Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea Ştiinţe Economice

Departamentul „Finanţe şi Bănci”

Prezentat la data de 26.05.2017

Lucru individual
la disciplina „Finanțele internaționale”
Cu tema: Analiza evoluției ratei de schimb a Dolarului
American in perioada 1991-2016

Elaborat: Sandu Ion. Gr. Fb-1503

Coordonator: Patras M. dr. conf. Univ.

1 martie, 2017
 Cuprins:

Introducere
Capitol 1
Analiza dezvoltarii economice si situatiei financiare,valutare si
comerciale a SUA
Capitol 2
Analiza evolutiei ratei de schimb in perioada 1991-2016
Concluzii
Surse de date
 Introducere

Actualitatea temei: Tema analizata in cadrul acestei lucrari are o insemnatate majora in
intelegerea finantelor internationale deoarece sunt analizati cei mai importanti indicatori economici
ai SUA comparind cresterea economica a acestei tari din ultimii ani cu cresterea economiei tarii
noastre vom putea sa intelegem mai clar cum influenteaza asupra altor tari. Analizind cursul
valutar al tarii vom identifica variatia acestuia beneficiile sale precum si consecintele pe care le-a
adus dupa sine in unele perioade.Este important sa cunoastem sferele economiei altor tari pentru
a putea identifica si rezolva pe viitor problemele tarii noastre din acest domeniu.

Scopul: Lucrarea are ca scop Analiza dezvoltarii conomice a SUA in perioada 1991-2016,precum
si generelizarea unor evenimente din cadrul sferei economico-financiara a tarii prin identificarea
celor mai impotanti indicatori si studierea acestora.Identificarea cursului valutar pentru fiecare luna
a acestor ani va ajuta la formarea unei imagin clare referitor la influenta acestuia asupra
economiei si invers.

Obiective:

Sa identificam cele mai importante evenimente care au stat la baza economiei SUA din 1991 pina
in 2016.

Sa analizam cei mai importanti indicatori economici pentru acesti ani;

Sa observam cresterea sau scaderea unor valori ale indicatorilor si sa identificam cauza;

Sa comparam indicatorii SUA cu indicatorii altor tari pentru a observa diferenta;

Sa analizam cusul valutar al tari dintr-o anumita perioada si sa-l comparam fata de alte perioade.

Economia Statelor Unite ale Americii este cea mai mare din lume. Produsul intern brut al Statelor
Unite ale Americii a fost estimat la $19.15 trilioane in 2016 , aproximativ un sfert din produsul
intern brut mondial . Produsul intern brut ajustat la paritatea puterii de cumpărare este de
asemenea mai mare decât al oricărei alte tari din lume. Dolarul este cea mai folosită monedă în
tranzacțiile internaționale și este cea mai importantă moneda de rezervă. Câteva țări folosesc
dolarul american ca monedă oficială iar altele ca moneda de facto. SUA are o economie mixtă și a
menținut o creștere economică stabilă, o rată de șomaj moderată și nivele ridicate de
cercetare. Cei mai mari parteneri de comerț ai SUA
sunt Canada, China, Mexic, Japonia si Germania.

 PIB: 19 trilioane dolari

 Capitala: Washington D.C.
 Populație: 316,5 milioane locuitori
 Moneda: USD (dolar american)

SUA reușește să își mențină poziția de cea mai mare economie a lumii încă de la sfârșitul
secolului al XIX-lea (excluzând imperiile coloniale). Cu o economie extrem de diversificată, SUA
are drept mari avantaje resurse naturale bogate, o infrastructură dezvoltată și o rată ridicată a
productivității.
 Capitol 1: Analiza dezvoltarii economice si situatiei
financiare,valutare si comerciale a SUA

Istoria S.U.A. este strâns legată de economie. Din multitudinea de cauze ce au determinat
separarea politică a coloniilor nord-americane de Marea Britanie, se remarcă în special cauzele
economice. Interdicția dezvoltării industriei, impunerea impozitelor suplimentare Stamp Act și
Sugar Act, și mai ales impunerea obligativității de a cumpăra produse britanice la prețuri stabilite
de metropolă – toate acestea au determinat „partida de ceai de la Boston” din 1773, unul dintre
evenimentele ce au condus la declanșarea războiul de independență a SUA.

Țară a tuturor posibilităților SUA a fost în permanență ținta emigranților proveniti de pe toate
continentele. „The American Dream” – (o viață mai bună ce este rezultatul efortului personal) a
fost posibil datorită sistemului economic ce perioadelor de expansiune economică a SUA .
Emigranții s-au îndreptat cu precădere spre vest punând bazele agriculturii americane.

SUA beneficiază de condiții naturale pentru agricultură de înalt randament. În secolul XIX, SUA s-
a afirmat ca mare putere agricolă. Tutunul, bumbacul, cerealele, produsele de origine animală au
constituit principalele resurse de export. America a abandonat foarte repede agricultura de
subzistență. Încă din secolul XIX, agricultura americană a devenit puternic specializată pe
renumitele centuri – centura laptelui în nord.est, centura porumbului asociată cu cea a creșterii
porcinelor în zona Marilor Lacuri, centura bumbacului precum și creșterea cornutelor mari în Sud.
În nord-vest, creșterea animalelor este asociată cu cea a exploatării forestiere. La vest de Missouri
începe centura grâului. Având ca punct de plecare agricultura, SUA a devenit prima putere
economică axată pe comerț și export. Industria americană a urmat aceeași cale, fiind perfect
adaptată cerințelor pieței.

La cumpăna dintre secolele XIX - XX, doi mari președinți au elaborat doctrinele economico-
politice ce urmau să definească relațiile SUA cu restul lumii. Președintele William Howard Taft

a lansat „Diplomația Dolarului” potrivit căreia interesele americane sunt economice și se manifestă
la nivel mondial. Președintele Roosvelt a impus „Diplomația Big Stick” potrivit căreia SUA își
promovează cu forța sau își apără interesele economice oriunde în lume. Începutul secolului XX
marchează afirmarea SUA ca prima mare putere economică a lumii.

Dacă în perioada interbelică SUA continuă politca sa tradițional-izolaționistă, al doilea război

mondial și mai ales apariția „cortinei de fier” a impus SUA ca putere politico-militară-lider al lumii
libere. Pe plan economic SUA își asuma responsabilitatea reconstucției Occidentului capitalist și
democrat. Planul Marshall inițiat în 1948 stă la baza reconstrucției europene și la reapariția
Europei ca putere economică globală. De altfel, Statele Unite erau singurele în măsură să susțină
un astfel de efort economic, după război. SUA poseda rezerve de aur de 20 miliarde de dolari,
aproape două treimi din totalul mondial.
Puterea economică a SUA este dublată de capacitatea militară a acesteia. SUA iși arogă controlul
politico-militar asupra unor zone din întreaga lume. Orientul Mijlociu, Sud-estul Asiei, America
Latină sunt declarate zone de interes strategic pentru Statele Unite.

Prăbușirea URSS și a comunismului european au dus la constituirea unei lumi asimetrice în care
SUA a rămas deocamdată singura putere globală. Rolul său de jandarm mondial susținut de
economia americană începe să fie contestat nu numai de mișcările teroriste dar și de state ce
doresc să devină forțe economice globale.

Sistemul economic american poate fi definit prin caracterul său descentralizat , caracter capitalist,
bazat pe proprietatea privată și liberă inițiativă. Intervenția autorităților federale în economie se
manifestă prin strategii de politică bugetară și monetară. În același timp, bugetul federal are o
componentă ce vizează investiții în cercetare . Legislația economică americană permite implicarea
guvernului în controlul practicilor de afaceri, guvernul american având și rolul de supervizor al
creșterii economice.

Un rol special în economia americană îl joacă companiile transnaționale. Coca Cola, Colgate,
Microsoft, Ford, IBM, General Electric, Intel, Exxon, Wal-Mart, Mc Donald”s, reprezintă imaginea
SUA în întreaga lume. În topul primelor zece corporații transnaționale din lume, primele cinci sunt
din SUA. Activitatea lor se concentrează asupra ramurilor cu reale perspective de dezvoltare și de
obținere a profitului. De altfel, companiile transnaționale sunt vârful de lance al ofensivei
americane în contextul globalizării economice. În anii 80, societățile transnaționale dețineau o
treime din producția industrială, peste jumătate din comerțul exterior. Valoarea mărfurilor și a
serviciilor asigurate de transnaționalele de proveniență americană se ridica în această perioadă la
350 miliarde dolari. Exprimat în procente, firmele americane reprezentau în 1999, 71,8% din
valoarea primelor 50 de societăți transnaționale din lume . Prin investițiile directe în străinătate,
marile companii americane obțin profituri uriașe dar mai ales capătă posibilitatea de a controla
sursele de materii prime. Companiile americane sunt prezente pe piețele de înalt nivel în ceea ce
privește consumul dar în regiunile producătoare de materii prime. Totodată companiile americane
transferă în exterior modelul american de planificare și de management a activității economice, și
în egală măsură și noile tehnologii de mare randament și productivitate . Globalizarea economiei
duce la dezvoltarea companiilor transnaționale.americane. Ele sunt astăzi o puternică forță în
economia mondială și un adevărat liant al economiei americane care se regăsește și dincolo de
frontierele naționale Secretul succesului american este legate de sumele uriașe investite în
cercetare și dezvoltare, atât de către companiile private dar și de către autoritățile federale. Un alt
factor al succesului îl reprezintă gradul de pregătire și numărul personalului de cercetare.
Revoluția tehnico-științifică a pornit din Statele Unite. Cei mai mulți deținători ai premiului Nobel în
știință sunt americani. Nivelul înalt al tehnologiei utilizate în industria americană determină
repartizarea forței de muncă în domeniul serviciilor într-un procent uriaș (73,2% ) prin comparație
cu 24,1% în industrie și 2,7%în agricultură.

Nivelul înalt al productivității întâlnit în economia americană permite Statelor Unite să atragă
uriașe fluxuri de capital dar și să exporte resurse financiare americane peste tot în lume dar mai
ales în Europa. Jean-Jacques Servan Schreiber aprecia că în anii 80 „a treia putere industrială
mondială după Statele Unite și URRS ar putea fi foarte bine nu Europa ci industria americană în
Europa”. Această remarcă este valabilă mai ales astăzi, prăbușirea comunismului în Europa în
1989 permițând firmelor americane să se extindă pe o piață uriașă.

Economia americană se află acum în plină expansiune. Creșterea economică este susținută de
tehnologia performantă, inflație scăzută, capacitatea de a crea locuri de muncă și un nivel scăzut
al șomajului. SUA promovează o o nou concept economic legat de productivitatea globală a
factorilor de producție, concept ce pune accent pe eficacitatea cu care economia americană
îmbină munca angajaților cu investițiile în cercetare și noile tehnologii. Chiar dacă SUA rămân în
centrul sistemului internațional ca mare putere economică și militară, globalizarea economică
permite multor altor puteri să se afirme și să concureze SUA, rolul acesteia de singură
superputere fiind pus la îndoială încă de pe acum.

Agricultură

Din punct de vedere economic, Statele Unite ale Americii au cea mai dezvoltată agricultură din
lume. În ianuarie 2008, agenția americană de reglementare a produselor alimentare (FDA) și-a dat
aprobarea pentru comercializarea produselor obținute din bovine, ovine și porcine clonate,
considerând că ele nu prezintă riscuri pentru consum. Statele Unite au cea mai mare suprafață
cultivată cu porumb, de 31 milioane hectare în anul 2009, iar producția medie este de 9,6
tone/hectar. Producția de porumb a fost de 367 milioane de tone în anul 2008

Construcții

Sectorul construcțiilor a fost grav afectat în contextul crizei declanșate în august 2007 de pe
segmentul creditelor ipotecare cu grad mare de risc, industria s-a confruntat cu sechestre
numeroase și cu o majorare a stocurilor de case nevândute, iar băncile au devenit prudente și au
început să exercite presiuni asupra constructorilor să își diminueze stocurile. Construcțiile de case
noi au o rată anuală de aproximativ 1 milion unități.

Industria auto

În anul 2010, vânzările de autovehicule au crescut cu 11% față de 2009, la 11,6 milioane de
unități. Cele mai mari vânzări le-au avut Ford cu 1.935.000 de autovehicule, Toyota cu 1.760.000
și Chrysler cu 1.085.000 de unități.

Comerțul exterior

În anul 2009, exporturile SUA au totalizat suma de 1.570 de miliarde de dolari.

Principalii parteneri comerciali ai SUA, după valoarea totală a schimburilor comerciale sunt:
Canada (524 miliarde dolari), China (457), Mexic (392,7), Japonia (181), Germania (131), Marea
Britanie (98), Coreea de Sud (87), Franța (65), Taiwan (61) și Brazilia (59).
Volumul schimburilor comerciale bilaterale chino-americane realizate în ultimii 30 de ani a crescut
de 130 de ori, de la 2,5 miliarde de dolari americani cât era în 1979, la 330 de miliarde de dolari
americani în 2008. În prezent China și Statele Unite reprezintă una pentru cealaltă cel de-al doilea
mare partener comercial.
Indicatori statistici
Deficit de cont curent: 739 miliarde USD la sfârșitul anului 2007.
Șomajul în noiembrie 2009: 10%

Cele 5 motive pentru care America este în continuare cea mai

puternică economie din lume:
Joshua Schroeder este de părere că SUA încă reprezintă un reper global în ceea ce priveşte
generarea de avere, reducerea sărăciei şi standardele crescute de viaţă, într-un articol de pe
Minyanville, site ce reuneşte traderi, manageri şi cele mai strălucite minţi din domeniul afacerilor şi
finanţelor.

Joshua, unul dintre "profesorii" ce colaborează cu platforma online Minyanville, investitor cu

experienţă şi redactor la seeitmarket.com, răspunde afirmaţiei lui Joseph Stiglitz dintr-un articol din
Financial Times că America nu mai este ţara oportunităţilor, aducând în atenţie cinci realităţi din
economia SUA.

SUA are cei mai productivă economie din lume. În timp ce locuitorii Americii reprezintă numai
4,5% din populaţia planetei, ei sunt responsabili de mai mult de 20% din PIB-ul global. În
comparaţie cu China, economia SUA este de două ori mai mare, având un PIB pe cap de locuitor
de 48.387 dolari faţă de 5.414 dolari în China, conform raportului US Trust Capital Market Outlook
pe iunie 2012.

Acelaşi raport arată că SUA sunt cel mai mare exportator din lume, în ciuda balanţei comerciale
negative. Exporturile SUA au totalizat 2.103 miliarde de dolari, China 2.086 miliarde de dolari şi
Germania 1.726 miliarde de dolari.

America are cele mai puternice şi valoroase companii din lume. În top 100 a celor mai puternice
branduri din lume, peste jumătate sunt americane iar în top 10, numai o singură companie nu este
americană.

SUA sunt campionii de necontestat când vine vorba de cultura antreprenorială şi investiţiile în
tehnologie. De pe această poziţie, America are capacitatea de a atrage talente din toată lumea,
încurajând inovaţia, dezvoltarea şi tehnologia de vârf. America este preferinţa numărul 1 în lume
pentru proiectele de tip greenfield (înfiinţarea de noi firme de la zero prin investiţii străine - n.red.).

Joshua Schroeder este de acord cu Stiglitz în privinţa existenţei decalajului dintre cei săraci şi cei
bogaţi care a atins cote istorice, lucru nesustenabil şi dăunător societăţii per ansamblu, însă îşi
exprimă încrederea în economia SUA pe viitor, considerând că America îşi merită încă titlul de
"ţara tuturor posibilităţilor.

Puterea economică dublată de capacitatea militară au transformat Statele Unite ale Americii în
supra-putere globală cu interese economico-comerciale şi politico-militare în diferite colţuri ale
lumii moderne. Orientul Mijlociu, Sud-estul Asiei, America Latină sunt declarate zone de interes
strategic pentru Statele Unite. Chiar dacă SUA rămân în centrul sistemului internaţional ca mare
putere economică şi militară, globalizarea economică permite multor altor puteri să se afirme şi să
concureze cu SUA, rolul acesteia de singură superputere fiind pus la îndoială de mai multe puteri
în ascensiune economică, printre care, în primul rînd, se află Uniunea Europeană, care la capitolul
populaţie şi produs intern brut depăşeşte SUA.
 În linii mari, sistemul economic american poate fi definit prin caracterul său descentralizat,
capitalist, bazat pe proprietatea privată şi liberă iniţiativă. Intervenţia autorităţilor federale în
economie se manifestă prin strategii de politică bugetară şi monetară. În acelaşi timp, bugetul
federal are o componentă ce vizează investiţii în cercetare. Legislaţia economică americană
permite implicarea guvernului în controlul practicilor de afaceri, guvernul american avînd şi rolul de
supervizor al creşterii economice.

Rezultatele dezvoltării industriale a Statelor Unite sunt recunoscute în lumea întreagă, industria
fiind una modernă şi tehnologizată concentrându-se pe sectoarele de producere a petrolului,
oţelului, maşinilor, telecomunicaţiilor, produselor chimice şi electronice, bunurilor de larg consum.
SUA deţine importante rezerve de materie prima care permit dezvoltarea şi valorificarea industriei
extractive şi de prelucrare. În ceea ce priveşte agricultura, SUA continuă să fie lider mondial în
creşterea orezului, porumbului, grîului, boabelor de soia.

Un rol special în economia americană îl joacă companiile transnaţionale. Coca Cola, Colgate,
Microsoft, Ford, IBM, General Electric, Intel, Exxon, Wal-Mart, Mc Donald’s, reprezintă imaginea
SUA în întreaga lume. În topul primelor zece corporaţii transnaţionale la nivel global, primele cinci
sunt din SUA. Companiile transnaţionale influenţează într-o mare măsură deciziile la nivel
macroeconomic. De altfel, companiile transnaţionale sunt vîrful de lance al ofensivei americane în
contextul globalizării economice. Totodată aceasta din urmă transferă în exterior modelul
american de planificare şi de management a activităţii economice, şi în egală măsură şi noile
tehnologii de mare randament şi productivitate.

Pe parcursul ultimilor ani, nivelul înalt al productivităţii întîlnit în economia americană le-a permis
Statelor Unite să atragă uriaşe fluxuri de capital dar şi să exporte resurse financiare americane
peste tot în lume dar mai ales în Europa. Economia americană a cunoscut ritmuri stabile de
creştere economică susţinută de tehnologia performantă, inflaţie scăzută, capacitatea de a crea
locuri de muncă şi un nivel scăzut al şomajului. SUA promovează un nou concept economic legat
de productivitatea globală a factorilor de producţie, concept ce pune accent pe eficacitatea cu care
economia americană îmbină munca angajaţilor cu investiţiile în cercetare şi noile tehnologii.
Secretul succesului economic american este legat şi de sumele uriaşe investite în cercetare şi
dezvoltare, atât de către companiile private dar şi de către autorităţile federale. Un alt factor al
succesului îl reprezintă gradul de pregătire şi numărul personalului de cercetare.

Creşterea economică a impulsionat, în mod paradoxal, declinul dolarului din ultimii trei ani.
Capacitatea înaltă de consum a cetăţenilor americani a transformat Statele Unite într-o ţară
importatoare, ducînd la creşterea deficitelor comerciale şi de cont curent pînă la niveluri record, iar
îngrijorările privind acest tip de dezechilibre au început să afecteze dolarul din anul 2001
încoace. Potrivit datelor statistice publicate de Departamentul Comerţului al SUA, pe parcursul
anului 2006, economia SUA a dat dovadă de o performanţă satisfăcătoare, în pofida pierderilor
înregistrate pe piaţa imobiliara. Produsul naţional brut în 2006 a înregistrat valoarea de 12.98
trilioane de dolari, produsul intern brut a crescut cu 3,4%, iar cel pe cap de locuitor a fost de
43,500 dolari. De asemenea, rata şomajului a fost de 4,5%, rata inflaţiei de 2,5%, şi rata creşterii
producţiei industriale de 4,2%. Recentul raport al Fondului Monetar Internaţional „World Economic
Outlook” atestă faptul că creşterea economică a SUA va continua în ritm moderat şi în anul 2008.

Fiind parte a grupului celor mai industrializate ţări de pe glob (G8), SUA continuă să joace rolul de
locomotivă financiară a economiei mondiale. SUA sunt membre ale Organizaţiei Mondiale a
Comerţului, Organizaţiei pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare, Organizaţiei Cooperării
Economice Asia-Pacific,

Organizaţiei Statetelor Americane, Băncii Mondiale, Fondului Monetar Internaţional, precum şi

parte a Acordului General pentru Tarife şi Comerţ, fiind activ implicate in activitatea a zeci de
organizaţii internaţionale şi regionale.

Promovînd o politică de liberalizare a comerţului, SUA a iniţiat şi a semnat o serie de acorduri de

comerţ liber şi acorduri regionale care au deschis piaţa americană pentru exportatorii străini,
precum şi au oferit posibilitatea agenţilor economici americani de a pătrunde pe alte pieţi ale lumii.
Actualmente, SUA au acorduri de comerţ liber cu Israel, NAFTA (Canada, Mexic şi Japonia),
Singapore, Australia, Moroco, Chile, Iordan, Bahrain, CAFTA-DR (Costa Rica, El Salvador,
Guatemala, Honduras, Nicaragua şi Republica Dominicană).

Piaţa americană constituie una dintre cele mai mari şi competitive din întreaga lume, dînd dovada
de o potenţial ieşit din comun de absorbţie a mărfurilor străine, datorită capacităţii înalte de
consum a populaţiei care la moment constituie peste 303 mln de oameni. Cei mai importanţi
parteneri comerciali ai SUA sunt Canada, China, Mexic, Japonia şi Uniunea Europeană.
Exporturile din SUA în anul 2006 au crescut cu 9.8%, atingînd suma totală de 1.3 trilioane de
dolari, iar importurile au sporit cu 3,2 %, atingînd suma de 2 trilioane dolari. Datorită creşterii
volumului exportului s-a micşorat deficitului comercial al SUA, astfel contribuind la creşterea
economica a ţării.

Capacitate de absorbţie a mărfurilor produse în străinătate, precum şi dinamismul pieţii locale,

poate crea impresia caracterului uniform şi omogen al acesteia. În realitate, piaţa americană este
compusă din sute pe pieţe mai mici care pot fi categorizate fie ţinînd cont de aspectul geografic,
fie de cel demografic, sau al preferinţelor care se manifestă în structura importurilor. Din punct de
vedere geografic şi economico-industrial, SUA se divizează în şase regiuni:

Regiunea Nord-Est (statele Connecticut, Massachusetts, Maine, New Hampshire, Rhode Island
and Vermont). Regiunea este cunoscută datorita reţelei dense a instituţiilor sistemului universitar-
academic, cel cultural şi medical bine dezvoltat.

Regiunea Centrală de Est (statele Delaware, Maryland, New Jersey, New York, Pennsylvania şi
Districtul Columbia). Zona reprezintă preponderent o concentrare a companiilor financiare,
comunicaţii şi software, industrii farmaceutice.

Regiunea de Sud (statele Alabama, Arkansas, Florida, Georgia, Kentucky, Louisiana, Mississippi,
Carolina de Nord, Carolina de Sud, Tennessee, Virginia, Virginia de Vest, o parte a statelor
Missouri, Oklahoma and Texas). Regiunea este centrul agro-industrial al Statelor Unite.

Regiunea Centrală de Vest (statele Illinois, Indiana, Iowa, Kansas, Michigan, Minnesota and parts
of Missouri, Nebraska, Dakota de Nord, Ohio, Dakota de Sud and Wisconsin). Zona este vestită
prin produsele de brutărie şi patiserie, precum şi prin nivelul avansat al dezvoltării agriculturii
(porumb, grîu şi ovîz).
 Regiunea de Vest(statele Alaska, California, Colorado, Hawaii, Idaho, Montana, Nevada,
Oregon, Utah, Washington şi Wyoming). Regiunea este cunoscută pentru locurile pitoreşti datorită
cărora este mai mult o zonă turistică.

Regiunea de Sud-Vest (statele Arizona, Nevada, New Mexico, Texas de Vest şi o parte din
Oklahoma) Zonă cu climă foarte uscată şi aridă, cu un potenţial industrial şi agricol redus.

Oportunităţi pentru iniţierea afacerilor în Statele Unite ale Americii există în diverse sectoare ale
economiei SUA. Potrivit cercetărilor companiei Euromonitor, cel mai dinamic sector în SUA este
industria de echipamente şi utilaje agricole. De asemenea, industria constructoare de automobile,
în special cele trei companii gigantice General Motors, Ford Motor şi Chrysler, şi producătorii de
părţi componente şi piese de schimb. Un alt sector pentru iniţierea afacerilor este industria
alimentară, industria produselor cosmetice, industria cinematografică, industria tehnologiilor
informaţionale, industria textilă şi de artizanat, industria vinicolă.

Totodată, competitivitatea şi complexitatea pieţii americane va determina companiile exportatoare

în această ţară să ia în calcul procedurile de import reglementate de către stat la nivel federal şi la
cel local. În vederea abordării unei strategii de pătrundere pe piaţa respectivă cu costuri minime şi
în mod durabil, exportatorul în SUA va ţine cont de îmbinarea aspectului geografic, demografic, de
specificul psihologic în promovarea strategiei de promovare a mărfurilor moldoveneşti. În
dependenţă de domeniul de activitate, de produs sau servicii prestate, exportatorul moldovean va
efectua o analiză a riscurilor, oportunităţilor şi beneficiilor scontate pe segmentul de piaţă care
prezinta interes.

Iniţierea afacerilor în SUA:

În vederea iniţierii afacerilor în Statele Unite ale Americii, legislaţia federală prevede ca compania
străină să obţină autorizaţia de desfăşurare a afacerilor de la Secretarul de Stat al statutului în
care compania planifică să activeze. Activitatea de antreprenoriat poate fi practicată sub
următoarele forme organizatorico-juridice.

Corporaţia
Corporaţia americană este o entitate juridică, care este creată în baza legilor unui stat al SUA în
care urmează să activeze şi reprezintă o formă de organizare comercială. Corporaţia are dreptul
legal de a încheia contracte şi de a deţine bunuri în proprietate. Corporaţia este distinctă faţă de
acţionarii săi, care o conduc, operează şi administrează. Dispune de dreptul de a emite acţiuni.
Acţionarii au dreptul de a beneficia de dividende sau împărţi bunurile corporaţiei după lichidarea
acesteia.
Motivul principal care determină mai multe întreprinderi să activeze în format de corporaţie constă
in posibilitatea de a reduce riscurile financiare ce derivă din activitatea de antreprenoriat.
Răspunderea financiară se limitează la suma care a fost investită în afacere. La finele anului
corporaţia trebuie sa prezinte rapoarte anuale şi să plătească taxele necesare. O corporaţie care a
primit autorizaţia de activitate într-un stat, dar îşi desfăşoară activitatea în alt strat, trebuie să fie
înregistrată în fiecare din aceste state. Corporaţia este cea mai răspândită formă de organizare şi
promovare a activităţii în domeniul afacerilor în SUA utilizată de investitorii străini şi are trei
caracteristici principale: (1) răspundere limitată - proprietarii pot pierde doar suma investită; (2)
uşurinţa transferului proprietăţii prin vînzarea acţiunilor; (3) continuitatea existenţei. Fiecare stat
are legile sale privind crearea şi activitatea corporaţiilor.
Compania cu răspundere limitată
Compania cu răspundere limitată (LLC) este un mod de organizare a afacerii care combină
caracteristici ale corporaţiei şi parteneriatului. Apărută relativ recent în SUA, această formă de
lansare şi desfăşurare a afacerilor presupune angajarea de către proprietari a managerilor
companiei, fără a delega acestora din urma a responsabilităţii pentru datoriile şi obligaţiile aferent
afaceri. Una din caracteristicile LLC, destul de favorabile anume pentru străinii care nu au
domiciliu permanent în SUA, constă în eliberarea de plata taxei federale pentru companiile lor.
Unele state au stabilit cerinţe ca LCC să aibă în componenţă doi sau mai mulţi membri, în timp ce
legislaţia altor state precum California, Delaware şi New York prevede că o singură persoană va fi
îndeajuns.
Parteneriat
Parteneriatul este creat în baza unui contract, denumit „acord de parteneriat”, între două sau mai
multe persoane. Partenerul poate fi atît persoane fizică, cît şi juridică, cetăţean al SUA sau
cetăţean străin. Parteneriatul este creat în baza legislaţiei unuia din statele SUA. Exista trei tipuri
de parteneriat prevăzute de lege, care permit crearea unei entităţi juridice: societate în nume
colectiv, societate în comandită simplă, societate cu răspundere limitată.
Întreprinderi cu capital mixt
Principalele forme ale întreprinderilor cu capital mixt în SUA sunt consorţiile şi întreprinderile mixte
(aşa numitele „joint ventures”), fondate de compania străină în parteneriat cu firma din ţara gazdă
sau chiar cu structura abilitată a administraţiei locale. Întreprinderile cu capital mixt reprezintă o
modalitate de reducere a riscului care se distribuie între mai mulţi parteneri. Joint-venture formata
de o companie străină şi una autohtonă ar putea facilita intrarea pe piaţă a companiei străine,
diminua riscurile, oferind şi posibilităţi de obţinere a unui profit mai mare. Joint-venture-ul cu
întreprinderi de stat din ţara gazdă, oferă companiei străine un tratament nediscriminatoriu,
garanţii şi protecţie împotriva riscului politic.
Întreprindere individuală
Întreprinderea individuală este întreprinderea care aparţine unui cetăţean concret. Proprietarul
este responsabil pentru datoriile şi obligaţiile firmei. Similar altor forme de afaceri, pentru
înfiinţarea unei întreprinderi individuale este necesara obţinerea unei licenţe locale pentru
desfăşurarea activităţii. De regulă, proprietarul este managerul întreprinderii.

Dolar american

Dolarul american este unitatea monetară a Statelor Unite. Este abreviat în mod normal folosind
simbolul $, USD, sau US$. Dolarul a fost adoptat de către Congresul Confederațiilor Statelor Unite
pe data de 6 iulie 1785. Este divizat în 100 de cenți.
Simbolul dolarului s-a format datorită evoluției scrierilor abrevierilor pentru cuvântul “peso”.
Abrevierea se scria inițial ”ps”, însă aceste două litere s-au transformat în semnul care a rămas și
azi ”$”.

Etimologie
Numele de „dolar” este derivat din „taler”, moneda din argint de „Joachimsthal” (în
prezent Jáchymov, Boemia). Prin extensie, realul spaniol, moneda de argint cu mare circulație pe
continentul nordamerican, a fost denumit de coloniștii americani tot „taler” („taler spaniol”), de
unde provine numele dolarului.

Monede


1 cent

1 cent

5 cenţi

5 cenţi

10 cenţi

10 cenţi
 

25 cenţi

25 cenţi

50 cenţi

50 cenţi

1 dolar

Bancnote


1 dolar

1 dolar

2 dolari

2 dolari

5 dolari

5 dolari

10 dolari

10 dolari

20 dolari
 

20 dolari

50 dolari

50 dolari

100 dolari

100 dolari

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Statele_Unite_ale_Americii#Economie

Concluzia:

In cadrul analizei tabelului 1 putem concluzia urmatoarele

Conform ultimului recensamint, tara are o populatie de 321,4 mln locuitori, dar se asteapta in ultimii ani la o
scadere.
PIB-ul a inregistrat cresterea in perioada anilor 1991-2016, de la 610,33 ml dolari piina la 19,15mld dolari..
PIB-ul in SUA este aproximativ de 280 de ori mai mare decit al R. Moldova: 1787,00/6,551= 272,782.
 Capitol 2: Analiza evolutiei ratei de schimb in perioada 1991-2016

Curs Valutar Dolar American reprezinta cursul pe care banca il utilizeaza in shimburile zilnice cu
clientii sai. Cursul Dolar American este diferit de cursurile afisate de celelate banci comerciale si
este rezultatul tranzactiilor interbancare efectuate de banca. Totusi, acest curs nu poate fi foarte
mult diferit de cursul BNR.

Curs euro Dolar American este cursul de vanzare cumparare al euro practicat de catre banca in
schimburile valutare cu clientii sai. Institutia poate actualiza cursul euro de mai multe ori in
decursul unei zile.

Curs dolar Dolar American este cursul de schimb pentru un dolar SUA practicat de catre
institutie in schimburile valutare zilnice. Cursul dolarului este actualizat zilnic in functie de cotatiile
pe piata interbancara.

Curs cumparare Dolar American desemneaza cursul la care banca cumpara respectiva valuta
de la dvs, iar curs vanzare Dolar American reprezinta cursul la care banca va vinde o anumita
valuta.
Între octombrie 2002 și septembrie 2007 rata de schimb a dolarului american față de Euro a
scăzut cu peste 40 %.
Una dintre părțile interesate a repetat afirmațiile avansate înainte de instituirea măsurilor provizorii,
referitoare la impactul ratei de schimb a dolarului american față de euro asupra calculelor
subcotării prețului și asupra rezultatelor la export ale industriei comunitare În ultimul rând,
Parlamentul European a propus ca rata de schimb a valutei să se adapteze anual, și nu o dată la
cinci ani.

Cursul dolarului pe vremea lui Ceaușescu

Este foarte interesant cum vremea încețoșează amintirile, inclusiv cînd este vorba de lucruri
palpabile, verificabile. Cum ar fi, de exemplu, cursul de schimb valutar pe vremea lui Ceaușescu.
Aproape toată lumea ține minte că era un curs impus și fix, însă nimeni nu-i mai știe valoarea! Eu
țineam minte că este 6 lei/$ (recunosc, sursa de inspirație este cartea Statele lumii - mică
enciclopedie, de prin anii '70), însă vorbind cu oamenii afli de sume cuprinse între 12 și 25 de lei
(25fiind ce mai frecventa suma).
Pe scurt, valorile sînt:

 1955-1971: 6 lei/dolar;
 1972: 5,53 lei/dolar;
 1973: 5,04 lei/dolar;
 1974-1977: 4,97 lei/dolar;
 1978: 4,56 lei/dolar;
 1979-1982: 4,47 lei/dolar;
 1983: 4,52 lei/dolar;
 1984: 4,70 lei/dolar;
 1985: 4,37 lei/dolar;
 1986: 4,31 lei/dolar;
 1987: 4,07 lei/dolar;
 1988: 3,99 lei/dolar;
 1989: 4,17 lei/dolar;

Practic, cursul oficial de fapt era cam la 4 lei/dolar pentru ultimii ani cu Ceaușescu! Muncitorii
trimiși în străinătate la lucru erau obligați să predea toată valuta (mai puțin diurna) cu prețul ăsta.
Dacă ieșeau lipsuri diferența era plătită la un preț de 3 ori cursul oficial!

În schimb, pentru tranzacții necomerciale, în 1984 a apărut un curs fantomă de 12,5 lei/dolar!

Surse de date:

Ziarul “Financial Times”

Imf.org
Worldbank.org
Wikipedoa.org
Wto.org
Bnr.ro
Eurostat.eu
Inesse.ro