Sigurante fuzibile

In mod normal, amperajul unui conductor reprezinta o limita a circuitului

electric ce nu trebuie depasita intentionat. Sigurantele fuzibile sunt proiectate
tocmai pentru a actiona in cazul unor astfel de „supra-curenti”. O siguranta
fuzibila nu este altceva decat un fir conductor scurt, proiectat astfel incat, in
situatia unui curent excesiv, acesta sa se separe prin topire, deschizand circuitul.

 Modul de conectare in circuit

Sigurantele fuzibile se conecteaza tot timpul in serie cu componentul sau

componentele ce necesita o protectia la supra-curent, astfel incat, in cazul
deschiderii circuitului prin topirea sigurantei, curentul prin toate componentele sa
scada la zero. Desigur, o siguranta fuzibila conectata pe o ramura a unui circuit
paralel, nu va afecta curentul prin celelalte ramuri.

 Simbol si prezentare

Simbolul sigurantei fuzibile pe care il vom folosi, este cel in forma de „S”,
precum in figura de mai sus.

In mod normal, firul conductor este acoperit de un invelis protector pentru

minimizarea pericolelor arcului electric in cazul deschiderii bruste a circuitului. In
cazul sigurantelor din locuinta clasice, „litele” sunt protejate de un patron din
ceramica. Sigurantele fuzibile folosite in cazul autoturismelor sunt transparente,
astfel incat elementul fuzibil poate fi observat direct.
 Deoarece sigurantele fuzibile sunt proiectate pentru a se „defecta” in cazul in
care limita maxima de curent din circuit este depasita, este ideal ca acestea sa
poata fi indepartate si inlocuite cu usurinta din circuit. Acest lucru inseamna ca
sigurantele fuzibile vor fi introduse intr-o cutie de sigurante si nu vor fi lipite sau
prinse direct pe circuit.

 Intrerupatoare automate

Intrerupatoarele automate sunt cele mai utilizate dispozitive pentru protectia la

supra-curent. Aceste dispozitive sunt niste intrerupatoare proiectate special
pentru deschiderea automata si oprirea alimentarii cu energie electrica in cazul
aparitiei unui supra-curent.

Intrerupatoarele automate mici, precum cele din locuinte, comerciale si pentru

iluminat, functioneaza pe baza termica. Acestea contin o banda bimetalica (o
banda subtirea formata din doua metale puse cap la cap). La trecerea curentului
din circuit prin aceasta, banda bimetalica se curbeaza sub actiunea caldurii
disipate. Atunci cand forta generata de banda este suficient de mare (datorita
supra-curentului ce o incalzeste), mecanismul de intrerupere este actionat iar
intrerupatorul va deschide circuitul.

Intrerupatoarele automate mai mari, sunt actionate de forta campului magnetic

produs de conductoarele strabatute de curent din interiorul acestuia, sau pot fi
actionate de dispozitive exterioare (relee de protectie) ce monitorizeaza curentul
din circuit. In ambele cazuri, dispozitivul nu se distruge, ci doar se deschide; acesta
poate fi reinchis prin actionarea unei manete si nu necesita nicio inlocuire precum
este cazul sigurantelor fuzibile.
  Rezistenta electrica a sigurantelor fuzibile

Sigurantele fuzibile sunt catalogate dupa curentul maxim admis prin ele, si
anume, in amperi. Cu toate ca functionarea acestora depinde de generarea
caldurii in cazul curentilor excesivi de catre propria lor rezistenta, acestea sunt
construite astfel incat sa contribuie cu o rezistenta aditionala neglijabila in
circuitul protejat. Acest lucru se realizeaza printr-un fir conductor cat mai scurt
posibil. La fel cum amperajul unui conductor nu depinde de lungimea sa, un fir
folosit pentru construirea sigurantei fuzibile se va topi la un anumit curent
indiferent de lungimea acestuia.

Din moment ce lungimea nu reprezinta un factor pentru capacitatea maxima in

curent a sigurantei, cu cat aceasta lungime este mai mica, cu atat rezistenta dintre
cele doua capete ale firului va fi mai mica.

 Aparitia arcului electric

Totusi, trebuie luata in considerare si situatia in care o siguranta fuzibila se

topeste („sare”): capetele libere ale firului conductor vor fi separate in acest caz
de un spatiu liber si o diferenta de potential (tensiune) intre acestea. Daca firul
nu este destul de lung, intr-un circuit de tensiune inalta, este posibila ionizarea
aerului dintre capete si re-inchiderea circuitului prin acest mediu.

Atunci cand siguranta se arde, intreaga cadere de tensiune a sursei de

alimentare se va regasi pe aceasta, iar curentul din circuit va fi zero.
 In cazul in care caderea de tensiune la bornele unei sigurante fuzibile topite este
suficient de mare, este posibila aparitia arcului electric ce duce la aparitia unui
curent in circuit, lucru pe care nu-l dorim.

Prin urmare, sigurantele fuzibile sunt catalogate atat in functie de curentul de

„deschidere” cat si in functie de tensiunea de strapungere a dielectricului existent
intre cele doua capete dupa arderea acesteia.

 Sigurante fuzibile cu temporizare

La aparitia unui curent de 35 A printr-o siguranta fuzibila de 30 A, aceasta se

poate arde instant sau poate prezenta o anumita durata de timp pana la topirea
conductorului metalic, in functie de tipul dispozitivului. Unele sigurante sunt
proiectate sa se arda extrem de repede, pe cand altele necesita un timp mai
indelungat de „deschidere”, sau chiar amanarea deschiderii, in functie de
aplicatie. Acestea din urma poarta denumirea de sigurante fuzibile lente, spre
deosebire de celelalte, ce pot fi catalogate drept sigurante fuzibile rapide.

O aplicatie clasica a sigurantelor fuzibile lente este in cazul protectiei

motoarelor electrice, unde curentii de pornire pot ajunge pana la valori de zece ori
mai mari decat curentii normali de functionare. Daca ar fi sa folosim cele rapide,
nu am putea porni motorul in primul rand, deoarece curentii de pornire foarte
mari ar duce la distrugerea imediata a sigurantei fuzibile.

In cazul sigurantelor lente, elementul fuzibil este astfel proiectat incat sa

prezinte o masa mai mare (dar nu si amperaj mai mare) decat o siguranta rapida,
ceea ce inseamna ca incalzirea acestuia va dura un timp mai indelungat, ajungand
pana la urma la aceeasi temperatura, indiferent de valoarea curentului.

Pe de alta parte, exista sigurante fuzibile semiconductoare, proiectate pentru o

deschidere extrem de rapida in cazul aparitiei unei situatii de supra-curent.
Dispozitivele semiconductoare, precum tranzistorii, tind sa fie foarte sensibile la
supra-curenti, prin urmare, in cazul acestora este nevoie de dispozitive de o
protectie rapida in circuitele de putere mare.

 Introducerea corecta in circuit a sigurantelor fuzibile

Sigurantele fuzibile trebuie pozitionate pe faza circuitului, in cazul circuitelor cu

impamantare. Scopul este oprirea curentului prin sarcini in cazul in care siguranta
se deschide. Putem face o comparatie intre cele doua figuri de mai jos, pentru a
vedea diferenta dintre utilizarea unei sigurante pe faza si utilizarea aceleasi
sigurante pe neutru.

In acest caz, cand siguranta este introdusa in faza circuitului, la deschiderea

acesteia, caderea de tensiune intre oricare punct al sarcinii si pamant va fi zero.
Atingerea circuitului este sigura in acest caz, eliminand practic pericolul
electrocutarii.

In cazul in care siguranta fuzibila este introdusa pe neutrul circuitului, in cazul

deschiderii acesteia, va exista o tensiune periculoasa intre oricare punct al sarcinii
si pamant. Atingerea circuitului in acest caz se poate dovedi periculoasa din punct
de vedere al electrocutarii.

Indiferent daca folosim sigurante fuzibile simple sau intrerupatoare automate,

pozitionarea corecta a acestora in circuit se face conform celor spuse mai sus, si
anume: dispozitivul de siguranta trebuie plasat pe partea de putere a circuitului si
nu conectat la pamant.

 Observatii

Cu toate ca protectia la supra-curent a circuitelor poate oferi intr-o oarecare

masura o anumita siguranta la electrocutare in anumite conditii, trebuie inteles
faptul ca aceste dispozitive nu sunt concepute in acest scop.

Nici sigurantele fuzibile si nici intrerupatoarele automate nu au fost proiectate

cu scopul deschiderii in cazul electrocutarii persoanei care atinge circuitul, ci, sunt
proiectate pentru deschiderea in cazul supra-incalzirii conductorilor circuitului.
Dispozitivele de protectie la supra-curent, protejeaza in principal conductorii de la
distrugerea prin supra-incalzire si a pericolelor asociate cu conductori foarte
incinsi, si in alt doilea rand, protejeaza anumite echipamente precum sarcini si
generatoare.

Din moment ce valorile curentilor necesari pentru electrocutare sunt mult mai
mici decat curentii normali a sarcinilor din circuit, o conditie de supra-curent nu
indica neaparat un pericol de electrocutare, ci aceasta poate aparea chiar si atunci
cand circuitul functioneaza la parametrii normali. Desigur, exista dispozitive
special concepute pentru protectia la electrocutare (detectoare de curenti de
defect), dar aceste dispozitive sunt utilizate stric pentru acel scop si nu au nicio
legatura cu protectia conductorilor la supra-incalzire.