Disfunctiile articulatiei temporo-mandibulare sunt greu de diagnosticat

si tratat. Tratamentul disfunctiilor ATM, poate fi realizat utilizând

metode stiintifice de montare a modelelor in articulator, cu ajutorul
axiografului. ATM este o articulație sinovială, care uneste mandibula de
craniu si are dubla mobilitate, participand astfel la realizarea functiilor
aparatului stomatognat: masticatie, fonatie, deglutitie si
mimica.Luxatiile articulatiei temporo-mandibulare sunt dureroase si apar
de regula ca urmare a unor traumatisme, a bruxismului sau pot fi cauza
unei ocluzii dezechilibrate (restaurări incorect adaptate ocluzal,
edentații, migrări dentare).

Tulburãrile ATM constituie o subgrupã a sindroamelor

dureroase orofaciale care intereseazã articulatia temporo-
mandibularã, muschii masticatori si muschii gatului. Cele
mai frecvente simptome ale tulburãrilor ATM sunt:
durerea, limitarea sau mobilitatea asimetricã a mandibulei,
anomalii ale ocluziei dentare si zgomote articulare.
Durerea este localizatã in jurul oaselor maxilare,
articulatiei temporomandibulare si/sau muschilor fetei,
capului si gatului la care se pot asocia cefaleea, durerile
auriculare, ameteli, tinnitus.
Debutul tulburãrilor ATM poate fi acut sau lent, insidios cu
remisie completã, spontanã dupã care se pot sau nu
croniciza, cu duratã de luni sau ani de zile. Formele
cronice, ca orice alt sindrom dureros, se asociazã cu un
complex de factori fizici, de comportament, psihologici si
psihosociali.
Simptomele cele mai frecvente (50%) ale suferintei ATM
sunt zgomotele in articulatie, devieri ale mandibulei la
deschiderea arcadelor dentare.
Alte simptome sunt intalnite mai rar: limitarea deschiderii
arcadelor dentare si modificãri ale ocluziei dentare care se
intalnesc la mai putin de 5% de cazuri din populatie.
Tulburãrile ATM se produc mai ales la varsta adultã (intre
20 si 50 de ani) fiind mai frecvent intalnite la femei decat la
bãrbati.
Tulburãrile ATM sunt plurifactoriale si asociate cu factori
de dezvoltare ai ATM-ului. Astfel, s-au identificat factori:
predispozanti, de initiere si de perpetuare. Oricare dintre
acesti factori sau toti pot fi implicati in dezvoltarea ATM-
ului, la anumiti pacienti. In plus, existã o multime de factori
structurali, functionali si psihologici care pot predispune,
sã initieze si sã perpetueze tulburãrile ATM.
Diagnostic
Se urmãreste separarea tulburãrilor ATM de alte cauze ale durerilor
craniofaciale. In acest sens, sunt necesare un istoric coerent, o examinare
clinicã si investigatii paraclinice corespunzãtoare : examinare Rx, CT,
RMN, scintigrafie. Din istoric, se vor culege date complete privind durerea,
antecedentele personale, familiale si psihosociale.
Examenul clinic include:

 palparea muschilor masticatori (m. maseter, m. temporal, m.m.

pterigoidian intern si extern)
 palparea musculaturii cervicale
 examinarea miscãrilor mandibulei (inchidere-deschidere, de
lateralitate, de protruzie)
 palparea si/sau ascultarea ATM
 examinarea cavitãtii orale: status dentar, ocluzie dentarã, glande
salivare
 examenul clinic neurologic al n. trigemen
 status psihic

Tratament
Se va trece la o alimentatie de consistentã moale si se vor evita
deschiderile exagerate ale arcadelor dentare (rasul, cãscatul). Se vor evita,
de asemenea, rosul unghilor, guma de mestecat, scrasnitul din mãsele,
inclestarea maxilarelor.
Cãldura (compresã caldã, sticlã umplutã cu apã caldã) este confortantã si
reduce spasmul muscular. Uneori, se recomandã tratament fizioterapic cu
unde ultrascurte (diatermia) sau ultrasunete.
Tratamentul medicamentos. In fazele acute se recomandã medicatie
antiinflamatorie nesteroidianã. Un astfel de produs poate fi administrat 10-
14 zile, in doze uzuale antiinflamatorii.
Miorelaxantele sunt larg utilizate, dar eficienta lor nu a fost incã doveditã si
sunt contraindicate in boli cronice.
Antidepresivele sunt recomandate atunci cand este depistatã o cauzã
psihologicã a tulburãrilor functionale ATM si, mai ales, cand disfunctia
articularã se asociazã cu alte dureri musculare (cu alte localizãri) in cadrul
altor semne sau simptome ale depresie.Inhibitori de serotoninã au fost
administrati in caz de bruxism.
Medicatia si dozele administrate trebuie individualizate in cazul fiecãrui
pacient.
Terapia ocluzalã.
Existã o multime de gutiere interocluzale folosite in tratamentul tulburãrilor
functionale ale ATM
Cele mai eficiente sunt gutierele acrilice care stabilizeazã ambele arcade
dentare pe toatã suprafata si lungimea lor. Interferentele ocluzale sunt
cauza primarã a durerilor musculare, iar indepãrtarea lor va ameliora
suferinta muscularã. Deoarece disfunctiile ATM sunt plurifactoriale, numai
terapia ocluzalã nu va remedia suferinta.
Influenta tulburãrilor ocluziei dentare, a pierderilor dentare (edentatiile) si a
interferentelor ocluzale asupra functiei masticatorii nu este definitiv
documentatã. Totusi, contactele dentare premature trebuie indepãrtate si
edentatiile restaurate in efortul de imbunãtãtire a ocluziei dentare (de
reabilitare) si a functiei masticatorii
Psihoterapia are o valoare cunoscutã in cazul tulburãrilor ATM si de cauzã
psihologicã. Reducerea stresului poate fi un pas terapeutic important. Sunt
folosite: tehnici de relaxare, terapia stresului, biofeed-back, terapia
cognitivã si alte mijloace de studiu ale comportamentului. Cheia
succesului este cooperarea dintre pacient si clinician.
Fizioterapia reconditioneazã si recupereazã aparatul muscular scheletal.
Aceste tehnici se pot aplica muschilor masticatori, muschilor cervicali care
sunt incriminati in tulburãrile functionale ATM.