Un bărbat se trezeşte ducându-şi viaţa sub dominaţia unei cifre.

Un altul e luat de pe
o bancă din parc şi pus să imite, într-un show ţinut în inima Capitalei, un şarlatan
presat de urgenţe neamânabile. Un preacucernic angajează un evlavios care trans-
formă un cantonament în loc de rugăciune şi plasează mătănii în locul televizoarelor
din camere. Doi surdomuţi deschid, într-un târguşor din Provence, un joint
venture care cheamă la luptă gustul şi mirosul. O fată cu nume înşelător se
îndreaptă spre groapă ascultând obsesiv Sepultura. O pereche de pungaşi
adolescenţi fură de prin case şi lasă o semnătură sfidătoare, colorând de fapt visul
unui al treilea. O povestitoare bizară deapănă o păţanie în care lucrurile scapă de
sub control în centrul Romei.
Sunt şapte întâmplări de ieri şi de azi, din Franţa sau din Italia, dintr-un colţ al
Bucureştiului sau dintr-altul. În Omul care mută norii, Radu Paraschivescu se suie la
volanul prozei scurte şi îşi plimbă cititorii pe un traseu cu o serie de opriri la cerere:
stupoare, veselie, tandreţe, deznădejde şi speranţă.

Traducere din greaca veche, studiu introductiv, note şi indici de Cristian Bejan

„Doar cu Nero, Roma ar fi intolerabilă: cu Marcus Aurelius, ea devine ceva demn de

respect. Prin oameni ca bunul nostru Marc, faptul de a fi roman (civis Romanus
sum!) a devenit unul dintre numele date, în istorie, demnităţii umane.“ – H.R.
Patapievici

„Cu mult mai aproape mi-e un Marc Aureliu. Nici o ezitare, în ce mă priveşte, între
lirismul freneziei şi proza acceptării: găsesc mai multă mângâiere şi chiar mai multă
speranţă în preajma unui împărat istovit decât în preajma unui profet scânteietor.“ –
Emil Cioran, Despre neajunsul de a te fi născut

„Publicarea unei noi traduceri în limba română a operei lui Marcus Aurelius, Gânduri
către sine însuşi, îşi găseşte justificarea prin faptul că volumul de faţă reprezintă
prima ediţie bilingvă greco-română a cugetărilor împăratului-filozof, însoţită de un
amplu studiu introductiv, note realizate după toate standardele ştiinţifice, indici şi o
bibliografie substanţială. Utilizând disponibilitatea limbii române contemporane, am
încercat să redăm toate nuanţele stilistice ale textului lui Marcus Aurelius şi, de
asemenea, să traducem cât mai exact principalii termeni «tehnici» ai filozofiei
Porticului, propunând astfel o nouă bază lexicală pentru traducerea celorlalte texte
de inspiraţie stoică.“ – Cristian Bejan

„Fii asemenea unui promontoriu de care se sparg fără încetare valurile. El stă drept
și împrejuru-i se potolește înspumatul clocot al apelor." - Marcus Aurelius

MARCUS AURELIUS (Marcus Aurelius Antoninus Augustus) este cunoscut atât ca

împărat al Romei, cât şi ca filozof stoic. Născut la Roma, la 26 aprilie 121 p. Chr.,
într-o familie senatorială de origine hispanică, a fost adoptat de viitorul împărat
Antoninus Pius, la cererea împăratului Hadrian. Primeşte o educaţie aleasă, studiind
retorica cu Marcus Cornelius Fronto şi Herodes Atticus şi filozofia cu Quintus Iunius
Rusticus, Apollonius din Calcedonia şi Sextus din Cheroneea. Domnia sa este
marcată de un şir de catastrofe (ciumă, inundaţii, cutremure), dar şi de numeroase
războaie, purtate cu succes; în plan militar, Marcus Aurelius a fost preocupat să
respingă atacurile duşmanilor Romei de la hotarele imperiului, în special în Orient şi
pe Dunăre, continuând politica defensivă iniţiată de Hadrian. A murit la 17 martie
180 p. Chr., de ciumă, se pare, la Sirmium sau la Vindobona (Viena de azi). Este
ultimul din seria „celor cinci împăraţi buni". Ca filozof stoic, Marcus Aurelius şi-a ex
primat ideile în lucrarea Ta eis heauton (Gânduri către sine însuşi), scrisă în limba
greacă – una dintre pietrele de temelie ale canonului literar şi filozofic. Învă ţăturile
sale au un caracter moral şi aplicabilitate practică, fiind o serie de „exerciţii
spirituale" prin intermediul cărora omul poate dobândi cumpătarea, virtutea şi
liniştea lăuntrică în faţa încercărilor vieţii.

„Publicarea unei noi traduceri în limba română a operei lui Marcus Aurelius, Gânduri
către sine însuşi, îşi găseşte justificarea prin faptul că volumul de faţă reprezintă
prima ediţie bilingvă greco-română a cugetărilor împăratului-filozof, însoţită de un
amplu studiu introductiv, note realizate după toate standardele ştiinţifice, indici şi o
bibliografie substanţială. Utilizând disponibilitatea limbii române contemporane, am
încercat să redăm toate nuanţele stilistice ale textului lui Marcus Aurelius şi, de
asemenea, să traducem cât mai exact principalii termeni «tehnici» ai filozofiei
Porticului, propunând astfel o nouă bază lexicală pentru traducerea celorlalte texte
de inspiraţie stoică.“ (Cristian BEJAN)

„În curând, tu vei fi cenuşă sau un schelet, şi un nume sau nici măcar un nume; şi
numele: un zgomot şi un ecou. Lucrurile cele mai apreciate în viaţă sunt goale,
putrede, mărunte, căţeluşi care se muşcă între ei, copilaşi care se ceartă, care acum
râd şi după puţin timp izbucnesc în plâns.“ (Marcus Aurelius, Gânduri către sine
însuşi, V, 33)

„Doar cu Nero, Roma ar fi intolerabilă: cu Marcus Aurelius, ea devine ceva demn de

respect. Prin oameni ca bunul nostru Marc, faptul de a fi roman (civis Romanus
sum!) a devenit unul dintre numele date, în istorie, demnităţii umane.“ (Horia-
Roman PATAPIEVICI)

„Cu mult mai aproape mi-e un Marc Aureliu. Nici o ezitare, în ce mă priveşte, între
lirismul freneziei şi proza acceptării: găsesc mai multă mângâiere şi chiar mai multă
speranţă în preajma unui împărat istovit decât în preajma unui profet scânteietor.“
(Emil Cioran, Despre neajunsul de a te fi născut)

Concepție grafică și colaje de Angela Rotaru

„Nu mai țin minte întocmai când mi-a venit ideea acestui volum. E bine să te cațeri
din când în când pe acoperișul lumii, mi-am spus, și să râzi de tine și de alții, cu
dorința de a scăpa măcar o clipă de masca gravă pe care ți-au întipărit-o pe figură
filozofia, textele speculative și scrisul «încruntat».
Știam însă că riscul de a te face de râs propunându-ți să-i faci pe alții să râdă era
mare. De altfel, un autor al editurii, cel puțin la fel de «serios» ca și mine, ratase
experiența evadării în registrul comic. Culmea e că tocmai eu îl sfătuisem să renunțe
la ideea publicării! Nu mă ascultase. La capătul eșecului, fără să-mi poarte pică, îmi
spusese obidit că e mai ușor să faci un cititor să plângă decât să râdă.
Dacă voi păţi şi eu la fel? m-am întrebat, după ce am pus laolaltă cele 14 texte care
se voiau pline de haz...“ – GABRIEL LIICEANU
„Vă închipuiți cât de mare mi-a fost uluirea să văd, în toamnă, deși spusesem clar că
mi-am retras cartea, vitrina librăriei Humanitas de la Cișmigiu plină cu exemplare ale
volumului Ludice. Exerciții de umor criptic. Eram compromis pe vecie! Am sunat-o pe
doamna directoare a editurii, care, jenată, mi-a povestit că, după cearta crâncenă
dintre mine și editor, editorul insistase ca volumul să fie totuși publicat, «ca să nu vă
pierdem ca autor». Am anunțat-o că, pentru acest afront echivalent cu o tentativă de
compromitere, voi da editura în judecată și voi cere despăgubiri de un milion de
euro.
Așadar nu uita, dragă cititorule: acest volum a apărut fără acordul autorului. Aceste
pagini nu mă reprezintă! De altfel, în locul meu ca autor, contractul cu editura a fost
semnat de Liiceanu ca editor. Nu mă îndoiesc că acest șiretlic va fi scos la lumină de
instanță. Voi cere și expertiză grafologică, deși, semnăturile fiindu-ne identice, nu
știu cum vor ieși din încurcătură doamnele și domnii judecători.“

Roman încununat cu Premiul ADEI-WIZO în Italia și finalist la Kritikerpreis der Jury

der Jungen Kritik în Austria, Simetria dorințelor a fost tradus în mai multe limbi,
devenind bestseller în Israel, Germania, Italia, Spania și Marea Britanie.
Patru bărbați tineri, buni prieteni, au obiceiul de a se întâlni pentru a urmări împreună
finala Campionatului Mondial de Fotbal, obicei respectat cu sfințenie încă de pe
vremea când erau elevi. Desigur, meciurile de fotbal nu reprezintă decât un pretext,
așa cum se întâmplă și în cazul finalei din 1998. Doar că acum unul dintre ei are o
idee: fiecare să scrie pe o bucățică de hârtie câte trei dorințe pe care le vrea
împlinite până la meciul final al următorului Campionat Mondial, când vor vedea ce
anume au reușit să realizeze și ce nu. Această secvență din deschiderea romanului
marchează momentul în care Nevo începe să exploreze culisele vieților și trăirilor
cele mai intime ale celor patru tineri, cartografiind o prietenie care ni se dezvăluie în
toată forța ei covârșitoare, în ciuda trădărilor, a violenței, a resentimentelor și chiar a
morții.

Scrieți o recenzie