REGIMUL JURIDIC AL SOCIETATII CU

RASPUNDERE LIMITATA

Trecerea la economia de piaţă şi abandonarea economiei

centralizate, planificate a făcut necesară şi o reformă legislativă de

proporţii în centrul căreia se află legislaţia comercială.

Activitatea legislativă deosebit de intensă desfăşurată de

autorităţile române în primii ani de după Revoluţia din decembrie

1989 are ca realizare principală Legea nr. 31 din 16 noiembrie 1990

privind societăţile comerciale3. Legea nr. 31/1990 reglementează

cinci forme pe care le poate îmbrăca o societate comercială:

a) societate în nume colectiv;

b) societate în comandită simplă;

c) societate pe acţiuni;

d) societate în comandită pe acţiuni;

e) societate cu răspundere limitată.

Particularităţile societăţii cu răspundere limitată

Din analiza societăţii cu răspundere limitată doctrina a reţinut

caracterele acesteia:

a) caracterul intuitu personae, specific societăţilor de

persoane,

conform căruia asocierea are la bază încrederea dintre asociaţi;

 b) divizarea capitalului social în fracţiuni numite părţi sociale

şi care nu pot fi reprezentate prin titluri negociabile;

c) răspunderea asociaţilor pentru obligaţiile sociale este

limitată la aportul lor.

La acestea pot fi adăugate şi alte caracteristici care o

disting de orice altă societate:

● numărul cuprins între 1 şi maximum 50 al persoanelor care se

pot asocia şi deplina încredere existentă între acestea;

● valoarea capitalului social de cel puţin 2.000.000 lei şi

divizarea acestuia în părţi sociale egale de minimum 100.000 lei;

părţile sociale nu sunt reprezentate de titluri negociabile;

● soţii pot constitui o societate cu răspundere limitată

împreună, contribuind la formarea capitalului social atât cu bunuri

proprii, cât şi cu bunuri comune;

● orice persoană fizică sau juridică poate constitui fără nici un

alt asociat, o societate cu răspundere limitată, sub condiţia

respectării prevederilor art. 14 din Legea nr. 31/1990;

● administrarea societăţii se face în principal de asociaţi.

Avantajele incontestabile pe care această formă de societate

comercială le prezintă faţă de alte tipuri societare, determină

numeroşi întreprinzători să opteze pentru constituirea unei

asemenea societăţi.

Societatea cu răspundere limitată se poate constitui prin

contract de societate şi statut.

 Societatea cu răspundere limitată se poate constitui şi

prin actul de voinţă al unei singure persoane. În acest caz se

întocmeşte numai “statutul”.

Contractul de societate şi statutul pot fi încheiate sub

forma unui înscris unic, denumit “act constitutiv”. Actul constitutiv

se semnează de către toţi asociaţii sau, după caz, de către asociatul

unic.

Actul constitutiv, de fapt, este un contract de societate,

care poate fi definit ca fiind acordul a două sau mai multe persoane

care se învoiesc să pună ceva în comun, cu scopul de a împărţi

foloasele ce ar putea deriva.12

Contractul de societate reprezintă fundamentul

constituirii societăţii şi presupune existenţa unui element

psihologic, anume intenţia fiecăruia dintre asociaţi de a conlucra

sau colabora cu toţi ceilalţi, asumându-şi riscurile inerente unei

activităţi desfăşurate în comun.13

Din definiţia de mai sus, se pot deduce caracterele

juridice ale contractului de societate (actului constitutiv), astfel :

 este un contract bi sau plurilateral, căci implică participarea

mai multor persoane, care acţionează în propriul interes (în

afară de cazul societăţii cu asociat unic);

 este un contract sinalagmatic, deoarece părţile au, fără nici o

excepţie, obligaţia de a efectua aportul subscris;

  este cu titlu oneros, deoarece asociaţii îşi manifestă dorinţa de

a obţine un anumit folos material (beneficiu);

 este comutativ, deoarece părţile cunosc întinderea obligaţiilor

pe care şi le asumă, chiar din momentul încheierii contractului;

 este consensual, deoarece societatea ia naştere din momentul

încheierii convenţiei.

În literatura de specialitate s-a analizat şi natura juridică

a actului constitutiv al societăţii comerciale. Pornindu-se de la
premisa, că în articolul 3 Codul comercial, nu se menţionează printre
actele de comerţ şi încheierea contractului de societate, s-a
acceptat ideea că ne aflăm în faţa unei convenţii de natură civilă,
indiferent dacă contractul stă la baza constituirii unei societăţi
civile, a uneia comerciale sau a uneia agricole.

Condiţiile de fond şi de formă cerute pentru încheierea

actului constitutiv al societăţii comerciale cu răspundere limitată.

Pentru a fi valabil încheiat, actul constitutiv al societăţii

comerciale cu răspundere limitată, ca de altfel, ca şi pentru

celelalte forme de societate comercială, trebuie să îndeplinească

anumite condiţii esenţiale pentru validitatea unei convenţii :

capacitatea părţilor, consimţământul valabil exprimat, un obiect şi o

cauză licită. La acestea, se adaugă şi anumite condiţii de formă.

A. Capacitatea de a contracta, constă în aptitudinea

asociaţilor de a avea drepturi şi obligaţii şi de a le putea exercita

prin participarea la circuitul juridic.

B. Consimţământul părţilor
Pentru a fi valabil, actul constitutiv al societăţii cu răspundere

limitată trebuie să fie rezultatul acordului de voinţă al asociaţilor.

 C. Obiectul actului constitutiv. În ceea ce priveşte obiectul
societăţii comerciale, acestuia îi sunt aplicabile dispoziţiile

dreptului comun (Codul civil), potrivit căruia orice societate trebuie

să aibă un obiect licit.

D. Cauza actului constitutiv. Reprezintă o ultimă condiţie

generală de fond a actului constitutiv. În cazul unei societăţi cu

răspundere limitată, părţile încheie contractul de societate cu

intenţia de a contribui la constituirea capitalului social şi de a

exercita în comun activitatea comercială propusă. Aşadar, cauza

pentru care părţile încheie actul constitutiv este obţinerea unor

beneficii pe urma asocierii.

În prezentarea principalelor aspecte juridice privind

societatea comercială cu răspundere limitată, pe baza planului de
expunere, am urmărit să pun în evidenţă principalele reglementări în
legătură cu forma societăţii comerciale cea mai accesibilă unor mici
întreprinzători, care cu capitaluri mai modeste doresc să pornească
o afacere din care să poată să obţină un profit necesar pentru
întreţinerea acestora şi a familiilor lor, iar dacă este posibil, să
poată să realizeze o întreprindere de mai mare anvergură, în care să
poată să angajeze şi forţă de muncă salariată.
În etapa actuală de dezvoltare a economiei naţionale,

societatea comercială cu răspundere limitată deţine locul principal

în rândul celor cinci forme de societate comercială (societăţi în

nume colectiv, societăţi în comandită simplă, societăţi în comandită

pe acţiuni şi a societăţilor pe acţiuni).

Lucrul acesta este important pentru motivul că atunci

când nu se va respecta o dispoziţie legală privind activitatea

societăţii, se pot ivi cazuri în care cel vinovat de nerespectarea legii

este pasibil de sancţiunile prevăzute de lege, adesea foarte aspre şi

în cazuri grave, putându-se ajunge chiar şi la falimentul firmei.

O preocupare deosebită a asociaţilor unei societăţi cu

răspundere limitată trebuie să fie aceea a administrării corecte a

societăţii respective.

Atunci când urmează să angajeze personalul necesar

diferitelor activităţi, trebuie să ştie că alegerea acestui personal

trebuie să fie făcută cu multă atenţie, spre a nu fi puşi în situaţia în

care activitatea acestora să ducă la pagube şi la răspunderea celor

care iau angajat.