Sunteți pe pagina 1din 29

Student: Berivoe Narcis

Grupa:746

1
CUPRINS

I. Reziduuri urbane
1.1.Introducere
1.1.1.Considerații generale
1.2.Deșeurile
1.2.1.Clasificarea deșeurilor

II. Criterii de alegere a amplasamentului unui depozit ecologic de deșeuri


2.1.Prezentarea sectorului 6
2.1.1.Poziționarea geografica
2.1.2Reguli generale pentru stabilirea amplasamentului unui depozit

III. Structuri posibile de depozite ecologice pentru reziduuri urbane


3.1. Reguli pentru alcătuirea unui depozit
3.1.1 Realizarea sistemului de drenare si evacuare a levigatului
3.1.2 Instalatiile pentru tratarea levigatului
3.2. Depozite ecologice zonale
3.3. Organizarea unei celule a depozitului

IV. Calculul parametrilor principali ai depozitului


4.1. Calculul cantităţilor de reziduuri depozitate
4.2. Stabilirea capacităţii depozitului şi a duratei de folosinţă aacestuia
4.3. Calculul cantităţilor de material necesare amenajării unei celule de depozitare
4.4. Calculul retelei de drenaj pentru colectarea levigatului

2
I.REZIDUURI URBANE

1.1Introducere
1.1.1 Consideratii generale
Mediul înconjurător reprezintă un element esențial al existenței umane, fiind rezultatul
interacțiunii dintre elementele naturale: sol, aer, apă, climă, biosferă, cu elemente rezultate din
activitatea umană. Toate acestea influențează condițiile existențiale și posibilitățile de dezvoltare
viitoare a societății, drept urmare, protecția mediului este o prioritate atât la nivelul României,
cât și la scară globală
1.2 Deșeurile
Deșeurile sunt resturi materiale rezultate dintr-un proces tehnologic (sau casnic) de
realizare a unui anumit produs, care nu mai pot fi valorificate direct în realizarea produsului
respectiv. Ele pot fi substanțe, materiale, obiecte, resturi de materii prime provenite din
activitatile economice, menajere și de consum. Majoritatea activităților umane reprezintă și surse
de producere de deșeuri. [2]
Potrivit Directivei 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008
privind deșeurile [1], deșeul reprezintă substanța sau orice obiect pe care dețtinătorul îl aruncă,
are intenția sau obligația să îl arunce.
O altă abordare pentru noțiunea de deșeu este: partea dintr-un material sau materie primă
care este înlăturată în decursul unui proces tehnologic de prelucrare, în vederea realizării unui
produs sau ca urmare a unor activități umane. [1]

1.2.1 CLASIFICAREA DEȘEURILOR:


Clasificarea se poate face după mai multe criterii, dar în general deșeurile sunt încadrate în
următoarele categorii:[1]

A. DUPĂ PROVENIENȚĂ:
1. Deșeuri industriale provenite din procese tehnologice anorganice ;
2. Deșeuri industriale provenite din procese tehnologice organice ;
3. Deșeuri urbane
4. Deșeuri agricole și din industria alimentară;
5. Deșeuri din construcții.

Deșeurile industriale anorganice sunt constituite în principial din deșeuri de la producerea


,prepararea,furnizarea și utilizarea acizilor, oxizilor, bazelor și sărurilor, deșeuri de la producerea
materialelor plastice, cauciucului sintetic și fibrelor artificiale, deșeuri de la producerea vopselelor,
deșeuri de la producerea pigmenților anorganici, cărbune activ epuizat etc.[1]

3
Deșeuri industriale organice sunt constituite din reziduuri din industria chimică organică : deșeuri
de la producerea, prepararea, furnizarea și utilizarea produșilor chimici organici de bază, de la
detergenți, produse farmaceutice, solvenți organici halogenați ,nămoluri de la epurarea efluenților
în incintă, cu conținut de substanțe periculoase, turte de filtrare halogenate și absorbanți epuizați
.[1]

Deșeurile urbane reprezintă totalitatea reziduurilor colectate din aglomerări urbane și cuprind
totalitatea deșeurilor menajere ( produse de către populație ,dar și deșeuri similare generate de
agenți economici și comerciali : alimentație publică, hoteluri, cantine, magazine, instituții de
învățământ etc. ) ,deșeuri stradale în locuri publice , nămoluri de la epurarea apelor uzate
orășenești .[1]

Deșeuri agricole sunt reprezentate în principal de reziduuri din zootehnie , dar și deșeuri din
producția vegetală.[1]

Deșeuri din procesele termice sunt constituite din deșeuri rezultate de la centrale termice și de la
alte instalații de combustie : zgură, cenușă de vatră, deșeuri solide, pe bază de calciu, de la
desulfurarea gazelor de ardere, nămoluri apoase de la spălarea cazanului de ardere cu conținut de
substanțe periculoase , deșeuri de la epurarea apelor de răcire etc.[1]

B. DUPĂ POSIBILITĂȚILE DE VALORIFICARE:


1. Deșeuri care se pretează la o valorificare superioară : aceste deșeuri pot fi introduse
în procese tehnologice de obținere a unor produse finite (deșeuri din lemn , deșeuri
metalice feroase si neferoase );[1]
2. Deșeuri care nu pot fi valorificate și care trebuie distruse sau neutralizate . Procedeele
de neutralizare cele mai utilizate sunt cele termice , în unele cazuri cantitatea de
căldură rezultată fiind folosită.[1]

C. DUPĂ COMPOZIȚIE:
1. Deșeuri organice de origine animală și vegetală : dejecții animaliere, deșeuri de la
prepararea și procesarea cărnii ,peștelui și altor alimente de origine animală, deșeuri
de la prepararea și procesarea fructelor, legumelor, cerealelor, etc. ;[1]
2. Deșeuri minerale sau metalice : praf și suspensii de metale feroase și neferoase ,
piese de polizare uzate mărunțite și materiale de polizare mărunțite cu conținut de
substanțe periculoase etc. ;[1]

4
3. Deșeuri provenite din transformări chimice : rășini schimbătoare de ioni saturate sau
epuizate, deșeuri de degresare , deșeuri de la tratarea chimică de suprafață, acizi și
baze de decantare, nămoluri cu conținut de fosfați etc. ;
4. Deșeuri radioactive :rezultă din diferite activități industriale , medicale și de cercetare
. Cele mai mari cantități rezultă din activitatea de producere a energiei electrice și din
extracția și prelucrarea minereului radioactiv .[1]

II. Criterii de alegere a amplasamentului unui depozit ecologic de deșeuri


2.1. Pezentarea sectorului 6

Începând de la intersecția râului Dâmbovița cu Str. Constantin Noica și Șos. Cotroceni, limita de

5
est a sectorului urmează traseul: Șos. Cotroceni,
B-dul Geniului, Drumul Sării (toate inclusiv) Sectorul 6
până la intersecția cu Calea 13 Septembrie și B-
dul. Ghencea.

 Limita de sud: B-dul Ghencea,


Prelungirea Ghencea până la Intrarea
Floarea Galbenă.
 Limita de vest: linia convențională care
pornește din dreptul Intrării Floarea
Galbenă până la complexul de sere
floricole (exclusiv), pe limita de sud și
de est a acestuia până la Blvd.
Timișoara, pe Blvd. Timișoara, spre
vest până la linia căii ferate de centură
spre nord, apoi pe această linie ferată
până la canalul Argeș, canalul Argeș,
până la stația Apa Nova București, de
aici pe canalul deversor până la râul Crângași, Ghencea,
Dâmbovița, se continuă pe râul Cartiere Giulești, Drumul Taberei,
Dâmbovița până la Drumul Morii. Militari
 Limita de nord: calea ferată București-
Roșiori, începând de la Drumul Morii Suprafaţă 38 km²
până la Drumul Carierei (exclusiv), 333.422 locuitori
Populaţie
Calea Giulești până la intersecția cu
Șos. Orhideelor, în continuare pe Calea Densitate 8.774,3 loc./km²
Plevnei până la Str. Constantin Noica,
pe Str. Constantin Noica până la râul Primar Gabriel Mutu (PSD, 2016)
Dâmbovița (toate inclusiv).

2.1.2 Reguli generale pentru stabilirea amplasamentului unui depozit


Un depozit este definit ca fiind orice amplasament pentru eliminarea finală a deșeurilor
prin depozitare pe sol sau în subteran. [5]

Clasificarea depozitelor de deșeuri ;

Depozitele de deșeuri pot fi clasificate în funcție de anumite criterii de bază.[5]

A. În funcție de perioada de depozitare a deșeurilor:[5]

 depozite finale de deșeuri

 depozitare temporară a deșeurilor

B. În funcție de calitatea deșeurilor[5]:

6
 depozit de deșeuri menajere solide

 depozit de deșeuri menajere lichide

 depozit de deșeuri periculoase

 depozit de deșeuri inerte (deșeuri de producție nepericuloase)

C. În funcție de pre-tratarea deșeurilor[5]:

 depozit de materiale inerte: deșeurile nu conțin sau conțin în cantități foarte minime materiale
periculoase pentru mediu;

 depozit de materiale reziduale: depozitarea materialelor reziduale generate în urma


procedurilor de tratare a deșeurilor (materialele periculoase pentru mediu sunt prezente în
condiții stabile, sub forme greu solubile);

 depozit de reactoare: procesele biochimice și reacțiile fizico-chimice se desfășoară în condiții


de control maxim într-o perioadă definită de timp;

 depozit pentru materialele care necesită o atenție deosebită: ex. deșeuri radioactive,
depozitarea în condiții speciale și cu atenție a deșeurilor periculoase;

 depozit de deșeuri menajere: depozite în care în lipsa facilităților pentru tratare, deșeurile
mixte provenite din gospodării, ateliere de producție, instituții publice, deșeuri stradale etc. sunt
depozitate fără tratare; aceste depozite prezintă un risc crescut asupra medului înconjurător.

D. În funcție de modul de construire[5]:

 depozite executate prin umplere;

 depozite libere sau acoperite;

 depozite deschise sau închise;

 depozit realizat aproape de suprafața terenului;

 bazine realizate cu diguri de pământ;

 depozite realizate sub formă de haldă, sau sub formă de deal;

 depozite realizate prin sprijinirea de un deal sau prin umplerea unei văi;

 depozite localizate liber, de suprafață, parțial sau total acoperite;

7
 depozite subterane;

 depozite în zone de săpătură;

 depozite în zone miniere abandonate;

 depozite realizate în peșteri sau grote.

III. Structuri posibile de depozite ecologice pentru reziduuri urbane

3.1 . Reguli pentru alcătuirea unui depozit

Alegerea sistemului optim de impermeabilizare se face, pentru fiecare caz in parte,


tinand seama de o serie de factori, printre care cei mai importanti sunt:

• natura deseurilor ce urmeaza a fi depozitate;


• conditiile hidrogeologice si natura suprafetei amplasamentului;
• solicitarile ce pot aparea in timpul exploatarii;
• natura si caracteristicile materialului utilizat.
• stabilitate chimica si termica fata de deseurile depozitate si fata de solul de dedesubt
(inclusiv fata de umezeala si activitatea microorganismelor);
• rezistenta mecanica la eforturile care apar in timpul constructiei si in timpul
exploatarii;
• rezistenta la fenomenele meteorologice (inlcusiv la inghet, la temperaturi ridicate si la
raze ultraviolete);
• stabilitate dimensionala la variatiile de temperatura;
• rezistenta la imbatranire, elasticitate suficienta si rezistenta la rupere.

Solutia de impermeabilizare trebuie sa tină seama de caracteristicile naturale ale


amplasamentului ales, și în mod special de condițiile geologice și hidrogeologice care formează
barieră geologică. Se consideră că bariera geologicăîndeplinește condițiile necesare pentru
impermeabilizare dacă ea are urmatoarele caracteristici:
• grosime ≥1 m, coeficiente permeabilitate (k) ≤10-7m/s – pentru depozitele de deseuri
inerte;
• grosime ≥1 m, k ≤10-9m/s – pentru depozitele de deșeuri nepericuloase;
• grosime ≥5 m, k ≤10-9m/s – pentru depozitele de deșeuri periculoase.

8
În cazul în care aceste condiții nu sunt îndeplinite în mod natural, bariera geologică va
fi completată cu un strat de argilă sau alt material natural cu proprietati echivalente. Stratul
natural de impermeabilizare va fi completat cu un strat polimeric format din geomembrana,
geotextile și straturi de drenare, astfel încat impermeabilizarea cuvetei depozitului va avea o
structura de tipul celei prezentate in figura de mai jos.

Fig 3.1 Schema sistemului de impermeabilizare a unui depozit de deșeuri

În functie de natura deseurilor ce urmeaza a fi depozitate, implicit de gradul de


etanșare dorit, impermeabilizarea se poate realiza prin:

• etanșare simplă prin geomembrana;


• etanșare simplă prin geocompozit cu strat mineral etans;
• etanșare combinată cu geomembrana și material argilos;
• etanșare dublă cu geomembrană;
• etanșare combinată, dublă sau triplă, cu geomembrană si material argilos.

Materialele geosintetice (geomembrane si geotextile) utilizate pentru amenajarea


depozitelor de deseuri trebuie saaiba anumitecaracteristici de baza prin caresa seasigure
indeplinirea anumitor exigente specifice:

• exigente funcționale – legatede îndeplinirea funcțiilor pentru care sunt utilizate;


• exigente constructive – legate de operatiile de constructie si de amplasare in teren, care
trebuie sa nu afecteze caracteristicile functionale;
• exigente de durabilitate – legate de faptul ca materialul trebuie sa-și pastreze
caracteristicile funcționale pe toata durata de exploatare a depozitului.

9
3.1.1 Realizarea sistemului de drenare și evacuare a levigatului

Sistemul de drenare si evacuare a levigatului este format din:


•strat de pietriș;
•sistem de drenuri absorbante și colectoare.

Fig.3.7.– Țevi și puț de curățare a țevilor de colectare levigat

Instalațiile de tratare a levigatului au rolul de a aduce valorile indicatorilor


caracteristici levigatului în limite admisibile pentru evacuarea în sisteme de canalizare sau în ape
de suprafață. În funcție de condițiile locale specifice și de caracteristicile levigatului (dacă
acestea se încadrează sau nu în limitele stabilite de normele legislative în vigoare), acesta poate fi
deversat direct sau colectat local și apoi transportat în influentul unei stații de epurare orășenești.
Caracteristicile cantitative și calitative ale levigatului variază în timp și în funcție de natura și
cantitatea deșeurilor depozitate, iar proiectarea și construirea instalațiilor pentru tratare trebuie să
țină cont de aceste aspecte.[5]

10
3.2 Depozite ecologice zonale
Depozitul Ecologic de Deșeuri Solide Urbane și Industriale Asimilabile
Vidra, București

Depozitul Ecologic este situat în comuna Vidra, Județul Ilfov. Acesta funcționează conform
normelor Comunității Europene și a legislației române în vigoare și tratează o parte din deșeurile
provenite din Municipiul București.

Cifre
• Zona de depozitare, destinată stocării deșeurilor, are o suprafață aproximativă de 38,7 hectare,
compartimentată în celule de cca. 4,2 hectare fiecare
• Zona de servicii, destinată serviciilor logistice, activităților de gestionare și de transfer al
deșeurilor, se întinde pe 3,3 hectare
• Capacitate de depozitare: 11,5 milioane metri cubi

• Flux zilnic deșeuri: aprox. 1100 tone


• Timp de funcționare: 25-30 ani, până la epuizarea capacității de depozitare aprobată
• Înălțime maximă corp depozit: 40 metri
• Cantitate deșeuri: 360.000 tone / an - producția anului trecut
• Frecvență de sosire la depozit: 1 auto-gunoieră / 6-7 minute

Depozitul ecologic deservește gospodării din toate sectoarele capitalei și din județul Ilfov, aprox.
1.200.000 locuitori.

Depozitul Ecologic Vidra


• este licențiat Clasa I prin Ordin emis de Autoritatea Natională de Reglementare pentru
Serviciile Comunitare de Utilități Publice
• deține Autorizație Integrată de Mediu
• deține Autorizație de Gospodărire a Apelor
• este certificat pentru Sistemul de Management de Calitate, Mediu, Sănătate și Securitate
Ocupațională, de către organismul de certificare TUV Rheinland InterCert.

Beneficiile oferite de conceptul unic de "platformă de transfer deșeuri" se transpun în servicii de


calitate, prin care venim în întâmpinarea nevoilor partenerilor nostri, societățile de colectare a
deșeurilor. Timpul scurt petrecut în incinta Depozitului Ecologic Vidra crește exponențial
posibilitatea efectuării unui număr mai mare de transporturi zilnice de către o autogunoieră.

11
Monitorizarea activității depozitului se face prin:
• Sistem electronic de cântărire - monitorizarea cantității de deșeuri, a provenienței și naturii
acestora; identificarea operatorului de salubritate;
• Sistem de supraveghere video a punctelor cheie din cadrul Depozitului;
• Stație de epurare levigat - monitorizarea și controlul cantității si calității levigatului;
• Foraje de observație - măsoara calitatea apei freatice, amonte și aval de depozit.

IV. Calculul parametrilor principali ai depozitului

4.1. Calculul cantităţilor de reziduuri depozitate

Reziduurile ce urmează a fi acceptate în cadrul depozitului sunt reziduuri urbane menajere


şi stradale nepericuloase şi ca urmare trebuiesc determinate cantitatea de reziduuri menajere
produsă zilnic şi cantitatea de reziduuri stradale colectată de pe căile de circulaţie publică aferente
zonei deservite.

Pentru determinarea cantităţii de reziduuri menajere se folosește metoda indicelui mediu


de producere a reziduurilor menajere pe cap de locuitor într-o zi, în diferite zone caracteristice ale
localităţii:

12
Qm. zi  10 3  N  I m
(t/zi)

unde:

 N – reprezintă numărul de locuitori din localitate;

 Im – are valori cuprinse, în general, între 0,5 – 1,3 kg/loc.zi, considerate ca valori normale.
În ţara noastră Im are valori între 0,78 – 1,3 kg/loc.zi cu tendinţe de creştere către 1 – 1,2
kg/loc.zi în mediul urban şi 0,5 – 0,7 kg/loc.zi la sate.

N=333.422

Im=1

0.333 (t/zi)

Cantitatea de reziduuri stradale colectată de pe căile de circulaţie publică, poate fi


determinată cu relaţia:

Qs.zi  S  I s (t/zi)

în care:

 S – suprafaţa salubrizată a străzilor din localitate (ha);

 Is – indicele de producere a reziduurilor stradale (t/ha.zi); indicele Is ia valori între


0,1 – 0,25 t/ha.zi.

S=3800 ha

Is=0.2 t/ha.zi

Qs. zi  760 (t/zi)

Însumând cele două valori obţinute pentru cantitatea de reziduuri menajere necesară a se
depozita zilnic şi pentru cantitatea de reziduuri stradale colectată zilnic de pe căile de circulaţie
publică aferente zonei deservite, rezultă cantitatea totală de reziduuri necesară a se depozita zilnic:

Qzi  Qm. zi  Qs. zi (t/zi)

13
Qzi  760,333 (t/zi)

Deci zilnic vor ajunge pe depozit o cantitate de 760,333 t reziduuri menajere şi reziduuri
stradale nepericuloase. Această cantitate reprezintă reziduuri colectate, ele urmând a fi compactate
în mijloacele de transport şi, de asemenea, în depozit.

4.2. Stabilirea capacităţii depozitului şi a duratei de folosinţă a acestuia

Având cantitatea totală de reziduuri necesară a se depozita zilnic şi luând în considerare că masa

volumică globală rez


  150  300
kg/m3 pentru ţara noastră, putem calcula volumul
reziduurilor colectate zilnic, la locul de colectare a acestora, utilizând relaţia:

Q zi
c . zi
Vrez 
 rez (m3/zi)

Stabilind rez  250 kg/m3 , rezultă:

760,333  10 3
c. zi
Vrez   3041 (m3/zi)
250

În containerele de transport, reziduurile menajere sunt compactate pentru a se reduce


volumul acestora în vederea măririi capacităţii de transport. Volumul reziduurilor menajere
colectate, ţinând seama de indicele (factorul) mediu de compactare în autogunoiere, este:

Qmzi
V ag

r .m
 m   (m3/zi)

în care:

 Qmzi - cantitatea de reziduuri menajere produsă zilnic;


 m - masa volumică a reziduurilor menajere,  m = 250 kg/m3 pentru Bucureşti;

  - factorul mediu de compactare în autogunoiere (  = 2,5).

14
760,333  10 3
.m 
Vrag  1216,5 (m3/zi)
250  2,5

Reziduurile stradale se colectează separat, acestea nefiind supuse compactării în mijloacele


de transport. Volumul reziduurilor stradale colectate se determină astfel:

Q s. zi
V r .s 
s (m3/zi)

Unde:

 Qs.zi - cantitatea de reziduuri stradale colectată zilnic;


 s - masa volumică a reziduurilor stradale,  m = 700 - 800 kg/m3.

760  10 3
Vr . s   1085,7 (m3/zi)
700

Volumul reziduurilor depozitate zilnic la rampă şi compactate va fi:

 rez
d . zi
Vrez  Vrez
c. zi

 d (m3/zi)

In care:

 Vrezc - volumul reziduurilor colectate, la locul de colectare a acestora;


 rez - masa volumică a reziduurilor la colectare;


 d - masa volumică a reziduurilor după depozitare şi compactare; Normativul tehnic
privind depozitarea reziduurilor sugerează că o valoare a densităţii reziduurilor compactate
de 0,8 t/m3 este optimă pentru desfăşurarea normală a proceselor de biodegradare în
reziduurile menajere.

250
d . zi
Vrez  3041   941 (m3/zi)
0,8  10 3

Volumul de reziduuri depozitate şi compactate anual va fi:


d .an
Vrez  Vrez
d . zi
 365
(m3/an)

15
Vrezd .an  941  365  343465 (m3/an)

Reziduurile descărcate din autogunoiere se depozitează în straturi de 1,5 m grosime şi sunt


acoperite cu material inert cu grosimea de 0,2 m.

Numărul de nivele în cadrul depozitului va fi:

H max
n niv 
H nivel (nivele)

Unde:

 Hmax – înălţimea maximă de depozitare (Hmax = 25 m);

 Hnivel – înălţimea stratului de reziduuri.

25
n niv   15
1,7 (nivele)

Rezultă că volumul de reziduuri ce vor putea fi depozitate va fi:


d
Vrez  S max
d
 nniv  H nivel  hm.ac 
(m3)

Unde:
d
 S max - suprafaţa maximă de depozitare (se stabileste in ha, in functie de terenul disponibil
pentru depozit, iar in formula volumului de reziduuri, suprafaţa maximă de depozitare
trebuie transformata din ha in m2);


n niv - numărul de nivele (reziduuri + material de acoperire);


hm.ac - înălţimea stratului de material inert de acoperire;

Smax=17,5 ha

Vrezd  387000  15  1,7  0,2  8707500 (m3) reziduuri compactate

Durata de folosinţă a depozitului:

16
Vrezd
Dd  d .an
Vrez (ani)

8707500
Dd   25 (ani)
343465

Numărul de ani pentru care se intenţionează să se prevadă depozitarea controlată este


stabilit din punct de vedere al rentabilităţii în intervalul 10 – 25 ani. Durata obţinută de voi se
încadrează sau nu în acest interval?

Dacă gradul de compactare în depozit creşte şi reziduurile sunt aduse la o masă volumică
de 1000 kg/m3, după compactare, vom avea:

a.) Volumul reziduurilor depozitate zilnic:

250
d . zi
Vrez  Vrez
c . zi
  760,333 (m3/zi)
1000

b.) Volumul de reziduuri depozitate şi compactate anual:

Vrezd .an  Vrezd . zi  365  3434465 (m3/an)

c.) Durata de depozitare recalculată va fi:


d
Vrez
D  d .an  25 (ani)
'
d
Vrez

Pentru eventualitatea necesităţii prelungirii duratei de folosinţă a depozitului se asigură


disponibilitatea terenurilor învecinate care vor putea fi utilizate în vederea extinderii depozitului.

4.3. Calculul cantităţilor de material necesare amenajării unei celule de depozitare

Celula de depozitare este definită ca fiind spaţiul de volum egal cu volumul de reziduuri
depozitate într-o anumită perioada de timp, prestabilită. Având în vedere că reziduurile se depun
în straturi ce se acoperă zilnic se consideră această perioadă de timp ca fiind o zi. Rezultă că
volumul unei celule de depozitare este egal cu volumul reziduurilor depozitate zilnic,

17
Vc  Vrezd . zi
 şi atunci o celulă de depozitare va avea un volum de 785 m3.

Forma unei celule se poate aproxima cu aceea a unui trunchi de piramidă regulată întoarsă
şi ţinând cont de faptul că pereţii celulei trebuie să aibă o înclinare corespunzătoare, putem stabili
dimensiunile acesteia astfel:

Volumul prismei regulate este:

h
V  ( AB  Ab  AB  Ab )
3 (m3)

Avem:

 h – grosimea stratului de reziduuri


1
Ab  AB
3

1,5 1 1 2
V ( AB  AB  AB )  785
 3 3 3 (m3)

rezultă


AB  820 (m2)

 A’B’ = D’C’ = 34,2 m

 A’D’ = B’C’ = 24 m

 AB = DC =19,6 m

 AD = BC = 14 m

18
Suprafaţa laterală a celulei va fi:

( PB  Pb )  at
Al 
2 (m2)

unde:

at2  h 2  ( y  x) 2
 (m)

34 19,6 2
at2  1,5 2  (  )  55,54
2 2 (m2)

 at  7,45 (m)

Perimetrul bazei mari:

PB  2  A' B'2  A' D'  2  34,2  2  24  1689,6 (m)

Perimetrul bazei mici:

Pb  2  AB  2  AD  2  19,6  2  14  576,8
(m)

(1689,6  576,8)  7,45


Al   8442,34
2 (m2)

Suprafaţa totală a celulei:

At  Al  AB  Ab (m2)

19
At  8  442,34  (34,2  24)  (19,6 14)  9537,54 (m2)

Pentru impermeabilizarea fundului celulei de depozitare se foloseste un strat izolant


artificial care poate fi constituit dintr-o bandă izolatoare din plastic.

În tabelul următor sunt prezentate caracteristicile diferitelor tipuri de geomembrane


produse de firma „SECUDRAN”:

Tabelul 4.3. Caracteristici geomembrane

Metoda de Masa specifică Transmisivitate


Tip Material Structură
fabricaţie (g/m3) (m2/s)

extrudare 1,2 x 10-2


316DS600 PP/PES 2 straturi 900
mecanică /20kN/m2

extrudare 1,2 x 10-2


316DS600316 PP/PES 3 straturi 1200
mecanică /20kN/m2

extrudare 1,2 x 10-2


316DS800316 PP/PES 3 straturi 1400
mecanică /20kN/m2

extrudare 1,2 x 10-2


315DS805315 HDPE 3 straturi 1400
mecanică /20kN/m2

extrudare 1,2 x 10-2


354DS800354 PP 3 straturi 1500
mecanică /20kN/m2

Vom folosi geomembrană din polietilenă de înaltă densitate (HDPE) cu grosimea de 2,5 mm.
Având în vedere că se etanşează atât baza celulei cât şi pereţii laterali, suprafaţa impermeabilizată
va fi:

S gm  AB  Al
(m2)

S gm  820,8  8442,34  9263,14


(m2)

Cantitatea de geomembrană necesară pentru impermeabilizarea unei celule:

Qgm  Vgm   gm
(kg)

Volumul ocupat de geomembrană:

20
Vgm  S gm  hgm
(m3)

în care:

 hgm este grosimea foliei de HDPE

Vgm  9263,14  2,5 103  23,16


(m3)

Qgm  23,16 1400 103  32,424


(kg)

Ca strat de protecţie a geomembranei se utilizează material geotextil. Cantitatea de


geotextil necesară pentru o celulă va fi:

Qgt  Vgt   gt
(kg)

unde:

 Vgt – volumul de geotextil considerat a fi egal cu cel de geomembrană;

 gt  gt  800
 - densitatea materialului geotextil, g/m3.

Qgt  23,16  800  10 3  18,53


(kg)

La volumul de 785 m3 necesar pentru o celula se adauga volumul de material necesar


acoperirii zilnice. Volumul total al celulei va fi:

Vt  Vrezd . zi  Vm.ac (m3)

in care:


Vt - volumul total al celulei de depozitare;

 Vrezd . zi - volumul reziduurilor depozitate zilnic;


Vm.ac - volumul de material inert de acoperire.

hm.ac
Vm.ac  ( AB  Ab  AB  Ab )
3 (m3)

21
Grosimea stratului de material de acoperire este
hm.ac = 0,2 m iar A şi A reprezintă
B b
suprafaţa bazei mari, respectiv a bazei mici ale celulei.

0,2
Vm.ac  (820,8  274,4  820,8  274,4 )  104,65
3 (m3)

Vt  785  104,65  889,65 (m3)

Cantitatea de material necesara acoperirii unei celule va fi:

Qm.ac  Vm.ac   m.ac. (kg)

unde:


Qm.ac - cantitatea de material de acoperire;


Vm.ac - volumul de material de acoperire;


 m.ac - masa volumica a materialului de acoperire. Daca utilizam ca material de acoperire
reziduuri stradale, masa volumica a acestora variaza   700  800 kg/m3;

Rezulta:

Qm.ac.  104,65  750  78487,5


(kg)

4.4. Calculul retelei de drenaj pentru colectarea levigatului

Pentru calculul reţelei de drenaj necesară amenajării unui compartiment este necesară
stabilirea suprafeţei acestuia.

Ne propunem ca primul compartiment sa acopere necesitatea de depozitare pentru primii


doi ani de exploatare. Volumul necesar de depozitare pentru un compartiment va fi:

Vcomp  Vrezd .an  ncomp


(m3)

unde:

22
 Vrezd .an - volumul de reziduuri depozitate si compactate anual;

ncomp
 - durata de utilizare a primului compartiment (n = 2 ani).

Vcomp  343465  2  686930 (m3)

Pentru o inaltime de 22,5 m, suprafata primului compartiment va fi:

Vcomp
S comp   30530,2 (m2)
22,5

Conductele de drenaj sunt dispuse la o distanţă de 24 m pe toată suprafaţa


compartimentului şi conduc levigatul colectat către căminul de colectare.

Lungimea totală a conductei va fi:

LCT  L  7(l  0.2) (m)

în care:

 L = 196 m – lungimea compartimentului;

 l = 130 m – lăţimea compartimentului.

LCT  196  7 129,8  1104,6 (m)

Conform legislaţiei, diametrele tuburilor de drenaj se stabilesc între 150 şi 2500 mm şi


tuburile de drenaj sunt pozate la o distanţă de 20 – 40 m între ele. Considerând diametrul unei

conducte
d c  0,2 m, putem obţine volumul ocupat de reţeaua de drenaj, astfel:

23
  d c2
Vo.c  LCT 
4 (m3)

  0,2 2
Vo.c  1104,6   34,68
4 (m3)

Levigatul colectat este drenat prin intermediul unui strat de pietriş. Straturile minerale
drenante trebuie să aibă coeficienţi de permeabilitate de ordinal a 10-2 m/s. Grosimea recomandată
în H.G.162/2002 este de 0,5 m.

Volumul zonei reţelei drenante se obţine:

Vzd  S comp  H str


(m3)

Vzd  30530,2  0,5  15265,1 (m3)

Pentru calculul volumului de material drenant trebuie luat în considerare un coeficient de


pierderi k = 1,05, rezultă:

Vmd  V zd  k (m3)

Vmatdren  15265,1  1,05  16028,3 (m3)

Cantitatea de material drenant pentru un compartiment va fi:

Qmdc   md Vmd
(kg)

în care:


 md - este masa volumică a materialului drenant (  md  1600  1700 kg/m3 pentru
pietriş)

Qmdc  1700  160283  27248223 (kg)

Qmdc  27248,2 (t)

Pentru calculul cantităţii de material drenant necesară pentru amenajarea unei cellule de
depozitare, se procedează în mod asemănător

Volumul zonei reţelei drenante pentru o celulă:

V ' zd  S cel  H str (m3)

24
V ' zd  820  0,5  410 (m3)

Volumul de material drenant pentru o celulă:

V ' md  V ' zd k  410  1,05  430,5 (m3)

Cantitatea de material drenant pentru o celulă de depozitare:

Qmdc   md V 'md (kg)

Qmdcel  1700  430,5  731850 (kg)

Qmdcel  73 (t)

4.5. Calculul debitului de ape pluviale colectate de pe suprafaţa depozitului şi a debitului de


infiltraţie

a.) Calculul debitului de ape pluviale colectate de pe suprafaţa depozitului

Pe suprafaţa depozitului, în timpul ploilor în special a celor torenţiale, se colectează


cantităţi de apă, care se scurg lateral, acestea fiind preluate de către canalul perimetral al
depozitului.

Debitele produse de o ploaie torenţială, se calculează cu formula:

Q  S  m    i (l/s)

în care:

 Q – debitul ce se formează (l/s);

 S – suprafaţa de colectare (ha);

 m – coeficientul de înmagazinare care este în funcţie de durata de scurgere a apei de


suprafaţă;

  - coeficientul de scurgere a apei de suprafaţă ce se alege în funcţie de tipul suprafeţei;

 i – intensitatea ploii normate de calcul (l/s/ha);

25
La rândul său, i se obţine din tabelele cuprinse în STAS 9470/73 ce sunt elaborate pentru 19 zone
ale ţării şi în care se folosesc ca date de intrare durata ploii în minute şi frecvenţa de asigurare.

 S este suprafaţa depozitului de reziduuri = 387000 m2 = 38,7 ha;

 Coeficientul m recomandat pentru o durată de curgere a apei t  40 minute este de m =


0,8;

 Coeficientul  specific suprafeţelor betonate se poate considera   0,85 , iar pentru


suprafeţe verzi   0,1 ;

Pentru determinarea intensităţii ploii, i, se utilizează STAS 9470/73, specific zonei în care
se găseşte depozitul, cu o frecvenţă de două ploi torenţiale pe an, specifică drumurilor publice şi
durata de curgere de 10 minute.

 Alegem i = 67,58 l/s.ha.

În final, debitul de calcul este (in formula folositi valoarea lui S in ha):

Q  38,7  0,8  0,95  67,58  1987,6 (l/s)

b.) Calculul debitului de infiltraţie

Obiectivul sistemului de etanşare de bază este de a reduce la minimum debitul de levigat


care trece prin etanşarea depozitului.

Bariera geologică este creată de condiţiile geologice de sub şi din vecinătatea unui depozit
şi trebuie să confere o capacitate suficientă de atenuare şi prevenire a unui potenţial risc ecologic
pentru sol şi apa subterană.

Acolo unde bariera geologică nu îndeplineşte în mod natural condiţiile de


impermeabilizare, ea poate fi completată cu argilă (sau cu alt material natural cu proprietăţi de
impermeabilizare echivalente), oferind o protecţie echivalentă.

O barieră geologică de impermeabilizare naturală nu trebuie să fie mai subţire de 0,5 m.


Având in vedere ca cerinţele desemnate pentru zona de depozitare şi cea învecinată nu sunt

26
îndeplinite complet se iau masuri tehnice suplimentare astfel încât permeabilitatea sa nu
9
depăşească k  1,0  10 m/s iar grosimea barierei sa fie de 1m.

Având ca referinţă Normativul MAPM, se impune pentru un amplasament de a avea o barieră


geologică de 1 m grosime pentru depozitele de reziduuri nepericuloase şi de 5 m grosime în cazul
depozitelor de reziduuri periculoase, cu un coeficient de permeabilitate inferior valorii de 10-9 m/s.

Debitul ce traversează bariera geologică poate fi calculate cu ajutorul legii Darcy, considerând că
bariera este saturată:

Q  k  i  S (m3/s)

în care:

 Q – debitul infiltrat;

 k – coeficient de permeabilitate;

 i – gradientul hidraulic;

 S – suprafaţa depozitului.

Gradientul hidraulic se poate calcula cu formula:

hH
i
H

unde:

 h = 0,5 m – înălţimea coloanei de levigat;

 H = 1 m – grosimea barierei geologice.

27
0,5  1
i  1,5
1

Debitul de infiltraţie prin bariera geologică va fi (in formula folositi S in m2):

Q  10 9  1,5  387000  0.0005805 (m3/s)

Pentru a diminua debitul la baza depozitului, prin soluţiile constructive se prevede ataşarea
unei geomembrane deasupra barierei geologice.

28
BIBLIOGRAFIE:

[1].ANPM-Raport privind starea mediului în România.

[2].Radu V.Pascu-Managementul deșeurilor,Editura Universității „Lucian Blaga” din Sibiu 2009

[3].Ghinea Dan, Enciclopedia geografică a României, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2000

[4] https://en.wikipedia.org/wiki/Sector_6_(Bucharest)

[5]. M. DINCĂ, G. MOICEANU, N. UNGUREANU, M. TOMA-Instalații pentru reciclarea


deșeurilor, editura POLITEHNICA PRESS, Bucuresti, 2017;

[6].https://ro.wikipedia.org/wiki/De%C8%99eu

[7]digital-library.ulbsibiu.ro/dspace/.../PASCU_RV_Managementul-deseurilor-2009.pdf

29

S-ar putea să vă placă și