x = ρ sin ϕ cos θ

 y = ρ sin ϕ sin θ
 z = ρ cos ϕ

z

(Ω)

O
(D) y
x
Fig. 7
Avem x 2 + y 2 + z 2 = ρ2 şi din semnificaţia geometrică a
noilor parametri θ , ϕ , ρ rezultă noul domeniu
0 ≤ θ ≤ 2π
 π
Ω( θ, ϕ, ρ)  0 ≤ ϕ ≤ .
 2
 0 ≤ ρ ≤ 1

1111 Probleme de analiză matematică


16. Integrala triplă 249

Cu formula (4) obţinem


π
2π 1
I = ∫∫∫ ρ4 sin ϕ dθdϕdρ = ∫ dθ∫ 2 sin ϕ dϕ ∫ ρ4dρ =
Ω ( θ,ϕ ,ρ ) 0 0 0

π 5
ρ 1 2π
= 2 π ( − cos ϕ ) 2 ⋅ = .
5 0 5
0
7. Trecând în coordonate sferice, să se calculeze integrala
I = ∫∫∫ z 2dxdydz , Ω : x 2 + y 2 + z 2 ≤ 2, x 2 + y 2 ≤ z 2 , z ≥ 0 .

Rezolvare. Domeniul Ω de integrare este cel din fig. 8.


Trecem în coordonate sferice şi noul domeniu este
0 ≤ θ ≤ 2π

 π
Ω( θ, ϕ, ρ) 0 ≤ ϕ ≤ .
 4
0 ≤ ρ ≤ 2
Cu formula (4) obţinem
π
2π 2
I = ∫∫∫ ρ4 sin ϕ cos2 ϕ dρdθdϕ = ∫ dθ∫ 4 cos2 ϕ sin ϕ dϕ ∫ ρ4dρ =
Ω ( θ,ϕ ,ρ ) 0 0 0

π
 cos3 ϕ  ρ5 2 2 2 − 1
= 2π  − 4 = π.
 3  5 0 15
0

Fig. 8
8. Trecând în coordonate sferice, să se calculeze integrala
I = ∫∫∫ x 2 + y 2 + z 2 dxdydz , Ω = {( x, y , z ) ∈ R 3 x 2 + y 2 + z 2 ≤ z} .

1111 Probleme de analiză matematică


250 16. Integrala triplă

Rezolvare. Domeniul Ω este cel din fig. 9. Prin trecere în


coordonate sferice cu formula (4) obţinem
I = ∫∫∫ ρ3 sin ϕdθdϕdρ
Ω ( θ,ϕ ,ρ )

noul domeniu Ω( θ, ϕ, ρ) rezultă din semnificaţia geometrică a


parametrilor θ , ϕ , ρ şi prin trecerea în coordonate sferice a condiţiei
x 2 + y 2 + z 2 ≤ z adică ρ2 ≤ ρ cos ϕ de unde deducem
0 ≤ θ ≤ 2π
 π
Ω( θ, ϕ, ρ) 0 ≤ ϕ ≤
 2
0 ≤ ρ ≤ cos ϕ
deci obţinem
4 cos ϕ
2π π
cos ϕ π
ρ
I =∫ dθ ⋅ ∫ sin ϕ  ∫ ρ3dρ dϕ = 2π∫ sin ϕ dϕ =
2 2

0 0  0  0 4 0
π

π π2 π cos5 ϕ π2

= ∫ ϕ ϕ ϕ = − = .
4
cos sin d
2 0 2 5 0 10

ϕM
ρ
O
y
x θ

Fig. 9
9. Trecând în coordonate sferice generalizate specifice
elipsoidului, să se calculeze integrala
 x2 y2 z2  x2 y2 z 2
I = ∫∫∫  2 + 2 + 2  dxdydz , Ω : 2 + 2 + 2 ≤ 1 .
Ω a b c  a b c

1111 Probleme de analiză matematică


16. Integrala triplă 251

Rezolvare. Avem
 x = aρ sin ϕ cos θ 0 ≤ θ ≤ 2π
 
 y = bρ sin ϕ sin θ şi Ω( θ, ϕ, ρ)  0 ≤ ϕ ≤ π .
 z = cρ cos ϕ 0 ≤ ρ ≤ 1
 
2 2 2
x y z
Apoi 2 + 2 + 2 = ρ2 şi în baza formulei (5) integrala
a b c
devine
I = abc ∫∫∫ ρ2 ⋅ρ2 sin ϕ dθdϕdρ =
Ω ( θ,ϕ ,ρ )

= abc ( ∫ dθ)( ∫ ρ dρ)( ∫ sin ϕ dϕ) = 54 abcπ.


0
1

0
4
π

10. Să se calculeze volumul domeniului


Ω : x 2 + y 2 + z 2 ≤ 2 z ,3 ( x 2 + y 2 ) ≤ z 2 .

Rezolvare. Condiţiile din enunţ devin


1
x 2 + y 2 + ( z − 1)2 ≤ 1, x 2 + y 2 ≤ z 2
3
şi domeniul Ω este cel din fig. 10. Volumul domeniului Ω este dat de
formula (6)
V ( Ω ) = ∫∫∫ dxdydz

(Ω)

x O y
Fig. 10
şi trecând în coordonatele sferice

1111 Probleme de analiză matematică


252 16. Integrala triplă

0 ≤ θ ≤ 2π
 x = ρ sin ϕ cos θ 
 π
 y = ρ sin ϕ sin θ noul domeniu devine Ω ( θ, ϕ, ρ ) 0 ≤ ϕ ≤
 z = ρ cos ϕ  6
 0 ≤ ρ ≤ 2cos ϕ
deoarece x 2 + y 2 + z 2 ≤ 2 z ⇒ ρ2 ≤ 2ρ cos ϕ ⇒ ρ ≤ 2cos ϕ iar unghiul
α pe care îl face generatoarea conului cu axa Oz rezultă din
1 π
tg α = ⇒α= .
3 6
Obţinem
π
2π 2 cos ϕ
V ( Ω ) = ∫∫∫ ρ2 sin ϕ dθdϕdρ = ∫ dθ∫ 6 sin ϕ  ∫ ρ 2 dρ  dϕ =
Ω ( θ,ϕ ,ρ ) 0 0  0 
2π π6 2cos ϕ 2π π

3 ∫0 3 ∫0
= sin ϕ ⋅ ρ 3
dϕ = ⋅ 8 6 cos3 ϕ sin ϕ dϕ =
0
π
16π  cos 4 ϕ  7π
= − 6= .
3  4  12
0
11. Să se calculeze volumul domeniului
Ω = {( x, y , z ) ∈ R 3 | x 2 + y 2 ≤ 2 z , x + y + z ≤ 1} .

Rezolvare. Volumul este dat de formula (6)


V ( Ω ) = ∫∫∫ dxdydz .

(Ω )

O y

x
Fig. 11

1111 Probleme de analiză matematică


16. Integrala triplă 253

Frontiera domeniului D = prxOy Ω se obţine prin eliminarea


lui z între ecuaţiile x 2 + y 2 = 2 z , x + y + z = 1 , care conduce la
x 2 + y 2 = 2(1 − x − y ) ⇒ x 2 + y 2 + 2 x + 2 y − 2 = 0
sau ( x + 1)2 + ( y + 1)2 − 4 = 0 , adică un cerc de centru C ( −1, −1) şi
rază r = 2 . Rezultă că
{
D = ( x, y ) ∈ R 2 ( x + 1)2 + ( y + 1)2 ≤ 4 . }
Domeniul Ω este un intergrafic (fig. 11)
 x2 + y2 
Ω = ( x, y , z ) ∈ R 3 ≤ z ≤ 1 − x − y , ( x, y ) ∈ D  .
 2 
Deci
 1− x − y   x2 + y2 
V (Ω ) = ∫∫  ∫ x + y dz  dxdy = ∫∫  1 − x − y −
2 2
 dx d y =
D
 2  D
 2 
1
=
2 ∫∫ D
( 2 − 2 x − 2 y − x 2 − y 2 ) dx d y =

1
= ∫∫ 4 − ( x + 1)2 − ( y + 1)2  dxdy ,
2 D
de unde prin trecere în coordonate polare x + 1 = ρ cos θ ,
y + 1 = ρ sin θ obţinem
1 0 ≤ θ ≤ 2π
V (Ω ) = ∫∫ ( 4 − ρ2 ) ρ dθdρ unde D( θ, ρ) 
2 D ( θ,ρ ) 0 ≤ ρ ≤ 2

(
1 2π
)(
şi deci V (Ω ) = ∫ dθ ∫ ( 4ρ − ρ3 ) dρ = 4π .
2 0 0
2
)
12. Să se calculeze masa corpului
Ω = {( x, y , z ) ∈ R 3 | x 2 + y 2 ≤ 1, 0 ≤ z ≤ 1}
având densitatea µ ( x, y , z ) = x 2 + y 2 .
Rezolvare. Masa este dată de formula (7) care aici devine
M ( Ω ) = ∫∫∫ x 2 + y 2 dxdydz .

Domeniul Ω este intergrafic (fig. 12)
Ω = {( x, y, z ) ∈ R 3 | ( x, y ) ∈ D, 0 ≤ z ≤ 1}
unde D = {( x, y ) ∈ R 2 | x 2 + y 2 ≤ 1} . Deci

1111 Probleme de analiză matematică


254 16. Integrala triplă

x 2 + y 2  ∫ dz  dxdy = ∫∫ x 2 + y 2 dxdy
1
M (Ω ) = ∫∫
D  0  D

care prin trecere în coordonate polare devine


2π 1 2π
M (Ω ) = ∫∫ ρ2dρdθ = ∫ d θ∫ ρ2dρ = .
D ( θ,ρ ) 0 0 3
z

(Ω)

(D)
y
O
x
Fig. 12
13. Să se calculeze masa corpului
Ω = {( x, y, z ) ∈ R 3 | x 2 + y 2 + z 2 ≤ 24, x 2 + y 2 ≤ 2 z}
având densitatea µ ( x, y , z ) = z .
Rezolvare. Masa este dată de formula (7) care aici devine
M ( Ω ) = ∫∫∫ z dxdydz .

Domeniul Ω este un intergrafic (fig. 13)
 x2 + y2 
Ω =  ( x, y , z ) ∈ R 3 ≤ z ≤ 24 − x 2 − y 2 , ( x, y ) ∈ D  .
 2 
Frontiera lui D se obţine eliminându-l pe z între ecuaţiile
x 2 + y 2 + z 2 = 24 , x 2 + y 2 = 2 z . Se obţine
2
 x2 + y2 
x + y +
2 2
 − 24 = 0 ⇒ x + y = 8 .
2 2

 2 
Deci
{
D = ( x, y ) ∈ R 2 x 2 + y 2 ≤ 8 . }

1111 Probleme de analiză matematică


16. Integrala triplă 255

Masa devine
 24− x2 − y2 
  1   x2 + y2  
2

M (Ω) = ∫∫  ∫ z dz  dxdy = ∫∫ 24 − x − y − 


2 2
  dxdy .
D
 x +y
2 2

2 D

  2  
 2 
z

(Ω)

O (D) y

x
Fig. 13
De unde prin trecere în coordonate polare x = ρ cos θ ,
y = ρ sin θ obţinem
1  ρ4   0 ≤ θ ≤ 2 π
M (Ω ) = ∫∫  24 − ρ2 −  ρ dθdρ , cu D( θ, ρ)  .
2 D ( θ ,ρ )  4  0 ≤ ρ ≤ 2 2
176
Prin calcul rezultă M (Ω ) = π.
3
14. Să se determine coordonatele centului de greutate pentru
optimea de elipsoid
x2 y2 z2
Ω : 2 + 2 + 2 ≤ 1, x ≥ 0, y ≥ 0, z ≥ 0 .
a b c
Rezolvare. Coordonatele centului G de greutate sunt date de
formulele

xG =
∫∫∫Ω x dxdydz , y = ∫∫∫Ω y dxdydz , z = ∫∫∫Ω z dxdydz .
∫∫∫ dxdydz ∫∫∫ dxdydz ∫∫∫ dxdydz
G G

Ω Ω Ω

Domeniul Ω este cel din fig. 14.

1111 Probleme de analiză matematică


256 16. Integrala triplă

Pentru calculul integralelor vom trece în coordonate sferice


generalizate specifice elipsoidului, adică
 x = aρ sin ϕ cos θ

 y = bρ sin ϕ sin θ
 z = cρ cos ϕ

şi cu formula (5) avem
I = ∫∫∫ dxdydz = ∫∫∫ abcρ2 sin ϕ dϕdθdρ

Ω ( θ,ϕ ,ρ )

unde noul domeniu este



0 ≤ ρ ≤ 1

 π
Ω( θ, ϕ, ρ) 0 ≤ θ ≤ .
 2
 π
0 ≤ ϕ ≤ 2

z
C(0,0,c)

(Ω)
y

O B(0,b,0)

x A(a,0,0)
Fig. 14
Deci
π π
1 abc
I = abc ∫ ρ dρ ∫ dθ∫ sin ϕ dϕ =
2 2 2
π.
0 0 60

Integrala I reprezintă volumul lui Ω , rezultă de aici că


volumul corpului mărginit de elipsoidul de semiaxe a , b , c este
4πabc
V= ,
3
de unde, în particular, pentru a = b = c = R se obţine volumul bilei de
rază R ,

1111 Probleme de analiză matematică


16. Integrala triplă 257

4πR 3
Vsfera = .
3
Apoi avem
I1 = ∫∫∫ x dxdydz = a 2bc ∫∫∫ ρ3 sin 2 ϕ cos θ dϕdθdρ =

Ω ( θ,ϕ ,ρ )
π π
1 a 2bcπ
= a bc ∫ ρ dρ∫ cos θ dθ∫ sin 2 ϕ dϕ =
2 3 2
. 2
0 0 0 16
3a 3b 3c
Obţinem xG = şi analog deducem yG = , zG = .
8 8 8
15. Să se calculeze momentul de inerţie I Oz pentru corpul
omogen de densitate 1,
Ω : x 2 + y 2 ≤ 1, x + y + z ≤ 2, z ≥ 0 .
Rezolvare. Domeniul Ω se află în interiorul cilindrului
x + y = 1 , este limitat de discul D = {( x, y ) ∈ R 2 | x 2 + y 2 ≤ 1} şi
2 2

planul x + y + z = 2 (fig. 15), el este intergraficul


Ω = {( x, y , z ) ∈ R 3 | ( x, y ) ∈ D, 0 ≤ z ≤ 2 − x − y} .

C(0,0,2)

(Ω)
O
(D) B(0,2,0) y

x A(2,0,0)
Fig. 15
Avem
(x + y 2 ) dxdydz = ∫∫ (x + y2 ) ∫
2− x − y
I Oz = ∫∫∫ 2 2
d z  dx d y =
Ω D  0 
= ∫∫
D
(x 2
+ y 2 ) ( 2 − x − y ) dx d y
şi prin trecere în coordonate polare obţinem

1111 Probleme de analiză matematică


258 16. Integrala triplă

I oz = ∫∫ ρ2 ( 2 − ρ cos θ − ρ sin θ) ρ dρdθ =


D ( θ,ρ )

= ∫  ∫ ( 2ρ3 − ρ4 (cos θ + sin θ) ) dρ dθ =


2π 1

0   0 
1
2π  ρ 4 ρ5 
=∫  2 4 − 5 ( cos θ + sin θ) dθ =
0
 0
2π  1 1 
= ∫  − ( cos θ + sin θ)  dθ = π.
0
2 5 

16.3. Probleme propuse spre rezolvare


Să se calculeze următoarele integrale triple
16. ∫∫∫ ( x + y 2 + z 3 )dxdydz , unde Ω = [0,3] × [0,2] × [0,1]

17. ∫∫∫Ω
x 3 y 2 z dxdydz , unde Ω = [0,1] × [ −1,1] × [ −2,3]
dxdydz
18. ∫∫∫
Ω1− x − y
, unde Ω = [0,1] × [2,5] × [2,4]

4
19. ∫∫∫ ( x 2 + y 2 ) dxdydz , unde Ω : x 2 + y 2 ≤ z 2 , 0 ≤ z ≤ 3
Ω 9
20. ∫∫∫Ω
z x 2 + y 2 dx d y d z , Ω : x 2 + y 2 ≤ z , x 2 + y 2 + z 2 ≤ 2

x2 x2
21. ∫∫∫Ω
z
4
+ y 2 dxdydz , Ω : + y 2 ≤ a 2 , 0 ≤ z ≤ a
4
∫∫∫ x + y dxdydz , Ω : x + y ≤ z , 0 ≤ z ≤ 1
2 2 2 2 2
22.

23. ∫∫∫ x dxdydz , Ω : x + y ≤ (1 − z ) ; 0 ≤ z ≤ 1


2 2 2 2

24. ∫∫∫ ( x + y ) dxdydz , Ω : x + y ≤ 2 z , z ≤ 2


2 2 2 2

dxdydz
25. ∫∫∫ ( x + y + z + 2 )
Ω 2
, Ω : x ≥ 0, y ≥ 0, z ≥ 0 , x + y + z ≤ 2

π
26. ∫∫∫y cos ( x + z ) dxdydz , Ω : x + z ≤ , 0 ≤ y ≤ x , z ≥ 0
Ω 2
x +y
2 2
27. ∫∫∫ dxdydz , Ω : x 2 + y 2 ≤ z , z ≤ 1

x + y + z +1
2 2

1111 Probleme de analiză matematică


16. Integrala triplă 259

Trecând la coordonate sferice, să se calculeze următoarele


integrale triple
28. ∫∫∫ z ( x 2 + y 2 ) dxdydz , Ω : x 2 + y 2 + z 2 ≤ R 2 , z ≥ 0

∫∫∫ x + y dxdydz , Ω : 4 ≤ x + y + z ≤ 9
2 2 2 2 2
29.

30. ∫∫∫ ( x + y + z − z ) dxdydz , Ω : x + y + z ≤ z


2 2 2 2 2 2

31. ∫∫∫ z dxdydz , Ω : x + y + z ≤ 2 , x + y ≤ z ,


2 2 2 2 2 2 2
x ≥ 0,

y ≥0, z ≥ 0
z dxdydz
32. ∫∫∫ Ω
1+ (x + y + z ) 2 2 2 2
, Ω : x2 + y2 + z 2 ≤ 1 , x ≥ 0,

y ≥0, z ≥ 0
dxdydz
33. ∫∫∫ Ω
x + y + ( z − 2)
2 2 2
, Ω : x2 + y2 + z 2 ≤ 1

dxdydz
34. ∫∫∫ Ω
4a − x − y − z
2 2 2 2
, Ω : x2 + y2 + z2 ≤ a2 , x ≥ 0,

y ≥0, z ≥ 0
35. ∫∫∫

x2 + y 2 + z 2 dxdydz , Ω:1 ≤ x2 + y2 + z2 ≤ 4 , x2 + y 2 ≤ z 2

Trecând în coordonate sferice generalizate specifice


elipsoidului, să se calculeze următoarele integrale triple
 x2 y2 z2  x2 y2 z 2
36. ∫∫∫  2 + 2 + 2  dxdydz , Ω : 2 + 2 + 2 ≤ 1
Ω a b c  a b c

−1
 x2 y 2 z 2  2 x2 y2 z2
37. ∫∫∫  2 − 2 − 2 − 2  dxdydz , Ω : 2 + 2 + 2 ≤ 1 , z ≥ 0
Ω a b c 
 a b c
x2 y2 z 2
38. ∫∫∫ y dxdydz , Ω : + + ≤ 1 , x ≥ 0, y ≥ 0, z ≥ 0
Ω 1 4 9

Folosind integrala triplă, să se calculeze volumele


următoarelor domenii
39. Ω : x 2 + y 2 + z 2 ≤ 4 , x 2 + y 2 ≤ 3z
40. Ω : x 2 + y 2 + z 2 ≤ 4 , x 2 + y 2 + z 2 ≥ 1 , x 2 + y 2 ≤ z 2

1111 Probleme de analiză matematică


260 16. Integrala triplă

x2 y2 x2 y2
41. Ω : + ≤ 2z , + ≥ z2
4 9 4 9
42. Ω : x + y ≤ 2 y , x + y + z 2 ≤ 4 , z ≥ 0
2 2 2 2

43. Ω : x 2 + y 2 ≥ a 2 z , x 2 + y 2 ≤ 2ax , z ≥ 0 , a > 0


44. Ω : x 2 + y 2 ≥ z , x ≤ x 2 + y 2 ≤ 2 x , z ≥ 0
45. Ω : x 2 + y 2 ≤ az , x 2 + y 2 ≤ a ( a − 2 z ) , a > 0
46. Ω : x 2 + y 2 + z 2 ≤ 2 z , 3( x 2 + y 2 ) ≤ z 2
x2 y2 z2
47. Ω : 2 + 2 + 2 − 1 ≤ 0
a b c
48. Ω : x + y ≤ z , x + y ≥ z
2 2

49. Ω : x 2 + y 2 + z 2 ≤ 2az , x 2 + y 2 ≥ z 2 , a > 0

Să se calculeze masa următoarelor corpuri având densitatea


µ ( x, y , z ) = z
50. Ω : x 2 + y 2 + z 2 ≤ 2 , x 2 + y 2 ≤ z
x2 y2 z2
51. Ω : + + ≤ 1, x ≥ 0, y ≥ 0, z ≥ 0
1 4 9

Să se calculeze coordonatele centrului de greutate G pentru


următoarele corpuri omogene
52. Ω : x 2 + y 2 ≤ 2 z , 0 ≤ z ≤ 2
x2 y2 z 2
53. Ω : + ≤ , 0≤ z≤4
9 4 16
54. Ω : x 2 + y 2 + z 2 ≤ 2 z , 3( x 2 + y 2 ) ≤ z 2
π
55. Ω : x 2 + y 2 + z 2 ≤ r 2 , x 2 + y 2 ≤ z 2 tg 2 α , 0 < α <
2
56. Ω : x 2 + y 2 + z 2 ≤ 3 , x 2 + y 2 ≤ 2 z
57. Ω : x 2 + y 2 ≤ z , x + y + z ≥ 0
58. Ω : x 2 + y 2 + z 2 ≤ R 2 , y 2 + z 2 ≤ x 2 , x ≥ 0

Să se calculeze momentele de inerţie indicate pentru


următoarele corpuri omogene de densitate egală cu 1
59. Ω : x 2 + y 2 + z 2 ≤ 2 , x 2 + y 2 ≤ z 2 , z ≥ 0 , I Oz = ?

1111 Probleme de analiză matematică


16. Integrala triplă 261

x2 y2 z2
60. Ω : + + − 1 ≤ 0 , I xOz = ?
a 2 b2 c 2
61. Ω : h 2 ( x 2 + y 2 ) ≤ a 2 z 2 , 0 ≤ z ≤ h , I Oz = ?
62. Ω : 1 ≤ x 2 + y 2 + z 2 ≤ 4 , x ≥ 0 , y ≥ 0 , z ≥ 0 , I O = ?
63. Ω : x 2 + y 2 ≤ z ≤ 1 , I Oz = ?
64. Să se calculeze coordonatele centrului de greutate G şi
momentele de inerţie axiale I Ox , I Oy , I Oz precum şi momentul polar
I O pentru corpul omogen de densitate 1
x y z
Ω : + + ≤ 1, x ≥ 0 , y ≥ 0 , z ≥ 0, a > 0 , b > 0, c > 0 .
a b c

16.4. Răspunsuri la problemele propuse



16. 28
5
27.
15
(16 2 − 12 3 − 1 )
17.
12 πR 6
4 28.
18. 10ln 12
5 65π2
24π 29.
19. 4
5 π
34π 30. −
20. 6
105
2 2 −1
2πa 5 31. π
21. 15
3 π
π 32. ( 2 − 1)
22. 8
6 2
π 33. π
23. 3
20
16π π π 3
24. 34.  − 
3 23 2 
15π
25.
3
2
− 2ln 2 35.
2
(
2− 2 )
π2 1 4πabc
26. − 36.
16 2 5

1111 Probleme de analiză matematică


262 16. Integrala triplă

37.
πabc
( π − 2) 53. G ( 0,0,3)
2  37 
3π 54. G  0,0, 
38.  28 
4
 3 
19 55. G  0,0, r (1 + cos α) 
39. π  8 
6
 5 
40.
14
3
( 2− 2 π) 56. G  0,0, (6 3 + 5) 
 83 
41. 8π  1 1 5
57. G  − , − , 
8π  2 2 6
42.
3  3R 
3 3 58. G  (2 + 2 ),0,0 
43. πa  16 
2 4π
45 59. I Oz = (4 2 − 5)
44. π 15
32 4πab3c
πa 3 60. I xOz =
45. 15
12 πa h
4

7π 61. I Oz =
46. 10
12 31π
4πabc 62. I O =
47. 10
3 π
π 63. I Oz =
48. 6
8
a b c a 3bc
πa 3 64. G  , ,  , I Ox = ,
49. 4 4 4 60
3
7π ab3c abc 3
50. I Oy = , I Oz = ,
12 60 60
9π abc 2
51. IO = ( a + b2 + c 2 )
8 60
 4
52. G  0,0, 
 3

1111 Probleme de analiză matematică


17. INTEGRALA CURBILINIE DE SPEŢA ÎNTÂI

17.1. Noţiuni de teorie


1) Lungimea unui arc de curbă
Se numeşte curbă în spaţiul R 3 definită pe intervalul
I = [ α, β] , figura geometrică C formată din mulţimea punctelor
M ∈ R 3 ale căror coordonate x , y , z sunt funcţii continue de
variabila t pe I ,
x = x (t ) , y = y (t ) , z = z (t ) , t ∈ I
care se numesc ecuaţiile parametrice ale curbei C . Dacă notăm prin
i , j , k versorii axelor de coordonate, ecuaţiile curbei C se pot scrie
sub formă vectorială:
r (t ) = x (t ) i + y (t ) j + z (t ) k , t ∈ I
unde r = OM .
Punctele A ( x ( α) , y ( α) , z ( α)) , B ( x (β ) , y (β ) , z ( β ) ) se
numesc capetele curbei C . Dacă A = B atunci curba C se numeşte
închisă.
Curba C se numeşte netedă dacă funcţia vectorială r ( t ) este
de clasă C1 pe I (adică funcţiile scalare x ( t ) , y ( t ) , z ( t ) sunt de
clasă C1 pe I ) şi r′ ( t ) = x′ ( t ) i + y ′ ( t ) j + z ′ ( t ) k ≠ 0 oricare ar fi
t ∈ I , adică în fiecare punct M al curbei C există tangentă unică la
C . O curbă C se numeşte netedă pe porţiuni dacă ea este
juxtapunerea unui număr finit de arce netede.
Curba C se numeşte simplă dacă funcţia vectorială r ( t ) este
injectivă, adică t1 ≠ t2 ⇒ r ( t1 ) ≠ r ( t2 ) , ceea ce înseamnă că la valori
distincte ale parametrului t corespund puncte distincte pe curba C .
Dacă
AB : x = x (t ) , y = y (t ) , z = z (t ) , t ∈ [ α, β]
este un arc neted şi simplu, atunci elementul de arc este
ds = x′2 + y ′2 + z ′2 dt

1111 Probleme de analiză matematică


264 17. Integrala curbilinie de speţa întâi

iar lungimea arcului


β
l ( AB ) = ∫ ( x′(t ) ) + ( y ′(t ) ) + ( z ′(t ) ) dt .
2 2 2
α
Dacă arcul este plan, adică
AB : x = x (t ) , y = y (t ) , t ∈ [ α, β] ,
atunci
β
ds = x′2 + y ′2 dt şi l ( AB ) = ∫ ( x′(t ) ) + ( y ′(t ) ) dt ,
2 2
α
iar dacă arcul este dat printr-o ecuaţie explicită, adică
AB : y = y ( x ) , x ∈ [ a, b] ,
atunci
b
ds = 1 + y ′2 dx şi l ( AB ) = ∫ 1 + ( y ′( x ) ) dx .
2
a

2) Integrala curbilinie de speţa întâi (în raport cu arcul)


Fie arcul de curbă neted şi simplu
AB : x = x ( t ) , y = y ( t ) , z = z ( t ) , t ∈ [ α, β] ,
având capetele A şi B ( A nu corespunde neapărat lui t = α ) şi
funcţia continuă F : Ω → R cu Ω ⊂ R 3 mulţime deschisă, AB ⊂ Ω .
Definiţie. Se numeşte integrală curbilinie de speţa întâi a
funcţiei F de-a lungul arcului AB numărul real notat şi definit astfel:
β

∫ F ( x, y, z )ds = ∫ F ( x(t ), y(t ), z (t )) ( x′(t ))2 + ( y′(t ))2 + ( z′(t ))2 dt .(1)
AB α

Dacă funcţia F este de două variabile x , y iar arcul este în


planul xOy , adică
AB : x = x (t ) , y = y (t ) , t ∈ [ α, β] ,
atunci formula (1) devine
β

∫ F ( x, y )ds = ∫ F ( x(t ), y(t )) ( x′(t )) + ( y′(t )) dt


2 2
(2)
AB α

iar dacă AB : y = y ( x ) , x ∈ [ a, b] atunci formula (2) devine


b

∫ F ( x, y )ds = ∫ F ( x, y( x)) 1 + ( y′( x )) dx .


2
(3)
AB a
Proprietăţi ale integralei curbilinii de speţa întâi:
1. ∫ F ds = ∫ F ds
BA AB

1111 Probleme de analiză matematică


17. Integrala curbilinie de speţa întâi 265

2. ∫ ( F + F ) ds = ∫ F ds + ∫ F ds
1 2 1 2
AB AB AB

3. ∫ (λF ) ds = λ ∫ F ds , (∀) λ ∈ R
AB AB

4. ∫ F ds = ∫ F ds + ∫ F ds , (∀) C ∈ AB
AB AC CB
5. Dacă Γ este o curbă închisă şi A, B, C ∈ Γ , atunci
∫ F ds + ∫ F ds + ∫ F ds = ∫ F ds + ∫ F ds + ∫ F ds
AB BC CA BC CA AB
deci integrala curbilinie pe curba închisă Γ nu depinde de punctul de
plecare şi nici de punctul de sosire şi ca atare poate fi notată
∫ F ds . Γ
6. În baza definiţiei rezultă că integrala curbilinie de speţa
întâi nu depinde de parametrarea curbei.

3) Aplicaţii ale integralei curbilinii de speţa întâi


β

∫ ds = ∫ ( x′(t )) + ( y′(t )) + ( z′(t )) dt


2 2 2
1. Dacă F = 1 , atunci
AB α

adică
l ( AB ) = ∫ ds .
AB
2. Masa unei bare curbe de densitate µ care are ca imagine
geometrică arcul AB este
M ( AB ) = ∫ µ ( x, y, z ) ds .
AB
3. Coordonatele centrului de greutate pentru o bară curbă de
densitate µ ( x, y , z ) având forma arcului AB sunt

∫ xµ ( x, y, z ) ds ∫ yµ ( x, y, z ) ds ∫ zµ ( x, y, z ) ds
xG = AB
, yG = AB
, zG = AB

∫ µ ( x, y, z ) ds ∫ µ ( x, y, z ) ds ∫ µ ( x, y, z ) ds
AB AB AB
iar pentru o bară omogenă
∫ x ds ∫ y ds ∫ z ds
xG = AB
, yG = AB
, zG = AB
.
∫ ds ∫ ds ∫ ds
AB AB AB

1111 Probleme de analiză matematică


266 17. Integrala curbilinie de speţa întâi

17.2. Probleme rezolvate


1. Să se calculeze integrala curbilinie de speţa întâi
x2 y2
I = ∫ xy ds , unde AB este sfertul de elipsă + − 1 = 0 din
AB 4 1
cadranul întâi (fig. 1).
y
B(0,1)

O A(2,0) x
Fig. 1
Rezolvare. Ecuaţiile parametrice ale arcului de elipsă sunt
 x = 2cos t  x′ = −2sin t  π
 ⇒ , t ∈ 0,  ,
 y = sin t  y ′ = cos t  2
x′2 + y ′2 = 4sin 2 t + cos2 t = 3sin 2 t + 1 ,
iar în baza formulei (2) avem
π
I = ∫ 2 2cos t sin t 1 + 3sin 2 t dt .
0

Facem schimbarea de variabilă 1 + 3sin 2 t = u , adică


1 + 3sin 2 t = u 2 ⇒ 6sin t cos t dt = 2u du şi integrala devine
2 2 2 2 u 3 2 14
3 ∫1
I= u du = ⋅ = .
3 3 1 9
2. Să se calculeze integrala curbilinie de speţa întâi
I= ∫ Γ
x 2 + y 2 ds , unde Γ este cercul de ecuaţie x 2 + y 2 − 2 x = 0.

Rezolvare. Ecuaţia cercului Γ poate fi scrisă sub forma


( x − 1) + y 2 − 1 = 0 . Notând x − 1 = cos t , y = sin t , obţinem
2

parametrarea
 x = 1 + cos t  x′ = − sin t
 ⇒ , t ∈ [0,2π] ,
 y = sin t  y ′ = cos t
t
iar x′2 + y ′2 = sin 2 t + cos2 t = 1 , x 2 + y 2 = 2(1 + cos t ) = 4cos2 .
2

1111 Probleme de analiză matematică


17. Integrala curbilinie de speţa întâi 267

Formula de calcul (2) ne dă


2π t  π t 2π t 
I = 2 ∫ cos dt = 2  ∫ cos dt − ∫ cos dt  =
0 2  0 2 π 2 
 t π t 2π 
= 4  sin − sin  = 8.
 2 0 2 π 
3. Să se calculeze masa unei bare de densitate µ ( x, y ) = y
având forma jumătăţii de buclă de cicloidă
AB : x = t − sin t , y = 1 − cos t , t ∈ [ 0, π] .
Rezolvare. Masa este dată de formula
M ( AB ) = ∫ µ( x, y )ds = ∫ y ds .
AB AB
Avem
x′ = 1 − cos t , y ′ = sin t ⇒ x′2 + y ′2 = 1 − 2cos t + cos 2 t + sin 2 t =
t t
= 2(1 − cos t ) = 4sin 2 ⇒ x′2 + y ′2 = 2 sin .
2 2
Cu formula (2) masa devine
π t π t t
M ( AB ) = 2 ∫ (1 − cos t )sin dt = 4 ∫ sin 2 sin dt =
0 2 0 2 2
π t t
= 4 ∫  1 − cos 2  sin dt.
0
 2 2
Facem schimbarea de variabilă
t 1 t
cos = u ⇒ − sin dt = du
2 2 2
şi obţinem
1 16
M ( AB ) = 8∫ (1 − u 2 )du = .
0 3
4. Să se calculeze coordonatele centrului de greutate al unei
bare omogene de forma unui arc de cerc având raza R şi măsura
unghiului la centru 2α (fig. 2).

1111 Probleme de analiză matematică


268 17. Integrala curbilinie de speţa întâi

Rezolvare. Avem x = R cos t , y = R sin t , t ∈ [ −α, α] , yG = 0


şi
∫ x ds
xG = AB
, ∫ ds = l ( AB) = 2αR .
∫ ds AB
AB

y
B

α
O −α x

A
Fig. 2
Apoi x′2 + y ′2 = R 2 şi deci cu formula (2) obţinem
α

∫ x ds = ∫R cos t dt = 2 R 2 sin α
2

AB −α

adică
2 R 2 sin α sin α
xG = =R .
2 Rα α
5. Să se determine coordonatele centrului de greutate al unei
bare curbe din spaţiu de densitate µ ( x, y, z ) = z , având forma arcului
de elice cilindrică
 π
AB : x = cos t , y = sin t , z = t , t ∈ 0,  .
 2
Rezolvare. Coordonatele centrului de greutate sunt date în
acest caz, de formulele
1 1 1
xG = ∫
M AB
xz ds , yG = ∫
M AB
yz ds , zG = ∫
M AB
z 2ds

unde
M = ∫ z ds = masa barei.
AB

1111 Probleme de analiză matematică


17. Integrala curbilinie de speţa întâi 269

Avem
x′ = − sin t , y ′ = cos t , z ′ = 1 ⇒ x′2 + y ′2 + z ′2 = 2 ⇒
⇒ ds = x′2 + y ′2 + z ′2 dt = 2dt.
Apoi
π
2 2
M= ∫ z ds = 2 ∫ 2 t d t =
0 8
π
AB
π π
I1 = ∫ xz ds = 2 ∫ t cos t dt = 2 ∫ t (sin t )′dt =
0
2 2
0
AB

 π π 
2
= 2 t sin t 2 − ∫ sin t dt  =
 2
( π − 2)
 0  2
 0 
π π
I2 = ∫ yz ds = 2 ∫ 2 t sin t dt = 2 ∫ 2 t ( − cos t )′dt ⇒
0 0
AB

 π π 
I 2 = 2 −t cos t 2 + ∫ cos t dt  = 2
 2
 0 
 0 
π
2 π3
I 3 = ∫ z 2ds = 2 ∫ 2 t 2dt = .
AB
0 3 8
Deci
I1 π−2 I 8 I π
xG = = 4 2 , yG = 2 = 2 , zG = 3 = .
M π M π M 3

17.3. Probleme propuse spre rezolvare


Să se calculeze următoarele integrale curbilinii de speţa întâi
6. I = ∫ x ds , AB : y = x 2 , x ∈ [ 0,1] .
AB

7. I = ∫ y ( 2 − y )ds , unde curba de integrare este sfertul de


AB
cicloidă
 π
AB : x = t − sin t , y = 1 − cos t , t ∈ 0,  .
 2

1111 Probleme de analiză matematică


270 17. Integrala curbilinie de speţa întâi

8. I = ∫ 3 xy ds , unde curba de integrare este sfertul de


AB
astroidă din cadranul întâi
 π
AB : x = cos3 t , y = sin 3 t , t ∈ 0,  .
 2
9. I = ∫ z ds , unde AB : x = t cos t , y = t sin t , z = t , t ∈[0,1] .
AB
ds
10. I = ∫ x + y2 + z2
2
, unde curba pe care se integrează este
AB
arcul de elice cilindrică
 π
AB : x = cos t , y = sin t , z = t , t ∈ 0,  .
 4
11. Să se calculeze masa barei curbe având forma
semicercului AB : x 2 + y 2 = a 2 , y ≥ 0 şi densitatea µ ( x, y ) = x + y .
et + e− t
12. Să se calculeze masa barei curbe AB : x = ,
2
et − e− t
y= , z = t , t ∈ [0,ln 2 ] , având densitatea µ ( x, y , z ) = x .
2
13. Să se calculeze coordonatele centrului de greutate al barei
curbe AB : x = a (t − sin t ) , y = a (1 − cos t ) , z = 0 , t ∈ [0,2π] având
densitatea µ( x, y ) = y .
14. Să se calculeze coordonatele centrului de greutate al barei
t3 1 2
curbe omogene AB : x = , y = t , z = t , t ∈ [ −1,1] .
3 2

1111 Probleme de analiză matematică


17. Integrala curbilinie de speţa întâi 271

17.4. Indicaţii şi răspunsuri la problemele


propuse
6. Avem ds = 1 + y ′2 dx = 1 + 4 x 2 dx şi cu formula (3)
1
integrala devine I = ∫ x 1 + 4 x 2 dx .
0

Cu substituţia 1 + 4x 2 = u , adică 1 + 4x 2 = u 2 obţinem


1 1 5
x dx = u du şi integrala devine I = ∫ u 2du =
2 4 1
1
12
5 5 −1 . ( )
t
7. x′ = 1 − cos t , y ′ = sin t , ds = 2 sin dt .
2
π
t 4
I = 2 ∫ 2 sin t sin dt = .
0 2 3 2
3
8. x′ = −3cos2 t sin t , y ′ = 3sin 2 t cos t , ds =
sin 2t dt .
2
3 π2 3 π2 2 3π
I = ∫ sin t cos t sin 2t dt = ∫ sin 2tdt = .
2 0 4 0 16
9. x′ = cos t − t sin t , y ′ = sin t + t cos t , z ′ = 1 , ds = 2 + t 2 dt .
1 3 2 2
I = ∫ t 2 + t 2 dt = ∫ u 2 d u = 3 − . Am făcut schimbarea de
0 2 3
variabilă 2 + t2 = u .
10. x′ = − sin t , y ′ = cos t , z ′ = 1 , ds = 2dt .
π π
dt
I = 2∫ 4
= 2 arctg t 4 = 2 .
0 1 + t2
0
11. M = ∫ ( x + y ) ds , x = a cos t , y = a sin t , x′ = − a sin t ,
AB
π
y ′ = a cos t , ds = a dt , M = a 2 ∫ (sin t + cos t )dt = 2a 2 .
0

et − e −t et + e −t
12. M = ∫ x ds , x′ =
2
, y′ =
2
, z′ = 1 .
AB

1111 Probleme de analiză matematică


272 17. Integrala curbilinie de speţa întâi

e 2 t + e −2 t 1 1
+ 1 = ( e 2 t + e −2 t + 2 ) = ( e t + e − t ) .
2
x′2 + y ′2 + z ′2 =
2 2 2
1 t −t
Deci ds =
2
(e + e ) dt şi
1 ln 2 t − t t − t 2  15 
M=
2 2 ∫0
( e + e )( e + e ) dt =  + ln 2  .
2  16 
13. Bara AB este o buclă de cicloidă. Deoarece dreapta de
ecuaţie x = πa este axă de simetrie rezultă xG = πa iar
1
yG = ∫ y y ds , M = ∫ yds ,
M AB AB
Avem
x′ = a (1 − cos t ) , y ′ = a sin t , ds = x′2 + y ′2 dt = a 2(1 − cos t )dt .
Deci

M = a 2a ∫ (1 − cos t )dt = 2 2aa π ,
0

I= ∫ y y ds = a 2a ∫ (1 − cos t )2 dt = 3πa 2 2a .
2
0
AB
I 3a
Rezultă yG = = .
M 2
1 1 1
14. xG =
M ∫ x ds , yG =
M ∫ y ds , zG =
M ∫ z ds ,
AB AB AB

M= ∫ ds . Avem
AB

x′ = t 2 , y ′ = 2t , z ′ = 1
x′2 + y ′2 + z ′2 = t 4 + 2t 2 + 1 = (t 2 + 1)2 ⇒ ds = (t 2 + 1)dt
1 1 8 1 1
M = ∫ (t 2 + 1)dt = 2 ∫ (t 2 + 1)dt = , I1 = ∫ x ds = ∫ t 3 (t 2 + 1)dt = 0
−1 0 3 3 −1
AB

1 1 2 2 8 2 1
I2 = ∫ y ds = ∫
2 −1
t (t + 1)dt =
15
, I 3 = ∫ z ds = ∫ t (t 2 + 1)dt = 0
−1
AB AB

2
Rezultă xG = zG = 0 , yG = .
5

1111 Probleme de analiză matematică


18. CÂMPURI SCALARE. CÂMPURI
VECTORIALE

18.1. Noţiuni de teorie


1) Câmp scalar. Derivata după un versor
Prin câmp scalar definit pe Ω ⊂ R 3 se înţelege o funcţie
f : Ω → R . Mulţimea punctelor ( x, y, z ) ∈ Ω care verifică condiţia
f ( x, y , z ) = c
se numeşte suprafaţă de nivel.
Pentru un câmp scalar plan f : D ⊂ R 2 → R , mulţimea
punctelor ( x, y ) ∈ D care verifică ecuţia f ( x, y ) = c se numeşte linie
de câmp.
Suprafeţele, respectiv liniile, de nivel au proprietăţile:
a) prin orice punct din Ω ⊂ R 3 , respectiv din D ⊂ R 2 trece o
suprafaţă, respectiv linie, de nivel;
b) orice două suprafeţe, respectiv linii,de nivel sunt disjuncte.
Definiţie. Fie Ω ⊂ R 3 o mulţime deschisă, ( x0 , y0 , z0 ) ∈ Ω
un punct fixat şi f : Ω → R un câmp scalar de clasă C1 pe Ω , iar
s = i cos α + j cos β + k cos γ un versor dat. Se numeşte derivată a
câmpului scalar f după versorul s câmpul scalar notat şi definit
astfel:
df ∂f ∂f ∂f
= cos α + cos β + cos γ .
ds ∂x ∂y ∂z
Observaţia 1. Derivatele câmpului scalar f : Ω → R după
versorii i , j , k ai axelor de coordonate coincid cu derivatele parţiale
ale funcţiei f în raport cu x , y respectiv z , adică
df ∂f df ∂f df ∂f
= , = , = .
di ∂x dj ∂y dk ∂z
Observaţia 2. Derivata lui f : Ω → R după − s este
df df
=− .
d( − s ) ds

1111 Probleme de analiză matematică


274 18. Câmpuri scalare. Câmpuri vectoriale

Observaţia 3. Dacă, în particular, câmpul f este plan, adică


f : D ⊂ R 2 → R , s = i cos α + j sin α , atunci
df ∂f ∂f
= cos α + sin α .
ds ∂x ∂y
Reguli de calcul pentru derivata după un versor:
d df dg
a) ( f + g) = +
ds ds ds
d df dg
b) ( fg ) = g + f
ds ds ds
df dg
g − f
d  f 
c)   = ds 2 ds
ds  g  g
d df du
d) f (u ) = ⋅ .
ds du ds

2) Câmp vectorial. Derivata după un versor


Prin câmp vectorial definit pe Ω ⊂ R 3 se înţelege o funcţie
vectorială definită pe Ω cu valori în R 3 de forma
V ( x , y , z ) = P ( x, y , z ) i + Q ( x, y , z ) j + R ( x, y , z ) k ,
în care P, Q, R : Ω → R . Câmpul vectorial V se numeşte de clasă C p
dacă funcţiile componente scalare P , Q , R sunt de clasă C p .
Dacă V este de clasă C1 pe Ω atunci
∂V ∂P ∂Q ∂R
= i+ j+ k,
∂x ∂x ∂x ∂x
∂V ∂P ∂Q ∂R
= i+ j+ k,
∂y ∂y ∂y ∂y
∂V ∂P ∂Q ∂R
= i+ j+ k.
∂z ∂z ∂z ∂z
Definiţie. Fie V un câmp vectorial de clasă C1 pe mulţimea
deschisă Ω ⊂ R 3 şi s = i cos α + j cos β + k cos γ un versor. Se
numeşte derivată a câmpului vectorial V după versorul s câmpul
vectorial notat şi definit astfel:
dV dP dQ dR
= i+ j+ k.
ds ds ds ds

1111 Probleme de analiză matematică


18. Câmpuri scalare. Câmpuri vectoriale 275

Aplicând formula de derivare a unui câmp scalar după un


versor, rezultă
dV ∂ V ∂V ∂V
= cos α + cos β + cos γ .
ds ∂x ∂y ∂z

3) Gradientul unui câmp scalar


Definiţie. Se numeşte gradient al câmpului scalar de clasă
C , f : Ω → R , câmpul vectorial definit şi notat astfel:
1

∂f ∂f ∂f
grad f = i +j +k .
∂x ∂y ∂z
∂ ∂ ∂
Operatorul grad = i +j +k se mai notează prin simbolul ∇
∂x ∂y ∂z
numit “nabla”.
Reguli de aplicare a gradientului:
a) grad ( f + g ) = grad f + grad g
b) grad ( fg ) = g grad f + f grad g
 f  g grad f − f grad g
c) grad   =
g g2
df
d) grad f ( u ) = grad u .
du
Ţinând cont de expresia gradientului, derivata câmpului f
după versorul s se scrie:
df
= s ⋅ grad f
ds
sau
df
ds
(
= s ⋅ grad f cos s ,grad f )
adică
df
ds
(
= grad f cos s ,grad f)
şi deci
df
= prs grad f .
ds
Fie S o suprafaţă de nivel de ecuaţie f ( x, y, z ) = c a
câmpului scalar f , de clasă C1 . Din geometria diferenţială se ştie că

1111 Probleme de analiză matematică


276 18. Câmpuri scalare. Câmpuri vectoriale

vectorul grad f este orientat după normala la suprafaţa S în punctul


considerat, ( x, y , z ) ∈ S .
Dacă s = n = versorul vectorului normal la suprafaţa de nivel
( )
S , atunci s ,grad f = 0 şi
2 2 2
df  ∂f   ∂f   ∂f 
= grad f =   +   +   .
dn  ∂x   ∂y   ∂z 

4) Divergenţa şi rotorul
Definiţia 1. Se numeşte divergenţă a câmpului vectorial
V = Pi + Qj + Rk de clasă C1 pe Ω , câmpul scalar notat şi definit
astfel:
∂P ∂Q ∂R
divV = + + .
∂ x ∂ y ∂z
Dacă câmpurile vectoriale V , V1 , V2 şi câmpul scalar f
sunt de clasă C1 pe Ω , atunci:
( )
a) div V1 + V2 = divV1 + div V2

( )
b) div fV = ( grad f )V + f div V .
Definiţia 2. Se numeşte rotor al câmpului V = Pi + Qj + Rk
câmpul vectorial notat şi definit astfel:
i j k
∂ ∂ ∂  ∂R ∂Q   ∂P ∂R   ∂Q ∂P 
rot V = = −  i + −  j + − k
∂x ∂y ∂z  ∂y ∂z   ∂z ∂x   ∂x ∂y 
P Q R
Dacă câmpurile vectoriale V , V1 , V2 şi câmpul scalar f
sunt de clasă C1 pe Ω , atunci:
( )
a) rot V1 + V2 = rot V1 + rot V2

( )
b) rot fV = ( grad f ) × V + f rot V .

1111 Probleme de analiză matematică


18. Câmpuri scalare. Câmpuri vectoriale 277

18.2 Probleme rezolvate


Să se determine liniile de nivel ale următoarelor câmpuri
scalare plane:
1. f : R 2 → R , f ( x, y ) = x − y .
Rezolvare. Liniile de nivel ale câmpului scalar f au ecuaţia
f ( x, y ) = c , adică x − y = c , care reprezintă un fascicul de drepte
paralele cu prima bisectoare (fig. 1).

Fig. 1 Fig. 2
2. f : R 2 → R , f ( x, y ) = x 2 + y 2 − 2 x .
Rezolvare. Liniile de nivel au ecuaţia
x 2 + y 2 − 2 x = c ⇒ ( x − 1)2 + y 2 − ( c + 1) = 0
cu c + 1 > 0 , adică o familie de cercuri concentrice, având centrul în
punctul (1,0) (fig. 2).
1
2
+4 y2
3. f : R 2 \ {(0,0)} → R , f ( x, y ) = e x .
1
x2 +4 y2
Rezolvare. Ecuaţia liniilor de nivel este e = c , întrucât
k2
c > 0 putem lua c = e , k > 0 şi obţinem
x2 y2
x2 + 4 y2 = k 2 ⇒ 2 + 2 − 1 = 0 ,
k k
4
adică o familie de elipse raportate la axele de coordonate având
k
semiaxele a = k , b = (fig. 3).
2

1111 Probleme de analiză matematică


278 18. Câmpuri scalare. Câmpuri vectoriale

Fig. 3 Fig. 4
4. f ( x, y ) = arcsin( x 2 + y 2 ) , cu x 2 + y 2 ≤ 1 .
Rezolvare. Ecuaţia liniilor de nivel este arcsin( x 2 + y 2 ) = c
π
unde 0 ≤ c ≤ . Putem lua c = arcsin k , unde 0 ≤ k ≤ 1 . Rezultă
2
arcsin( x 2 + y 2 ) = arcsin k ⇒ x 2 + y 2 = k ,
adică o familie de cercuri concentrice de centru originea şi rază
k ≤ 1 (fig. 4).
1
5. f ( x, y ) = , cu x ≠ y .
x − y2
2

1 1
Rezolvare. Ecuaţia liniilor de nivel este = , c ≠ 0,
x −y 2
c 2

adică x − y = c , deci o familie de hiperbole echilatere, având ca


2 2

asimptote prima şi a doua bisectoare a axelor de coordonate (fig. 5).

Fig. 5

1111 Probleme de analiză matematică


18. Câmpuri scalare. Câmpuri vectoriale 279

Să se afle suprafeţele de nivel ale următoarelor câmpuri


scalare din spaţiul R 3 :
6. f : R 3 → R , f ( x, y , z ) = x + 2 y + 3z .
Rezolvare. Ecuaţia suprafeţelor de nivel este f ( x, y , z ) = c
care în acest caz devine x + 2 y + 3z = c , adică o familie de plane
paralele având vectorul director comun V = i + 2 j + 3k (fig. 6).

Fig. 6
x2 y2 z2
7. f : R 3 → R , f ( x, y , z ) = + + .
4 9 16
Rezolvare. Ecuaţia suprafeţelor de nivel este
2 2 2
x y z
+ + = k 2 , adică o familie de elipsoizi având semiaxele
4 9 16
a = 2k , b = 3k , c = 4k , k > 0 .
x2 + y 2

8. f ( x, y , z ) = e z2
, cu z ≠ 0 .
x2 + y2

Rezolvare. Ecuaţia suprafeţelor de nivel este e = c şi


z2

k2
cum c > 0 putem lua c = e , deci x + y = k z , care reprezintă o
2 2 2 2

familie de conuri de rotaţie în jurul axei Oz având vârful în origine.


Dacă notăm prin ϕ măsura unghiului format de generatoare cu axa
Oz rezultă tg ϕ = k > 0 .

9. Să se calculeze derivata câmpului scalar plan f : R 2 → R ,


f ( x, y ) = x 2 + y 2 în punctul (1,1) după versorul s care face cu
π
versorul i un unghi de măsură α = .
3

1111 Probleme de analiză matematică


280 18. Câmpuri scalare. Câmpuri vectoriale

π π 1 3
Rezolvare. Avem s = i cos + j sin = i + j . Aplicăm
3 3 2 2
formula
df ∂f ∂f
(1,1) = (1,1)cos α + (1,1)sin α .
ds ∂x ∂y
∂f ∂f ∂f ∂f
Avem ( x, y ) = 2 x , ( x, y ) = 2 y şi (1,1) = 2 , (1,1) = 2 deci
∂x ∂y ∂x ∂y
df 1 3
(1,1) = 2 + 2 = 1+ 3 .
ds 2 2
10. Să se calculeze derivata câmpului scalar f : R 2 → R ,
f ( x, y ) = x 2 − xy + y 2 în punctul (1,1) după versorul
df
s = i cos α + j sin α . Pentru ce valori α ∈ [0,2π] , (1,1) are a)
ds
valoarea maximă; b) valoarea minimă; c) valoarea egală cu 0 ?
Rezolvare. Avem
df ∂f ∂f
( x0 , y0 ) = ( x0 , y0 )cos α + ( x0 , y0 )sin α =
ds ∂x ∂y
= (2 x0 − y0 )cos α + ( − x0 + 2 y0 )sin α
rezultă
df
(1,1) = cos α + sin α .
ds
Notăm g ( α) = cos α + sin α şi avem
π 5π
g ′( α) = − sin α + cos α = 0 ⇒ α = şi α = .
4 4
π
Din tabloul de variaţie al funcţiei g ( α) rezultă maxim în α = ,
4

minim în α = .
4
df 3π 7π
Apoi (1,1) = 0 ⇒ α = şi α = .
ds 4 4

1111 Probleme de analiză matematică


18. Câmpuri scalare. Câmpuri vectoriale 281

11. Să se calculeze derivata câmpului scalar f : R 3 → R ,


f ( x, y , z ) = 1 − ( x 2 + y 2 + z 2 ) , într-un punct curent ( x, y , z ) ∈ R 3 după
versorul normal îndreptat spre interior în acest punct la sfera
x2 + y 2 + z 2 = 1.

Rezolvare. Avem n = −( xi + yj + zk ) ,
df ∂f ∂f ∂f
( x , y , z ) = − x ( x, y , z ) − y ( x, y , z ) − z ( x, y , z ) =
dn ∂x ∂y ∂z
= 2 x 2 + 2 y 2 + 2 z 2 = 2( x 2 + y 2 + z 2 ) = 2.

12. Fie r = xi + yj + zk vectorul de poziţie al unui punct


oarecare ( x, y, z ) ∈ R 3 cu ( x, y , z ) ≠ (0,0,0) şi
f ( x, y , z ) = x 2 + y 2 + z 2 = r = r .
Să se calculeze grad f .

Rezolvare. Dacă notăm u( x, y, z ) = x 2 + y 2 = z 2 , atunci


f = u şi cu regula d) de aplicare a operatorului gradient obţinem

u
( )
grad f (u ) = grad u = u grad u =
1
2 u
grad u =

1
= grad ( x 2 + y 2 + z 2 ) =
2 x +y +z
2 2 2

xi + yj + zk
=
1
2r
(2 xi + 2 yj + 2 zk = ) r
,
deci
r
grad r = .
r
13. Fie câmpul scalar, f : R 3 → R ,
f ( x, y , z ) = x 4 − 3 xy 2 z 3 + yz + 1 .
Să se determine suprafaţa de nivel a câmpului f care trece prin punctul
M 0 (1,0, −1) şi derivata după versorul vectorului OM 0 în M 0 .
Rezolvare. Avem f (1,0, −1) = 2 şi suprafaţa de nivel cerută
are ecuaţia f ( x, y, z ) = 2 , adică x 4 − 3xy 2 z 3 + yz − 1 = 0 . Apoi

1111 Probleme de analiză matematică


282 18. Câmpuri scalare. Câmpuri vectoriale

1 1 1
OM 0 = i − k şi s = vers OM 0 = i− k , adică cos α = ,
2 2 2
1
cos β = 0 , cos γ = − .
2
Derivatele parţiale sunt
∂f ∂f
( x, y, z ) = 4 x 3 − 3 y 2 z 3 , ( x, y, z ) = −6 xyz 3 + z ,
∂x ∂y
∂f
( x, y, z ) = −9 xy 2 z 2 + y
∂z
iar în M 0 obţinem
∂f ∂f ∂f
(1,0, −1) = 4 , (1,0, −1) = −1 , (1,0, −1) = 0 .
∂x ∂y ∂z
Derivata după versorul s în M 0 este
df ∂f ∂f ∂f
(1,0, −1) = (1,0, −1)cos α + (1,0, −1) cos β + (1,0, −1) cos γ ,
ds ∂x ∂y ∂z
adică
df 4
(1,0, −1) = .
ds 2
14. Fie a = i − j + 2k şi câmpul scalar f : R 3 → R ,
f ( x, y, z ) = a ⋅ r , unde r este vectorul de poziţie al punctului
M ( x, y, z ) , adică r = xi + yj + zk . Să se determine suprafaţa de nivel
a câmpului f care trece prin M 0 (1,1,2 ) şi derivata lui f după versorul
df
n al vectorului normalei la această suprafaţă. Să se arate că (M )
ds
depinde doar de s şi nu de punctul M.
Rezolvare. Avem f ( x, y , z ) = a ⋅ r = x − y + 2 z , f (1,1,2) = 4
şi deci ecuaţia suprafeţei de nivel ( S ) este x − y + 2 z = 4 , adică un
plan. Vectorul normal la ( S ) este V = i − j + 2k = a şi

n = vers a =
1
6
( )
i − j + 2k rezultă

1 1 2
cos α = , cos β = − , cos γ = .
6 6 6

1111 Probleme de analiză matematică


18. Câmpuri scalare. Câmpuri vectoriale 283

Apoi
∂f ∂f ∂f
= 1, = −1 , =2
∂x ∂y ∂z
şi deci
df 1 1 4 6
(1,1,2) = + + = = 6.
dn 6 6 6 6
Pentru un versor oarecare s = i cos α + j cos β + k cos γ , avem
df
( M ) = cos α − cos β + 2cos γ = a ⋅ s
ds
df
ceea ce arată că ( M ) depinde numai de s .
ds
15. Fie câmpul scalar f : R 3 \ {( 0,0,1)} → R ,

f ( x, y , z ) = ln x 2 + y 2 + ( z − 1) .
2

Să se determine punctele în care grad f = 1.


Rezolvare. Avem
1
f ( x, y, z ) = ln  x 2 + y 2 + ( z − 1)2  .
2
1
Dacă notăm u ( x, y , z ) = x 2 + y 2 + ( z − 1) , atunci f = ln u şi cu
2

2
regula d) de aplicare a operatorului gradient obţinem
1 1 11
grad f (u ) = grad(ln u ) = (ln u )′u grad u = grad u =
2 2 2u
1 xi + yj + ( z − 1) k
=  2 xi + 2 yj + 2( z − 1)k  =
2u   x2 + y2 + z − 1 2
( )
şi deci
x 2 + y 2 + ( z − 1)
2
1
grad f = =
x + y + ( z − 1)
2
x 2 + y 2 + ( z − 1)
2 2 2

iar din condiţia grad f = 1 obţinem


x 2 + y 2 + ( z − 1) = 1 ,
2

adică punctele căutate se află pe sfera de centru C (0,0,1) şi raza 1,


care evident trece şi prin originea sistemului de axe.

1111 Probleme de analiză matematică


284 18. Câmpuri scalare. Câmpuri vectoriale

16. Să se calculeze derivata câmpului vectorial


V ( x, y , z ) = ( x 2 − yz 3 ) i + ( y 2 + x 3 z ) j + ( xy + z 2 ) k , ( x, y , z ) ∈ R 3
după versorul vectorului u = 2i − j + 2k în punctul (0,1,1).
Rezolvare. Utilizăm formula
dV ∂ V ∂V ∂V
= cos α + cos β + cos γ
ds ∂x ∂y ∂z
unde s = i cos α + j cos β + k cos γ .
2 1 2 2
Avem s = vers u = i − j + k , adică cos α = ,
3 3 3 3
1 2
cos β = − , cos γ = . Apoi
3 3
 ∂V  ∂V
 = 2 xi + 3x 2 zj + yk  ( 0,1,1) = k
 ∂x  ∂x
 ∂V  ∂V
 = − z 3i + 2 yj + xk ⇒ ( 0,1,1) = −i + 2 j
 ∂ y  ∂ y
 ∂V  ∂V
 = −3 yz 2i + x 3 j + 2 zk  ( 0,1,1) = −3i + 2k
 ∂z  ∂z
şi deci
dV
ds
2
3
1
3
2
(0,1,1) = k − ( −i + 2 j ) + −3i + 2k
3
( )
adică
dV 5 2
( 0,1,1) = − i − j + 2k .
ds 3 3

18.3. Probleme propuse spre rezolvare


Să se determine liniile de nivel ale următoarelor câmpuri
scalare plane:
17. f : R 2 → R , f ( x, y ) = x 2 + y 2
18. f : R 2 → R , f ( x, y ) = x 2 − y 2
1
19. f : R 2 \ {(0,0)} → R , f ( x, y ) = 2
2x + 3y2
20. f ( x, y ) = 4 xy , cu xy > 0

1111 Probleme de analiză matematică


18. Câmpuri scalare. Câmpuri vectoriale 285

2x
x2 + y 2
21. f ( x, y ) = e , cu ( x, y ) ≠ (0,0)
2y
22. f ( x, y ) = arctg 2 , cu x 2 + y 2 − 4 ≠ 0
x + y −4
2

Să se afle suprafeţele de nivel ale următoarelor câmpuri


scalare din spaţiul R 3 :
23. f : R 3 → R , f ( x, y , z ) = x + y + z
24. f : R 3 → R , f ( x, y , z ) = x 2 + y 2 + z 2
x2 + y2
25. f ( x, y , z ) = , z>0
2z
26. f : R 3 → R , f ( x, y , z ) = x 2 + y 2 − z 2
27. Să se calculeze derivata câmpului scalar f : R 2 → R ,
f ( x, y ) = x 2 − y 2 în punctul (1,1) după versorul s care face cu
π
versorul i un unghi de măsură α = .
6
28. Să se calculeze derivata câmpului scalar
f : R \ {(0,0)} → R , f ( x, y ) = ln( x + y ) în punctul ( x0 , y0 ) ≠ (0,0)
2 2 2

după versorul normal la linia de nivel, care trece prin acest punct,
orientat spre exterior.
29. Fie câmpul scalar f : R 3 → R , f ( x, y , z ) = xyz . Să se
calculeze derivata lui f în punctul M (1,1,1) după versorul vectorului
OM precum şi grad f în acest punct.
30. Fie câmpul scalar f : R 3 → R ,
f ( x, y , z ) = x 3 + 3x 2 + 4 xy + y 2 + xz − z 2
şi punctul M 0 ( −1,0,2). Să se afle:
a) suprafaţa de nivel care trece prin M 0
b) derivata câmpului f după versorul vectorului M 0 M 1 ,
calculat în M ( x, y , z ) şi respectiv M 0 , unde M1 ( 0,1,3)
c) grad f calculat în M ( x, y, z ) şi respectiv M 0
df
d) ( M 0 ) , n fiind versorul vectorului normal la suprafaţa
dn
de nivel care trece prin M 0 .

1111 Probleme de analiză matematică


286 18. Câmpuri scalare. Câmpuri vectoriale

31. Să se determine măsura ϕ a unghiului format de


gradienţii câmpului f : R 3 → R , f ( x, y , z ) = x 3 + 2 xy 2 + 3x 2 z − z 3 în
punctele M1 ( −1,1,0) şi M 2 ( −1,0,0) .
32. Să se calculeze într-un punct curent gradienţii câmpurilor
scalare f1 , f 2 , f 3 : R 3 → R ,
a) f1 ( x, y, z ) = xyz ⋅ e x + y + z
b) f 2 ( x, y, z ) = g ( x + y + z , x 2 + y 2 + z 2 )
c) f 3 ( x, y , z ) = h( x, xy , xyz )
unde g şi h sunt funcţii de clasă C1 .
33. Fie câmpul scalar f : R 3 → R,
f ( x, y , z ) = x 3 + y 3 + z 3 − 14( x + y + z )
şi punctele M1 (1,2,3) , M 2 (2,3,1) , M 3 (3,1,2) . Să se arate că vectorii
grad f ( M1 ) , grad f ( M 2 ) , grad f ( M 3 ) sunt coplanari.
x2 y2 z2
34. Fie câmpul scalar f : R → R , f ( x, y , z ) = 2 + 2 + 2 ,
3

a b c
unde a > 0 , b > 0 , c > 0 .
1) Să se determine suprafaţa de nivel care trece prin punctul
M 0 ( a, b, c )
2) Să se calculeze derivata câmpului f într-un punct curent
M ( x, y, z ) după versorul vectorului OM .
35. Să se demonstreze că derivata câmpului scalar
y2
f : D = R \ {( 0, y ) | y ∈ R} → R , f ( x, y ) =
2

x
în orice punct M ( x, y ) ∈ D al elipsei 2 x + y − 1 = 0 , după versorul
2 2

s al vectorului normal la elipsă, este nulă.

18.4. Indicaţii şi răspunsuri la problemele


propuse
17. Cercuri concentrice cu centrul în origine.
18. Familie de hiperbole echilatere având asimptotele
comune y = ± x .
19. Familie de elipse.

1111 Probleme de analiză matematică


18. Câmpuri scalare. Câmpuri vectoriale 287

20. Familie de hiperbole echilatere situate în cadranele I şi III


având ca asimptote axele de coordonate, iar ca axe de simetrie prima
şi a doua bisectoare.
2x 1
x2 + y2
21. Ecuaţia liniilor de nivel este e = e , cu c ≠ 0 care
c

conduce la x + y − 2cx = 0 sau ( x − c ) + y − c 2 = 0 , adică o


2 2 2 2

familie de cercuri cu centrele pe axa Ox şi trecând prin origine.


22. Familie de cercuri care trec prin punctele ( −2,0) , (2,0)
şi au centrele pe axa Oy .
23. Ecuaţia suprafeţelor de nivel este x + y + z = c , adică un
fascicul de plane paralele, având ca vector director comun pe
V =i + j +k .
24. Ecuaţia suprafeţelor de nivel este x 2 + y 2 + z 2 = c 2 , adică
o familie de sfere concentrice, având centrul în origine.
25. Suprafeţele de nivel au ecuaţia x 2 + y 2 = 2kz , k > 0 ,
adică o familie de paraboloizi de rotaţie în jurul axei Oz , cu vârful în
jos situat în origine.
26. Ecuaţia suprafeţelor de nivel este x 2 + y 2 − z 2 = c , care
pentru c > 0 este o familie de hiperboloizi de rotaţie cu o pânză şi
pentru c < 0 o familie de hiperboloizi de rotaţie cu două pânze, iar
pentru c = 0 suprafaţa de nivel este un con de rotaţie în jurul axei Oz
cu vârful în origine.
π π 3 1
27. Avem s = i cos + j sin = i + j şi formula
6 6 2 2
df ∂f ∂f df
(1,1) = (1,1)cos α + (1,1)sin α ne dă (1,1) = 3 − 1 .
ds ∂x ∂y ds
28. Linia de nivel care trece prin ( x0 , y0 ) are ecuaţia
ln( x 2 + y 2 ) = ln( x02 + y02 ) ⇒ x 2 + y 2 = x02 + y02 adică un cerc de centru
x0i + y0 j
O (0,0) şi rază x02 + y02 , deci n = . Apoi
x02 + y02
df ∂f x0 ∂f y0
( x0 , y0 ) = ( x0 , y0 ) + ( x0 , y0 )
dn ∂x x02 + y02 ∂y x02 + y02
df 2
care conduce la ( x0 , y0 ) = .
dn x0 + y02
2

1111 Probleme de analiză matematică


288 18. Câmpuri scalare. Câmpuri vectoriale

1 df
29. OM = i + j + k , s = versOM = (i + j + k ) , (1,1,1) = 3 .
3 ds
Apoi
grad f = yzi + zxj + xyk ⇒
( grad f ) (1,1,1) = i + j + k ⇒ ( grad f ) (1,1,1) = 3.
30. a) x 3 + 3x 2 + 4 xy + y 2 + xz − z 2 + 4 = 0
1 df 1
b) s = vers M0 M1 = (i + j + k ) , ( x, y, z ) = ( 3x2 + 11x + 6 y − z )
3 ds 3
df 10
rezultă ( −1,0,2 ) = −
ds 3
c) ( grad f )( x, y , z ) = ( 3x 2 + 6 x + 4 y + z ) i + ( 4 x + 2 y ) j + ( x − 2 z ) k ,
( grad f )( −1,0,2 ) = −i − 4 j − 5k
df
d) aplicăm formula ( x, y , z ) = grad f ( x, y, z ) care aici devine,
dn
df
( −1,0,2) = grad f ( −1,0,2) = −i − 4 j − 5k = 42 .
dn
31. grad f = (3x + 2 y 2 + 6 xz )i + 4 xyj + (3x 2 − 3z 2 )k
grad f ( M1 ) = −i − 4 j + k , grad f ( M 2 ) = 3( −i + k )
grad f ( M1 ) ⋅ grad f ( M 2 ) 1
cos ϕ = = ⇒ ϕ = 70052′
grad f ( M1 ) ⋅ grad f ( M 2 ) 3
32. a) grad f1 = e x + y + z  yz (1 + x )i + xz (1 + y ) j + xy (1 + z )k 
b) notăm u = x + y + z , v = x2 + y2 + z2 , w=i + j +k ,
r = xi + yj + zk şi obţinem grad f 2 = gu′ w + 2 g v′ r
c) notăm u = x , v = xy , w = xyz şi obţinem
grad f 3 = ihu′ + ( yi + xj )hv′ + ( yzi + zxj + xyk )hw′ .
33. Verificăm dacă produsul mixt al celor trei vectori este
nul. Avem
grad f ( x, y, z ) = (3x 2 − 14)i + (3 y 2 − 14) j + (3z 2 − 14)k .
Apoi
grad f ( M1 ) = −11i − 2 j + 13k
grad f ( M 2 ) = −2i + 13 j − 11k

1111 Probleme de analiză matematică


18. Câmpuri scalare. Câmpuri vectoriale 289

grad f ( M 3 ) = 13i − 11 j − 2k
şi produsul lor mixt
−11 −2 13
grad f ( M1 ) ⋅ ( grad f ( M 2 ) × grad f ( M 3 ) ) = −2 13 −11 = 0 ,
13 −11 −2
deci vectorii sunt complanari.
34. 1) Suprafaţa de nivel care trece prin M 0 ( a, b, c ) are
x2 y2 z 2
+ + = 3 , deci un elipsoid.
ecuaţia f ( x, y , z ) = f ( a, b, c ) , adică
a 2 b2 c 2
r df
2) r = OM = xi + yj + zk , s = . Folosim formula = s ⋅ grad f , care
r ds
aici devine
df r 2  x2 y2 z2  2
= grad f =  2 + 2 + 2  = f .
ds r ra b c  r
df
35. Vom aplica formula = s ⋅ grad f , în care
ds
y2 2y
grad f = − 2 i + j,
x x
iar s este versorul vectorului normal la elipsa 2 x 2 + y 2 − 1 = 0 ,
grad ( 2 x 2 + y 2 − 1) 4 xi + 2 yj 2 xi + yj
s= = =
grad ( 2 x + y − 1)
2 2
4 xi + 2 yj 4 x2 + y2
şi deci
df 1  2 y2 2 y2 
= s ⋅ grad f = − +  = 0.
ds 4x + y2
2
 x x 

1111 Probleme de analiză matematică


19. CIRCULAŢIA UNUI CÂMP VECTORIAL
(INTEGRALA CURBILINIE DE SPEŢA A II-A)

19.1. Noţiuni de teorie


Fie AB un arc de curbă netedă şi simplă având ecuaţia
vectorială
r (t ) = x (t ) i + y (t ) j + z (t ) k
unde t ia valori de la α la β ( α nu este neapărat mai mic decât β ) şi
A ( x ( α ) , y ( α ) , z ( α ) ) , B ( x (β ) , y ( β ) , z (β ) ) .
Considerăm câmpul vectorial continuu pe mulţimea deschisă
Ω ⊃ AB din R 3
V ( x , y , z ) = P ( x, y , z ) i + Q ( x, y , z ) j + R ( x, y , z ) k .
Definiţia 1. Se numeşte circulaţie a câmpului vectorial V
de-a lungul arcului AB numărul real notat şi definit astfel:
∫ V ⋅ dr = ∫ Pdx + Qdy + Rdz =
AB AB
def β
= ∫  P ( x (t ), y (t ), z (t ) ) x′(t ) + (1)
α

Q ( x (t ), y (t ), z (t ) ) y ′(t ) +
R ( x (t ), y (t ), z (t ) ) z ′(t )  dt.
Exprimarea ∫ Pdx + Qdy + Rdz a circulaţiei definită de (1)
AB
justifică denumirea de integrală curbilinie în raport cu coordonatele,
ea se mai numeşte şi integrală curbilinie de speţa a II-a a tripletului
ordonat P, Q, R : Ω → R .
Dacă arcul AB este în planul xOy adică AB : x = x (t ) ,
y = y(t ) , A( x(α), y (α)) , B( x(β), y(β)) , câmpul vectorial este în planul
xOy , adică V ( x, y ) = P( x, y )i + Q ( x, y ) j cu P, Q : D ⊂ R 2 → R ;
atunci circulaţia (integrala curbilinie de speţa a II-a) dată de (1) devine

1111 Probleme de analiză matematică


292 19. Ciculaţia unui câmp vectorial

∫ V ⋅ dr = ∫ Pdx + Qdy =
AB AB
(2)
β
= ∫  P ( x (t ), y (t ) ) x′(t ) + Q ( x (t ), y (t ) ) y ′(t ) dt.
α
Se observă că spre deosebire de integrala curbilinie de prima
speţă, integrala curbilinie de speţa a doua este un obiect matematic
orientat, adică
∫ Vdr = − ∫ Vdr .
BA AB
Celelalte proprietăţi ale integralei curbilinii de prima speţă
rămân valabile şi pentru integrala de a doua speţă.
Definiţia 2. Circulaţia câmpului vectorial continuu
V ( x, y , z ) = P( x, y , z )i + Q ( x, y , z ) j + R( x, y, z )k , ( x, y , z ) ∈ Ω
se numeşte independentă de drum în mulţimea conexă Ω dacă pentru
orice două puncte A, B ∈ Ω valoarea sa este aceeaşi pe toate arcele de
curbă situate în Ω şi care unesc punctele A , B (fig. 1), adică
∫ V ⋅ dr = ∫ V ⋅ dr .
A1B A2 B

(1) (Ω)
A B
(2)
Fig. 1
Dacă circulaţia câmpului V nu depinde de drum, rezultă că
ea depinde numai de punctul de plecare A ( x1 , y1 , z1 ) şi punctul de
sosire B ( x2 , y2 , z2 ) şi deci putem scrie
( x2 , y2 , z2 )

∫ V ⋅ dr în loc de ∫ V ⋅ dr .
( x1 , y1 , z1 ) AB

Propoziţie. Circulaţia câmpului V este independentă de


drum în Ω dacă şi numai dacă valoarea sa este nulă de-a lungul
oricărei curbe închise din Ω .
Definiţia 3. O mulţime conexă Ω ⊂ R 3 se numeşte simplu
conexă dacă pentru orice curbă închisă Γ ⊂ Ω există o suprafaţă
deschisă S ⊂ Ω care se sprijină pe Γ .

1111 Probleme de analiză matematică


19. Ciculaţia unui câmp vectorial 293

Teoremă. Fie V = Pi + Qj + Rk un câmp vectorial de clasă


C pe mulţimea deschisă simplu conexă Ω ⊂ R 3 . Circulaţia câmpului
1

V este independentă de drum în Ω dacă şi numai dacă


rotV = 0 în Ω .
Amintim că
i j k
∂ ∂ ∂  ∂R ∂Q   ∂P ∂R   ∂Q ∂P 
rotV = = −  i + −  j + − k .
∂x ∂y ∂z  ∂y ∂z   ∂z ∂x   ∂x ∂y 
P Q R
Rezultă că
∂ R ∂ Q ∂P ∂R ∂ Q ∂ P
rotV = 0 ⇔ = , = , = în Ω .
∂ y ∂ z ∂z ∂x ∂ x ∂ y

Fig. 2
Dacă circulaţia câmpului V nu depinde de drum în Ω , atunci
circulaţia sa de la punctul A( x1 , y1 , z1 ) ∈ Ω la punctul B( x2 , y2 , z2 ) ∈ Ω
poate fi calculată pe orice drum particular care pleacă din A şi ajunge
în B , de exemplu pe drumul AM1 ∪ M1M 2 ∪ M 2 B din fig. 2. Avem
B M1 M2 B
CA, B (V ) = ∫ V ⋅ dr = ∫ V ⋅ dr + ∫ V ⋅ dr + ∫ V ⋅ dr ,
A A M1 M2

care conduce la
B ( x2 , y2 , z2 )

CA, B (V ) = ∫ V ⋅ dr =
A( x1 , y1 , z1 ) (3)
x2 y2 z2
= ∫ P(t , y1 , z1 )dt + ∫ Q ( x2 , t , z1 )dt + ∫ R( x2 , y2 , t )dt.
x1 y1 z1

1111 Probleme de analiză matematică


294 19. Ciculaţia unui câmp vectorial

19.2. Probleme rezolvate


Să se calculeze integralele curbilinii de speţa a doua de-a
lungul arcelor de curbă indicate
x2 y2
1. I = ∫ 1 − x 2 dx + xdy , AB :
1
+
4
−1 = 0 , x ≥ 0 , y ≥ 0 ,
AB
A(1,0) , B(0,2) .

x2 y2
Rezolvare. Arcul AB este sfertul de elipsă + −1 = 0
1 4
din cadranul întâi. Ecuaţiile parametrice sunt x = cos t , y = 2sin t
 π
⇒ x′ = − sin t , y ′ = 2cos t , t ∈ 0,  şi formula de calcul (2) ne dă
 2
π π
I = ∫ 2 ( − sin 2 t + 2cos2 t ) dt = ∫ 2 (3cos 2 t − 1)dt =
0 0
π
3 1 3 1 1
= ∫
2 0
(1 + cos 2t )dt − π = π − π = − π.
2
2 4 2 4
2. I = ∫ (1 + y )dx + xdy , AB: y = x −1, y ≤ 0 , A(−1,0) , B(1,0) .
2

AB

Rezolvare. Curba este arcul de parabolă din fig. 3.


y

x
A(-1,0) O B(1,0)

Fig. 3
Putem lua parametrizarea
x = x , y = x 2 − 1 ⇒ x′ = 1 , y ′ = 2 x , x ∈ [ −1,1]
şi formula (2) ne dă
1 1
I = ∫ ( x 2 + 2 x 2 )dx = 3∫ x 2dx = 2 .
−1 −1

1111 Probleme de analiză matematică


19. Ciculaţia unui câmp vectorial 295

3. I = ∫ xdx + ydy + zdz , unde AB este spirala de elice


AB
cilindrică
x = cos t , y = sin t , z = t , t ∈ [0,2π] , A(1,0,0) , B(1,0,2π) .
Rezolvare. Avem x′ = − sin t , y ′ = cos t , z ′ = 1 şi formula (1)
ne dă
2π 2π t 2 2π
I = ∫ ( − sin t cos t + sin t cos t + t )dt = ∫ tdt = = 2 π2 .
0 0 2 0
4. Să se calculeze circulaţia câmpului vectorial plan
V ( x, y ) = ( x − y )i + yj de-a lungul laturilor triunghiului OAB ,
O (0,0) , A(1,0) , B(0,2) parcurs în sens trigonometric (fig. 4).
Rezolvare. Circulaţia este
C = ∫ V ⋅ dr = ∫ ( x − y )dx + ydy = C1 + C2 + C3
OABO OABO
unde
C1 = ∫ V ⋅ dr , C = ∫ V ⋅ dr ,
2 C3 = ∫ V ⋅ dr .
OA AB BO

y
B(0,2)

O A(1,0) x
Fig. 4
Avem
x = t  x′ = 1 1 1
OA  ⇒ , t ∈ [0,1] şi cu formula (2) obţinem C1 = ∫ t dt =
 y = 0  y′ = 0 0 2
y x = t  x′ = 1
AB : x + − 1 = 0 ⇒  ⇒
2  y = 2(1 − t )  y ′ = 2
şi cu formula (2) ne dă

1111 Probleme de analiză matematică


296 19. Ciculaţia unui câmp vectorial

0 0
5
C2 = ∫ (t − 2(1 − t ) − 4(1 − t ))dt = ∫ (7t − 6)dt =
1 1
2
 x = 0  x′ = 0 0
BO  ⇒ şi fomula (2) obţinem C3 = ∫ t dt = −2 .
y = t  y′ = 1 2

Deci
1 5
C = C1 + C2 + C3 = + − 2 = 1.
2 2
5. Să se calculeze circulaţia câmpului vectorial
V ( x, y , z ) = yi + zj + xk , de-a lungul spiralei de elice cilindrică
AB : x = cos t , y = sin t , z = t , t ∈ [0,2π] , A(1,0,0) , B(1,0,2π) .
Rezolvare. Avem x′ = − sin t , y ′ = cos t , z ′ = 1 . Circulaţia
este
C= ∫ V ⋅ dr = ∫ y dx + z dy + x dz ,
AB AB
de unde cu formula (1) obţinem

C = ∫ ( − sin 2 t + t cos t + cos t )dt = −π .
0

6. Să se arate că circulaţia câmpului vectorial


y x xy
V = i + j− 2k
z z z
nu depinde de drum în Ω = {( x, y, z ) ∈ R z ≥ 0} şi apoi să se calculeze
3

circulaţia între punctele A(0,0,1) şi B(1,2,3) .

Rezolvare. Avem rotV = 0 şi deci circulaţia nu depinde de


drum. Circulaţia cerută este
B (1,2,3) (1,2,3)
y x xy
C = ∫ V ⋅ dr = ∫ dx + d y − 2 d z ,
A(0,0,1) (0,0,1)
z z z
care poate fi calculată cu formula (3) luând x1 = y1 = 0 , z1 = 1 , x2 = 1 ,
y2 = 2 , z2 = 3 , obţinem
2 3 dt 2
C = ∫ dt − 2 ∫ 2 = ,
0 1 t 3
sau pe reuniunea segmentelor AM1 ∪ M1 M 2 ∪ M 2 B unde M1 (1,0,1) ,
M 2 (1,2,1) .

1111 Probleme de analiză matematică


19. Ciculaţia unui câmp vectorial 297

19.3. Probleme propuse spre rezolvare


7. Să se calculeze integrala curbilinie de speţa a doua
I = ∫ ydx − xdy
AB

de-a lungul semicercului x + y = 1 , y ≥ 0 , unde A(1,0) , B( −1,0) .


2 2

8. Să se calculeze integrala curbilinie de speţa a doua


I = ∫ (1 − y 2 )dx + ydy
AB

x2
de-a lungul sfertului de elipsă + y 2 − 1 = 0 din cadranul întâi, unde
9
A(3,0) , B(0,1) .
9. Să se calculeze integrala curbilinie de speţa a doua din
spaţiu
I = ∫ ( y − z )d x + ( z − x )d y + ( x − y )d z
AB

de-a lungul spiralei de elice cilindrică x = 2cos t , y = 2sin t , z = 3t ,


t ∈ [0,2π] , unde A(2,0,0) , B(2,0,6π) .
10. Să se calculeze circulaţia câmpului vectorial
V ( x, y , z ) = ( z − y )i + ( x − z ) j + ( y − x )k
de-a lungul laturilor triunghiului ABC unde A( a,0,0) , B(0, b,0) ,
C (0,0, c ) parcurse în sens trigonometric.
11. Să se calculeze circulaţia câmpului vectorial
V ( x, y ) = − yi + xj + ck , c fiind o constantă, pe cercul
Γ :( x − 2)2 + y 2 − 1 = 0 , z = 0 , parcurs în sens trigonometric.
Să se arate că circulaţia următoarelor câmpuri vectoriale nu
depinde de drum şi apoi să se calculeze circulaţia C între punctele A
şi B indicate
12. V ( x, y) = y(1 + xy)i + x(1 + xy) j , ( x, y) ∈R2 , A(1,2) , B(2,4) .
y2
13. V ( x, y ) = i + 2 y (ln x ) j definit pe
x
D = {( x, y ) ∈ R 2 x > 0} , A(1,0) , B(5,4) .
y x xy
14. V ( x, y , z ) = i + j − 2 k , definit pe
z z z
Ω = {( x, y , z ) ∈ R z > 0} , A( −1,3,1) , B(2,6,3) .
3

1111 Probleme de analiză matematică


298 19. Ciculaţia unui câmp vectorial

19.4. Indicaţii şi răspunsuri la problemele


propuse
7. Se utilizează ecuaţiile parametrice x = cos t , y = sin t ale
cercului cu t ∈ [0, π] . Se obţine I = −π .
8. Se utilizează ecuaţiile parametrice x = 3cos t , y = sin t ale
 π 1
elipsei cu t ∈ 0,  şi se obţine I = − .
 2 2
9. I = −20 π
10. Avem
C = ∫ V ⋅ dr = ∫ ( z − y )dx + ( x − z )dy + ( y − x )dz =
ABCA ABCA

= ∫ V ⋅ dr + ∫ V ⋅ dr + ∫ V ⋅ dr .
AB BC CA

x y
Pentru latura AB avem ecuaţiile + − 1 = 0 , z = 0 sau
a b
 t b
x = t , y = b  1 −  , z = 0 , x′ = 1 , y ′ = − , z ′ = 0 iar t ia valori de
 a a
la a la 0 şi
b 0
C1 = ∫ V ⋅ dr = ∫ (t − a + t )dt = ab .
AB a a
Analog se obţin
C2 = ∫ V ⋅ dr = bc , C3 = ∫ V ⋅ dr = ca .
BC CA

Deci C = C1 + C2 + C3 = ab + bc + ca .
11. Se parametrează cercul luând x − 2 = cos t , y = sin t ,
z = 0 , t ∈ [0,2π] , rezultă x′ = − sin t , y ′ = cos t , z ′ = 0 şi circulaţia
devine

C = ∫ V ⋅ dr = ∫ − ydx + xdy + cdz = ∫ (sin 2 t + (2 − cos t )cos t )dt =
0
Γ Γ

= ∫ (1 + 2cos t )dt = −2π.
0

12. Avem rotV = 0 în R 2 , deci circulaţia nu depinde de


drum. Pentru calculul circulaţiei de la A(1,2) la B(2,4) aplicăm

1111 Probleme de analiză matematică


19. Ciculaţia unui câmp vectorial 299

formula (3) în care luăm x1 = 1 , y1 = 2 , z1 = 0 , x2 = 0 , y2 = 4 ,


z2 = 0 , obţinem
2 4
C = 2 ∫ (1 + 2t )dt + 2 ∫ (1 + 2t )dt = 36 .
1 2

13. Avem rotV = 0 în D , deci circulaţia nu depinde de


drum. Aplicăm formula (3) în care luăm x1 = 1 , y1 = 0 , z1 = 0 ,
4
x2 = 5 , y2 = 4 , z2 = 0 şi obţinem C = 2(ln 5) ∫ t dt , adică C = 16ln 5 .
0

14. Avem rotV = 0 în Ω , deci circulaţia nu depinde de


drum. Aplicăm formula (3) în care luăm x1 = −1 , y1 = 3 , z1 = 1 ,
x2 = 2 , y2 = 6 , z2 = 3 şi obţinem
2 6 3 1
C = 3∫ dt + 2 ∫ dt − 12 ∫ dt = 7 .
−1 3 1 t2

1111 Probleme de analiză matematică


20. INTEGRALA DE SUPRAFAŢĂ

20.1. Noţiuni de teorie


1) Aria unei porţiuni de suprafaţă
Fie S o suprafaţă dată printr-o ecuaţie explicită
( S ) z = f ( x, y ) , ( x, y ) ∈ D = prxOy S ,
unde f este de clasă C1 .
∂f ∂f
Notăm p = , q= şi H = 1 + p 2 + q 2 .
∂x ∂y
Definiţie. Se numeşte element de suprafaţă al suprafeţei
( S ) z = f ( x, y ) , ( x, y ) ∈ D , în punctul ( x, y , f ( x, y )) numărul real
notat şi definit astfel
dσ = Hdxdy = 1 + p 2 + q 2 dxdy .
Aria suprafeţei S este
A( S ) = ∫∫ 1 + p 2 + q 2 dxdy . (1)
D

2) Integrala de suprafaţă
Fie S o suprafaţă de ecuaţie explicită z = f ( x, y ) , cu f de
clasă C pe D = prxOy S şi funcţia continuă F : Ω → R unde Ω ⊂ R 3
1

este o mulţime deschisă şi S ⊂ Ω .


Definiţie. Se numeşte integrală de suprafaţă a funcţiei F pe
suprafaţa S , numărul real notat şi definit astfel
∫∫ F ( x, y, z )dσ = ∫∫ F ( x, y, f ( x, y ))
S D
1 + p 2 + q 2 dxdy . (2)

În particular, pentru F = 1 , formula (2) devine


∫∫ dσ = ∫∫
S D
1 + p 2 + q 2 dxdy

deci
A ( S ) = ∫∫ dσ . (3)
S

1111 Probleme de analiză matematică


302 20. Integrala de suprafaţă

3) Aplicaţii ale integralei de suprafaţă


a) Coordonatele centrului de greutate G al unei plăci (curbe)
având densitatea µ şi forma S sunt date de formulele:

xG =
∫∫ xµ ( x, y, z ) dσ 
S

∫∫ µ ( x, y, z ) dσ 
S

∫∫ yµ ( x, y , z ) dσ 
yG = S
 (4)
∫∫ µ ( x, y, z ) dσ 
S

∫∫ zµ ( x , y , z ) dσ 
zG = S

∫∫ µ ( x, y, z ) dσ 
S

b) Momentele de inerţie ale unei plăci omogene de densitate


µ = 1 şi având forma S sunt:
I O = ∫∫ ( x 2 + y 2 + z 2 ) dσ moment de inerţie polar
S

I Ox = ∫∫ ( y 2 + z 2 ) dσ moment de inerţie axial


S

I xOy = ∫∫ z 2dσ moment de inerţie planar.


S

20.2. Probleme rezolvate


1. Să se calculeze aria calotei S decupată de cilindrul
x + y = r 2 pe emisfera nordică x 2 + y 2 + z 2 = R 2 , z ≥ 0 , (0 < r < R )
2 2

(fig. 1).
Rezolvare. Avem
S : z = R 2 − x 2 − y 2 , ( x, y ) ∈ D = prxOy S = {( x, y ) ∈ R 2 | x 2 + y 2 ≤ r 2 }
∂z −x ∂z −y
p= = , q= = ,
∂x R −x −y
2 2 2 ∂y R − x2 − y2
2

R
H = 1 + p2 + q2 =
R − x2 − y2
2

şi deci în baza formulei (1)


R
Acalotă = ∫∫ dxdy
D
R2 − x 2 − y 2

1111 Probleme de analiză matematică


20. Integrala de suprafaţă 303

care prin trecere în coordonate polare x = ρ cos θ , y = ρ sin θ devine


ρ 0 ≤ θ ≤ 2π
Acalotă = R ∫∫
D ( θ,ρ ) R 2 − ρ2
dρdθ , unde D( θ, ρ) 
0 ≤ ρ ≤ r
.

Deci
2π r ρ r
Acalotă = R ∫ dθ∫ dρ = −2πR R 2 − ρ2 =
0 0
R 2 − ρ2 0

(
= 2πR R − R 2 − r 2 )
şi notând cu h înălţimea calotei, adică h = R − R 2 − r 2 obţinem
Acalota = 2 πRh ,
formulă cunoscută din liceu.
z

(S ) h
r

O (D) y

x
Fig. 1
2. Să se calculeze aria porţiunii emisferei nordice
x + y + z 2 = R 2 , z ≥ 0 , decupată de cilindrul x 2 + y 2 − Rx = 0 ,
2 2

numită fereastra lui Viviani (fig. 2).


Rezolvare. Fie S jumătatea fereastrei lui Viviani situată în
primul octant. Avem
S : z = R2 − x2 − y 2 ,
( x, y ) ∈ D = prxOy S = {( x, y ) ∈ R 2 | x 2 + y 2 − Rx ≤ 0, y ≥ 0} .
În rezolvarea problemei 1 am obţinut pentru sferă
R
H= . Cu formula (1), în baza simetriei, obţinem aria
R2 − x2 − y 2

1111 Probleme de analiză matematică


304 20. Integrala de suprafaţă

cerută
1
A = 2 R ∫∫ d xd y ,
D
R − x2 − y2
2

care prin trecere în coordonate polare x = ρ cos θ , y = ρ sin θ , devine


ρ
A = 2 R ∫∫ dρdθ ,
D ( θ,ρ ) R − ρ2
2

π
unde D( θ, ρ) este caracterizat de 0 ≤ θ ≤ , 0 ≤ ρ ≤ R cos θ .
2
Deci
π 
R cos θ ρ π
R cos θ
A = 2R∫ ∫ 2
dρ  d θ = − 2 R ∫ 2 R 2 − ρ 2 dθ =
0

0
R 2 − ρ2  0 0

π π
π 
= −2 R ∫ 2
( R sin θ − R )dθ = 2 R ( θ + cos θ) 2 = 2 R 2  − 1 .
2
0
0 2 

(S)

O
y
(D)

Fig. 2
Rezultă că aria ferestrei lui Viviani este
A = R 2 ( π − 2) .
3. Să se calculeze integrala de suprafaţă
I = ∫∫ ( xy + z )dσ
S

unde S este porţiunea din conul x 2 + y 2 = z 2 pentru care 0 ≤ z ≤ 1.

1111 Probleme de analiză matematică


20. Integrala de suprafaţă 305

Rezolvare. Avem
S : z = x 2 + y 2 , ( x, y ) ∈ D = {( x, y ) ∈ R 2 | x 2 + y 2 ≤ 1} ,
∂z x ∂z y
p= = , q= = , H = 1 + p2 + q2 = 2 .
∂x x +y 2 2
x +y ∂y 2 2

În baza formulei de calcul (2) obţinem


(
I = ∫∫ xy + x 2 + y 2
D
) 2 dx dy

şi trecând în coordonate polare, rezultă


I = 2 ∫∫ (ρ2 sin θ cos θ + ρ)ρdρdθ =
D ( θ,ρ )

2π  1  1  
= 2 ∫  ∫  ρ3 sin 2θ + ρ2  dρ dθ =
0
 0 2
 
2π  1 1 2π
= 2 ∫  sin 2θ +  dθ = 2.
0
8 3 3
4. Să se calculeze coordonatele centrului de greutate G
pentru o placă omogenă având forma optimii de sferă x 2 + y 2 + z 2 = 9
din octantul întâi.

Rezolvare. Avem S : z = 9 − x 2 − y 2 , µ = constant şi


formulele (4) ne dau
∫∫ xdσ , y = ∫∫S ydσ , z = ∫∫S zdσ .
xG = S
∫∫ dσ ∫∫ dσ ∫∫ dσ
G G

S S S

Întrucât ∫∫ S
dσ reprezintă aria optimii de sferă de rază 3

rezultă ∫∫ S
dσ =
2
. După cum am mai văzut, pentru sferă avem
R 3
H= = .
R2 − x2 − y 2 9 − x2 − y2
Apoi
D = prxOy S = {( x, y ) ∈ R 2 | x 2 + y 2 ≤ 9, x ≥ 0, y ≥ 0} .
Rezultă
x
I1 = ∫∫ x dσ = 3∫∫ dxdy
S D
9 − x2 − y2

1111 Probleme de analiză matematică


306 20. Integrala de suprafaţă

care prin trecere în coordonate polare devine


 π
ρ2 cos θ 0 ≤ θ ≤
I1 = 3 ∫∫ 9 − ρ2
dρdθ , unde D( θ, ρ)  2
D ( θ,ρ ) 0 ≤ ρ ≤ 3
şi deci
π
3 ρ2 3 ρ2
I1 = 3∫ 2 cos θdθ∫ dρ = 3∫ dρ .
9 − ρ2
0 0 0
9 − ρ2
Prin schimbarea de variabilă ρ = 3sin t obţinem dρ = 3cos tdt ,
 π
t ∈ 0,  şi
 2
π π π
9sin 2 t 27 2 27π
I1 = 3∫ 2
3cos t dt = 27 ∫ 2 sin 2 t dt = ∫ (1 − cos 2t )dt = .
0 3cos t 0 2 0 4
27π 2 3 3
Rezultă xG = ⋅ = . Analog se obţin yG = zG = .
4 9π 2 2
Deci
 3 3 3
G , , .
2 2 2
5. Să se calculeze momentul de inerţie I Oz pentru o placă
omogenă de densitate 1, având forma porţiunii de paraboloid de
rotaţie x 2 + y 2 = 2 z , 0 ≤ z ≤ 1 .

Rezolvare. Avem I Oz = ∫∫ ( x 2 + y 2 )dσ , unde


S
1 2
S:z=
2
( x + y 2 ) cu 0 ≤ z ≤ 1 ,

D = prxOy S = {( x, y ) ∈ R 2 | x 2 + y 2 ≤ 2} ,
∂z ∂z
p=
= x, q= = y , H = 1 + x2 + y2
∂x ∂y
şi cu formula (2) integrala devine
I Oz = ∫∫
D
(x 2
+ y 2 ) 1 + x 2 + y 2 dx dy
care prin trecere în coordonate polare ne dă
2π 2 2
I Oz = ∫∫
D ( θ,ρ )
ρ3 1 + ρ2 dρdθ = ∫ dθ∫ ρ3 1 + ρ2 dρ = 2π∫ ρ3 1 + ρ2 dρ .
0 0 0

Prin schimbarea de variabilă 1 + ρ2 = t obţinem

1111 Probleme de analiză matematică


20. Integrala de suprafaţă 307

1 + ρ2 = t 2 , 2ρdρ = 2tdt , t ∈ [1, 3]


şi deci
 t 5 t 3  3 4π
( )
3
I Oz = 2π∫ (t − 1)t dt = 2π  − 
2 2
= 1+ 6 3 .
1
 5 3 1 15

20.3. Probleme propuse spre rezolvare


6. Să se calculeze aria porţiunii din paraboloidul de rotaţie
x + y = 2 z situată în interiorul cilindrului x 2 + y 2 = 4 .
2 2

7. Să se calculeze aria porţiunii de sferă x 2 + y 2 + z 2 = R 2 ,


z ≥ 0 cuprinsă în interiorul conului x 2 + y 2 = z 2 .
8. Să se calculeze integrala de suprafaţă
x2 + y2 1
I = ∫∫ dσ unde S : z = ( x 2 + y 2 ) , 0 < z ≤ 1 .
S 2z + 1 2
9. Să se calculeze coordonatele centrului de greutate pentru o
placă plană omogenă având forma porţiunii S a conului z = x 2 + y 2
cuprinsă în cilindrul x 2 + y 2 = 1 .
10. Să se calculeze momentul de inerţie I Oz pentru o placă
omogenă de densitate µ =1 având forma emisferei
S : z = R2 − x 2 − y 2 .
11. Să se calculeze momentele de inerţie I O , I xOy , I Ox pentru
placa omogenă de densitate µ = 1 având forma porţiunii S a conului
z = x 2 + y 2 cu 0 ≤ z ≤ 1.

20.4. Indicaţii şi răspunsuri la problemele


propuse
6. Avem
1
S : z = ( x 2 + y 2 ) , ( x, y ) ∈ D = {( x, y ) ∈ R 2 | x 2 + y 2 ≤ 4}
2
p = x , q = y , H = 1 + x 2 + y 2 , A = ∫∫ 1 + x 2 + y 2 dxdy
D

1111 Probleme de analiză matematică


308 20. Integrala de suprafaţă

2
care trecută în coordonate polare conduce la A = π(5 5 − 1).
3
7. Avem
R
S : z = R2 − x2 − y 2 , H = , ( x, y ) ∈ prxOy S = D ,
R − x2 − y2
2

frontiera lui D se obţine eliminându-l pe z între ecuaţiile


x2 + y 2 + z 2 = R2 , x2 + y 2 = z 2 ,
rezultă
  R  
2

D = ( x, y ) ∈ R | x + y ≤ 
2 2 2
 .
  2  
Deci
dxdy
A = R ∫∫
D
R − x2 − y2
2

care, prin trecere în coordonate polare, conduce la


A = πR 2 (2 − 2 ).
1
{ }
8. Avem S : z = ( x2 + y 2 ) , ( x, y) ∈ D = ( x, y) ∈ R2 x2 + y2 ≤ 2 ,
2
p = x , q = y , H = 1 + x 2 + y 2 , şi
x2 + y2 x2 + y2
I = ∫∫ 1 + x 2
+ y 2
d x d y = ∫∫D 1 + x 2 + y 2 dxdy ,
D 1 + x2 + y2


care prin trecere în coordonate polare conduce la I = .
3
9. Întrucât Oz este axă de simetrie a plăcii S , centrul de
greutate se află pe Oz şi deci xG = yG = 0 , iar

zG =
∫∫ zdσ .
S

∫∫ dσ
S

Avem H = 2 , I = ∫∫ zdσ = 2 ∫∫ x 2 + y 2 dxdy , unde


S D

D = {( x, y ) ∈ R 2 | x 2 + y 2 ≤ 1}
2π 2
şi prin trecere în coordonate polare se obţine I = iar
3
2
A = ∫∫ dσ = π 2 . Deci zG = .
S 3

1111 Probleme de analiză matematică


20. Integrala de suprafaţă 309

R
10. I Oz = ∫∫ ( x 2 + y 2 ) dσ . Apoi H = şi deci
S
R2 − x2 − y 2
dxdy
I oz = R ∫∫ ( x 2 + y 2 ) ,
D
R2 − x2 − y 2
unde D = {( x, y ) ∈ R 2 | x 2 + y 2 ≤ R 2 } . Prin trecere în coordonate
polare obţinem
ρ3 2π R ρ3
I Oz = R ∫∫
D ( θ,ρ ) R 2 − ρ2
dρdθ = R ∫ dθ∫
0 0
R 2 − ρ2
dρ =

R ρ3
= 2πR ∫ dρ.
R 2 − ρ2
0

Această integrală se poate calcula prin schimbarea de variabilă


4
R 2 − ρ2 = t şi se obţine I Oz = πR 4 .
3
11. Momentele de inerţie cerute sunt date de formulele
I O = ∫∫ ( x 2 + y 2 + z 2 )dσ , I xOy = ∫∫ z 2dσ , I Ox = ∫∫ ( y 2 + z 2 )dσ .
S S S

În cazul de faţă avem S : z = x + y2 ,


2
H = 2,
{
dσ = 2dxdy , D = prxOy S = ( x, y ) ∈ R 2 x 2 + y 2 ≤ 1 şi momentele de }
inerţie devin
I O = 2 2 ∫∫ ( x 2 + y 2 )dxdy , I xOy = 2 ∫∫ ( x 2 + y 2 )dxdy ,
D D

I Ox = 2 ∫∫ ( y + x + y )dxdy .
2 2 2
D
Prin trecere la coordonate polare obţinem
π 3π 2
I O = π 2 , I xOy = , I Ox = .
2 4

1111 Probleme de analiză matematică


21. FLUXUL UNUI CÂMP VECTORIAL

21.1. Noţiuni de teorie


Fie S o suprafaţă de ecuaţie explicită
z = f ( x , y ) , ( x, y ) ∈ D
unde f este clasă C1 iar D este conex şi deci şi S este conexă.
În plus vom presupune că S este o suprafaţă orientabilă
adică are următoarea proprietate: oricare ar fi punctul M ∈ S şi pentru
orice curbă închisă C pe S , care trece prin M , plecând din M cu o
orientare fixată a vectorului normal N şi parcurgând curba C , ne
întoarcem în M cu aceeaşi orientare a lui N .
Toate suprafeţele care vor interveni în acest capitol sunt
orientabile.
Fie
V ( x , y , z ) = P ( x, y , z ) i + Q ( x, y , z ) j + R ( x, y , z ) k
un câmp vectorial continuu pe mulţimea conexă Ω ⊂ R 3 şi S ⊂ Ω o
suprafaţă orientabilă, având ecuaţia explicită z = f ( x, y ) ,
( x, y ) ∈ D = prxOy S .

Fig. 1

1111 Probleme de analiză matematică


312 21. Fluxul unui câmp vectorial

Versorul vectorului normal la suprafaţă într-un punct curent


M ∈ S este
 − pi − qj + k
 = n+ , numită orientare pozitivă
 1 + p 2
+ q 2

n=
 pi + qj − k = n , numită orientare negativă
 1 + p2 + q2 −

∂f ∂f
unde p = , q= (fig. 1).
∂x ∂y
Definiţie. Se numeşte flux al câmpului vectorial V prin
suprafaţa S (cu orientarea versorului n fixată) numărul real notat şi
definit astfel:
( ) ( )
def
Φ S V = ∫∫ V ⋅ n dσ .
S

Pentru orientarea pozitivă, adică n = n+ avem


− pP − qQ + R
V ⋅ n = V ⋅ n+ = ,
1 + p2 + q2
iar pentru orientarea negativă, n = n− avem
pP + qQ − R
V ⋅ n = V ⋅ n− = .
1 + p2 + q2
Întrucât dσ = 1 + p 2 + q 2 dxdy , rezultă
Φ S (V ) = ∫∫ ( − pP − qQ + R )dxdy , pentru orientarea pozitivă (1)
D

Φ S (V ) = ∫∫ ( pP + qQ − R )dxdy , pentru orientarea negativă (2)


D
În ambele cazuri în funcţiile P , Q , R , variabila z se înlocuieşte cu
valoarea sa z = f ( x, y ) dată de ecuaţia explicită a suprafeţei S .

1111 Probleme de analiză matematică


21. Fluxul unui câmp vectorial 313

21.2. Probleme rezolvate


1. Să se calculeze fluxul câmpului vectorial
V ( x, y, z ) = xi + yj + zk prin porţiunea de paraboloid z = x 2 + y 2
cuprinsă în cilindrul x 2 + y 2 = 4 , luând versorul n cu orientarea
negativă (fig. 2).

Fig. 2
Rezolvare. Avem
∂z ∂z
S : z = x2 + y2 , p = = 2x , q = = 2y ,
∂x ∂y
pP + qQ − R = 2 x 2 + 2 y 2 − z = x 2 + y 2
şi
D = prx 0 y S = {( x, y ) ∈ R 2 x 2 + y 2 ≤ 4} .
Cu formula (2) obţinem
Φ = ∫∫
D
(x 2
+ y 2 ) dx d y ,
şi trecând în coordonate polare deducem Φ = 8π .
2. Să se calculeze fluxul câmpului
V ( x, y , z ) = 2 xzi − yzj + ( x 2 + y 2 )k
spre exteriorul optimii de sferă de rază 1 cu centrul în origine şi situată
în primul octant (fig. 3).
Rezolvare. Avem S : z = 1 − x 2 − y 2 ,
∂z −x x −y y
p= = =− , q= =− ,
∂x 1 − x2 − y2 z 1 − x2 − y2 z
P( x, y, z ) = 2 xz , Q ( x, y, z ) = − yz , R( x, y , z ) = x 2 + y 2

1111 Probleme de analiză matematică


314 21. Fluxul unui câmp vectorial

şi deci
x2 z y2 z
− pP − qQ + R = 2 − + x 2 + y 2 = 3x 2
z z
iar
D = prxOy S = {( x, y ) ∈ R 2 | x 2 + y 2 ≤ 1, x ≥ 0, y ≥ 0} .

Fig. 3
Cu formula (1) obţinem
Φ = 3∫∫ x 2dxdy
D
şi apoi prin trecere la coordonate polare deducem
 π
0 ≤ θ ≤
Φ = 3 ∫∫ ρ cos θ dθdρ , unde D( θ, ρ) 
3 2
2 ,
D ( θ,ρ ) 0 ≤ ρ ≤ 1
rezultă
π
1 3π
Φ = 3∫ ρ3dρ ∫ 2 cos2 θdθ = .
0 0 16
3. Să se determine fluxul câmpului vectorial
V ( x, y ) = yi + xj + k ,
prin porţiunea de con z = x 2 + y 2 cuprinsă între planele z = 1 şi
z = 2 , luând orientarea negativă.

Rezolvare. Avem S : z = x 2 + y 2 , ( x, y ) ∈ D unde


{ }
D = prxOy S = ( x, y ) ∈ R 2 1 ≤ x 2 + y 2 ≤ 4 (fig. 4).

1111 Probleme de analiză matematică


21. Fluxul unui câmp vectorial 315

∂z x ∂z y
Apoi p= = , q= = , P = y,
∂xx2 + y2 ∂y
x2 + y2
xy xy xy
Q = x , R = 1 , pP + qQ − R = + −1 = 2 −1 .
x2 + y 2 x2 + y 2 x2 + y 2

Fig. 4
Cu formula (2) obţinem
 xy 
Φ = ∫∫  2 − 1  dx d y
D 
 x2 + y2 
şi prin trecere în coordonate polare rezultă
0 ≤ θ ≤ 2π
Φ= ∫∫
D ( θ,ρ )
(2ρ2 sin θ cos θ − ρ)dθdρ , unde D( θ, ρ) 
1 ≤ ρ ≤ 2
,

adică

Φ = ∫  ∫ (2ρ2 sin θ cos θ − ρ)dρ dθ ,
2

0   1 
de unde deducem
Φ = 3π .
4. Să se calculeze fluxul câmpului vectorial
V ( x, y, z ) = xi + yj + zk
spre exteriorul suprafeţei S care limitează domeniul
x2 y2 z 2
Ω: + + ≤ 1, 0 ≤ z ≤ 2 .
1 9 4

1111 Probleme de analiză matematică


316 21. Fluxul unui câmp vectorial

Rezolvare. Avem S = S1 ∪ S2 (fig. 5), unde ( S1 ) z = 0 ,


y2
( S2 ) z = 2 1 − x 2 − . Deci
9
Φ = ∫∫ V ⋅ ne1dσ + ∫∫ V ⋅ ne2dσ = Φ1 + Φ 2 .
S1 S2

Calculul lui Φ1 . Avem ( S1 ) z = 0 ⇒ p = 0 , q = 0 . Apoi


P = x , Q = y , R = z şi cum ne1 = − k calculăm pP + qQ − R = − z . Cu
formula (2) obţinem Φ1 = 0 .

Fig. 5
Calcului lui Φ 2 . Avem
2
− y
y2 −2 x 9
( S2 ) z = 2 1 − x 2 − , p= , p=
9 y 2
y2
1 − x2 − 1 − x2 −
9 9
şi cum pe S2 luăm orientarea pozitivă, calculăm
2
−2 x 2 − y 2
9 2
− pP − qQ + R = +z= .
2
y y2
1− x −2
1− x −
2

9 9
Cu formula (1) avem
dxdy  x2 y 2 
Φ 2 = 2 ∫∫ , unde D = prxOy S2 = ( x, y ) ∈ R 2 + ≤ 1
D
y2  1 9 
1 − x2 −
9
şi trecând în coordonate polare generalizate specifice elipsei
x2 y2
+ = 1 , adică x = ρ cos θ , y = 3ρ sin θ , cu noul domeniu
1 9

1111 Probleme de analiză matematică


21. Fluxul unui câmp vectorial 317

0 ≤ θ ≤ 2π
D( θ, ρ)  , obţinem
0 ≤ ρ ≤ 1

Φ2 = 2 ∫∫

D ( θ,ρ ) 1 − ρ
2

dθdρ = 6∫ dθ∫
0
1

0
ρ
1 − ρ2
( ) 1
dρ = 12π − 1 − ρ2 = 12π .
0
Deci
Φ = Φ1 + Φ 2 = 12π .
5. Să se determine fluxul câmpului vectorial
1 1 9
V ( x, y , z ) = i + j + k , x > 0 , y > 0 , z > 0 ,
x y z
spre exteriorul porţiunii de suprafaţă elipsoidală
z2
x2 + y2 + − 1 = 0
9
din octantul întâi, cuprinsă între planele z = 1 , z = 2 şi planele
x
y= , y = x 3.
3
Rezolvare. Fereastra S , decupată pe elipsoid de cele două
perechi de plane este prezentată în figura 6a, iar proiecţia D a lui S
pe planul xOy este prezentată în figura 6b.

Fig. 6a Fig. 6b

1111 Probleme de analiză matematică


318 21. Fluxul unui câmp vectorial

Avem
 5 8 x 
D =  ( x, y ) ∈ R 2 ≤ x 2 + y 2 ≤ , ≤ y ≤ x 3 .
 9 9 3 
Apoi
−3 x −3 y
(S )z = 3 1 − x2 − y2 , p = , q=
1− x − y
2 2
1 − x2 − y2
şi cum orientarea versorului normal este pozitivă, calculăm
9
− pP − qQ + R = ,
1 − x2 − y2
iar fluxul cerut este dat de formula (1), adică
dxdy
Φ = 9 ∫∫ .
D
1 − x2 − y2
Prin trecere în coordonate polare x = ρ cos θ , y = ρ sin θ
obţinem
π π
 ≤θ≤
ρ 6 3
Φ = 9 ∫∫ dθdρ , unde D( θ, ρ) 
D ( θ,ρ ) 1 − ρ
2
 5 ≤ρ≤ 8
 3 3
şi deci
8
π
ρ  π π
( )
8
3
Φ = 9 ∫ dθ ∫
π
3 3
5
dρ = 9  −  − 1 − ρ 2 ,
6 3 1− ρ 2
3 6 5
3
de unde rezultă
π
Φ= .
2

1111 Probleme de analiză matematică


21. Fluxul unui câmp vectorial 319

21.3. Probleme propuse spre rezolvare


Să se calculeze fluxul următoarelor câmpurilor vectoriale prin
suprafeţele indicate:
6. V ( x, y, z ) = xi + yj + zk spre exteriorul optimii de sferă
x 2 + y 2 + z 2 = R 2 din octantul întâi.
7. V ( x, y , z ) = xi + yj + 2 zk spre exteriorul porţiunii de
suprafaţă conică x + y = z , pentru care 2 ≤ z ≤ 4 .
2 2 2

8. V ( x, y , z ) = yzi + zxj + xyk spre exteriorul suprafeţei care


limitează domeniul Ω : x 2 + y 2 ≤ z , 0 ≤ z ≤ 4 .
9. V ( y , z ) = 2 zj + ( y + 1) k spre exteriorul semisferei
x 2 + y 2 + z 2 = 16 , z ≥ 0 .
1 1 1
i + j + k , x > 0 , y > 0 , z > 0 , spre
10. V ( x, y , z ) =
x y z
exteriorul porţiunii de suprafaţă din sfera x 2 + y 2 + z 2 = 16 din
octantul întâi, cuprinsă între planele z = 1 , z = 3 şi planele y = x ,
y = x 3.

21.4. Indicaţii şi răspunsuri la problemele


propuse
6. Avem
x y
S : z = R2 − x 2 − y 2 , p = − , q = − ,
z z
x +y
2 2
R 2
− pP − qQ + R = +z= ,
z R − x2 − y2
2

{ }
iar D = ( x, y ) ∈ R 2 x 2 + y 2 ≤ R 2 , x ≥ 0, y ≥ 0 . Cu formula (1) fluxul
dxdy
devine Φ = R 2 ∫∫ , care prin trecere în coordonate
D
R − x2 − y2
2

polare ne dă
πR 3
Φ= .
2

1111 Probleme de analiză matematică


320 21. Fluxul unui câmp vectorial

7. Avem
x y
S : z = x2 + y2 , p = , q= ,
x +y 2 2
x + y2
2

x2 y2
pP + qQ − R = + − 2 x2 + y2 = − x2 + y2
x +y
2 2
x +y2 2

şi formula (2) ne dă
Φ = − ∫∫
D
{
x 2 + y 2 dxdy , unde D = ( x, y ) ∈ R 2 4 ≤ x 2 + y 2 ≤ 16 , }
de unde prin trecere în coordonate polare obţinem
112
Φ− π.
3
8. Fie ( S1 ) z = x 2 + y 2 , ( S2 ) z = 4 rezultă S = Fr (Ω ) = S1 ∪ S2
şi
Φ = ∫∫ V ⋅ n1− dσ + ∫∫ V ⋅ n+2dσ = Φ1 + Φ 2 .
S1 S2

Pentru Φ1 avem ( S1 ) z = x 2 + y 2 , p = 2 x , q = 2y şi
pP + qQ − R = 4 xyz − xy , deci cu formula (2) obţinem
Φ1 = ∫∫  4 xy ( x 2 + y 2 ) − xy  dxdy ,
D

{
unde D = prxOy S1 = prxOy S2 = ( x, y ) ∈ R 2 x 2 + y 2 ≤ 4 . }
Pentru Φ 2 avem ( S2 ) z = 4 , p = q = 0 şi − pP − qQ + R = xy ,
deci cu formula (1) obţinem
Φ 2 = ∫∫ xy dxdy .
D
Rezultă
Φ = Φ1 + Φ 2 = 4 ∫∫ xy ( x 2 + y 2 )dxdy ,
D
care prin trecere în coordonate polare conduce la
Φ = 0.
9. Avem
{
( S ) z = 16 − x 2 − y 2 , D = prxOy S = ( x, y ) ∈ R 2 x 2 + y 2 ≤ 16 , }
x y
p = − , q = − , − pP − qQ + R = 4 y + 1
z z
şi cu formula (1) rezultă Φ = ∫∫ (4 y + 1)dxdy , de unde prin trecere în
D
coordonate polare se deduce
Φ = 16π .

1111 Probleme de analiză matematică


21. Fluxul unui câmp vectorial 321

10. Avem
x y
S : z = 16 − x 2 − y 2 , p = − , q=− ,
16 − x − y 2 2
16 − x 2 − y 2
3
− pP − qQ + R =
16 − x 2 − y 2
şi fluxul cerut este
dxdy
Φ = 3∫∫ ,
D
16 − x 2 − y 2
{
unde D = prxOy S = ( x, y ) ∈ R 2 7 ≤ x 2 + y 2 ≤ 15, x ≤ y ≤ x 3 } şi prin
trecere în coordonate polare obţinem
π π
ρ  ≤θ≤
Φ=3 ∫∫ 16 − ρ2
dθdρ , unde D( θ, ρ)  4 3 ,
D ( θ ,ρ )  7 ≤ ρ ≤ 15

iar de aici deducem
π
Φ= .
2

1111 Probleme de analiză matematică


22. FORMULELE INTEGRALE GREEN,
GAUSS-OSTROGRADSKI, STOKES

22.1. Noţiuni de teorie


1) Formula lui Green
Fie D ⊂ R 2 o mulţime compactă, simplu conexă (adică
conexă cu proprietatea că interiorul oricărei curbe închise din D este
inclus în D ) cu frontiera FrD netedă (sau netedă pe porţiuni). Dacă
funcţiile P, Q : D → R sunt de clasă C1 pe D , atunci are loc
egalitatea:
 ∂Q ∂P 
∫FrD Pdx + Qdy = ∫∫D  ∂x − ∂y  dxdy
numită formula Green, în care integrala curbilinie se calculează în
sens trigonometric.
Din formula Green rezultă
1
A( D ) = ∫ xdy − ydx ,
2 FrD
care permite calculul ariei mulţimii plane D cu integrala curbilinie.

2) Formula flux-divergenţă (Gauss-Ostrogradski)


Fie Ω ⊂ R 3 o mulţime compactă şi conexă cu frontiera
S = FrΩ netedă sau netedă pe porţiuni, V = Pi + Qj + Rk un câmp
vectorial de clasă C1 pe Ω . Atunci fluxul lui V prin S după versorul
normalei ne care “iese” din Ω este egal cu integrala divergenţei lui
V pe Ω , adică
∫∫ (V ⋅ n ) dσ = ∫∫∫ (divV ) dxdydz
FrΩ
e

numită formula flux-divergenţă (Gauss-Ostrogradski).

1111 Probleme de analiză matematică


324 22. Formule integrale

3) Formula lui Stokes


Fie Γ o curbă închisă netedă sau netedă pe porţiuni conţinută
în Ω ⊂ R 3 şi S o suprafaţă deschisă care se “sprijină” pe Γ având
ecuaţia explicită z = f ( x, y ) , f fiind de clasă C 2 pe D , S ⊂ Ω , pe
care considerăm orientarea pozitivă, adică luăm
∂f ∂f N
N = − pi − qj + k , unde p = , q= , n = , H = 1 + p2 + q2 .
∂x ∂y H
Pe Γ considerăm orientarea indusă de parcurgerea frontierei
lui D în sens trigonometric.
Considerăm câmpul vectorial V = Pi + Qj + Rk de clasă C1
pe Ω .
Are loc egalitatea
(
∫ V ⋅ dr = ∫∫ rotV ⋅ n dσ )
Γ S

numită formula lui Stokes şi care arată că circulaţia câmpului V de-a


lungul curbei închise Γ este egală cu fluxul rotorului câmpului prin
orice suprafaţă deschisă S care se sprijină pe Γ .

22.2. Probleme rezolvate


Aplicaţii ale formulei Green
1. Să se calculeze integrala curbilinie
I = ∫ ( x − y )dx + dy , unde D : x 2 + y 2 ≤ 2 x ; y ≥ 0
FrD
şi apoi să se verifice rezultatul cu formula lui Green.
Rezolvare. Domeniul D este cel din figura 1, iar frontiera lui
D este OA ∪ ABO . Avem
I= ∫ ( x − y )dx + dy + ∫
OA
( x − y )dx + dy = I1 + I 2 .
ABO

x = t  x′ = 1 2 t2 2
OA  ⇒ , t ∈ [0,2] şi I1 = ∫ t dt = = 2. Apoi
 y = 0  y′ = 0 0 2 0
 x = 1 + cos t  x′ = − sin t
ABO  ⇒ , t ∈ [0, π] . Deci
 y = sin t  y ′ = cos t

1111 Probleme de analiză matematică


22. Formule integrale 325

π
I 2 = ∫ [ −(1 + cos t − sin t )sin t + cos t ] dt =
0
π
= ∫ ( − sin t − cos t sin t + sin 2 t + cos t )dt =
0

 cos 2 t 1  sin 2t  π π
= cos t + + t −  + sin t  0 = − 2.
 2 2 2   2

Fig. 1
π
Rezultă I = I1 + I 2 =.
2
Aplicăm formula lui Green
 ∂Q ∂P 
FrD

Pdx + Qdy = ∫∫ 
D ∂x


∂y 
d xd y .

În cazul de faţă avem P = x − y , Q = 1 şi deci


π
I = ∫∫ dxdy = A( D ) = .
D 2
2. Să se calculeze integrala curbilinie
x2 y2
I = ∫ y 2dx + x 2dy , unde D : 2 + 2 ≤ 1; x ≥ 0
FrD
a b
şi apoi să se verifice rezultatul cu formula lui Green.
Rezolvare. Domeniul D este cel din figura 2 iar
FrD = BB′ ∪ B′AB . Avem
I= ∫
BB′
y 2dx + x 2dy + ∫ y 2dx + x 2dy = I1 + I 2 .
B′AB

 x = 0  x′ = 0
BB′  ⇒ , t ia valori de la b la −b şi rezultă I1 = 0 .
y = t  y′ = 1

1111 Probleme de analiză matematică


326 22. Formule integrale

 x = a cos t  x′ = − a sin t  π π
Apoi B′AB  ⇒ , t ∈  − ,  şi
 y = b sin t  y ′ = b cos t  2 2
π
I 2 = ∫ 2π ( − ab2 sin 3 t + a 2b cos3 t ) dt =

2
π π
= −ab ∫ sin t dt + a b ∫ cos3 t dt =
2 2 3 2 2
π π
− −
2 2
π π
= 0 + 2a b ∫ cos t dt = 2a b ∫ (1 − sin 2 t ) cos t dt =
2 2 3 2 2
0 0

π
 sin 3 t  4a 2 b
= 2a 2b  sin t − 2 = .
 3  3
0
4a 2 b
Deci I = I1 + I 2 = .
3

Fig. 2
Formula Green ne dă I = 2 ∫∫ ( x − y )dxdy şi prin trecere în
D
coordonate polare generalizate specifice elipsei x = aρ cos θ ,
y = bρ sin θ avem I =2 ∫∫
D ( θ,ρ )
( aρ cos θ − bρ sin θ)abρ dθdρ unde

 π π
− ≤ θ ≤
D ( θ, ρ)  2
0 ≤ ρ ≤ 1
2 . Rezultă I = 2ab
1
∫0 ρ2

 π2
 2
( )
 ∫− π (a cos θ − b sin θ)dθ  ,

π
1 4a 2 b
I = 2ab ⋅ ⋅ 2a ∫ 2 cos θdθ = .
3 0 3

1111 Probleme de analiză matematică


22. Formule integrale 327

3. Folosind formula lui Green, să se calculeze integrala


curbilinie
I = ∫ − x 2 ydx + xy 2dy ,
ABC

de-a lungul semicercului x 2 + y 2 = 1; y ≥ 0 , cu A(1,0) , B(0,1) ,


C ( −1,0) .
Rezolvare. Pentru a aplica formula Green trebuie să
completăm semicercul ABC printr-un arc de curbă aşa încât pe acest
arc integrala curbilinie să se calculeze cât mai simplu. În cazul de faţă
un asemenea arc este segmentul CA (fig. 3). Avem

Fig. 3

∫ − x 2 ydx + xy 2dy + ∫ −x ydx + xy 2dy =


2

ABC CA
Green
= ∫ − x 2 ydx + xy 2dy = ∫∫ ( y + x 2 )dxdy ,
2

FrD D
de unde rezultă
I = ∫ − x 2 ydx + xy 2dy = ∫∫ ( y 2 + x 2 )dxdy − ∫ −x
2
ydx + xy 2dy .
ABC D CA

x = t  x′ = 1 0
CA  ⇒ , t ∈ [ −1,1] şi I1 = ∫ − x 2 ydx + xy 2dy = ∫ 0dt = 0 .
 y = 0  y′ = 0 CA
−1

Apoi prin trecere în coordonate polare x = ρ cos θ , y = ρ sin θ obţinem


1 π π π
∫∫D ( y + x )dxdy = D∫∫ ρ2 ⋅ρ dρdθ = ∫ ρ3dρ∫ dθ = . Deci I = .
2 2

( θ,ρ )
0 0 4 4

4. Folosind formula lui Green, să se calculeze integrala


curbilinie
I = ∫ x (e x − xy )dx + y (e y + xy )dy
2 2

AB

pe sfertul de cerc x + y 2 = 1 din cadranul întâi cu A(1,0) , B(0,1) .


2

1111 Probleme de analiză matematică


328 22. Formule integrale

Rezolvare. Completăm sfertul de cerc AB cu razele OA şi


OB . Obţinem astfel domeniul din figura 4.

Fig. 4
2 2 ∂Q
Avem P( x, y ) = x (e x − xy ) , Q ( x, y ) = y (e y + xy ) , = y2 ,
∂x
∂P
= − x 2 şi formula Green devine
∂y
∫ x (e x − xy )dx + y (e y + xy )dy = ∫∫ ( x 2 + y 2 )dxdy ,
2 2

D
FrD

adică I + I1 + I 2 = ∫∫ ( x 2 + y 2 )dxdy , unde


D

x = t  x′ = 1
∫OA
x2 y2
I1 = x (e − xy )d x + y (e + xy )d y , OA  ⇒  , t ∈ [0,1]
 y = 0  y′ = 0
1 1 21 1
şi I1 = ∫ t e t dt = e t = (e − 1) , iar
2

0 2 0 2
 x = 0  x′ = 0
I 2 = ∫ x (e x − xy )dx + y (e y + xy )dy , BO 
2 2
⇒
BO  y = t  y′ = 1
0 1
şi I 2 = ∫ t e t dt = − ∫ t e t dt = − I1 . Deci I1 + I 2 = 0 şi în consecinţă
2 2

1 0

 π
0 ≤ θ ≤
I = ∫∫ ( x + y )dxdy = ∫∫ ρ dρdθ unde D( θ, ρ) 
2 2 3
2 . Rezultă
D
D ( θ,ρ ) 0 ≤ ρ ≤ 1
π
I= .
8
5. Folosind formula Green, să se calculeze
I = ∫ (e x sin y − y )dx + (e x cos y − y )dy , unde D : x 2 + y 2 ≤ 1 .
FrD

1111 Probleme de analiză matematică


22. Formule integrale 329

Rezolvare. Formula lui Green ne dă


I = ∫∫ dxdy = A( D ) = π .
D

6. Să se calculeze cu ajutorul integralei curbilinii aria


2 2 2
domeniului D limitat de astroida echilateră x 3 + y 3 = a 3 (fig. 5).
Rezolvare. Folosim parametrarea
 x = a cos t  x′ = −3a cos t sin t
3 2

 ⇒  , t ∈ [0,2π] .
 y = a sin t  y ′ = 3a sin t cos t
3 2

Fig. 5
1
Utilizăm formula A = ∫ xdy − ydx . Avem
2 FrD
xdy − ydx = 3a 2 sin 2 t cos2 t dt
şi deci
1 2π 3 2π
Aastroidă = 3a 2 ∫ sin 2 t cos2 t dt = a 2 ∫ sin 2 2t dt =
2 0 8 0

3a 2 2 π 3πa 2
16 ∫0
= (1 − cos 4 t )d t = .
8

Aplicaţii ale formulei flux-divergenţă


7. Să se calculeze fluxul câmpului V ( x, y ) = x 2i + y 2 j prin
 x2 + y2 ≤ z
suprafaţa S = FrΩ unde Ω  şi apoi să se verifice
0 ≤ z ≤ 1
rezultatul cu formula flux-divergentă.

1111 Probleme de analiză matematică


330 22. Formule integrale

Rezolvare. Avem S = S1 ∪ S2 (fig. 6) unde ( S1 ) z = x 2 + y 2 ,


( S2 ) z = 1 cu {
( x, y ) ∈ prxOy Ω = ( x, y ) ∈ R 2 x 2 + y 2 ≤ 1 . } Deci

S1
( ) S2
( )
Φ = ∫∫ V ⋅ ne1 dσ + ∫∫ V ⋅ ne2 dσ = Φ1 + Φ 2 . Să-l calculăm pe Φ1 .

Fig. 6
Avem ( S1 ) z = x 2 + y 2 , p = 2 x , q = 2 y iar
pi + qj − k 2 xi + 2 yj − k 2( x 3 + y 3 )
ne1 = = şi V ⋅ ne1 =
p2 + q2 + 1 4 x2 + 4 y2 + 1 4 x2 + 4 y2 + 1
x3 + y3
iar Φ1 = 2∫∫ dσ , dσ = p2 + q2 +1dxdy = 4x2 + 4 y2 +1dxdy ,
S1
4x + 4 y + 1
2 2

deci Φ1 = ∫∫ ( x 3 + y 3 )dxdy care prin trecere în coordonate polare


D

0 ≤ θ ≤ 2π
devine Φ1 = 2 ∫∫
D ( θ,ρ )
(cos3 θ + sin 3 θ)ρ4dρdθ unde D( θ, ρ) 
0 ≤ ρ ≤ 1
de

unde rezultă Φ1 = 0 . Cum V ⋅ ne2 = V ⋅ k = 0 obţinem Φ2 = 0 .


Deducem Φ = Φ1 + Φ 2 = 0 .
Avem divV = 2( x + y ) şi formula flux-divergenţă

∫∫ (V ⋅ n ) dσ = ∫∫∫ (divV ) dxdydz


FrΩ
e

ne dă

1111 Probleme de analiză matematică


22. Formule integrale 331

 1 
Φ = 2 ∫∫∫ ( x + y )dxdydz = 2 ∫∫ ( x + y )  ∫ dz  dxdy =
Ω D  x2 + y 2 
= 2 ∫∫ ( x + y )(1 − x 2 − y 2 )dxdy =
D

=2 ∫∫
D ( θ,ρ )
(cos θ + sin θ)(1 − ρ2 )ρ2dρdθ = 0.

8. Să se calculeze fluxul câmpului vectorial V ( z ) = z 2 k prin


suprafaţa S = FrΩ , unde Ω : x 2 + y 2 + z 2 ≤ 1; z ≥ 0 şi apoi să se
verifice rezultatul cu formula flux-divergenţă.
Rezolvare. Avem S = S1 ∪ S2 (fig. 7) unde S1 : z = 0 ,
( S2 ) z = 1 − x 2 − y 2 cu
{
( x, y ) ∈ D = prxOy Ω = ( x, y ) ∈ R 2 x 2 + y 2 ≤ 1 . }

Fig. 7

Apoi Φ = Φ1 + Φ 2 . Φ1 = ∫∫ V ⋅ ne1 dσ = − ∫∫ z 2dσ dar pe S1 , z = 0 .


S1 S1

OM
Deci Φ1 = 0 . Pentru Φ 2 = ∫∫ V ⋅ ne2 dσ avem ne2 = unde
S2 OM

M ( x, y, z ) ∈ S2 ⇒ ne2 = xi + yj + zk ⇒ V ⋅ ne2 = z 3 ⇒ Φ 2 = ∫∫ z 3dσ .


S2

−x −y
Avem ( S2 ) z = 1 − x 2 − y 2 , p= , q= ,
1− x − y
2 2
1 − x2 − y2
1
dσ = 1 + p 2 + q 2 dxdy ⇒ d σ = dxdy şi Φ 2 = ∫∫ (1 − x 2 − y 2 )dxdy
z D

1111 Probleme de analiză matematică


332 22. Formule integrale

care prin trecere la coordonate polare devine


Φ2 = ∫∫
D ( θ,ρ )
(1 − ρ2 )ρdρdθ = ( ∫ dθ)( ∫ (ρ − ρ )dρ) = 2π  12 − 14  = π2 .

0 0
1
3

π
Deci Φ = Φ1 + Φ 2 = .
2
Formula flux-divergenţă ne dă
 1− x 2 − y 2 
( )
Φ = ∫∫∫ divV dxdydz = 2 ∫∫∫ zdxdydz = 2 ∫∫  ∫ zdz  dxdy =
D  
Ω Ω
 0

π
= ∫∫ (1 − x 2 − y 2 )dxdy = Φ 2 = .
D
2
9. Folosind formula flux-divergenţă să se calculeze fluxul
câmpului V ( x, y ) = x 3i + x 2 yj + x 2 k prin porţiunea de suprafaţă
conică S : x 2 + y 2 = z 2 cuprinsă între planul xOy şi planul z = 1 .
Rezolvare. Formula flux-divergenţă în acest caz devine
∫∫ V ⋅ n dσ + ∫∫ V ⋅ n dσ = ∫∫∫ (divV ) dxdydz ,
1
e e
S S1 Ω

unde S : z = x + y , S1 : z = 1 (fig. 8). Rezultă


2 2

Φ = ∫∫ V ⋅ nedσ = ∫∫∫ (3x 2 + x 2 )dxdydz − ∫∫ V ⋅ ne1dσ = 4∫∫∫ x 2dxdydz − Φ1 .


S Ω S1 Ω

Fig. 8
Avem
 
( )
1

I = ∫∫∫ x dxdydz = ∫∫ x 
2 2
∫2 2 dz  dxdy = ∫∫D x 1 − x + y dxdy ,
2 2 2


Ω D
 x +y 

1111 Probleme de analiză matematică


22. Formule integrale 333

unde {
D = prxOy S = ( x, y ) ∈ R 2 x 2 + y 2 ≤ 1 } şi prin trecere în
coordonate polare rezultă
I= ∫∫
D ( θ,ρ )
ρ2 cos2 θ(1 − ρ)ρdρdθ = (∫
0

cos2 θdθ )( ∫ (ρ − ρ )dρ) =
1

0
3 4

1 2π 1 π
= ∫
2 0
(1 + cos 2θ)dθ ⋅ = .
20 20
Apoi Φ1 = ∫∫ V ⋅ ne1dσ , ne1 = k ⇒ V ⋅ ne1 = x 2 ⇒ Φ1 = ∫∫ x 2dσ dar
S1 S1

π
S1 : z = 1 ⇒ dσ = dxdy ⇒ Φ1 = ∫∫ x 2dxdy = ∫∫ ρ2 cos 2 θ ⋅ ρ dρdθ = .
D D ( θ,ρ )
4
π π π
Deci Φ = 4 I − Φ1 = − = − , considerând versorul normalei la S
5 4 20
spre exteriorul lui Ω .
10. Folosind formula Gauss-Ostrogradski, să se calculeze
fluxul câmpului vectorial V ( x, y , z ) = xyz ( xi + yj + zk ) prin optimea
de sferă x 2 + y 2 + z 2 = 1 din octantul întâi spre exteriorul sferei.
Rezolvare. Pentru aplicarea formulei Gauss-Ostrogradski
completăm suprafaţa S a optimii de sferă cu sferturile de disc S1 , S2 ,
S3 (fig. 9).

Fig. 9
Obţinem astfel domeniul
{
Ω = ( x, y, z ) ∈ R 3 x 2 + y 2 + z 2 ≤ 1; x ≥ 0; y ≥ 0; z ≥ 0 . }

1111 Probleme de analiză matematică


334 22. Formule integrale

Formula Gauss-Ostrogradski
( )
∫∫ V ⋅ ne dσ = ∫∫∫ divV dxdydz ( )
FrΩ Ω
devine
∫∫ V ⋅ n dσ + ∫∫ V ⋅ n dσ + ∫∫ V ⋅ n dσ + ∫∫ V ⋅ n dσ = 6∫∫∫ xyz dxdydz
1 2 3
e e e e
S S1 S2 S3 Ω

sau
Φ + Φ1 + Φ 2 + Φ 3 = 6 ∫∫∫ xyz dxdydz

adică
Φ = 6 ∫∫∫ xyz dxdydz − Φ1 − Φ 2 − Φ 3 .

Avem Φ1 = ∫∫ V ⋅ n dσ , ne1 = −i , V ⋅ ne1 = − xyz 2 ⇒ Φ1 = − ∫∫ xyz dσ şi


1
e
S1 S1

cum S1 : x = 0 ⇒ Φ1 = 0 . Analog rezultă Φ 2 = 0 , Φ 3 = 0 . Apoi


 1− x2 − y 2  1
I = ∫∫∫ xyzdxdydz = ∫∫ xy  ∫ zdz  dxdy = ∫∫ xy (1 − x 2 − y 2 )dxdy
 0  2 S3
Ω S3
 
şi prin trecere în coordonate polare obţinem
 π
1 0 ≤ θ ≤
2 S3∫∫
I= ρ cos θ sin θ(1 − ρ )ρdρdθ , S3 ( θ, ρ) 
2 2
2
( θ,ρ ) 0 ≤ ρ ≤ 1
1 π  1
(
I =  ∫ 2 cos θ sin θ dθ  ∫ (ρ3 − ρ5 )dρ =
2 0 
0
1
48
. )
1
Rezultă Φ = 6 I − Φ1 − Φ 2 − Φ 3 = .
8

Aplicaţii ale formulei Stokes


11. Folosind formula lui Stokes, să se calculeze circulaţia
câmpului vectorial V ( x, y , z ) = ( y 2 + z 2 )i + ( z 2 + x 2 ) j + ( x 2 + y 2 ) j
de-a lungul curbei Γ : x 2 + y 2 + z 2 = 4 z ; x 2 + y 2 = 1; z > 2 , în sens
trigonometric.
Rezolvare. Curba Γ este cercul de rază 1 cu centrul pe axa
Oz situat în planul de ecuaţie z = 2 + 3 (fig. 10).

1111 Probleme de analiză matematică


22. Formule integrale 335

În formula Stokes
∫ V ⋅ dr = ∫∫ rotV ⋅ n dσ , ( )
Γ S
putem considera orice suprafaţă S deschisă care se sprijină pe curba
Γ . În cazul de faţă sunt mai multe suprafeţe care îndeplinesc aceste
condiţii: cele două calote sferice precum şi discul determinat de Γ .
Vom lua pentru S cea mai simplă şi anume discul din planul
z = 3+2.
Avem
i j k
∂ ∂ ∂
rotV = = 2( y − z )i + 2( z − x ) j + 2( x − y )k ,
∂x ∂y ∂z
y + z2
2
x + z2
2
x2 + y2
( )
n = k şi deci rotV ⋅ n = 2( x − y ) , iar formula Stokes ne dă
C= ∫ V ⋅ dr = 2∫∫ ( x − y )dσ .
Γ S

Fig. 10

S are ecuaţia z = 2 + 3 ⇒ p = q = 0 ⇒ 1 + p 2 + q 2 = 1 ⇒ dσ = dxdy


şi circulaţia devine
{
C = 2 ∫∫ ( x − y )dxdy , D = prxOy S = ( x, y ) ∈ R 2 x 2 + y 2 ≤ 1 . }
D
Prin trecere la coordonate polare obţinem
C = 2 ∫∫ (cos θ − sin θ)ρ2dρdθ = 0 .
D ( θ,ρ )

1111 Probleme de analiză matematică


336 22. Formule integrale

12. Folosind formula lui Stokes, să se calculeze circulaţia


câmpului V ( x, y , z ) = x 2i + xyj − yzk de-a lungul curbei de intersecţie
a conului y 2 + z 2 = (1 − x ) cu planele de coordonate situată în primul
2

octant, în sensul indicat în formula Stokes.


Rezolvare. Avem
i j k
∂ ∂ ∂
rotV = = − zi + yk .
∂x ∂y ∂z
x2 xy − yz
Luând ca suprafaţă care se sprijină pe Γ = AB ∪ BC ∪ CA porţiunea S
din conul dat situată în primul octant (fig. 11), obţinem
∂z x − 1 ∂z − y
S : z = (1 − x ) − y 2 , p =
2
= , q= = ,
∂x z ∂y z
− pi − qj + k 1 1− x y 
n= =  i + j + k  , H = 1 + p2 + q2 ,
H H z z 
( ) 1
rotV ⋅ n = ( x − 1 + y ) , dσ = H dxdy .
H
z

C(0,0,1)

(S)
O
(D) B(0,1,0) y

x
A(1,0,0)
Fig. 11
Deci, în baza formulei lui Stokes, circulaţia cerută este
1
C = ∫ V ⋅ dr = ∫∫ ( x − 1 + y ) dσ = ∫∫ ( x − 1 + y ) dxdy ,
Γ S
H D

unde D = prxOy S = {( x, y ) ∈ R 2 0 ≤ x ≤ 1, 0 ≤ y ≤ 1 − x} şi deci

1111 Probleme de analiză matematică


22. Formule integrale 337

1− x
1− x 1 y2  1
C = ∫  ∫ ( x − 1 + y ) dy  dx = ∫ ( x − 1) y +  dx = − .
1

0
 

0 0
 2 0 6

13. Folosind formula lui Stokes, să se calculeze circulaţia


câmpului vectorial V = a × r , unde a = i + j + k , iar r = xi + yj + zk
pe curba Γ = AB ∪ BC ∪ CA formată din laturile triunghiului ABC
determinat de planul x + y + z − 1 = 0 pe planele de coordonate.
Rezolvare. Avem
i j k
V = a×r = 1 1 1 ⇒ V = ( z − y )i + ( x − z ) j + ( y − x )k .
x y z

Fig. 12
Luăm drept suprafaţă S în formula Stokes triunghiul ABC (fig. 12)
i + j +k a
de ecuaţie z = 1 − x − y , versorul normal la S este n = = ,
3 3
i j k
∂ ∂ ∂
rotV = = 2(i + j + k ) = 2a . Formula Stokes ne
∂x ∂y ∂z
z− y x−z y−x

C= ∫ V ⋅ dr = ∫∫ ( rotV ) ⋅ n dσ ,
Γ S

( )
dar rotV ⋅ n = 2a ⋅
a
3
=
2
3
⋅ 3 = 2 3 , deci

1111 Probleme de analiză matematică


338 22. Formule integrale

C = ∫∫ 2 3dσ = 2 3 ∫∫ dσ
S S

şi cum S : z = 1 − x − y ⇒ p = −1 , q = −1 ⇒ dσ = 3dxdy ⇒
C = 2 3 ⋅ 3 ∫∫ dxdy ,
D
unde D este interiorul triunghiului OAB din fig. 12. Rezultă
C = 6 ⋅ aria ( D ) = 6 ⋅ aria ( ∆AOB ) .
Deci C = 3 .
14. Să se verifice formula Stokes pentru câmpul vectorial
V ( x, y , z ) = z 2 ( xi − yj ) şi curba Γ de intersecţie a conului
x 2 + y 2 = z 2 cu planele de coordonate şi planul z = 1 situată în
octantul întâi.
Rezolvare. Avem Γ = OA ∪ AB ∪ BO (fig. 13),

Fig. 13
C= ∫ V ⋅ dr + ∫ V ⋅ dr + ∫ V ⋅ dr = C + C + C .
OA BO
1 2 3
AB

x = t  x′ = 1
  1 1
C1 = ∫ V ⋅ dr = ∫ z 2 ( xdx − ydy ) , OA  z = t ⇒  z′ = 1 , C1 = ∫ t 3dt = .
OA OA  y = 0  y′ = 0
0 4
 
Pentru C2 avem
 x = cos t  x ′ = − sin t π
 
AB  y = sin t ⇒  y ′ = cos t şi C2 = ∫ 2 ( −2sin t cos t )dt = −1 .
0
z = 1  z′ = 0
 

1111 Probleme de analiză matematică


22. Formule integrale 339

x = 0
 0 1
Pentru C3 avem BO  y = t şi C3 = − ∫ t 3dt = .
z = t
1 4

1
Deci C = C1 + C2 + C3 = − .
2
Pentru formula Stokes luăm S porţiunea din conul
x + y = z 2 situată în primul octant şi 0 ≤ z ≤ 1 . Avem
2 2

( ) x
z
y
C = ∫∫ rotV ⋅ n dσ , ( S ) z = x 2 + y 2 , p = , q = ,
z
S

x y
− i − j + k − xi − yj + zk
H = 1 + p2 + q2 = 2 , n = z z = ,
2 z 2
i j k
∂ ∂ ∂
rotV = = 2 yzi + 2 xzj ,
∂x ∂y ∂z
xz 2 − yz 2 0

( rotV ) ⋅ n = − 2
2
( xy + xy ) = −2 2 xy , dσ = 2dxdy .

Deci
C = −4 ∫∫ xydxdy
D

{
unde D = prxOy S = ( x, y ) ∈ R x + y 2 ≤ 1, x ≥ 0, y ≥ 0 . Trecând în
2 2
}
coordonate polare obţinem
C = −4 ∫∫
D ( θ,ρ )
(cos θ sin θ)ρ3dρdθ ,

 π
0 ≤ θ ≤ 1
unde D( θ, ρ)  2 . Rezultă C = − .
0 ≤ ρ ≤ 1 2

1111 Probleme de analiză matematică


340 22. Formule integrale

15. Folosind formula Stokes, să se calculeze circulaţia


câmpului vectorial
V ( x, y , z ) = x ( z − y )i + y ( x − z ) j + z ( y − x )k
de-a lungul sferturilor de cerc din octantul întâi determinate de planele
de coordonate pe sferă x 2 + y 2 + z 2 = 1 , cu parcurgerea din formula
Stokes.
Rezolvare. Luăm S optimea de sferă din octantul întâi cu
orientarea pozitivă (fig. 14). Avem
i j k
∂ ∂ ∂
rotV = = ( z + y )i + ( x + z ) j + ( y + x )k ,
∂x ∂y ∂z
x( z − y ) y( x − z ) z( y − x)
n = xi + yj + zk ,
( rotV ) ⋅ n = x( z + y ) + y( x + z ) + z( y + x ) = 2( xy + yz + zx ) ,
−x −y 1
S : z = 1 − x2 − y2 , p = , q= , H = 1 + p2 + q2 = ,
z z z
1
dσ = Hdxdy = dxdy .
z

Fig. 14
Deci, cu formula Stokes rezultă
 
C= ∫ V ⋅ dr = ∫∫S rot(
V ⋅ n dσ)= 2 
xy
∫∫D  1 − x 2 − y 2 + x + y  dxdy ,

AB ∪ BC ∪CA  
{ }
unde D = prxOy S = ( x, y ) ∈ R 2 x 2 + y 2 ≤ 1, x ≥ 0, y ≥ 0 . Trecând în
coordonate polare obţinem

1111 Probleme de analiză matematică


22. Formule integrale 341

cos θ sin θ
C=2 ∫∫
D ( θ,ρ ) 1− ρ 2
ρ3dρdθ + 2 ∫∫
D ( θ,ρ )
(cos θ + sin θ)ρ2dρdθ ,

 π
0 ≤ θ ≤
unde D( θ, ρ)  2 , de unde rezultă
0 ≤ ρ ≤ 1

  1 ρ3   π
 π2
C = 2  ∫ cos θsin θdθ   ∫

0
 
0
1 − ρ2   0

dρ  + 2  ∫ 2 (cos θ + sin θ)dθ 

( ∫ ρ dρ) .
1

0
2

Avem
π π π π
2 ∫ cos θ sin θdθ = sin θ 2 = 1 ,
2 2
∫ 2
(cos θ+ sin θ)dθ = (sin θ− cos θ) 2 = 2 ,
0 0
0 0
π
1 1 1 ρ3
2
∫ ρ dρ = 3 , I = ∫ dρ , punem ρ = sin α ⇒ I1 = ∫ sin3 α dα = .
2 2
1
0 0
1 − ρ2 0 3
Deci C = 2 .

22.3. Probleme propuse spre rezolvare


Aplicaţii ale formulei Green
Să se calculeze următoarele integrale curbilinii şi apoi să se
verifice rezultatul cu formula Green:
x2 2
16. ∫ ( y − 2 xy ) dx + ( x − 2 xy ) dy , unde D : + y ≤ 1, x ≥ 0
2 2

FrD
4
17. ∫
FrD
x 2 y 2dy − xy 3dx , unde D : x 2 + y 2 ≤ 1 , y ≥ 0 , y − x ≤ 1

∫ ( x − y ) dx + 2dy , unde D : x + y2 − 2 y ≤ 0
2
18.
FrD

Folosind formula Green, să se calculeze integralele curbilinii:


19. ∫ ( e x sin y − y 2 ) dx + ( e x cos y − y 2 ) dy , unde ABO este
ABO

semicercul x + y 2 − 2 x = 0 , A ( 2,0 ) , B (1,1)


2

20. ∫
FrD
e x y (2dy − ydx ) , unde D = [0,1] × [0,1]

1111 Probleme de analiză matematică


342 22. Formule integrale

Să se calculeze cu ajutorul integralelor curbilinii ariile


următoarelor mulţimi:
2 2 2
21. D : x + y ≥ a , x + y ≤ a , x ≥ 0 , y ≥ 0
3 3 3

22. D : x 2 + y 2 ≤ 2 x , y 2 ≤ 4 x ≤ 8 , y ≥ 0

Aplicaţii ale formulei flux-divergenţă


Să se calculeze fluxul următoarelor câmpuri vectoriale prin
suprafeţele indicate şi apoi să se verifice rezultatul cu formula flux-
divergenţă.
23. V = xi + yj + zk , S = FrΩ , Ω : x 2 + y 2 + z 2 ≤ R 2
24. V = x 2i + y 2 j + zk , S = FrΩ , Ω : x 2 + y 2 ≤ z 2 , 0 ≤ z ≤ a
 x2 + y2 ≤ z
25. V = yzi + zxj + xyk , S = FrΩ , Ω : 
0 ≤ z ≤ 4
26. V = rot W , unde W = yi + ( x − 2 z ) j − xyk , S = FrΩ ,
Ω : x2 + y2 + z 2 ≤ a2 , z ≥ 0 .
 x2 + y2 ≤ z
27. V = xi + yj + zk , S = FrΩ , Ω : 
0 ≤ z ≤ 1
28. V = xi + yj + z 2 k , S fiind porţiunea de con x 2 + y 2 = z 2
cuprinsă între planele z = 0 , z = a > 0 .
 x 2 + y 2 + z 2 ≤ 2 z
29. V = x i + y j + z k , S = FrΩ , Ω :  2
2 2 2

 x + y ≤ z
2 2

Aplicaţii ale formulei Stokes


Folosind formula lui Stokes, să se calculeze circulaţia
următoarelor câmpuri de-a lungul curbelor indicate.
30. V = x 2i + y 2 j + xyz 2 k , C : x 2 + y 2 = z 2 , z = 1
31. V = ( y − z ) i + ( z − x ) j + ( x − y ) k , C : x2 + y 2 = 1 , x + z = 1
32. V = xi + ( x + y ) j + ( x + y + z ) k , C : x2 + y2 = 1 , x + y = z
33. V = zxi + xyj + yzk , C fiind intersecţia cilindrului
z + y = 1 cu planele de coordonate şi cu planul x = h > 0 situată în
2 2

primul octant.
34. V = x2i + xyj − yzk , C : x2 + y 2 + z 2 = 4 , x2 + y 2 = 1 , z > 0 .

1111 Probleme de analiză matematică


22. Formule integrale 343

22.4. Răspunsuri la problemele propuse


32 25. Φ = 0
16.
3 26. Φ = 0
1 3π
17. 27. Φ =
4 2
18. π πa 3
28. Φ = (3a + 4)
4 6
19.
3 7
29. Φ = π
20. 2(e − 1) 3
 1 3π  2 30. 0
21.  − a 31. −4π
 2 32 
8 π 32. π
22. 2− h
3 2 33. ( h + 1)
2
23. Φ = 4πR 3
34. 0
πa 3
24. Φ=
3

1111 Probleme de analiză matematică


23. CÂMPURI VECTORIALE IROTAŢIONALE,
SOLENOIDALE ŞI ARMONICE

23.1. Noţiuni de teorie


1) Câmpuri irotaţionale
Definiţia 1. Câmpul vectorial
V ( x, y, z ) = P( x, y, z )i + Q ( x, y, z ) j + R( x, y, z )k
de clasă C1 pe Ω ⊂ R 3 se numeşte irotaţional în Ω dacă
rotV = 0 în Ω .
Deoarece
i j k
∂ ∂ ∂  ∂R ∂Q   ∂P ∂R   ∂Q ∂P 
rotV = = −  i + −  j + − k
∂x ∂y ∂z  ∂y ∂z   ∂z ∂x   ∂x ∂y 
P Q R
rezultă că V este irotaţional dacă şi numai dacă
∂ R ∂ Q ∂P ∂R ∂ Q ∂P
= , = , = în Ω .
∂ y ∂ z ∂z ∂x ∂ x ∂ y
Definiţia 2. Câmpul vectorial continuu V se numeşte câmp
de gradienţi în Ω dacă există un câmp scalar de clasă C1 , U : Ω → R
astfel încât
V = grad U în Ω ,
adică
∂U ∂U ∂U
Pi + Qj + Rk = i+ j+ k
∂x ∂y ∂z
şi deci
∂U ∂U ∂U
P= ,Q= , R= în Ω .
∂x ∂y ∂z
Câmpurile de gradienţi se mai numesc şi câmpuri potenţiale,
iar câmpul scalar U se numeşte potenţial scalar din care derivă
(provine) câmpul vectorial V .

1111 Probleme de analiză matematică


346 23. Câmpuri vectoriale irotaţionale, solenoidale şi armonice

O mulţime conexă Ω ⊂ R 3 se numeşte simplu conexă dacă


pentru orice curbă închisă Γ ⊂ Ω există o suprafaţă deschisă S ⊂ Ω
care se sprijină pe Γ .
Teorema 1 (de caracterizare a câmpurilor de gradienţi).
Fie V = Pi + Qj + Rk un câmp de clasă C1 pe mulţimea deschisă
simplu conexă Ω ⊂ R 3 . Următoarele afirmaţii sunt echivalente :
a) circulaţia câmpului V este independentă de drum în Ω
b) V este un câmp de gradienţi în Ω
c) V este irotaţional în Ω .
Dacă U 0 este un potenţial scalar particular, atunci forma
generală a potenţialului scalar din care derivă câmpul irotaţional V
este
U = U0 + C .
z
M(x,y,z)

M0(x0,y0,z0)

O
y
x M1(x,y0,z0) M2(x,y,z0)
Fig. 1
Să presupunem că V este irotaţional în mulţimea deschisă
simplu conexă Ω şi M 0 ( x0 , y0 , z0 ) ∈ Ω este un punct fixat iar
M ( x, y, z ) aparţine bilei B ( ( x0 , y0 , z0 ) , r ) ⊂ Ω . Circulaţia lui V
nedepinzând de drum, rezultă că funcţia U 0 : Ω → R definită prin
M M

U 0 ( x, y , z ) = ∫ V ⋅ dr = ∫ Pdx + Qdy + Rdz


M0 M0

este potenţial scalar din care derivă V . Întrucât integrala curbilinie,


care îl defineşte pe U 0 nu depinde de drum, putem considera drumul
particular din figura 1 şi obţinem

1111 Probleme de analiză matematică


23. Câmpuri vectoriale irotaţionale, solenoidale şi armonice 347

M1 M2 M

U 0 ( x, y , z ) = ∫ V ⋅ dr + ∫ V ⋅ dr + ∫ V ⋅ dr ,
M0 M1 M2

care conduce la
x y
  z  
U 0 ( x, y, z ) = ∫ P ( t , y0 , z0 ) dt + ∫ Q  x , t , z0  dt + ∫ R x, y, t  dt . (1)


 const   ↑↑ 
x0 y0 z0  const 

Diferenţiala totală
Definiţia 3. Fie V = Pi + Qj + Rk un câmp continuu în Ω .
Expresia diferenţială ω = V ⋅ dr = Pdx + Qdy + Rdz se numeşte
diferenţială totală (exactă) în Ω , dacă există o funcţie diferenţiabilă
U : Ω → R astfel încât ω = dU , adică
∂U ∂U ∂U
Pdx + Qdy + Rdz = dx + dy + dz ,
∂x ∂y ∂z
ceea ce este echivalent cu
∂U ∂U ∂U
P= ,Q= , R= în Ω .
∂x ∂y ∂z
Din teorema 1 rezultă
Teorema 2. Dacă V este de clasă C1 pe mulţimea deschisă
simplu conexă Ω ⊂ R 3 , atunci ω = V ⋅ dr = Pdx + Qdy + Rdz este o
diferenţială totală în Ω dacă şi numai dacă rotV = 0 în Ω , funcţia U
determinându-se cu formula (1).
În particular
Teorema 3. Dacă P, Q : D ⊂ R 2 → R sunt funcţii de clasă
C1 pe mulţimea deschisă simplu conexă D , atunci
ω = Pdx + Qdy
este o diferenţială totală (exactă) în D dacă şi numai dacă
∂Q ∂P
= în D , (2)
∂x ∂y
funcţia U fiind dată de
y
x
 
U ( x, y ) = ∫ P ( t , y0 ) dt + ∫ Q  x↑ , t  dt (3)
x0 y0  const 
unde ( x0 , y0 ) ∈ D este un punct arbitrar fixat.

1111 Probleme de analiză matematică


348 23. Câmpuri vectoriale irotaţionale, solenoidale şi armonice

Ecuaţia cu diferenţială totală


Definiţia 4. Ecuaţia diferenţială de ordinul întâi
P ( x, y ) dx + Q ( x, y ) dy = 0 (4)
în care P , Q sunt de clasă C1 pe mulţimea deschisă simplu conexă
D ⊂ R 2 , se numeşte ecuaţie cu diferenţială totală dacă expresia din
membrul întâi este o diferenţială totală, adică dacă şi numai dacă este
îndeplinită condiţia (2).
Soluţia generală a ecuaţiei (4) este
y
x
 
∫x P (t, y0 ) dt + y∫ Q  const
x↑ , t  dt = C ,

(5)
0 0

unde ( x0 , y0 ) ∈ D este un punct arbitrar fixat iar C o constantă


arbitrară.

2) Câmpuri solenoidale
Definiţia 5. Câmpul vectorial V = Pi + Qj + Rk de clasă C1
pe mulţimea Ω ⊂ R 3 se numeşte solenoidal în Ω dacă
divV = 0 în Ω .
Teorema 4 (de caracterizare a câmpurilor solenoidale).
Fie V = Pi + Qj + Rk un câmp de clasă C1 pe mulţimea deschisă
Ω ⊂ R 3 . Următoarele afirmaţii sunt echivalente:
1) V este solenoidal în Ω ;
2) V este local un câmp de rotori, adică oricare ar fi
( x0 , y0 , z0 ) ∈ Ω există o bilă B ( ( x0 , y0 , z0 ) , r ) ⊂ Ω şi un câmp
vectorial W de clasă C 2 în această bilă astfel încât V = rot W ;
3) Fluxul câmpului V este nul prin orice suprafaţă închisă
din Ω , care delimitează o mulţime inclusă în Ω .
Câmpul vectorial W care verifică condiţia 2) se numeşte
potenţial vector din care derivă V .
Dacă se cunoaşte un câmp potenţial W0 al lui V , atunci orice
câmp potenţial vector al lui V este de forma
W = W0 + grad U ,
unde U este un câmp scalar arbitrar de clasă C 3 pe Ω .

1111 Probleme de analiză matematică


23. Câmpuri vectoriale irotaţionale, solenoidale şi armonice 349

Se arată că
z  z x 
W0 ( x, y, z ) = i ∫ Q ( x, y , t ) dt + j  − ∫ P ( x, y , t ) dt + ∫ R ( t , y, z0 ) dt  , (6)
 z 
z0  0 x0 
unde x0 , z0 sunt arbitrar alese aşa încât ( x0 , y, z0 ) ∈ Ω , este un câmp
potenţial al lui V .

3) Câmpuri armonice
Definiţia 6. Câmpul V = Pi + Qj + Rk de clasă C1 pe
Ω ⊂ R 3 se numeşte câmp armonic în Ω dacă V este irotaţional şi
solenoidal în Ω , adică
rot V = 0 , div V = 0 în Ω .
Teorema 5 (de caracterizare a câmpurilor armonice). Fie
V = Pi + Qj + Rk un câmp de clasă C1 pe mulţimea deschisă şi
conexă Ω ⊂ R 3 . Următoarele afirmaţii sunt echivalente:
a) V este câmp armonic în Ω
b) există un câmp scalar U de clasă C 2 pe Ω astfel încât
V = grad U şi U este funcţie armonică, adică ∆U = 0 .

23.2. Probleme rezolvate


Probleme relative la câmpurile irotaţionale
1. Să se arate că
V ( x, y , z ) = yzi + zxj + xyk , ( x, y, z ) ∈ R 3
este câmp vectorial irotaţional şi apoi să se determine potenţialul
scalar din care derivă.

i j k
∂ ∂ ∂
Rezolvare. Avem rotV = =0.
∂x ∂y ∂z
yz zx xy

Luând M 0 = O ( 0,0,0 ) , formula (1) ne dă


z

U 0 ( x , y , z ) = xy ∫ dt = xyz
0

1111 Probleme de analiză matematică


350 23. Câmpuri vectoriale irotaţionale, solenoidale şi armonice

şi deci forma generală a potenţialului scalar este


U ( x, y, z ) = xyz + C .

2. Să se arate că V ( x, y , z ) = ( y + z )i + ( z + x ) j + ( x + y )k
este un câmp vectorial irotaţional în R 3 şi apoi să se determine
potenţialul scalar din care derivă.
Rezolvare. Avem
i j k
∂ ∂ ∂
rotV = =0.
∂x ∂y ∂z
y+z z+x x+ y
Luând M 0 = O (0,0,0) formula (1) ne dă
x y z
U 0 ( x, y , z ) = ∫ 0dt + ∫ xdt + ∫ ( x + y )dt = xy + ( x + y ) z .
0 0 0

Deci potenţialul scalar general din care derivă V este


U ( x, y, z ) = U 0 ( x, y, z ) + C = xy + yz + zx + C .
3. Verificând în prealabil că
 1 y x x  xy
V ( x, y , z ) =  1 − +  i +  + 2  j − 2 k
 y z z y  z
definit pe Ω = {( x, y, z ) ∈ R x ≥ 0, y > 0, z > 0} este un câmp vectorial
3

irotaţional în Ω , să se calculeze potenţialul scalar din care derivă.


Rezolvare. Avem

i j k
∂ ∂ ∂
rotV = =
∂x ∂y ∂z
1 y x x xy
1− + + − 2
y z z y2 z
 x x  y y 1 1 1 1
=  − 2 + 2  i −  − 2 + 2  j +  + 2 − 2 −  k = 0.
 z z   z z  z y y z
Luând M 0 (0,1,1) formula (1) ne dă
x y x z xy
U 0 ( x, y , z ) = ∫ dt + ∫  x + 2  dt − ∫ 2 dt .
0 1
 t  1 t

1111 Probleme de analiză matematică


23. Câmpuri vectoriale irotaţionale, solenoidale şi armonice 351

Deci potenţialul scalar general din care derivă V este


 1 y
U ( x, y , z ) = U 0 ( x, y , z ) + C = x  1 − +  + C .
 y z
2 3 3y − 2x
4. Să se verifice că V ( x, y , z ) = i − j + k , definit
z z z2
pe Ω = {( x, y, z ) ∈ R 3 z > 0} este un câmp vectorial irotaţional în Ω ,
şi apoi să se determine potenţialul scalar din care derivă.
Rezolvare. Avem rotV = 0 în Ω şi luând M 0 (0,0,1) formula
(1) ne dă
x y z dt
U 0 ( x, y , z ) = 2 ∫ dt − 3∫ dt + (3 y − 2 x ) ∫ 2 =
0 0 1 t

 1 
= 2 x − 3 y + (3 y − 2 x )  − + 1
 z 
şi deci potenţialul scalar general din care derivă V este
2x − 3y
U ( x, y , z ) = +C .
z
5. Să se integreze ecuaţia diferenţială
( x + y ) dz + ( x − y ) dy = 0 , ( x, y ) ∈ R 2 .
Rezolvare. Avem
∂Q ∂P
P = x+ y, Q = x− y, =1= în R 2
∂x ∂y
şi deci ecuaţia este cu diferenţială totală. Luând x0 = y0 = 0 , formula
(5) ne dă
x y
x2 y2
∫0 ∫0
tdt + ( x − t ) dt = C , adică + xy − =C.
2 2
Soluţia generală a ecuaţiei date este deci
x 2 + 2 xy − y 2 = 2C ,
unde C este o constantă arbitrară reală.

1111 Probleme de analiză matematică


352 23. Câmpuri vectoriale irotaţionale, solenoidale şi armonice

Probleme relative la câmpurile solenoidale


6. Verificând în prealabil că V ( x, y ) = 2 xyi − y 2 j + k este un
câmp solenoidal în R 2 , să se determine câmpul potenţial vector din
care derivă.
Rezolvare. Avem div V = 2 y − 2 y = 0 şi întrucât putem lua
x0 = z0 = 0 , formula (6) ne dă
z
 z x

W0 ( x, y, z ) = i ∫ ( − y 2 )dt + j  − ∫ 2 xydt + ∫ dt  ,
0  0 0 
adică
W0 ( x, y, z ) = − y 2 zi + ( x − 2 xyz ) j ,
iar forma generală a câmpului potenţial vectori din care derivă V este
W ( x, y , z ) = − y 2 zi + ( x − 2 xyz ) j + grad U ( x, y , z ) ,
U fiind un câmp scalar arbitrar de clasă C 3 pe R 3 .
7. Să se arate că
V ( x, y , z ) = ( y − z )i + ( z − x ) j + ( x − y )k , ( x, y , z ) ∈ R 3
este câmp vectorial solenoidal şi apoi să se determine potenţialul
vector din care derivă.
Rezolvare. Avem într-adevăr divV = 0 şi întrucât putem lua
x0 = z0 = 0 , formula (6) ne dă
z

0 ( 0
z

0
x
W0 ( x, y , z ) = i ∫ (t − x )dt + j − ∫ ( y − t )dt + ∫ (t − y )dt = )
 t2 z   t2  z  t2  x
= i  − tx  + j  −  ty −  +  − ty   =
2 0   20  2  0
 z2   x2 + z2 
=  − xz  i +  − y ( x + z ) j
 2   2 
iar potenţialul vector general este
W ( x, y , z ) = W0 ( x, y , z ) + grad U ( x, y, z ) ,
U fiind un câmp scalar arbitrar de clasă C 3 pe R 3 .

1111 Probleme de analiză matematică


23. Câmpuri vectoriale irotaţionale, solenoidale şi armonice 353

Probleme relative la câmpurile armonice


8. Să se arate că V ( x, y , z ) = yzi + zxj + xyk este un câmp
armonic în R 3 şi apoi să se determine potenţialul scalar şi potenţialul
vector din care derivă.
Rezolvare. Avem rotV = 0 şi divV = 0 în R 3 . La problema
1 am găsit U ( x, y , z ) = xyz + C .
Să determinăm câmpul potenţial vector din care derivă V .
Luând x0 = z0 = 0 , formula (6) ne dă
z
 z x
 xz 2  z2 x2 
W0 ( x, y , z ) = i ∫ xtdt + j  − ∫ ytdt + ∫ tydt  = i + −y + y j
0  0 0  2  2 2 
şi deci forma generală a potenţialului vector din care derivă V este
W = W0 + grad f ,
unde f este un câmp scalar arbitrar de clasă C 3 pe R 3 .
9. Să se arate că
V ( x, y , z ) = xi + 2 yzj + ( y 2 − z 2 − z )k , ( x, y , z ) ∈ R 3
este un câmp vectorial armonic în R 3 şi apoi să se determine
potenţialul scalar şi potenţialul vector din care derivă.
Rezolvare. Avem rotV = 0 , divV = 0 . Putem lua
x0 = y0 = z0 = 0 şi formula (1) ne dă
x z x2 z3 z2
U 0 ( x, y , z ) = ∫ tdt + ∫ ( y 2 − t 2 − t )dt = + y2z − −
0 0 2 3 2
şi deci potenţialul scalar general este
U ( x, y , z ) = U 0 ( x, y , z ) + C .
În formula (6) putem lua x0 = z0 = 0 şi obţinem
z

0 ( z

0 0
x
)
W0 ( x, y , z ) = i ∫ 2 ytdt + j − ∫ xdt + ∫ y 2dt = yz 2i + ( − xz + y 2 x ) j .

Deci potenţialul vector general din care derivă V este


W ( x, y , z ) = W0 ( x, y , z ) + grad f ( x, y , z ) ,
unde f este un câmp scalar arbitrar de clasă C 3 pe R 3 .

1111 Probleme de analiză matematică


354 23. Câmpuri vectoriale irotaţionale, solenoidale şi armonice

23.3. Probleme propuse spre rezolvare


Probleme relative la câmpurile irotaţionale
Să se arate că următoarele câmpuri vectoriale sunt
irotaţionale şi apoi să se determine potenţialul scalar U din care
derivă:
10. V ( x, y , z ) = y 2i + ( 2 xy + z 2 ) j + ( 2 yz + 1) k , ( x, y , z ) ∈ R 3
11. V = yz ( 2 x + y + z ) i + zx ( x + 2 y + z ) j + xy ( x + y + 2 z ) k ,
( x, y , z ) ∈ R 3
yzi + zxj + xyk
12. V ( x, y , z ) = , ( x, y , z ) ∈ R 3
1 + x2 y2 z2
1
( )
13. V ( x, y , z ) = 2 2 xzi + 2 yzj + ( z 2 − x 2 − y 2 ) k , definit pe
z
Ω = {( x, y, z ) ∈ R z > 0} .
3

Să se integreze ecuaţiile diferenţiale


14. 2 xydx + ( x 2 + y 2 ) dy = 0 , ( x, y ) ∈ R 2
15. ( y 3 − x ) y ′ = y , ( x, y ) ∈ R 2
16. ( x 3 − 3xy 2 + 2 ) dx − ( 3x 2 y − y 2 ) dy = 0 , ( x, y ) ∈ R 2

Probleme relative la câmpurile solenoidale


Să se arate că următoarele câmpuri sunt solenoidale şi apoi să
se determine potenţialul vector W din care derivă:
z2
17. V ( x, y , z ) = xyzi + xyzj − ( x + y ) k , ( x, y , z ) ∈ R 3
2
x y
18. V ( x, y , z ) = i − j + xyk , definit pe
z z
Ω = {( x, y , z ) ∈ R 3 z > 0}
19. V ( x, y, z ) = ( xy − 2 z 2 ) i + ( 4 xz − y 2 ) j + ( yz − 2 x 2 ) k ,
( x, y , z ) ∈ R 3
20. V ( x, z ) = −2 zi + j + ( 2 x − 1) k , ( x, z ) ∈ R 2

1111 Probleme de analiză matematică


23. Câmpuri vectoriale irotaţionale, solenoidale şi armonice 355

Probleme relative la câmpurile armonice


Să se arate că următoarele câmpuri vectoriale sunt armonice
şi apoi să se determine potenţialul scalar U şi potenţialul vector W
din care derivă:
21. V ( x, y , z ) = ( yz + y + z ) i + ( zx + z + x ) j + ( xy + x + y ) k ,
( x, y , z ) ∈ R 3
22. V ( x, y, z ) = 2 xi + 4 yzj + ( 2 y 2 − 2 z 2 − 2 z ) k , ( x, y , z ) ∈ R 3

23.4. Răspunsuri la problemele propuse


10. U ( x, y, z ) = xy 2 + yz 2 + z + C
11. U ( x, y, z ) = xyz ( x + y + z ) + C
12. U ( x, y, z ) = arctg ( xyz ) + C
x2 + y2
13. U ( x, y, z ) = + z +C
z
y3
14. x 2 y + =C
3
y4
15. xy − =C
4
x4 y2 y3
16. + 2 x − 3x 2 + =C
4 2 3
z2
17. W ( x, y, z ) = xy ( i − j ) + grad U ( x, y, z )
2
 yx 2 
18. W ( x, y , z ) = ( − y ln z ) i +  − x ln z  j + grad U ( x, y , z )
 2 
2 2 
19. W ( x, y , z ) = ( 2 xz 2 − y 2 z ) i +  z 3 − x 3 − xyz  j +
3 3 
+ grad U ( x, y , z )
20. W ( x, y, z ) = zi + ( x 2 − x + z 2 ) j + grad U ( x, y, z )

1111 Probleme de analiză matematică


356 23. Câmpuri vectoriale irotaţionale, solenoidale şi armonice

 U ( x, y , z ) = xyz + yz + zx + xy + C

W ( x, y , z ) =  xz + z + xz  i +
2 2

  
 2 2 
21. 
  x2 y x2 yz 2 z2 
+ + + xy − − yz −  j +
  2 2 2 2

 + grad f ( x, y , z )
 2 3 2
 U ( x, y , z ) = x + 2 y z − 3 z − z + C ,
2 2

22. 
W ( x, y , z ) = 2 yz 2i + ( 2 xy 2 − 2 xz ) j + grad f ( x, y , z )

1111 Probleme de analiză matematică


24. SERII DE NUMERE REALE

24.1. Noţiuni de teorie


1) Definiţii şi proprietăţi generale
Fie şirul de numere reale ( un )n ≥0 căruia îi asociem un alt şir
( sn )n≥0 cu s0 = u0 , s1 = u0 + u1 , …, sn = u0 + u1 + ... + un ,…, numit
şirul sumelor parţiale.
Definiţie. Se numeşte serie de termen general un perechea de
şiruri ( un )n ≥0 , ( sn )n ≥0 şi se notează ∑u
n≥0
n sau u0 + u1 + u2 + ... + un + ... .

Seria ∑u
n≥0
n se numeşte convergentă dacă şirul sumelor

parţiale ( sn )n ≥0 este convergent şi în acest caz s = lim sn se numeşte


n →∞

suma seriei, notându-se s = ∑ un .
n =0
Seriile care nu sunt convergente se numesc divergente. Dacă

lim s n = ±∞ atunci punem
n →∞
∑u
n =0
n = ±∞ , iar dacă şirul ( sn )n ≥0 nu are

limită atunci spunem că ∑u


n≥0
n este oscilantă.

Prin studiul naturii unei serii se înţelege precizarea


convergenţei respectiv divergenţei seriei.
Proprietăţi generale ale seriilor
1. Natura unei serii nu se schimbă dacă adăugăm sau suprimăm
un număr finit de termeni.
2. Natura unei serii nu se modifică dacă schimbăm ordinea unui
număr finit de termeni.
3. ∑ un şi ∑ λun cu λ ∈ R * au aceeaşi natură.
n≥0 n ≥0

4. Dacă ∑u , ∑v
n≥0
n
n≥0
n sunt convergente, atunci ∑ (u
n ≥0
n + vn ) este

convergentă.

1111 Probleme de analiză matematică


358 24. Serii de numere reale

5. Dacă ∑u
n≥0
n este convergentă, atunci lim u n = 0 .
n →∞

6. Dacă (un )n ≥0 nu are limită sau lim un ≠ 0 atunci


n →∞
∑u
n≥0
n este

divergentă.
Observaţie. Dacă lim un = 0 nu rezultă nici convergenţa dar
n →∞

nici divergenţa seriei ∑u


n≥0
n .

2) Criterii de convergenţă pentru serii cu termeni pozitivi

∑u
n≥0
n este cu termeni pozitivi dacă un > 0 ( ∀) n ≥ 0 .

1. Criteriul comparaţiei
Fie seriile cu termeni pozitivi ∑u
n≥0
n , ∑v
n≥0
n astfel încât

un ≤ vn , ( ∀) n ≥ 0 .
a) Dacă ∑v
n≥0
n este convergentă, atunci ∑u
n≥0
n este

convergentă;
b) Dacă ∑u
n≥0
n este divergentă, atunci ∑v
n≥0
n este divergentă.

2. Criteriul rădăcinii
Fie ∑u
n≥0
n o serie cu termeni pozitivi, aşa încât există

lim n un = l .
n →∞

a) Dacă l < 1 , atunci ∑u n≥0


n este convergentă.

b) Dacă l > 1 , atunci ∑ u n este divergentă.


n≥0

1111 Probleme de analiză matematică


24. Serii de numere reale 359

3. Criteriul raportului
Fie ∑u
n≥0
n o serie cu termeni pozitivi aşa încât există

un +1
lim =l.
n →∞ u
n

a) Dacă l < 1 , atunci∑u n≥0


n este convergentă.

b) Dacă l > 1 , atunci ∑ u n este divergentă.


n≥0

4. Criteriul Raabe-Duhamel
Fie seria cu termeni pozitivi ∑u
n≥0
n pentru care există

 u 
lim n  n − 1 = L .
n →∞
 un +1 
a) Dacă L > 1 , atunci ∑u
n≥0
n este convergentă.

b) Dacă L < 1 , atunci ∑u


n≥0
n este divergentă.

Observaţie. Folosind criteriul Raabe-Duhamel se arată că


seria armonică generalizată
1 1 1

n ≥1 n
p
= 1 + p + p + ... , p ∈ R
2 3
este convergentă pentru p > 1 şi divergentă pentru p ≤ 1 (a se vedea
problema 29).

3) Serii alternate
O serie alternată este de forma
∑ ( −1) un = u1 − u2 + u3 − u4 + ... + ( −1) un + ...
n −1 n −1

n ≥1

în care un > 0 , ( ∀ ) n ≥ 1 .
∑ ( −1)
n −1
Criteriul lui Leibniz. Fie seria alternată un aşa
n ≥1

încât un > un +1 , ( ∀) n ≥ 1 şi lim un = 0 . Atunci seria alternată


n →∞

∑ ( −1)
n −1
un este convergentă.
n ≥1

1111 Probleme de analiză matematică


360 24. Serii de numere reale

4) Serii absolut convergente


Definiţie. Seria ∑u
n ≥1
n se numeşte absolut convergentă dacă

seria modulelor termenilor ∑u


n ≥1
n este convergentă.

Teoremă. Orice serie absolut convergentă este convergentă.


Reciproca acestei teoreme nu este însă adevărată.
Seriile care sunt convergente, fără să fie absolut convergente
se numesc semiconvergente.
Observaţie. Dacă seria ∑ un verifică condiţia de divergenţă
n ≥1

din criteriul rădăcinii sau criteriul raportului, atunci seria ∑u


n ≥1
n este

divergentă.

5) Calculul aproximativ al sumelor unor serii


Menţionăm mai întâi câteva noţiuni privind erorile în calculul
numeric.
Fie f : D ⊂ R → R o funcţie dată şi x ∈ D fixat. Dacă în
calculul valorii f ( x ) se înlocuieşte x prin x ∈ D \ {x} , atunci se
spune că x a fost aproximat prin x şi se scrie x ≅ x . Numărul x se
numeşte aproximantă sau valoare aproximată a lui x . De cele mai
multe ori x este raţional cu un număr finit de zecimale.
Diferenţa x − x se numeşte eroare în aproximarea x ≅ x şi
se notează e x = x − x iar e x = x − x se numeşte eroare absolută.
Dacă x este un număr iraţional, adică de forma x = a, a1a2 ...
în care a ∈ Z iar fiecare ai este o cifră deci ai ∈ {0,1,2,...,9} , o
aproximantă x a lui x se poate obţine reţinând din x un număr finit
de zecimale, adică x = a, a1 a2 ...an . Analog, dacă x este raţional cu un
număr mare de zecimale sau o infinitate de zecimale (dar în acest caz
periodice).
Prin trunchiere într-o formulă de calcul se înţelege neglijarea
unei părţi finite sau infinite care compune formula.
Să presupunem că, aplicând unul din criterii, s-a stabilit
convergenţa seriei ∑ un , dar nu este posibil să-i determinăm suma s .
n ≥1
În acest caz trebuie să ne mulţumim cu o valoare aproximativă a
sumei s şi anume cu o sumă parţială sn = u1 + u2 + ... + un obţinută

1111 Probleme de analiză matematică


24. Serii de numere reale 361

prin trunchiere. Notând Rn = un +1 + un + 2 + ... avem s = sn + Rn şi


eroarea absolută făcută în aproximarea s ≅ sn este
s − sn = Rn .
De asemenea, o altă eroare în găsirea sumei s mai provine şi
din calculul aproximativ al termenilor u1 , u2 ,..., un .

1. Calculul aproximativ al sumelor seriilor alternate


Fie
∑ ( −1) un = u1 − u2 + u3 − u4 + ... + ( −1)
n −1 n −1
un + ...
n ≥1

cu un → 0 , un > 0 , un > un +1 , ( ∀) n ≥ 1 , adică o serie alternată


convergentă în baza criteriului lui Leibniz. Există în acest caz
s = lim sn care însă nu poate fi determinat pentru orice serie.
n →∞

Eroarea absolută în aproximarea s ≅ sn este mai mică decât


valoarea absolută a primului termen neglijat, adică
s − sn < un +1 , ( ∀ ) n ≥ 1
Eroarea este prin lipsă dacă n este par şi prin adaos dacă n este impar.

2. Aproximarea sumei seriilor cu termeni pozitivi


Dacă ∑u
n≥0
n este o seria cu termeni pozitivi convergentă şi

s = lim sn = ∑ un , atunci sn ≤ s (∀) n ≥ 0 şi eroarea în aproximarea
n →∞
n =0

s ≅ sn este s − sn = Rn . Rezultă că problema calculării valorii


aproximative a lui s revine la majorarea restului Rn printr-o serie a
cărei sumă o putem calcula.
În anumite situaţii majorarea restului Rn se poate face într-o
manieră standard, utilizând criteriul rădăcinii respectiv criteriul
raportului.

a) Majorarea restului folosind criteriul rădăcinii


Fie ∑u
n≥0
n o serie cu termeni pozitivi astfel încât

lim n un = l < 1 , adică serie convergentă. Atunci oricare ar fi k ∈ (l ,1) ,


n →∞

1111 Probleme de analiză matematică


362 24. Serii de numere reale

există n0 ∈ N astfel încât n un ≤ k , ( ∀) n ≥ n0 .


Dacă n ≥ n0 , atunci avem
Rn = un +1 + un + 2 + ... ≤ k n +1 + k n +1 + ... ,
adică
k n +1
Rn ≤ , ( ∀ ) n ≥ n0 .
1− k

b) Majorarea restului folosind criteriul raportului


Fie ∑u
n≥0
n o serie cu termeni pozitivi astfel încât

un +1
lim = l < 1 , adică serie convergentă. Atunci oricare ar fi k ∈ (l ,1)
n →∞ u
n

u
există n0 ∈ N astfel încât n +1 ≤ k , ( ∀ ) n ≥ n0 , adică un +1 < kun ,
un
( ∀) n ≥ n0 . Deci pentru n ≥ n0 obţinem
Rn = un +1 + un + 2 + ... ≤ un ( k + k 2 + ...)
adica
k
Rn ≤ un , ( ∀ ) n ≥ n0 .
1− k

1111 Probleme de analiză matematică


24. Serii de numere reale 363

24.2. Probleme rezolvate


Folosind şirul sumelor parţiale să se studieze natura
următoarelor serii:
1 1 1 1
1. ∑ n ( n + 1) = 1⋅ 2 + 2 ⋅ 3 + 3 ⋅ 4 + ... .
n ≥1

1 1 1 1
Rezolvare. Avem un = , = − şi deci
n( n + 1) n ( n + 1) n n + 1
termenul general sn = u1 + u2 + ... + un al şirului sumelor parţiale
devine
1 1 1
sn = + + ... + =
1⋅ 2 2 ⋅ 3 n ( n + 1)
1 1   1 1  1 1  1
=  −  +  −  + ... +  −  = 1−
1 2   2 3  n n +1 n +1
de unde deducem lim sn = 1 , adică şirul sumelor parţiale este
n →∞

convergent către 1 şi deci seria dată este convergent având ca sumă



1
pe 1. Rezultă ∑ = 1.
n =1 n ( n + 1)

1 1 1
2. ∑ n = 1 + 2 + 3 + ... , numită seria armonică deoarece între
n ≥1
orice trei termeni consecutivi, termenul central este media armonică a
celorlalţi doi.
1
Rezolvare. Avem un = ,
n
1 1
sn = u1 + u2 + ... + un = 1 +
+ ... +
2 n
şir care, după cum se ştie, este divergent, deci seria armonică este
divergentă.
3. ∑q
n ≥0
n
= 1 + q + q 2 + ... , q ∈ R numită seria geometrică.

Rezolvare. Avem un = qn şi sn = u0 + u1 + ... + un = 1 + q + ... + qn .


Dacă q = 1 , atunci sn = n + 1 → +∞ şi seria este divergentă.

1111 Probleme de analiză matematică


364 24. Serii de numere reale

Dacă q = −1 , atunci s2 n = 1 , s2 n +1 = 0 , deci ( sn )n≥0 este


divergent şi seria este şi ea divergentă (oscilantă).
1 − q n +1
Fie acum q ≠ 1 . Avem sn = 1 + q + q 2 + ... + q n = .
1− q
1
Pentru q < 1 obţinem lim sn = şi deci seria este convergentă
n →∞ 1− q
1
având ca sumă pe . Dacă q > 1 atunci ( sn )n ≥0 este divergent,
1− q
deci seria este divergentă.
În consecinţă seria ∑ q n este convergentă pentru q < 1 ,
n ≥0

1
având ca sumă pe şi divergentă pentru q ≥ 1 .
1− q
n +1
4. ∑ ln
n ≥1 n
.

Rezolvare. Avem
n
k +1 n
sn = ∑ ln = ∑ ln ( k + 1) − ln k  = ln ( n + 1) → ∞
k =1 k k =1

n +1
şi deci seria este divergentă cu toate că un = ln →0.
n
1
5. ∑
n ≥1 n +1 + n
.

1
Rezolvare. Avem un = = n + 1 − n şi
n +1 + n
sn = u1 + u2 + … + un =
= ( 2 − 1) + ( 3 − 2 ) + … + ( n + 1 − n ) =
= n + 1 − 1.
Cum lim sn = ∞ rezultă că seria este divergentă având ca
n →∞

sumă pe ∞ , cu toate că un → 0 .

1111 Probleme de analiză matematică


24. Serii de numere reale 365

Folosind implicaţia
(un )n ≥0 nu are limită sau lim un ≠ 0 ⇒ ∑ un divergentă,
n →∞
n ≥0
să se arate că următoarele serii sunt divergente:
2n + 1
6. ∑ 3n + 2 .
n ≥0

2n + 1 2
Rezolvare. Avem un = şi lim un = ≠ 0 , deci seria
3n + 2 n →∞ 3
este divergentă.
1
7. ∑
n ≥1 3n + 2 − 3n − 2
.

Rezolvare. Avem
1 3n + 2 + 3n − 2
un = =
3n + 2 − 3n − 2 4
şi lim un = ∞ , deci seria este divergentă.
n →∞

π
8. ∑ cos n 2 .
n ≥0

π
Rezolvare. Avem un = cos n , u4 k = cos 2k π = 1 , apoi
2
 π π
u4 k +1 = cos  2k π +  = cos = 0 ,
 2 2
deci şirul (un )n ≥0 nu are limită şi în consecinţă seria este divergentă
(oscilantă).
n
9. ∑ 3 + ( −1) n .
n ≥1
n

n 2k
Rezolvare. Avem un = , u2 k = → 1,
3 + ( −1) n
n
3 + 2k
2k + 1 2k + 1
u2 k +1 = = → −1 ,
3 − 2k − 1 2 − 2k
deci şirul (un )n ≥0 nu are limită şi în consecinţă seria este divergentă
(oscilantă).

1111 Probleme de analiză matematică


366 24. Serii de numere reale

n
 3
10. ∑ −  .
n≥ 0  2
Rezolvare. Avem
n 2k 2k
 3  3  3
un =  −  , u2 k =   → ∞ , u2 k +1 = −   → −∞ ,
 2 2 2
deci şirul (un )n ≥0 nu are limită şi în consecinţă seria este divergentă
(oscilantă).

Folosind criteriul comparaţiei să studieze natura seriilor


n
11. ∑ 5 + n ⋅3
n ≥1
n
.

Rezolvare. Avem succesiv


n n 1
un = < = n = vn
5 + n ⋅3n
n ⋅3n
3
n
1
şi cum ∑ vn = ∑   este convergentă, rezultă ∑u n convergentă.
 3
1
12. ∑ .
n ≥ 2 ln n

1 1 1
Rezolvare. Avem ln n < n şi deci <
n ln n
şi cum ∑n este
1
divergentă, rezultă ∑ ln n
n ≥2
divergentă.

5n
13. ∑ 5n
n ≥1
2
+ 4n + 7
.

5n 5n 1 1 1
Rezolvare. Avem un = < 2 = ⋅ 3 < 3 = vn
5n + 4n + 7 5n 2
5 2
n n2
3
şi cum ∑ vn este seria armonică generalizată cu p = > 1 , care este
2
convergentă, rezultă ∑ un convergentă.

1111 Probleme de analiză matematică


24. Serii de numere reale 367

n+2 − n
14. ∑
n ≥0 n+2
.

Rezolvare. Avem
n+2 − n 2 2 1
un = = < < 3 = vn
n+2 ( n + 2)( n + 2 + n ) 2( n + 2) n
n2
şi cum ∑ vn este convergentă, rezultă ∑ un convergentă.
5
n
15. ∑
n ≥2
3
n −1
.

5 5
n n 1
Rezolvare. Avem vn = > = 2
= un şi cum ∑ un
3
n −1 3 n
n 15
2
este seria armonică generalizată cu p = < 1 , care este divergentă,
15
rezultă că ∑ vn este divergentă.

1
16. ∑ (ln n )
e2
ln n
.
n ≥e

1 2
Rezolvare. Fie un = ln n
. Din n > e e rezultă ln(ln n ) > 2 .
(ln n )
1 1
Deci = (ln n )ln n = e ln n ln(ln n ) > e 2 ln n = n 2 . Rezultă un < 2 şi cum
un n
1
∑n 2
este seria armonică generalizată cu p = 2 > 1 , care este

convergentă, rezultă că ∑u
n este convergentă. (Deoarece natura
uneii serii nu se modifică dacă adăugăm un număr finit de termeni,
1
rezultă că şi seria ∑ ln n
este convergentă.)
n ≥ 2 (ln n )

1111 Probleme de analiză matematică


368 24. Serii de numere reale

Folosind criteriul rădăcinii să studieze natura seriilor


n
 n 
17. ∑  a , a > 0.
n ≥1  n + 1 

n
 n  n
Rezolvare. Avem un =  a  şi lim n un = lim a = a.
n →∞ n + 1
 n +1  n →∞

Deci ∑ un este convergentă dacă a < 1 şi divergentă dacă a > 1 .


n
 n 
Pentru a = 1 , seria devine ∑  n + 1  şi cum
n
 n  1 1
un =   = → ,
 n +1
n
 1 e
1 + 
 n
rezultă un →
/ 0 , deci seria este divergentă.
n2
 n +1
18. ∑   .
n ≥1  n 

n2
 n +1
Rezolvare. Avem un =   ,
 n 
n2 n n
 n +1  n +1  1
lim n un = lim n   = lim   = lim  1 +  = e > 1
n →∞ n →∞
 n  n →∞
 n  n →∞  n 
şi deci seria este divergentă.
n
 3n + 4 
19. ∑   .
n ≥1  4n + 3 

Rezolvare. Avem
n
 3n + 4  3n + 4 3
un =   , lim n u = lim = <1
 4n + 3  4n + 3 4
n
n →∞ n →∞

şi seria este convergentă.

1111 Probleme de analiză matematică


24. Serii de numere reale 369

an
20. ∑n
n ≥1
n
, a > 0.

an a
Rezolvare. Avem un = n
, lim n un = lim = 0 < 1 şi seria
n n →∞ n →∞ n

este convergentă oricare ar fi a > 0 .


n
 lg n 
21. ∑   .
n ≥2  n 

n
 lg n  lg n
Rezolvare. Avem un =   , lim n u = lim
n = 0 < 1 şi
 n  n →∞ n →∞ n
seria este convergentă.
22. ∑n a
n ≥1
3 n
, a > 0.

( n)
3
Rezolvare. Avem un = n 3a n , lim n un = lim a n
=a.
n →∞ n →∞

Pentru a < 1 seria este convergentă, pentru a > 1 seria este divergentă,
iar pentru a = 1 seria devine ∑ n 3 cu un = n 3 → ∞ şi deci seria este
n ≥1
divergentă.
n
 n 2 + 3n − 1 
23. ∑  a  , a > 0.
n ≥1  n2 
Rezolvare. Avem
n
 n 2 + 3n − 1  n 2 + 3n − 1
un =  a  , lim n u = a lim
n =a.
 n2  n →∞ n →∞ n2
Pentru a < 1 seria este convergentă, pentru a > 1 este divergentă, iar
pentru a = 1 obţinem
n (3n −1)
 n  2
n n n2
 n 2 + 3n − 1   3n − 1   3n − 1  3n −1 
un =   =  1 + 2  =  1 + 2   → e3
 n2   n   n 
 
şi deci un → / 0 , ceea ce arată că seria este divergentă.

1111 Probleme de analiză matematică


370 24. Serii de numere reale

Folosind criteriul raportului să studieze natura seriilor


n
24. ∑2
n ≥1
n
.

n
Rezolvare. Avem un = ,
2n
u n + 1 2n 1 n +1 1
lim n +1 = lim n +1 ⋅ = lim = <1
n →∞ u n →∞ 2 n 2 n→∞ n 2
n
şi seria este convergentă.

( n !)2
25. ∑
n ≥1 ( 2n )!
.

( n !)2
Rezolvare. Avem un = ,
( 2n )!
( n + 1)! ( 2n )!
2
un +1  ( n + 1)2 1
lim = lim ⋅ = lim = <1
n →∞ ( 2n + 2 )! n →∞ ( 2n + 2 )( 2n + 1)
n →∞ u
n ( n !) 2
4
şi seria este convergentă.
2n
26. ∑
n ≥1 1 ⋅ 3 ⋅ 5 ⋅ ... ⋅ ( 2n − 1)
.

2n
Rezolvare. Avem un = ,
1 ⋅ 3 ⋅ 5 ⋅ ... ⋅ (2n − 1)
u 2n +1 1 ⋅ 3 ⋅ 5 ⋅ ... ⋅ ( 2n − 1)
lim n +1 = lim ⋅ =
n →∞ u n →∞ 1 ⋅ 3 ⋅ 5 ⋅ ... ⋅ ( 2n − 1)( 2n + 1) 2n
n

2
= lim = 0 <1
n →∞ 2n + 1

şi seria este convergentă.


an
27. ∑
n ≥1 n !
, a > 0.

a n un +1 a n +1 n ! a
Rezolvare. Avem un = , = ⋅ n = şi deci
n ! un ( n + 1)! a n + 1
un +1
lim = 0 . Rezultă că seria este convergentă pentru orice a > 0 .
n →∞ u
n

1111 Probleme de analiză matematică


24. Serii de numere reale 371

nn
28. ∑ 2 n! .
n ≥1
n

Rezolvare. Avem
n n
nn u ( n + 1)n +1 2n n ! 1  n + 1  1 1
un = n , n +1 = n +1 ⋅ n =   = 1 + 
2 n ! un 2 ( n + 1)! n 2 n  2 n
u e
şi lim n +1 = > 1 . Deci seria este divergentă.
n →∞ u 2
n

Folosind criteriul Raabe-Duhamel să studieze natura


seriilor
1 1 1 1
29. ∑n
n ≥1
p
= 1+
2 p
+ p + ... + p + ... , p ∈ R , numită seria
3 n
armonică generalizată.
1
Rezolvare. Dacă p ≤ 0 , atunci →/ 0 şi deci seria dată este
np
1
divergentă. Iar pentru p = 1 se obţine seria armonică ∑ , care este
n ≥1 n

de asemenea divergentă.
un +1 np
Dacă p > 0 şi p ≠ 1 , atunci avem = → 1 şi
un ( n + 1) p
criteriul raportului nu stabileşte natura seriei. Aplicăm criteriul
Raabe-Duhamel:
p
 1
 ( n + 1) p
  1 +  −1
 un   n
lim n  − 1  = lim n  − 1  = lim = p.
 n →∞  n  n →∞
p
n →∞
 un +1 1

n
Deducem astfel că
1 convergentă, pentru p > 1
∑ p 
n ≥1 n  divergentă, pentru p ≤ 1
.

n!
30. ∑ , a>0
n ≥1 a ( a + 1) ... ( a + n − 1)

Rezolvare. Avem
n! u n +1
un = şi n +1 = ,
a ( a + 1) ... ( a + n − 1) un a+n

1111 Probleme de analiză matematică


372 24. Serii de numere reale

un +1
deci lim = 1 şi criteriul raportului nu stabileşte natura seriei.
n →∞ u
n
Aplicăm criteriul Raabe-Duhamel:
 u  a+n  ( a − 1) n
lim n  n − 1 = lim n  − 1 = lim = a − 1.
n →∞
 un +1  n →∞  n + 1  n →∞ n + 1
Dacă a − 1 > 1 , adică a > 2 , atunci seria este convergentă iar
dacă a − 1 < 1 , adică a < 2 , atunci seria este divergentă. Pentru
a − 1 = 1 , adică a = 2 , criteriul Raabe-Duhamel nu precizează natura
n! 1
ser