1

nts
. Forma unei curbe plane în vec inătatea un ui p unct al său

Fie a : I ® R
2
( )
o curbă plană. Fie P = a t0 , t0 Î I , un punct al curbei a .
Pentru punctul P putem defini două numere naturale m şi n , după cum urmează:
( k ) t ¹ 0 . Utilizând
*
· Numărul m este cel mai mic număr k Î N pentru care a 0 ( )
terminologia din §1, rezultă că pentru m = 1 punctul P este un punct regulat, iar
pentru m ³ 2 punctul P este un punct singular de ordinul m .
( k ) t nu este coliniar cu

de
·
*
Numărul n este cel mai mic număr k Î N pentru care a ( )
0

a ( ) (t0 ) . Deci n ³ m + 1 şi a ( ) (t0 ) este coliniar cu a ( ) (t0 ) ,

m m m +1

a( (t0 ) , . . . . , a ( n -1) (t0 ) , dar nu este coliniar cu a ( n) (t0 ) .

m +2)

Existenţa numerelor m şi n de mai sus presupune că a este o curbă de clasă

C k , unde k ³ n .

ru
stu
Este posibil ca pentru anumite puncte P numerele m şi n să nu existe, chiar
ì - 12
ï t , 0), t ¹ 0
dacă a este de clasă C . De exemplu în cazul curbei a(t ) = í(e
¥
ga
ïî( 0, 0 ) , t = 0
, pentru

( k)
punctul P = a( 0) numărul m nu există (deci nu există nici n ), deoarece a ( 0) = 0
Do

*
pentru orice k Î N .
() ( )
De asemenea în cazul curbei a t = t , t , pentru orice punct P al curbei avem
( k)
or

m = 1 . Pe de altă parte, a ¢(t ) este coliniar cu a (t ) pentru orice k ³ 2 , întrucât

a ( ) (t ) = 0 pentru k ³ 2 . Aşadar, numărul n nu există pentru nici un punct P .
k
in

2
1.Propoziţie. Fie a : I ® R o curbă plană. Presupunem că în punctul
P = a (t0 ) există numerele naturale m şi n definite anterior. Atunci, în jurul punctului
lt
f

P , curba a are forma din figura 1 pentru m impar şi n par, sau forma din figura 2
pentru m impar şi n impar, sau forma din figura 3 pentru m par şi n impar, sau forma
O

din figura 4 pentru m par şi n par.

ly
On
 2

nts
a ( ) ( t0 ) a ( ) ( t0 )
n n
Q m impar Q
m impar
n par
n impar
a ( ) ( t0 ) a ( ) ( t0 )
P m P m

Fig. 1
Fig. 2

a ( ) ( t0 ) a ( ) ( t0 )

de
n n
Q m par Q
m par
n impar n par
a ( ) ( t0 ) a ( ) ( t0 )
P m P m

Fig. 4

ru
Fig. 3
stu k
Demonstraţie. Prin ipoteză, curba a este de clasă C , unde k ³ n . Atunci,
pentru orice p = 1, k putem scrie formula Taylor de ordin p în punctul P :
h h p é ( p)
ga
a ( t0 + h ) = a ( t0 ) +
a ¢(t0 ) + L + ê a (t0 ) + e( h)ùú , cu lim e( h) = 0 .
1! p! ë û h® 0
Pentru h suficient de mic, punctul Q = a (t0 + h) va fi într-o vecinătate a lui P .
Do

( ) ( )
Evident, avem PQ = a t0 + h - a t0 . Putem scrie:

h h p é ( p)
or

(*) PQ = a ¢(t0 ) + L + a ( t0 ) + e( h)ùú .

1! p ! êë û
Să analizăm mai întâi cazul particular m = 1 şi n = 2 . Atunci, pentru p = 2
in

h h2
formula (*) devine PQ =
1!
a ¢(t0 ) +
2!
[ ]
a¢¢(t0 ) + e(h) . Deoarece lim e( h) = 0 ,
h® 0
rezultă că pentru h suficient de mic putem scrie:
lt
f

h h2
PQ » a¢(t0 ) + a ¢¢(t0 ) .
O

1! 2!
Pe de altă parte, prin ipoteză, vectorii a ¢(t0 ) şi a ¢¢ (t 0 ) sunt necoliniari şi deci formează o
ly

bază în V2 (spaţiul vectorial al vectorilor liberi din plan). Din formula anterioară
æ h2 ö
deducem că pentru h suficient de mic, çç h, ÷ reprezintă coordonatele unui vector ce
è 2 ÷ø
On

aproximează vectorul PQ .
 3

nts
h2 Aşadar, când h parcurge o vecinătate a lui 0 , punctul
a ¢¢(t0 ) Q Q descrie un arc de curbă care are proprietăţile:
2
traversează dreapta determinată de punctul P şi de
P ( )
vectorul a ¢¢ t0 , deoarece prima coordonată este impară
h a ¢ ( t0 ) în h şi rămâne de aceeaşi parte a tangentei în P , care este
prin definiţie dreapta determinată de punctul P şi de
( )
vectorul a ¢ t0 , deoarece a doua coordonată este funcţie pară în h . Deci în acest caz

de
forma curbei a în jurul lui P este ca în figura 1.
( m-1) t = 0 ,
( )
Considerăm în continuare cazul m >1 şi n > m . Atunci a¢ t0 = L= a ( 0)
a ( ) (t0 ) ¹ 0 şi a ( ) (t0 ) este coliniar cu a ( ) (t0 ) pentru orice k = m + 1, n - 1 dar
m m k

( n) t . Deci pentru k = m + 1, n - 1 există r ÎR astfel încât

nu este coliniar cu a ( 0) k

a ( ) (t0 ) = rk a ( ) (t0 ) . Deci formula (*) pentru p = n devine:

ru
k m
stu
æ hm h m +1 h n -1 ö ( m ) h n çæ ( n )
ç
PQ = ç + rm +1 + L + rn -1 ÷ a (t0 ) + è a (t0 ) + e( h)÷öø =
è m! (m + 1)! (n - 1)!÷ø n! ga
hm æ h hn - m-1 ö ( m) hn
= çç1 + rm +1 +L+ rn -1 ÷÷ a (t0 ) + æçè a( n) ( t0 )+e( h)ö÷ø =
m! è m+1 (m+1)(m+2)L(n-1) ø n!
Do

hm n
( m ) t + h æç a ( n ) t + e h ö÷ .
=
m!
(1 + h( h ) )a ( 0 ) n! è
( 0 ) ( )ø
or

Deoarece lim h( h) = 0 şi lim e( h) = 0 , rezultă că pentru h suficient de

h® 0 h® 0
in

mic putem scrie:

h m ( m) hn n
PQ » a (t0 ) + a( ) (t0 ) ,
m! n!
lt
f

æ hm hn ö
adică çç , ÷÷ reprezintă aproximativ coordonatele lui PQ în baza formată din
O

è m! n! ø
ly

a ( ) (t0 ) şi a ( ) (t0 ) . Raţionând asemănător cazului particular prezentat, rezultă că

m n

forma curbei a în jurul lui P este într-unul din cele patru cazuri din enunţ.
2.Definiţie. În ipotezele propoziţiei precedente vom spune că punctul P este
punct de inflexiune dacă m şi n sunt impare (fig. 2), punct de întoarcere de speţa întâi
On

dacă m par şi n impar (fig. 3) sau punct de întoarcere de speţa a doua, dacă m şi n
sunt pare (fig. 4).
 4

nts
G definită implicit prin ecuaţia F ( x , y) = 0 . Fie P( x0 , y0 ) un
Fie curba plană
punct singular al curbei G , adică P este un punct critic pentru F . Fie
¶2F ¶2F ¶2F
2 ( 0 0) (
a11 = x ,y , a12 = x0 , y0 ) şi a22 = ( x0 , y0 ) coeficienţii
¶x ¶x ¶y ¶y 2
diferenţialei de ordinul al doilea în punctul P . Utilizând formula lui Taylor de ordinul doi
pentru funcţia F putem demonstra rezultatul de mai jos.

( ) G : F( x, y) = 0 astfel

de
3. Propoziţie. Fie P x0 , y0 un punct singular pentru curba
2
( )
încât forma pătratică d F x0 , y0 să fie nenulă. În aceste condiţii este posibil unul dintre
următoarele cazuri:
2
1. Dacă a11a22 - a12 > 0 , atunci punctul P este un punct izolat al curbei G ,
adică într-o vecinătate a lui P nu există alte puncte ale curbei, diferite de P .

ru
2
2.
stu
Dacă a11a22 - a12= 0 , atunci punctul P este un punct de întoarcere sau un
punct izolat al lui G sau un punct dublu pentru G , ambele ramuri având aceeaşi
tangentă.
3.
2 ga
Dacă a11a22 - a12 < 0 , atunci punctul P este un punct dublu pentru G .
4.Exemple. 1) Curba ( )
G : x 2 + y 2 ( x + y - 1) = 0 admite originea ca punct
Do

singular. Acest punct se află în cazul 1, G fiind de fapt reuniunea dintre dreapta
x + y - 1 = 0 şi origine, care este un punct izolat al curbei. y
or

2) Curba G : y 2 - x 3= 0 (parabola semicubică ) admite originea

ca punct singular, aflat în cazul 2. Acest punct este un punct de O x
in

întoarcere de speţa întâi.

3) Curba G : x 5 + xy 2 - x 4 - y 2= 0 admite originea ca
( )( x - 1)= 0 , rezultă că
lt

2 4
f

punct singular, aflat în cazul 2. Deoarece putem scrie G : y +x

mulţimea G este reuniunea dintre dreapta x - 1 = 0 şi origine. Deci în această situaţie

O

originea este un punct izolat al curbei G .

ly

3 3
4) Curba G : x + y - 3xy= 0 admite originea ca punct singular aflat în cazul 3.
Deci este vorba de un punct dublu. Curba G este de fapt foliul lui Descartes.
4 2
5) Curba G : x - y = 0 admite originea ca punct singular aflat în cazul 2.
On

Deoarece putem scrie G : ( x 2 - y )( x 2 + y ) = 0 , rezultă că mulţimea G este reuniunea

 5

nts
a două parabole tangente in origine la axa Ox . Deci originea este un punct dublu pentru
G , ambele ramuri având aceeaşi tangentă.

de ru
stu
ga
Do
or
in
lt
f O
ly
On