03. SC EL M1.C3

MODULUL 1 Capitolul III
SUPORT DE CURS
ELECTRICIAN ÎN CONSTRUCȚII
Cod COR: 713701
Nivelul de instruire: 2 (studii medii)
2014
Formator: ing. Gheorghe Bucătaru
INOVAREA ȘI REVITALIZAREA MEDIULUI RURAL -Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane
2007-2013 -CONTRACT: POSDRU/135/5.2/S/126607
SUPORT DE CURS EL (M1/C3)– CALIFICAREA ”ELECTRICIAN” nivel 2,COR 713701, elaborat ing. Gheorghe Bucătaru - Formator
Pag 1 din 95
Capitolul III
Noţiuni de algebră și de geometrie (de bază) pentru electricieni Pag.03
Funcțiile trigonometrice pe cercul unitate Pag.11
Funcția Sinus (sinusoida) Pag.16
Vectorii Pag.25
Unități de măsură (folosite în electricitate / electrotehnică) Pag.42
Noțiuni fundamentale de calcul în geometrie Pag.47
Sistemul Internațional de unități de măsurare (SI) Pag.83
INOVAREA ȘI REVITALIZAREA MEDIULUI RURAL -Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 -
CONTRACT: POSDRU/135/5.2/S/126607
Pag 2 din 95
Noţiuni de algebră și de geometrie (de bază) pentru electricieni
Cercul unitate
În ilustrația alăturată este prezentat un cerc unitate.

Variabila ”t” este o măsură de unghi.
În matematică, un cerc unitate este un cerc cu raza egală

cu 1 (unu). Frecvent, mai ales în trigonometrie, cercul
unitate este cercul de rază unu centrat în originea (0, 0) în
sistemul de coordonate carteziene din planul euclidian.
Cercul unitate este de multe ori notată S1; generalizarea la
dimensiuni mai mari este sfera unitate.
Note despre sistemul de coordonate carteziane
Un sistem de coordonate carteziane este un sistem de coordonate care definește / specifică în

mod unic fiecare punct într-un plan cu ajutorul unei perechi unice de coordonate numerice
Sistem de coordonate cartezian, cu un cerc

de rază 2 centrat în origine marcat cu roșu. Ecuația
de cerc este (x - a) 2 + (y - b) 2 = r2 unde a și b sunt
coordonatele centrului (a, b) și r este raza.
Pag 3 din 95
Un sistem tridimensional de
coordonate carteziene, cu originea
O și axele linii X, Y și Z, orientate
așa cum este arătat de săgeți.
Marcajele de pe axe sunt unitățile
de lungime separate. Punctul
negru indică punctul cu
coordonatele x = 2, y = 3 și z = 4,
sau (2,3,4).
Reprezentarea suprafețelor în
coordonatele carteziene (x, y, z).
Axa Z este verticală și axa x este
evidențiată în verde. Astfel, planul
roșu indică punctele cu x = 1,
planul albastru indică punctele cu
z = 1, iar ppllaannuull ggaallbbeenn indică
punctele cu y = -1. Cele trei
suprafețe se intersectează în
punctul P (prezentat ca o sferă
neagră) cu coordonatele carteziene
(1, -1, 1).
Pag 4 din 95
Revenind la cercul unitate:
Dacă (x, y) este un punct de pe cercul unitate, atunci |

x | si | y | sunt lungimile catetelor unui triunghi
dreptunghic a cărui ipotenuză are lungimea 1 Astfel,
prin teorema lui Pitagora, x și y satisfac ecuația:
x2+y2=1
Deoarece x ² = (-x) ² pentru orice x, și deoarece
reflectarea oricărui punct de pe cercul unitate în
raport cu axa x sau axa y se află, de asemenea, pe
cercul unitate, ecuația de mai sus este valabilă
pentru toate punctele (x, y) de pe cercul unitate, nu
numai pentru cele din primul cadran.
Pi ( )
Dacă diametrul cercului este 1, circumferinţa sa va fi π

Numărul π (adesea scris pi) este o constantă
matematică a cărei valoare este raportul dintre circumferința și diametrul oricărui cerc într-
un spațiu euclidian; este aceeași valoare ca și raportul dintre aria unui cerc și pătratul razei sale.
Pag 5 din 95
Simbolul π a fost propus pentru prima oară de matematicianul galez William Jones în 1706.
Valoarea constantei este egală aproximativ cu 3,14159 în notația zecimală obișnuită (vezi tabelul
din dreapta pentru reprezentarea în alte baze). π este una dintre cele mai importante constante
din matematică și fizică: numeroase formule din matematică, inginerie și alte științe implică
folosirea lui π.[5]
π este un număr irațional, adică valoarea sa nu poate fi exprimată exact sub formă
de fracție m/n, cu m și nîntregi. De aceea, reprezentarea sa zecimală nu are sfârșit și nu începe
nici să se repete. Numărul este șitranscendent, ceea ce înseamnă, printre altele, că nu există un
șir finit de operații algebrice cu numere întregi (puteri, extrageri de radicali, sume etc.) al căror
rezultat să fie egal cu valoarea lui; demonstrarea acestui fapt a fost o realizare relativ recentă în
istoria matematicii și un rezultat semnificativ al matematicienilor germani ai secolului al XIX-lea.
De-a lungul istoriei matematicii s-au depus eforturi semnificative de a determina π cu mai multă
precizie și de a-i înțelege natura; fascinația acestui număr a intrat și în cultura nematematică.
Litera grecească π, scrisă pi în alfabetul latin, a fost adoptată de la cuvântul grecesc
„περίμετρος”,perimetros (în română: perimetru), mai întâi de William Jones în 1707; notația a fost
popularizată apoi deLeonhard Euler în 1737.
Definiție
În geometria plană euclidiană, π este definit ca fiind
raportul dintre circumferința unui cerc și diametrul său:
Raportul C/d este constant, indiferent de dimensiunile unui cerc. De exemplu, dacă un cerc are
de două ori diametrul d al unui alt cerc, el va avea de două ori circumferința C, păstrând
raportul C/d.
Aria cercului = π × aria pătratului umbrit

Pag 6 din 95
Altfel, π poate fi definit și ca raportul dintre aria (A) unui cerc și aria unui pătrat cu latura egală
cu raza cercului:
Aceste definiții depind de rezultatele geometriei euclidiene, cum ar fi faptul că toate cercurile
sunt asemenea. Aceasta poate fi considerată o problemă atunci când π apare în domenii
matematice care altfel nu implică geometria. Din acest motiv, matematicienii preferă adesea să
definească π fără referire la geometrie, alegând în schimb ca definiție una dintre proprietățile
sale analitice. O alegere frecventă este definirea lui π ca fiind dublul celui mai mic număr
pozitiv x pentru care cos(x) = 0. Formulele de mai jos ilustrează alte definiții echivalente.
Există numeroase alte feluri de a găsi

lungimile sau ariile unor anumite linii curbe
sau drepte, care ar putea facilita practica
foarte mult; ca de exemplu, la cerc, diametrul
este față de circumferință ca 1 față de
(16/5 − 4/239) − 1/3(16/53 − 4/2393) + ... = 3.14159... = π
Aproximări numerice
Din cauza naturii transcendente a lui π, nu există expresii cu formă închisă pentru acest număr în
termeni de numere și funcții algebrice. Printre formulele de calcul al lui π cu ajutorul aritmeticii
elementare se numără seriile care dau un șir infinit de aproximări ale lui π. Cu cât se includ mai
mulți termeni într-un calcul, cu atât mai aproape de π va fi rezultatul.
De aceea, calculele numerice trebuie să folosească aproximări ale lui π. Pentru multe scopuri,
3,14 sau 22/7 este o aproximare suficientă, deși inginerii folosesc adesea 3,1416 (4 zecimale
exacte) sau 3,14159 (5 zecimale exacte) pentru mai multă precizie. Aproximările 22/7 și 355/113, cu
2, respectiv 6 zecimale exacte, se obțin din dezvoltarea în fracții continue simple a lui π.
Aproximarea 355⁄113 (3.1415929…) este cea mai bună aproximare ce poate fi exprimată cu un
numărător și un numitor de 3 sau 4 cifre; următoarea aproximare acceptabilă
este 103993/33102 (3.14159265301...) și necesită numere mult mai mari, din cauza structurii
dezvoltării în fracție continuă.[3]
Pag 7 din 95
Prima aproximare numerică a lui π este aproape sigur valoarea 3. În cazuri în care nu se cere
precizie mare, ar putea fi chiar acceptabilă. Faptul că 3 este o rotunjire prin lipsă rezultă din faptul
că este raportul dintre perimetrul unui hexagon regulat înscris și diametrul cercului circumscris lui.
UNDE SE UTILIZEAZĂ ”pi”
Numere complexe și analiza matematică
Formula lui Euler în planul complex. Creșterea unghiului φ la π radiani (180°) dă identitatea lui
Euler.
Un număr complex poate fi exprimat în coordonate polare după cum urmează:
Apariția frecventă a lui π în analiza complexă poate fi legată de comportamentul funcției

exponențiale de variabilă complexă, descrisă de formula lui Euler
unde i este unitatea imaginară ce satisface relația i2 = −1 și e ≈ 2.71828 este numărul lui Euler.
Din această formulă rezultă că puterile imaginare ale lui e descriu rotații pe cercul unitate în
planul complex; aceste rotații au o perioadă de 360° = 2π. În particular, rotația cu 180° φ = π are
ca rezultat remarcabila identitate a lui Euler
Identitatea lui Euler este celebră pentru că leagă câteva constante și operatori matematici de
bază.
Există n rădăcini diferite de ordin n ale unității
Pag 8 din 95
Integrala gaussiană
O consecință este că funcția gamma a semiîntregilor este un multiplu rațional de √π.

Fizică[modificare | modificare sursă]
Deși nu este o constantă fizică, π apare frecvent în ecuații ce descriu principii fundamentale ale
Universului, datorită relației sale cu natura cercului și, prin aceasta, de sistemul de coordonate
polare. Utilizarea unor construcții cum ar fi unitățile Planck pot uneori să-l elimine pe π din
formule.
 Constanta cosmologică:
 Principiul de incertitudine al lui Heisenberg, care arată că incertitudinea măsurării poziției

unei particule (Δx) și a impulsului (Δp) nu pot fi ambele oricât de mici în același timp:
 Ecuațiile lui Einstein din teoria relativității generale:
 Legea lui Coulomb pentru forța electrică, descriind forțele ce acționează între două sarcini
electrice (q1 și q2) aflate la o distanță relativă r:
 permeabilitatea magnetică a vidului:
 Constanta legii a treia a lui Kepler, ce leagă perioada orbitală (P) și axa semimajoră (a)
de masele (M și m) a două corpuri pe orbită unul în jurul altuia:
Statistică și probabilități
În statistică și probabilități, există mai multe distribuții ale căror formule conțin π, printre care:
Pag 9 din 95
 funcția de densitate de probabilitate pentru distribuția normală cu media μ și deviația
standard σ, datorită integralei gaussiene:
 funcția de densitate de probabilitate pentru distribuția Cauchy (standard):
Întrucât pentru orice funcție de densitate de probabilitate f(x), formulele de

mai sus se pot utiliza pentru a produce alte formule integrale pentru π.
Acul lui Buffon este o problemă adesea folosită pentru aproximarea empirică a lui π. Dacă se
aruncă un ac de lungime L în mod repetat pe o suprafață cu linii paralele aflate la Sunități de
lungime distanță (cu S > L). Dacă acul este aruncat de n ori și de x ori dintre acestea el
intersectează o linie dreaptă (x > 0), atunci se poate aproxima π cu ajutorulmetodei Monte Carlo:
Deși acest rezultat este impecabil din punct de vedere matematic, el nu poate fi folosit pentru a
determina mai mult de câteva cifre ale lui π prin experiment. Obținerea a doar trei cifre (inclusiv
"3"-ul care este partea întreagă) corecte cu siguranță necesită milioane milioane de aruncări, și
numărul de aruncări crește exponențial cu numărul de cifre dorit. Mai mult, orice greșeală de
măsurare a lungimilor L și S se va transforma direct într-o eroare de aproximare a lui π. De
exemplu, o diferență de un singur atom în lungimea unui ac de 10 centimetri va apărea la a 9-a
cifră a rezultatului. În practică, incertitudinea de a determina dacă acul intersectează sau nu o
linie când el pare să o atingă exact va limita acuratețea rezultatului la mai puțin de 9 cifre.
O farfurie cu π
Joc de cuvinte: π se pronunță în engleză pai, asemenea cu pie,
care înseamnă turtă, pateu, plăcintă.
Notarea lui 2π cu τ
O alternativă la π este notația τ, pentru raportul între circumferința cercului și raza sa (în loc de
diametru), echivalent cu 2π. Această constantă reprezintă numărul de radiani al unui cerc, astfel
că unghiul la centru care determină un sector de cerc este raportul între lungimea sectorului
respectiv și cerc înmulțit cu τ radiani. Susținătorii lui tau afirmă că această relație directă
simplifică studiul unghiurilor exprimate în radiani față de cazul în care s-ar utiliza π, unde fracția
Pag 10 din 95
trebuie înmulțită și cu 2. Deși în mod convențional ca produsul "2π", τ apare în multe formule des
folosite.
Revenind la cercul unitate:
În planul complex
Cercul unitate poate fi considerat ca un set de numere complexe z de forma :
, pentru toate t.
Această relație este formula lui Euler.
Funcțiile trigonometrice pe cercul unitate

Toate funcțiile trigonometrice ale unghiului θ poate fi construite din punct de vedere geometric cu
elemente ale unui cerc unitate centrat la O.
Intr-un triunghi dreptunghic, considerand masura unui

unghi ascutit numim:
sinusul=cateta opusa / ipotenuza
cosinusul=cateta alaturata / ipotenuza
tangenta=cateta opusa / cateta alaturata
cotangenta=cateta alaturata / cateta opusa
Sinusul, cosinusul, tangenta si cotangenta se
numesc functii trigonometrice si se noteaza cu sin,
cos, tg, si ctg.
 În particular, pentru o coardă AB a cercului, unde θ este jumătate din unghiul subîntins,
sin (θ) este AC (jumătate din coardă) - o definiție a introdusă în India.
 cos (θ) este CO distanță orizontală, și versin (θ) = 1 - cos (θ) (sinus invers)este CD.
 tg (θ) este lungimea segmentului AE a tangentei prin A, deci tangenta este cuvântul
pentru această funcție. ctg (θ) (cotangenta) este un alt segment tangent, AF.
 sec (θ) = OE și csc (θ) = OF, sunt segmente de linii secantă și cosecantă (intersectează
cercul în două puncte), și pot fi de asemenea privite ca proiecții ale OA de-a lungul
tangentei la A pe axele orizontale și verticale, respectiv.
 DE este exsec (θ) = sec (θ) - 1 (partea din secantă exterioară cercului, sau exsecantă).
Pag 11 din 95
Din aceste construcții, este ușor să vezi că funcțiile secantă și tangentă devin divergente pe
măsură ce θ se apropie de π / 2 (90 de grade), și că cosecanta și cotangenta diverg pe măsură
ce θ se apropie de zero.
(Multe construcții similare sunt posibile, iar identitățile trigonometrice de bază, pot fi, de
asemenea, dovedite grafic.)
Fiind dat un triunghi ABC dreptunghic in A, sunt adevarate urmatoarele relatii:
formula fundamentala a trigonometriei
u 300 450 600
sin u
cos u
tg u 1
ctg u 1
Pag 12 din 95
Function
sin
cos
tan
cot [20]
sec
csc
Pag 13 din 95
Funcții trigonometrice inverse:
Function Definition Value Field
Identități
Multe identități interrelaționează funcțiile trigonometrice. Printre cele mai frecvent utilizate este
identitatea lui Pitagora, care prevede că pentru orice unghi, pătratul sinusului plus pătratul
cosinusul este 1. Acest lucru este ușor de văzut prin studierea unui triunghi dreptunghic cu
ipotenuza 1 și aplicând teorema lui Pitagora. În formă simbolică, identitatea lui Pitagora este
scrisă:
Pag 14 din 95
Suma:
Scăderea:
Acestea conduc la următoarele formule, referitoare la 3 unghiuri:
Când două unghiuri sunt egale, formulele pentru sumă se reduc la ecuații mai simple, cunoscute
sub numele de formulele unghiului dublu
Când trei unghiuri sunt egale formulele referitoare la trei unghiuri se reduc la următoarele forme
mai simple:
Mai jos este lista cu derivatele și integralele pentru cele șase funcții trigonometrice de bază.
Numărul C este o constantă de integrare.
Pag 15 din 95
Sinusul (sinusoida)
Sinusul
Caracteristici de bază
Paritatea impar
Domeniul (−∞,∞) a
Codomeniul [−1,1] a
Perioada 2π
Specific values
La zero 0
Maxima ((2k + ½)π, 1) b
Minima ((2k − ½)π, −1)
Specific features
Rădăcina kπ
Punctul critic kπ − π/2
Punctul de inflexiune kπ
Punctul fix 0
 a pentru numere reale (i.e. non-complex)

 b Variabila k este un integrator.
.
Pag 16 din 95
Pentru unghiul α, funcția sinus este dată de raportul dintre lungimea catetei opuse și lungimea
ipotenuzei.
Funcția sinus reprezentate grafic pe planul cartezian. In acest grafic, unghiul x este dat în radiani
(π = 180 °).
Funcțiile sinus și cosinus sunt legate în mai multe feluri. Astfel derivata este .
De asemenea, ele sunt defazate cu 90 °: = . Și pentru un anumit unghi,
cos si sin dau coordonatele x respectiv, y pe un cerc cu raza egală cu 1 (unitate).
Pag 17 din 95
Sinus, în matematică, este o funcție trigonometrică de unghi.
Sinusul unui unghi este definită în contextul unui triunghi
dreptunghic: pentru unghiul specificat, acesta este raportul
dintre lungimea laturii care este opusă celei a unghiului (cateta
opusă) și (este împărțită la) lungimea celei mai lungi laturi a
triunghiului (adică ipotenuza).
Funcțiile trigonometrice sunt de obicei definite ca raporturi a

două laturi ale unui triunghi dreptunghic care conține unghiul,
și pot fi definite echivalent ca fiind lungimile diferitelor
segmente de cerc de la un cerc unitate.
Definiții mai moderne le exprimă ca fiind serii infinite sau ca fiind soluții ale unor ecuații
diferențiale, care să permită extinderea acestora la valori pozitive și negative arbitrare și chiar la
numere complexe.
Funcția sinus este frecvent utilizată pentru a modela fenomene periodice, cum ar fi undele
sonore (sunetul) și undele luminoase, poziția și viteza oscilatoarelor armonice, intensitatea luminii
soarelui și durata unei zile, variațiile de temperatura medie pe tot parcursul anului.
Funcția sinus își poate avea originile în funcțiile jyā și koti-jyā utilizate în perioada Gupta în
astronomia Indiană (Aryabhatiya, Surya Siddhanta), prin traducere din limba sanscrită în arabă și
apoi din arabă în latină. Cuvântul "sinus" vine de la o greșeală de traducere în latină a
cuvântului jiba , care este o transliterare a cuvântului sanscrit pentru jumătate din coardă, jya-
ardha.
Definiția triunghiului dreptunghic

Pentru orice triunghi asemănător / similar, raportul dintre lungimea laturilor rămâne aceeași. De
exemplu, în cazul în care ipotenuza este de două ori mai lungă într-un triunghi asemănător, tot
de două ori mai lungi sunt și celelalte două laturi. De aceea
funcțiile trigonometrice respective, depind numai de mărimea
unghiului, exprimând aceste raporturi:
- între ipotenuza și cateta "opusă" la un unghi A - în cazul
funcției sinus;
- între ipotenuza și cateta "adiacentă" la un unghi A - în cazul
funcției cosinus
- între cateta "opusă" și cateta "adiacentă" la un unghi A - în
cazul funcției tangenta), etc.
Pag 18 din 95
Pentru a defini funcțiile trigonometrice pentru un unghi ascuțit A, putem începe cu orice triunghi
dreptunghic care conține unghiul A.
Cele trei laturi ale triunghiului sunt denumite după cum urmează:
- latura adiacentă este partea (cateta) care este în contact cu (adiacentă la), atât unghiul
care ne interesează (unghiul A) cât și cu unghiul drept (în figura de mai sus, latura b)
- Ipotenuza este latura opusă unghiului drept (în figura de mai sus, latura h). Ipotenuza
este întotdeauna cea mai mare latură a unui triunghi dreptunghic.
- Latura (cateta) opusă este opusă unghiului care ne interesează (unghiul A), (în figura de
mai sus, latura a)
În geometria euclidiană obișnuită, în conformitate cu postulattul triunghiului, unghiurile

interioare ale fiecărui triunghi totalul de 180 ° (π radiani).
Prin urmare, într-un triunghi dreptunghic, cele două unghiuri non-drepte totalizează 90 ° (π / 2
radiani), astfel încât fiecare dintre aceste unghiuri trebuie să fie mai mare de 0 ° și mai mic de
90°. Următoarea definiție se aplică astfel de unghiuri.
Unghiul A (având măsura α) este unghiul dintre ipotenuză și cateta adiacentă.
Sinusul unui unghi este raportul dintre lungimea catetei opuse lungimea ipotenuzei. In
cazul nostru, aceasta nu depinde de mărimea triunghiului dreptunghic particular ales, atâta timp
cât acesta conține unghiul A, deoarece toate aceste triunghiuri sunt asemănătoare / echivalente /
similare.
Măsurarea unghiurilor
Un radian, având simbolul rad, este o unitate de măsură pentru măsura unghiurilor. Este unghiul
care, având vârful în centrul unui cerc, intersectează pe circumferința acestuia un arc a cărui
lungime este egală cu lungimea razei cercului.Măsura în radiani a unui unghi la centru este egală
cu lungimea arcului de cerc unitate (cu raza 1) corespunzător.
Un radian este egal 180°/π sau aproximativ 57,2958° sau 57°17'45.
Lungimea unui arc de cerc este egală cu raza înmulțită cu măsura în radiani a arcului.
Pag 19 din 95
Radianul face parte din Sistemul Internațional.
În matematică, unghiurile se exprimă de obicei în radiani, fără a scrie însă unitatea de măsură.
Un arc de cerc egal in lungime cu raza cercului corespunde unui unghi de 1 radian. Un cerc
corespunde unui unghi de 2π radian.
Relația cu ”panta”
Funcțiile trigonometrice pot fi definite în termeni de creștere, orientare / direcție (depărtare) și
pantă a unui segment de linie în raport de o linie orizontală.
 Când lungimea segmentului de linie este 1, sinusul are un unghi față de linia orizontală și
ne spune creșterea în înălțime;
 Sinusul are un unghi și spune creșterea în înălțime pe unitatea de lungime a segmentului
de linie.
 Creșterea este egală cu sin θ înmulțit cu lungimea segmentului de linie (înălâimea)
În contrast, cosinus este folosit pentru a spune depărtarea de vârful unghiuli; și tangenta este
folosită pentru a spune panta creată de unghi. Arctg este folosit pentru a spune unghiul de pantă.
Pag 20 din 95
Segmentul de linie este echivalentul ipotenuzei în triunghiul dreptunghic, iar atunci când are o
lungime de 1, este, de asemenea, echivalent cu raza cercului unitate.
Relația cu cercul unitate

Ilustrația unui cerc unitate. Raza are o lungime de 1. T
variabilă ”t” este o măsură de unghi.
În trigonometrie, un cerc unitate este cercul de rază 1 (unu)

centrat în origine (0, 0) în sistemul de coordonate carteziene.
Să considerăm o linie care pornește din origine, care face un

unghi de θ cu jumătatea pozitivă a axei x și intersectează
cercul unitate. Coordonatele ”x” și ”y” ale acestui punct de
intersecție sunt egale cu cos θ și sin θ, respectiv. Distanța față
de punctul de origine este întotdeauna 1.
Spre deosebire de definițiile sinusului și cosinusului care folosesc triunghiul dreptunghic sau
panta, unghiul poate fi extins la întregul set de argumente reale prin folosirea cercul unitate.
Acest lucru se poate obține și prin considerarea anumitor simetrii și că sinusoidala este o funcție
periodică (în matematică o funcție periodică este o funcție care își repetă valorile la intervale
regulate de timp numite perioade)
Graficul funcției y=sin  și a funcției y=cos 

Pag 21 din 95
Identities
Aceasta se aplică pentru toate valorile unghiului .
Reciproca (inversul funcției)

Reciproca (inversa funcției) sin este
cosecanta:
Funcția Inversă a funcției sinus
Notă : a nu se confunda inversul funcției sin (care

este cosecanta) cu funcția inversă sinului (care
este Arcsin)
Valorile principale obișnuite ale funcției arcsin (x)

reprezentate grafic pe planul cartezian. Arcsin este
inversa funcției sin
Funcția inversă a sinusului este arcsinusul (arcsin

sau asin) sau funcția sinus invers (sin-1). Deoarece
sinusul este o funcție non-injectivă, arcsinusul nu
este o funcție inversă exactă ci o funcție inversă
parțială. De exemplu, sin (0) = 0, dar și sin (π) = 0,
sin (2π) = 0 etc Rezultă că funcția arcsinus este
multivalorică: arcsin (0) = 0, dar și arcsin (0) = π,
arcsin (0) = 2π, etc Când o singură valoare este de
Pag 22 din 95
dorită, funcția poate fi limitată la ramura principală. Cu această restricție, pentru fiecare x din
domeniul de definire a variabilei (x) se va obține prin arcsin(x) doar la o singură valoare, numită
valoarea sa principală.
Notă: ilustrarea funcțiilor injective și noninjective
injective non – injective
Pag 23 din 95
k este un număr întreg:
Sau într-o singură ecuație:
Arcsin satisface egalitatea / identitatea:
și
Calcule
Pentru funcția sin: Derivata este:
Integrata / antiderivata: C este constatnta de integrare
În calcule, integrala nedeterminată a unei anumită funcție (de exemplu, mulțimea tuturor
antiderivatelor funcției) este definită numai până la nivelul unei constante aditive, constanta de
integrare. Această constantă exprimă o ambiguitate inerentă în construcția de antiderivate.
Dacă o funcție f (x) este definită pe un interval și F (x) este o antiderivă a funcției f (x), atunci
mulțimea tuturor antiderivatelor lui f (x) este dată de funcții de tipul F (x) + C, unde C este o
constantă arbitrară. Constanta de integrare este uneori omisă în listele de integrale pentru
simplitate.
Pag 24 din 95
VECTORII
Vectori.
în studiul fenomenelor fizice folosim matematica pentru exprimarea ideilor şi a rezultatelor,
adesea complicate, într-o formă compactă şi simplă. Analiza/Algebra vectorială, în forma pe care
o prezentăm aici, este un bun exemplu pentru rolul matematicii în fizică şi în plus ne va fi foarte
utilă pentru descrierea legilor cinematicii, şi nu numai.
Algebra vectorală, în forma pe care o folosim noi astăzi, a apărut pentru prima dată în notiţele lui J.Willard Gibbs
(1839-1903, cunoscut în principal pentru rezultatele sale din termodinamică) pregătite pentru studenţii săi de la
Universitatea Yale (USA). Motivaţia principală a fizicienilor pentru folosirea noţiunii de vector este, se va vedea,
simplificarea formei ecuaţiilor folosite. Pe de altă parte, combinând analiza vectorială cu elementele de simetrie,
putem obţine informaţii preţioase asupra formelor posibile ale unor legi necunoscute
Cei cărora noţiunea de “vector” şi operaţiile cu vectori le sunt familiare, povestea introductivă din
exemplul de mai jos, despre calculul vectorial, li se va părea puerilă. Pot să sară peste lectura
acestui exemplu.
Exemplu:
Să aşezăm două bile, una roşie (BR) şi una neagră (BN), pe o foaie cu pătrăţele în punctele A şi
B şi să le deplasăm folosind următoarea convenţie:
bilele pot fi deplasate doar cu câte un număr întreg de
pătrate (unităţi) spre stânga (dreapta), sus (jos). Pentru
a diferenţia orientarea stânga-dreapta, sus-jos a
deplasărilor, deplasările spre dreapta (sau în sus) sunt
considerate pozitive iar cele înspre stânga (sau în jos),
sunt
considerate
negative.
Exemplu: în
figura din
dreapta, BR a
fost deplasată
două unităţi
spre dreapta şi patru în sus, în poziţia A’; BN a fost
deplasată cu patru unităţi spre stânga şi trei în sus, în
poziţia B’. Pentru simplificarea notaţiei, aceste
deplasări le putem nota (2,4) şi respectiv (-4,3). Prima
cifră indică deplasarea dreapta(+), stânga(-) iar a doua,
deplasarea sus(+), jos(-) .
Pag 25 din 95
Deplasările AA’, BB’ pot fi identificate şi prin săgeţi
(săgeţi = segmente de dreaptă orientate): deplasarea
AA’ este, în notaţia prescurtată, deplasarea (2,4), iar
deplasarea BB’ este (-4,3). Dacă dorim, putem calcula
lungimea segmentelor AA’ şi BB’ folosind teorema lui
Pitagora,: AA’ = 22 + 42 iar BB’ = 42 + 32 .
Să calculăm acum care este deplasarea bilei roşii care

pleacă din punctul A şi ajunge în punctul F, trecând
prin punctele B, C, D, E şi F.
Din figură, se vede uşor că deplasarea AF este (-2,1),

rezultat la care ajungem şi dacă însumăm deplasările
individuale:
AB = (4,1), BC = (0,2), CD = (-2,1), DE = (-1,-1), EF =

(-3,-2) şi le adunăm: AF = AB + BC + CD + DE + EF =
(4,1) + (0,2) + (-2,1) + (-1,-1) + (-3,-2) = (4 + 0 – 2 – 1 –
3, 1 + 2 + 1 – 1 – 2) = (-2,1) QED.
Tocmai am folosit cu succes ceea ce numim vectori, ca şi segmente de dreaptă orientate,

pentru a defini şi măsura deplasarea bilei roşii (şi a celei negre), în exemplele de mai sus.
Observăm că, dacă destinaţia ar fi coincis cu punctul de plecare, adică F ar fi coincis cu A, atunci
deplasarea AF ar fi fost (0,0). !
Atenţie ! DEPLASAREA şi DRUMUL PARCURS (DISTANŢA STRĂBĂTUTĂ) sunt două noţiuni
diferite, având semnificaţii diferite. Drumul parcurs este suma lungimilor segmentelor parcurse.
Folosind teorema lui Pitagora, acolo unde este cazul, şi folosind notaţia: AB = distanţa AB,
vom avea:
Distanţa străbătută = AB + BC + CD + DE + EF =
dacă lungimea laturii unui pătrat este 1m
Din punct de vedere geometric un vector este un segment de dreaptă orientat iar în
reprezentare grafică este o săgeată (vezi Figura 1).
Pentru descrierea unui vector avem nevoie de MĂRIME, DIRECŢIE şi SENS.
Pag 26 din 95
MĂRIMEA vectorului este lungimea segmentului de dreaptă.
DIRECŢIA este dată de dreapta suport a vectorului. Pe o direcţie putem avea două sensuri ⇒
sensul trebuie specificat. Fiecare vector indică o direcţie şi un sens pe acea direcţie.
SENSUL (pe direcţia respectivă) este indicat de vârful săgeţii.
Notaţie: (caractere îngroşate, BOLD) pentru vectori şi pentru
mărimea (modulul) vectorului. În cele ce urmează vom încerca să fim consecvenţi şi să folosim
notaţii de forma pentru vectori şi respectiv v pentru mărimea acestora.
În fizică forţa (Figura 2), viteza, acceleraţia, intensitatea

câmpului electric, etc. sunt MĂRIMI FIZICE
VECTORIALE: trebuie să le specificăm mărimea, direcţia
şi sensul pentru a le caracteriza
complet. Masa, energia, densitatea, presiunea, etc. sunt
MĂRIMI FIZICE SCALARE: le caracterizăm doar prin
mărime (număr). Atât pentru vectori cât şi pentru scalari,
menţionarea unităţii de măsură este absolut necesară.
Pag 27 din 95
Pag 28 din 95
Pag 29 din 95
Pag 30 din 95
Pag 31 din 95
Pag 32 din 95
Pag 33 din 95
Pag 34 din 95
Pag 35 din 95
Pag 36 din 95
Pag 37 din 95
Pag 38 din 95
Pag 39 din 95
Pag 40 din 95
Pag 41 din 95
UNITĂȚI DE MĂSURĂ
Unităţile de măsură sunt etaloanele pe care le folosim pentru măsurarea mărimilor fizice.
Reamintim că pentru măsurarea lungimii lungime putem avea ca etaloane metrul, palma,
centimetru, pasul, ... şi mai puteţi defini şi Dvs. câteva.
Toate aceste etaloane pot fi folosite atâta timp cât sunt precis definite. Pentru facilitarea
comunicării/înţelegerii rezultatelor măsurătorilor s-a adoptat un sistem coerent de unităţi de
măsură care în mecanică se numeşte (MKS = Metru (m), Kilogram (kg), Secundă (s)). Sistemul
MKS foloseşte doar trei unităţi de bază pentru mecanică, număr egal cu numărul minim de
“dimensiuni” necesare în mecanică, vezi mai sus. Unitatea de măsură a oricărei mărimi fizice din
mecanică poate fi exprimată în funcţie de m, kg şi s.
Dacă vrem să efectuăm măsurători ale unor mărimi fizice din alte domenii ale fizicii (electricitate
şi magnetism, termodinamică, optică), MKS nu este suficient. Pentru a completa MKS, se adaugă
ca şi unităţi de măsură (dimensiuni) Amperul, A (intensitatea curentului electric), Candela, Cd
intensitate luminoasă), Kelvin, K (temperatură), mol, mol (cantitate de substanţă; trebuie
specificat la ce se referă: mol de atomi, de molecule, ioni, electroni, particule ... ). Acest sistem de
unităţi de măsură se mai numeşte şi Sistem Internaţional de Unităţi 3(SI).
Pentru a indica valori numerice foarte mari (mici) se folosesc multipli (submultipli).
Exemplu: 1 km = 103 m, 1 mm = 10-3 m, etc. .
Chiar dacă unitatea de măsură a oricărei mărimi fizice poate fi exprimată folosind unităţi de
măsură a Sistemului Internaţional, şi multipli (sau submultipli) acestora, vom întâlni adeseori în
Pag 42 din 95
fizică unităţi de măsură suplimentare folosite fie pentru simplificarea scrierii rezultatelor în diverse
domenii ale fizicii, fie din raţiuni culturale/istorice.
Exemple:
• N (Newton) ca unitate de măsură pentru forţă (1N = 1 kg m/s2);

• Ǻ (Angstrom) ca unitate de măsură a lungimilor în fizica atomică (1 Ǻ = 10-10 m, ordinul de
mărime al distanţelor interatomice);
• an lumină pentru distanţe interstelare;
• cal putere pentru puterea motoarelor (şi nu waţi, ca pentru puterea becurilor);
• Pascal, bar, psi, atmosferă, milimetru coloană de mercur, ... pentru presiune.
• Minut, oră, zi, ... pentru durată
• Electron-volt (pentru energie)
• Unitate atomică de masă, pentru masele atomilor/moleculelor
• Litru pentru volum, ... lista este foarte lungă
Pentru a trece de la o unitate de măsură la alta de acelaşi tip, există tabele de conversie. De
exemplu, pentru presiune:
Sistemul Internaţional nu este singurul sistem de unităţi acceptat. Cea mai cunoscută alternativă
este CGS (bazat pe Centimetru-Gram-Secundă). Dacă în mecanică convertirea din unităţi MKS
în CGS este foarte simplă, acesta nu mai este cazul pentru alte domenii alte fizicii, în special
Electricitate şi magnetism.
Pag 43 din 95
Unitati de măsură electrice si magnetice
Marimea Unitatea de masura
Relatia cu alte
Denumirea Simbol Relatia de definitie Denumire Simbol unitati
Intensitatea
curentului electric unitate
(curentul electric) i,I marime fundamentala amper A fundamentala
Sarcina electrica
(cantitatea de
electricitate) q,Q coulomb C
Densitatea de volum
a sarcinii
electrice(sarcina coulomb pe
volumetrica) ρv metru cub C/m3
Densitatea de
suprafata a sarcinii
electrice (sarcina coulomb pe
superficiala) ρs metru patrat C/m2
Intensitatea
campului electric E volt pe metru V/m 1V/m=1N/c
Tensiunea electrica
u,U
Tensiunea
electromotoare ue ,Ue
Potential electric V
volt V 1V=1J/C
Inductie electrica coulomb pe

(deplasare) D metru patrat C/m2
Flux electric Ψ coulomb C
Capacitate electrica C farad F 1F=1C/F
Permitivitate ε fard pe metru F/m

Moment electric metru-
dipolar p coulomb mC
coulomb pe
Polarizare electrica P metru patrat C/m2
Densitate de curent amper pe
electric J metru patrat A/m2
Pag 44 din 95
Rezistenta electrica R
Impedanta Z
Reactanta X
ohm Ω 1Ω=1V/A
Rezistivitate ρ ohmetru Ωm
Conductanta G
Admitanta Y
Susceptanta B
siemens S 1S=1Ω-1
siemens pe
Conductivitate σ metru S/m
amper pe
metru
Intensitatea (amperspira pe
campului magnetic H metru) A/m
Tensiune
magnetica Um
amper
Tensiune Umm A
(amperspira)
magnetomotoare
Vm
Potential magnetic
Inductie magnetica B tesla T 1T=1N/Am
Flux magnetic Φ weber Wb 1Wb=1Tm2

Potential magnetic weber pe
vector metru Wb/m
Inductivitate L henry H 1H=1Wb/A

Permeabilitate henry pe
magnetica µ metru H/m
amper metru
Moment magnetic m patrat A×m2
amper pe
Magnetizare M, metru A/m
Polarizatie
magnetica M M=μoM' tesla T
Pag 45 din 95
Reluctanta amper pe
magnetica Rm weber A/Wb 1A/Wb=1H-1
Permeanta Λ henry H
Densitate de
energie joule pe metru
electromagnetica w cub J/m3
Densitatea fluxului
de energie
electromagnetica
(vectorul lui watt pe metru
Poynting) patrat W/m2
Putere instantanee P=ui
Putere activa P=UIcosφ
P watt W 1W=1A×V
voltamper
Putere reactiva Q Q=UIsinφ reactiv var
Putere aparenta S S=UI voltamper VA
-nu este
voltamper unanim
Putere deformanta D deformant vad acceptata
Unitatile de masura fotometrice

Marime Unitati de masura
Relatia de Relatia cu alte
Denumire Simbol definitie Denumire Simbol unitati
marime unitate
Intensitatea luminoasa I fundamentala candela Cd fundamentala
Flux luminos Φ Φ=IR luxmen lm 1lm=1Cd×sr
Iluminare E E=Φ/S lux lx 1lx=1lm/m2
candela pe metru
Luminanta (stralucire) L L=I/S patrat Cd/m2
Radianta (emitanta) R R=Φ/S lux lx
Cantitate de lumina Q Q=Φt lumensecunda lm×s
Cantitate de iluminare
(expunere luminoasa) QE QE=Et luxsecunda lx×s
Eficacitate luminoasa η η=Φ/P lumen pe watt lm/W
Pag 46 din 95
NOȚIUNI FUNDAMENTALE DE CALCUL ÎN GEOMETRIE
Triunghi isoscel
Un triunghi cu două laturi congruente (egale) se numeşte isoscel, latura ramasă se
numeşte bază.
În orice triunghi isoscel înaltimea
corespunzătoare bazei este
bisectoare, mediană, mediatoare şi
axă de simetrie.
În orice
triunghi isoscel unghiurile
alăturate bazei sunt congruente.
În orice triunghi isoscel liniile
mijlocii paralele cu laturile
congruente sunt congruente.
Triunghi echilateral
Un triunghi cu toate laturile congruente (egale) se numeste echilateral.
În riunghiul echilateral toate unghiurile sunt congruente şi au măsura de 60o.
În triunghiul echilateral înaltimea ,

bisectoare, mediană, mediatoare şi
axa de simetrie coincid.
În triunghiul echilateral toate
liniile mijocii sunt congruente.
Pag 47 din 95
Teorema unghiului exterior
Teoremă: Suma
măsurilorunghiurilor unui
triunghi este de 180o.
Teoremă: Măsura unui unghi
exterior unui triunghi este egală
cu suma măsurilor celor două
unghiuri ale triunghiului
neadiacente cu el.
Pag 48 din 95
Teorema unghiului de 30 de grade
Dacă un triunghi dreptunghic are un unghi de 30o atunci lungimea catetei opuse
acestuia este egală cu jumătate din lungimea ipotenuzei.
Teorema unghiului de 15 grade

Dacă un triunghi dreptunghic are un unghi de 15o atunci înălţimea din vârful
unghiului drept are lungimea egală cu ¼ din lungimea ipotenuzei.
Pag 49 din 95
Teorema medianei
În orice triunghi dreptunghic lungimea medianei dusă din vârful unghiului drept
este egală cu jumătate din lungimea ipotenuzei.
Teorema reciprocă a teoremei

medianei în triunghiul
dreptunghic. Dacă într-un
triunghi o mediană are lungimea
egală cu jumătate din lungimea
laturii corespunzătoare ei, atunci
triunghiul este dreptunghic.
Teorema lui Thales

În orice triunghi, o paralelă la o latură, împarte celelalte două laturi în segmente
proportionale.
Pag 50 din 95
Pag 51 din 95
Teorema lui Pitagora
În orice triunghi dreptunghic, pătratul lungimii ipotenuzei este egal cu suma
pătratelor lungimilor catetelor.
Reciproca teoremei lui Pitagora:

Dacă într-un triunghi pătratul
lungimii unei laturi este egal cu
suma pătratelor lungimilor celerlalte
două laturi, atunci triunghiul este
dreptunghic.
Pag 52 din 95
Teorema inaltimii
În orice triunghi dreptunghic, lungimea înălţimii dusă din vârful unghiului drept
este medie geometrică între lungimile proiecţiilor catetelor pe ipotenuză.
Pag 53 din 95
Pag 54 din 95
Teorema fundamentala a
asemanarii
O paralelă la o latură a unui triunghi formează cu celelalte două laturi un triunghi
asemenea cu triunghiul dat.
Teorema fundamentala a asemanarii
Teorema catetei
În orice triunghi dreptunghic, lungimea unei catete este medie geometrică
între lungimea ipotenuzei şi lungimea proiecţiei acesteia pe ipotenuză.
Pag 55 din 95
Pag 56 din 95
Pag 57 din 95
Sinus Cosinus Tangenta Cotangenta
Pag 58 din 95
Pag 59 din 95
Pag 60 din 95
Transformari din grade in radiani
360° = 2Π deci 180° = Π

aproximam Π = 3,14
pentru a calcula din grade in radiani aplicam regula de trei simpla.
Cati radiani reprezinta 5°?
180° —————— Π
5° —————– x
x=5Π/180
x = Π/36
daca efectuam si impartirea
x = 0,087
Transformari din radiani in grade
Cate grade reprezinta 10 radini?

180° ——————- Π
x° —————— 10Π
x = (180 · 10Π)/Π
x = 1800°
Tabelul valorilor sinus si cosinus
Pag 61 din 95
Valoarea unghiului αValoarea lui sin αValoarea lui sin2 αValoarea lui cos α Valoarea lui cos2 α
0° 0 0 1 1
5° 0.087 0.0075 0.996 0.992
10° 0.173 0.030 0.984 0.969
15° 0.258 0.0669 0.965 0.933
20° 0.342 0.116 0.939 0.883
25° 0.422 0.178 0.906 0.821
30° 0.5 0.25 0.866 0.75
35° 0.573 0.328 0.819 0.671
40° 0.642 0.413 0.766 0.586
45° 0.707 0.5 0.707 0.5
50° 0.766 0.586 0.642 0.413
55° 0.819 0.671 0.573 0.328
60° 0.866 0.75 0.5 0.25
65° 0.906 0.821 0.422 0.178
70° 0.939 0.883 0.342 0.116
75° 0.965 0.933 0.258 0.066
80° 0.984 0.969 0.173 0.030
85° 0.996 0.992 0.087 0.007
90° 1 1 0 0
95° 0,996 0,992 -0,087 0.007
100° 0,984 0.969 -0,173 0.030
105° 0,965 0.933 -0,258 0,066
110° 0.939 0.883 -0.342 0.116
115° 0,906 0,821 -0,422 0,178
120° 0,866 0,75 -0,5 0.25
125° 0,819 0,671 -0,573 0,328
130° 0,766 0,586 -0,642 0,413
135° 0,707 0.5 -0,707 0.5
140 0,642 0,413 -0,766 0,586
145° 0,573 0,328 -0,819 0,671
150° 0,5 0,25 -0,866 0,75
155° 0,422 0,178 -0,906 0,821
160° 0,342 0,116 -0,939 0,883
165° 0,258 0,0669 -0,965 0,933
170° 0,173 0,0301 -0,984 0,969
175° 0,087 0,007 -0,996 0,992
180° 0 0 -1 1
formula de calcul a tangentei este: tg(a)=sin(a)/cos(a);
formula de calcul a cotangentei este
ctg(a)=cos(a)/sin(a);
Pag 62 din 95
Mediatoarea in triunghi
Definiţie: Mediatoarea unui segment este
dreapta perpendiculară pe segment în mijlocul
său.
Proprietate: Un punct aparţine mediatoarei unui
segment dacă şi numai dacă are distanţe egale
faţă de extremităţile segmentului.
Teoremă: Într-un triunghi mediatoarele celor

trei laturi sunt concurente iar punctul de
intersecţie se numeşe centrul cercului
circumscris triunghiului şi se notează ” O ”
Mediana in triunghi
Pag 63 din 95
Linii importante in triunghi
Înălţimea, linii importante in triunghi
Mediana, linii importante in triunghi
Mediatotarea, linii importante in

triunghi
Definiţie: Mediatoarea unui

segment este dreapta
perpendiculară pe segment în
mijlocul său.
Proprietate: Un punct aparţine
mediatoarei unui segment dacă şi
numai dacă are distanţe egale faţă
de extremităţile segmentului.
Pag 64 din 95
Teoremă: Într-un triunghi mediatoarele celor trei laturi sunt concurente iar punctul
de intersecţie se numeşe centrul cercului circumscris triunghiului şi se notează
”O”
Bisectoarea, linii importante in triunghi
Proprietatea bisectoarei: Un punct

din interiorul unui unghi propriu
aparţine bisectoarei unghiului
dacă distanţele de la punct la
laturile unghiului sunt egale.
Teoremă: Într-un triunghi cele trei
bisectoare sunt concurente (au un
punct comun), acesta se numeste
centrul cercului înscris şi
se notează “ I ”
Linia mijlocie, linii importante in triunghi
Definiţie: Într-un triunghi,

segmentul ale cărui extremităţi
sunt mijloacele a două laturi se
numeşte linie mijlocie a
triunghiului.
Pag 65 din 95
Linia mijlocie in triunghi
Definiţie: Într-un triunghi, segmentul ale cărui extremităţi sunt mijloacele a două
laturi se numeşte linie mijlocie a triunghiului.
Teorema liniei mijlocii: Într-un triunghi segmentul care uneşte mijloacele a două
laturi (linia mijlocie) este paralel cu cea de-a treia latură şi are lungimea egală cu
jumătate din lungimea acesteia.
Inaltimea in triunghi
Pag 66 din 95
Congruenta triunghiurilor
Pag 67 din 95
Centrul de greutate
În orice triunghi,centrul de greutate

G este situat pe oricare dintre mediane
la 2/3 faţă de vârf şi la 1/3 faţă de
bază (latura corespunzatoare medianei).
Bisectoarea in triunghi
Proprietatea bisectoarei: Un punct
din interiorul unui unghi propriu
aparţine bisectoarei unghiului dacă
distanţele de la punct la laturile
unghiului sunt egale.
Teoremă: Într-un triunghi cele trei
bisectoare sunt concurente (au un
punct comun), acesta se numeste
centrul cercului înscris şi
se notează ” I ”
Pag 68 din 95
Aria și perimetrul triunghiului
Pag 69 din 95
Aria cercului
Pag 70 din 95
Aria și perimetrul dreptunghiului
Dreptunghiul este paralelogramul care are un unghi drept.
Proprietăţi:
– dreptunghiul are laturile opuse congreunete;

– dreptunghiul are toate unghiurile drepte;
– într-un dreptunghi diagonalele sunt congruente;
– dreptunghiul are două axe de simetrie (mediatoarele laturilor).
Pag 71 din 95
Aria patratului
Pătratul este dreptunghiul care are laturile alăturate congruente, sau rombul cu un
unghi drept.
Proprietăţi:
– pătratul are toate laturile egale;
– într-un pătrat toate unghiurile sunt drepte (au măsura de 90o);
– diagonalele pătratului sunt: perpendiculare, congruente, bisectoare, se
înjumătăţesc şi axa de simetrie;
– pătratul are patru axe de simetrie (două sunt mediatoarele laturilor şi două sunt
diagonalele).
Pag 72 din 95
Aria și perimetrul paralelogramului
Paralelogramul este patrulaterul convex care are laturile opuse paralale.
Pag 73 din 95
Aria și perimetrul rombului
Rombul este paralelogramul care are laturile alăturate congruente (egale).
Proprietăţi:
– rombul are toate laturile congruente;
– într-un romb unghiurile opuse sunt congruente;
– diagonalele rombului sunt: perpendiculare, bisectoare, se înjumătăţesc şi axe de
simetrie;
– rombul are doua axe de simetrie (diagonalele rombului).
Pag 74 din 95
Aria trapezului
Trapezul este patrulaterul convex, care are două laturi paralele şi două neparalele.
Pag 75 din 95
Trapezul isoscel are laturile
neparalele congruente.
Proprietăţi:
– trapezul isoscel are diagonalele
congruente şi formează cu bazele
triunghiuri isoscele asemenea;
– trapezul isoscel are unghiurile
alaturate aceleiaşi baze
congruente;
– trapezul isoscel are o singură
axa de simetrie (mediatoarea
bazelor).
Trapezul dreptunghic este trapezul care are un unghi drept.

Proprietate:
– trapezul dreptunghic are două unghiuri drepte, deci una dintre laturile neparalele
este înălţimea trapezului.
Aria și volumul
cilindrului
Pag 76 din 95
Aria și volumul conului
Aria volumul piramidei

triunghiulare regulate
Pag 77 din 95
Aria și volumul prismei drepte
Aria volumul prismei drepte
Pag 78 din 95
Aria și volumul sferei
Aria și volumul
trunchiului de con
Aria și volumul
trunchiului de
Pag 79 din 95
piramida patrulatera / triunghiulara regulata
Pag 80 din 95
Pag 81 din 95
Pag 82 din 95
Sistemul internațional de unități (de măsurare)
Coperta broşuriiSistemul internaţional de unităţi.
Sistemul internațional de unități (pe scurt Sistemul Internațional) este un sistem de unități de
măsură și este forma modernă a sistemului metric(MKS). Abrevierea în toate limbile
este SI (potrivit prescurtării franceze: Système international d'unités), indiferent de cum se
numește sistemul într-o anumită limbă.
Sistemul internațional conține șapte unități fundamentale:
metrul, kilogramul, secunda, amperul, kelvinul, molul și candela.
Aceste unități sunt neredundante din punct de vedere al domeniilor mărimilor fizice măsurate. Din
cele șapte unități de măsură fundamentale se pot deriva un număr nelimitat de unități derivate,
care pot acoperi tot domeniul fenomenelor fizice cunoscute. Unitățile SI derivate sunt coerente,
adică la derivarea lor nu trebuie folosit niciun factor de scară. Unitățile SI pot fi folosite și
împreună cu unități ale altor sisteme, însă se pierde principalul avantaj, coerența.
Sistemul internațional este sistemul de unități de măsură legal în România. În cazuri justificate
este admisă folosirea în paralel și a altor unități de măsură, adoptate prin lege.
Prototipul kilogramului (imagine virtuală

generată pe calculator).
Pag 83 din 95
Utilizare SI în lume
Harta statelor lumii după anul adoptării sistemului metric:

verde = primele, roşu = recente, negru = neadoptat, gri = nu sunt date disponibile.
Actual, sistemul internațional este cel mai utilizat sistem de unități de măsură pe plan mondial.
Sistemul este folosit în majoritatea țărilor lumii, la ora actuală doar Marea Britanie și încă trei țări
n-au trecut încă oficial la SI: Statele Unite ale Americii, Liberia și Myanmar. Totuși, în SUA SI este
larg folosit în mediile științifice[21].
Cu toate astea, majoritea unităților de măsură non-metrice sunt definite pe baza unităților SI. De
exemplu, Institutul Național de Standarde și Tehnologii al SUA (NIST) publică tabele cu definiții
ale unităților de măsură americane în funcție de cele metrice[22].
Unități SI fundamentale
SI are șapte unități fundamentale independente, din care se obțin prin analiză
dimensională toate celelalte unități, adicăunitățile SI derivate. Unitățile fundamentale sunt
considerate independente în măsura în care permit măsurarea mărimilor fiziceindependente.
Pentru definirea unităților fundamentale ale SI se folosesc fenomene fizice reproductibile. Doar
kilogramul este încă definit printr-un obiect material degradabil. În prezent se fac cercetări pentru
a înlocui și această definiție printr-una bazată pe un fenomen fizic. Rezultatul ar putea fi că
kilogramul și-ar putea pierde statutul de unitate fundamentală în favoarea altei unități. Asta
deoarece unitățile fundamentale trebuie să poată permite măsurarea tuturor mărimilor fizice fără
Pag 84 din 95
definiții redundante, însă alegerea propriu-zisă a acestor unități (actual unitățile de lungime,
masă, timp, curent electric, temperatură, intensitate luminoasă și cantitate de substanță) este
arbitrară.
Simbol
Mărime Simbol Denumire Definiție, Observații
unitate
Metrul este lungimea drumului parcurs de lumină în

lungime l metru m
vid în timp de 1/299 792 458 dintr-o secundă.
Kilogramul este masa prototipului internațional al

kilogramului confecționat dintr-un aliaj
masă m kilogram kg de platină și iridiu (90 % - 10 %) și care se
păstrează la Biroul Internațional de Măsuri si
Greutăți (BIPM) de la Sèvres - Franța
Secunda este durata a 9 192 631 770 perioade ale

radiației care corespunde tranziției între două
timp t secundă s
nivele de energie hiperfine ale stării fundamentale
a atomului de cesiu 133 la temperatura de 0 K.
Amperul este intensitatea unui curent electric

constant care, menținut în două conductoare
paralele, rectilinii, cu lungimea infinită și cu
curent electric‡ I amper A secțiunea circulară neglijabilă, așezate în vid, la o
distanță de 1 metru unul de altul, ar produce între
aceste conductoare o forță de 2×10−7 dintr-un
newton pe o lungime de 1 metru.
Kelvinul, unitate de temperatură termodinamică,

temperatură
T kelvin K este fracțiunea 1/273,16 din temperatura
termodinamică
termodinamică a punctului triplu al apei[29][28].
n mol mol Molul este cantitatea de substanță a unui sistem

cantitate de
care conține atâtea entități elementare câți atomi
Pag 85 din 95
Simbol
Mărime Simbol Denumire Definiție, Observații
unitate
substanță există în 0,012 kilograme decarbon C-12 (12C). De

câte ori se întrebuințează molul, entitățile
elementare trebuie specificate, ele putând fi atomi,
molecule, ioni, electroni, alte particule sau grupuri
specificate de asemenea particule[30][31].
Acest număr de unități elementare se
numește numărul lui Avogadro.
Candela este intensitatea luminoasă, într-o direcție

dată, a unei surse care emite o radiație
intensitate
Iv candelă cd monocromatică cu frecvența de 540×1012 hertzi și
luminoasă
a cărei intensitate energetică, în această direcție
este de 1/683 dintr-un watt pe steradian.
‡Formularea „curent electric” din sursa originală trebuie înțeleasă ca „o mărime fizică cu ajutorul
căreia se pot măsura fenomenele din domeniul curentului electric”. În continuare în surse se
precizează că mărimea aleasă, și a cărei unitate este amperul (A), este intensitatea curentului
electric.
Observație
Unele unități fundamentale sunt definite pe baza altor unități fundamentale (de exemplu definiția
secundei utilizează unitatea kelvin). Prin urmare, unitățile fundamentale nu sunt
independente stricto sensu, însă ele, așa cum sunt, permit măsurarea mărimilor fizice.
Unități SI derivate
Unități SI derivate din cele fundamentale

Unitățile derivate sunt date de expresii algebrice formate prin înmulțirea și împărțirea unităților
fundamentale. Numărul acestor unități folosite în știință este nelimitat, așa că în tabelul următor
se prezintă câteva exemple de astfel de unități.
Exemple de unități SI derivate exprimate în funcție de unități fundamentale
Pag 86 din 95
Simbol
Mărime Simbol Denumire
dimensional
arie A metru pătrat m2
volum V metru cub m3
viteză v metru pe secundă m s−1
metru pe secundă la
accelerație a m s−2
pătrat
metru la puterea minus −1

număr de undă σ, m
unu
masă volumică (densitate) ρ kilogram pe metru cub kg m−3
kilogram pe metru
masă superficială† ρA kg m−2
pătrat
volum masic v metru cub pe kilogram m3 kg−1
densitate de curent | densitatea

j amper pe metru pătrat A m−2
curentului electric
câmp magnetic H amper pe metru A m−1
concentrație a cantității de substanță(a) c mol pe metru cub mol m−3
Pag 87 din 95
Simbol
Mărime Simbol Denumire
dimensional
concentrație masică† ρ kilogram pe metru cub kg m−3
candelă pe metru
luminanță Lv cd m−2
pătrat
indice de refracție(b) n unu 1
permeabilitate relativă† (b) μr unu 1
† Formulări neprezente în traducerea din 1989 în limba română a broșurii SI versiunea 5-a.
(a) În domeniul biochimiei această mărime este numită concentrație de substanță.
(b) Aceste mărimi sunt adimensionale, cu dimensiunea 1. Simbolul „1” pentru unitate (numărul
„unu”) nu se scrie la mărimile adimensionale.

Unități SI derivate cu denumiri speciale
Unele unități derivate au căpătat o denumire specială și un anumit simbol.
Unități SI derivate cu denumiri speciale
Expresia în Expresia în
Mărime Denumire(a) Simbol alte unități unități SI
SI fundamentale
unghi plan radian(b) rad 1(b) m m−1
unghi solid steradian(b) sr(c) 1(b) m2 m−2
Pag 88 din 95
SI fundamentale
frecvență hertz(d) Hz s−1
Forță newton N m kg s−2
presiune tensiune mecanică pascal Pa N m−2 kg m−1 s−2
energie, lucru mecanic, cantitate

joule J Nm kg m2 s−2
de căldură
putere, flux energetic watt W J s−1 kg m2 s−3
sarcină electrică, cantitate de

coulomb C As
electricitate
diferență de potențial electric

(tensiune) tensiune volt V J C−1 kg m2 A−1 s−3
electromotoare
capacitate electrică farad F C V−1 A2 s4 kg−1 m−2
rezistență electrică ohm Ω V A−1 kg m2 A−2 s−3
conductanță electrică siemens S A V−1 A2 s3 kg−1 m−2
flux de inducție magnetică weber Wb Vs kg m2 A−1 s−2
Pag 89 din 95
SI fundamentale
inducție magnetică tesla T V s m−2 kg A−1 s−2
inductanță henry H V s A−1 kg m2 s−2 A−2
temperatură Celsius grad Celsius(e) °C K
flux luminos lumen lm cd sr
iluminare lux lx m−2 lm
activitate (a unui radionuclid)‡ (f) becquerel(d) Bq s−1
doză absorbită, energie masică

gray Gy J kg−1 m2 s−2
comunicată masică, kerma‡
echivalent al dozei
absorbite‡ (ambiantă, sievert(g) Sv J kg−1 m2 s−2
direcțională, individuală)
activitate catalitică† katal kat mol s−1
† Formulare neprezentă în traducerea din 1989 în limba română a broșurii SI versiunea 5-a.
‡ Unități SI derivate cu denumiri speciale admise pentru protecția sănătății umane.
(a) Prefixele pot fi folosite pentru oricare nume sau simbol, dar uneori unitatea rezultantă nu e coerentă.
Radianul și steradianul sunt numele speciale pentru numărul „unu”, care pot fi utilizate pentru a specifica
(b)
mărimea respectivă. În practică simbolurile rad și sr se folosesc pe măsura necesităților, iar simbolul „unu” nu
este scris în cazul mărimilor adimensionale.
Pag 90 din 95
(c) În fotometrie, se menține simbolul steradianului, sr, în expresia unităților.
(d)Unitatea hertz se folosește doar pentru fenomenele periodice, iar unitatea becquerel doar pentru procesele
aleatoare legate de activitatea unui radionuclid.
Gradul Celsius este numele special al kelvinului folosit pentru exprimarea gradelor Celsius. Celsius și kelvin
(e)
sunt egale ca mărime, astfel că valoarea numerică a unei diferențe de temperatură sau a unui interval de
temperaturi este aceeași la exprimarea în grade Celsius sau în kelvini.
(f) Activitatea unui radionuclid este uneori numită incorect radioactivitate.
(g) V. Recomandarea 2 (CI-2002) a CIPM (p. 79) privind utilizarea sievert (PV, 2002, 70, 102).
Unități SI coerente
Unitățile derivate se definesc prin produsul puterilor unităților fundamentale. Dacă acest produs
nu conține alt factor numeric decât 1, ele se numesc unități derivate coerente. De exemplu,
unitatea de viteză metru pe secundă este coerentă, în timp ce unitățile kilometru pe secundă,
centimetru pe secundă sau milimetru pe secundă, deși fac parte din SI, nu sunt unități coerente.
Exemple de unități SI coerente
Expresia în unități SI
Mărime Denumire Simbol
fundamentale
viscozitate dinamică pascal-secundă Pa s m−1 kg s−1
momentul unei forțe newton-metru Nm m2 kg s−2
tensiune superficială newton pe metru N m−1 kg s−2
viteză unghiulară radian pe secundă rad s−1 m m−1 s−1 = s−1
radian pe secundă la
accelerație unghiulară rad s−2 m2 kg s−2
pătrat
Pag 91 din 95
fundamentale
Flux termic superficial

watt pe metru pătrat W m−2 kg s−3
iluminare energetică
capacitate termică, entropie joule pe kelvin J K−1 kg m2 s−2 K−1
capacitate termică joule pe kilogram-

J kg−1 K−1 m2 s−2 K−1 = m² s−2 K−1
masică, entropie masică kelvin
energie masică joule pe kilogram J kg−1 m2 s−2
energie volumică joule pe metru cub J m−3 m−1 kg s−2
câmp electric volt pe metru V m−1 m kg s−3 A−1
sarcină (electrică) volumică coulomb pe metru cub C m−3 m−3 s A
coulomb pe metru
sarcină (electrică) superficială† C m−2 m−2 s A
pătrat
inducție electrică coulomb pe metru

C m−2 m−2 s A
deplasare electrică pătrat
permitivitate farad pe metru F m−1 m−3 kg−1 s4 A2
permeabilitate henry pe metru H m−1 m kg s−2 A−2
Pag 92 din 95
fundamentale
energie molară joule pe mol J mol−1 m2 kg s−2 mol−1
entropie molară J
joule pe mol-kelvin m2 kg s−2 K−1 mol−1
capacitate termică molară mol−1 K−1
expunere (radiații X și γ) coulomb pe kilogram C kg−1 kg−1 s A
debitul dozei absorbite gray pe secundă Gy s−1 m2 s−3
intensitate energetică watt pe steradian W sr−1 m4 m−2 kg s−3 = m2 kg s-3
watt pe metru pătrat-

luminanță energetică W m−2 sr−1 m2 m−2 kg s−3 = kg s−3
steradian
concentrație activitate catalitică† katal pe metru cub kat m−3 m−3 s−1 mol
† Formulări neprezente în traducerea din 1989 în limba română a broșurii SI versiunea 5-a.
Reguli de folosire a unităților

La scrierea simbolurilor unităților se recomandă:
 Numele unităților se scriu cu litere latine, drepte.

 Simbolurile se scriu cu minuscule, cu excepția cazului când provin dintr-un nume propriu,
când prima literă e majusculă.
 Simbolurile nu sunt abrevieri, deci nu se pune punct după ele.
 Înmulțirea și împărțirea se face conform regulilor clasice ale algebrei. Împărțirea este
simbolizată de bara oblică ( / ) sau de exponenții negativi. Pe un rând se recomandă să fie o
singură bară oblică, la nevoie simbolurile se grupează cu paranteze.
Pag 93 din 95
 Nu se admit prescurtări gen „cc” pentru centimetru cub, „mps” pentru metri pe secundă
etc.
 Valoarea numerică precede întotdeauna simbolul, care la rândul său este precedat de un
spațiu. Singura excepție este pentru unitățile unghiurilor: °, ' și ", care se scriu imediat după
valoarea numerică. Simbolul temperaturii °C este precedat de un spațiu.
Prefixe SI
Lista prefixelor SI[modificare | modificare sursă]
Prefixele care formează multiplii și submultiplii unităților de măsură din SI au fost adoptate:
 pentru 10−12 - 1012 în 1960;

 pentru 10−15 și 10−18 în 1964;
 pentru 1015 și 1018 în 1975;
 pentru 1021, 1024, 10−21 și 10−24 în 1991.
Lista prefixelor este următoarea:
Unitate de măsură (Prefixe SI)
Nume yotta zetta exa peta tera giga mega kilo hecto deca
Simbol Y Z E P T G M k h da
Factor 1024 1021 1018 1015 1012 109 106 103 102 101
Nume deci centi mili micro nano pico femto atto zepto yokto
Simbol d c m µ n p f a z y
Factor 10−1 10−2 10−3 10−6 10−9 10−12 10−15 10−18 10−21 10−24
Prefixele binare, folosite în domeniul computerelor, nu fac parte din SI.
Pag 94 din 95
Reguli de folosire a prefixelor SI
La scrierea prefixelor se recomandă:
 Simbolurile prefixelor se tipăresc cu litere latine, drepte, fără spațiu între simbolul prefixului
și simbolul unității.
 Ansamblul format din simbolul unui prefix și simbolul unei unități formează un nou simbol,
care poate fi ridicat la o putere și poate fi combinat cu alte simboluri.
Exemple:
2,3 cm3 = 2,3 (10-2 m)3 = 2,3×10-6 m3
1 cm-1 = 1 (cm)-1 = 1 (10-2 m)-1 = 102 m-1 = 100 m-1
1 V/cm = (1 V)/( 10-2 m) = 102 V/m = 100 V/m
5000 μs-1 = 5000 (10-6 s)-1 = 5000×106 s-1 = 5×109 s-1
 Nu se admit prefixe compuse. Exemplu: 1 nm, nu 1 mμm.
 Un prefix nu poate fi folosit singur. Exemplu: 106 /m3, nu M/m3.
Kilogramul
Unitatea de masă este singura dintre unitățile SI fundamentale a cărei denumire conține, din
motive istorice, un prefix. Denumirile multiplilor și submultiplilor zecimali ai unității de masă se
formează adăugând prefixe la cuvântul gram.
Exemplu: 10−6 kg = 1 miligram (1 mg), nu 1 microkilogram (1 μkg).
Unități care nu fac parte din S

Deși utilizarea SI este recomandată în știință, tehnologie și comerț, este recunoscut faptul că mai sunt
încă utilizate o serie de unități adânc înrădăcinate în decursul timpului. Dintre acestea fac parte:
 unități de timp: minutul, ora, ziua, anul;
 unități ale geometriei: gradul, minutul și secunda;
 unități de masă: tona;
 unități de volum: litru;
 unități tehnice: bar, mmHg, decibelul;
 unități de navigație (inclusiv aeriană): piciorul, mila marină, nodul;
 unele unități ale sistemului CGS;
 unități ale fizicii experimentale: unitatea astronomică, viteza luminii, electronvoltul etc.
Menținerea acestor unități este justificată de obișnuință, comoditate și aparatură (exemplu: ceasuri).
Alte unități și prefixe care nici ele nu fac parte din SI, dar au apărut recent:
 unități de cantitate de informație sau și de capacitate de memorie

de computer: bitul, baitul și octetul. De asemenea, nici prefixele binare nu fac parte din SI.
Pag 95 din 95

Limbă

Bine ați venit la Scribd!

03. SC EL M1.C3

Încărcat de

Informații document

Descriere:

Data încărcării

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Descriere:

Drepturi de autor:

Formate disponibile

03. SC EL M1.C3

Încărcat de

Descriere:

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Titluri conexe

MODULUL 1 Capitolul III

Noţiuni de algebră și de geometrie (de bază) pentru electricieni Pag.03

Funcțiile trigonometrice pe cercul unitate Pag.11

Funcția Sinus (sinusoida) Pag.16

Unități de măsură (folosite în electricitate / electrotehnică) Pag.42

Noțiuni fundamentale de calcul în geometrie Pag.47

Sistemul Internațional de unități de măsurare (SI) Pag.83

În ilustrația alăturată este prezentat un cerc unitate.

În matematică, un cerc unitate este un cerc cu raza egală

Note despre sistemul de coordonate carteziane

Un sistem de coordonate carteziane este un sistem de coordonate care definește / specifică în

Sistem de coordonate cartezian, cu un cerc

Dacă (x, y) este un punct de pe cercul unitate, atunci |

Dacă diametrul cercului este 1, circumferinţa sa va fi π

Aria cercului = π × aria pătratului umbrit

Există numeroase alte feluri de a găsi

(16/5 − 4/239) − 1/3(16/53 − 4/2393) + ... = 3.14159... = π

Numere complexe și analiza matematică

Apariția frecventă a lui π în analiza complexă poate fi legată de comportamentul funcției

O consecință este că funcția gamma a semiîntregilor este un multiplu rațional de √π.

 Principiul de incertitudine al lui Heisenberg, care arată că incertitudinea măsurării poziției

 Ecuațiile lui Einstein din teoria relativității generale:

 permeabilitatea magnetică a vidului:

 funcția de densitate de probabilitate pentru distribuția Cauchy (standard):

Întrucât pentru orice funcție de densitate de probabilitate f(x), formulele de

Funcțiile trigonometrice pe cercul unitate

Intr-un triunghi dreptunghic, considerand masura unui

formula fundamentala a trigonometriei

u 300 450 600

Function Definition Value Field

Acestea conduc la următoarele formule, referitoare la 3 unghiuri:

 a pentru numere reale (i.e. non-complex)

Funcțiile trigonometrice sunt de obicei definite ca raporturi a

Definiția triunghiului dreptunghic

În geometria euclidiană obișnuită, în conformitate cu postulattul triunghiului, unghiurile

Unghiul A (având măsura α) este unghiul dintre ipotenuză și cateta adiacentă.

Relația cu cercul unitate

În trigonometrie, un cerc unitate este cercul de rază 1 (unu)

Să considerăm o linie care pornește din origine, care face un

Graficul funcției y=sin  și a funcției y=cos 

Reciproca (inversul funcției)

Funcția Inversă a funcției sinus

Notă : a nu se confunda inversul funcției sin (care

Valorile principale obișnuite ale funcției arcsin (x)

Funcția inversă a sinusului este arcsinusul (arcsin

Notă: ilustrarea funcțiilor injective și noninjective

injective non – injective

Sau într-o singură ecuație:

Arcsin satisface egalitatea / identitatea:

Pentru funcția sin: Derivata este:

Integrata / antiderivata: C este constatnta de integrare

Să calculăm acum care este deplasarea bilei roşii care

Din figură, se vede uşor că deplasarea AF este (-2,1),

AB = (4,1), BC = (0,2), CD = (-2,1), DE = (-1,-1), EF =

Tocmai am folosit cu succes ceea ce numim vectori, ca şi segmente de dreaptă orientate,

dacă lungimea laturii unui pătrat este 1m

Notaţie: (caractere îngroşate, BOLD) pentru vectori şi pentru