Sunteți pe pagina 1din 10

Intreprinderea simulată

- prezentarea metodei
Conţinut

1. Caracteristicile Întreprinderilor Simulate (IS)...........................................................................................3

2. Modelul Întreprinderilor Simulate.............................................................................................................7

3. Înţelegerea IS şi a activității realizate în cadrul acesteia...........................................................................8


1. Caracteristicile Întreprinderilor Simulate (IS)

O întreprindere simulată (IS) este o simulare a unei companii reale sub forma unei „firme pentru
învăţare”. În cadrul acesteia, studenţii îşi desfăşoară activitatea într-o sală de curs amenajată sub forma
unui birou extins, lucrând ca şi angajaţi ai IS în diferite departamente. IS are o structură organizatorică
asemănătoare unei companii reale (având la bază modelul companiei partenere sau al unei alte
întreprinderi mici sau mijlocii de pe piaţă) şi este compusă de obicei din 4 până la 10 departamente
(achiziții, vânzări, financiar, marketing, personal, IT, administrativ etc.). Toate relaţiile de afaceri (procese
de cumpărare şi vânzare) şi toate activităţile relevante (planificare strategică şi financiară, organizarea de
evenimente, activitatea de contabilitate, gestiunea personalului etc.) ale unei companii reale sunt
desfășurate şi în IS într-o manieră apropiată de practica reală.
Întreprinderile simulate îşi desfăşoară activitatea pe o piaţă specifică, asemănătoare celei în cadrul căreia
activează companiile reale. Spre deosebire de economia reală, pe piața IS nu are loc nicio circulație reală
de mărfuri, respectiv de servicii şi nicio circulație reală de bani. Relaţiile de afaceri sunt încheiate prin
poştă, fax, telefon, e-mail, webshop sau prin interacţiune directă în timpul unui târg IS sau al unei
conferințe pe internet.
În vederea simulării circulației mărfurilor, gestiunea depozitului se poate face prin intermediul unor fişe
de produs. Pentru aceasta se va întocmi câte o fişă pentru fiecare produs depozitat (de exemplu, un carton
de dimensiuni mici), care urmează să fie introdusă în depozit (de exemplu, o cutie de carton sau plastic).
Dacă o altă IS comandă un produs, fişa corespunzătoare produsului respectiv poate fi scoasă din depozit
şi atașată documentului de livrare (aviz de expediţie). Intrările şi ieșirile din depozit vor fi înregistrate în
documente specifice de gestiune a depozitului (de exemplu, fişă de magazie, notă de intrare - recepţie),
respectiv într-o bază de date a depozitului. Progresele în cazul tuturor proceselor de achiziție şi de vânzare
sunt urmărite şi înregistrate în fişiere specifice la nivelul tuturor departamentelor (de exemplu, în cazul
achiziţiilor se elaborează o bază de date a comenzilor, în timp ce în cazul vânzărilor se elaborează o bază
de date a ofertelor transmise).

Pe piața IS se poate conlucra cu cca. 6000 de IS la nivel mondial. În fiecare ţară există puncte de serviciu
pentru IS (ROCT1/Centrala Reţelei de Întreprinderi Simulate din România, ACT2/Austria,
ZUEF3/Germania ş.a.m.d.) care oferă o gamă largă de servicii (bancă - pentru plata facturilor, registrul
comerțului, servicii de asigurări sociale, administrație financiară, tribunal etc.). Din moment ce aceste
puncte de serviciu sunt interconectate prin intermediul organizației-umbrelă EUROPEN 4, în cazul
afacerilor internaționale se poate procesa o operaţie de clearing bancar (transmiterea plăţilor în sistemul
bancar internaţional).
Prin cooperarea cu o companie reală, orientarea către practică a IS poate fi intensificată într-o măsură şi
mai mare. Cooperarea poate fi concretizată în forme diferite, vizând de regulă vizite în cadrul
întreprinderilor reale, contacte cu conducerea companiilor, consultări cu privire la produsele/sortimentele
comercializate prin IS, punerea la dispoziția IS a unor produse reale pentru expoziții (de exemplu, în
cadrul unor târguri ale IS), instruiri cu privire la caracteristicile produselor, practică pentru studenţi,
sprijin financiar şi multe altele.
Asemenea târgurilor de specialitate sau cu public de pe piața reală, şi pe piața IS se organizează târguri
naţionale şi internaționale. Informații şi posibilităţi de înscriere sunt oferite prin intermediul punctelor de
serviciu. În cadrul acestor evenimente de una sau două zile, IS participante îşi prezintă produsele sau
serviciile, derulează negocieri cu partenerii de afaceri şi încheie contracte. Cu aceste ocazii, se pot încheia
vânzări cu livrare imediată (şi plata în numerar) şi/sau cu livrare la destinatar (şi plată ulterioară).

1
www.roct.ro
2
www.act.at
3
www.zuef.de
4
www.europen.info
Prin cele de mai sus, IS se constituie într-un proces educaţional care face posibilă o legătura concretă între
teorie şi practică şi care vizează cu precădere dobândirea de competenţe. Studenții beneficiează astfel de o
introducere directă în practica economică şi antreprenorială, familiarizându-se cu procesele şi cazurile de
afaceri ale unei companii reale. Simularea le facilitează studenţilor înţelegerea modului de derulare a
proceselor şi contextul în care se desfăşoară acestea, constituind în acelaşi timp şi un mediu propice
pentru identificarea şi analizarea, cu ajutorul conducerii IS, a propriilor greşeli în vederea remedierii
acestora. Astfel, IS îndeplineşte întotdeauna un dublu rol: pe de o parte, acela de întreprindere, iar pe de
altă parte acela de centru educaţional. Conceptele teoretice dobândite pot fi implementate imediat în
practică, prin aceasta evitându-se dificultăţile clasice de transpunere în practică a cunoştinţelor de
specialitate dobândite prin învăţare. În cadrul IS pot fi deprinse competenţe-cheie în domenii precum
organizarea propriei activităţi, negocierea de afaceri, muncă independentă şi orientată spre rezultate,
gândire procesuală, lucrul în echipă, asumarea răspunderii etc. Totodată, studenţii se vor pregăti pentru
întâmpinarea cu succes a unor situaţii profesionale tipice, de genul transmiterii aplicaţiilor pentru
angajare, participarea la interviuri, discuţii cu colaboratorii, şedinţe, organizarea de evenimente, vânzări
etc.
2. Modelul Întreprinderilor Simulate

Competenţele practice presupun o îmbinare a cunoştinţelor de specialitate şi metodologice cu abilităţile


sociale şi cu un nivel ridicat de dezvoltare personală5. Prin faptul că facilitează dobândirea tuturor celor
de mai sus, IS reprezintă o metodă unică de predare/învăţare orientată către practică, construită după o
structură organizatorică existentă în cadrul unei companii reale. În centrul IS ca şi construcţie didactică,
se află dobândirea unor abilităţi practice integrative, aşa cum este ilustrat în următoarea figură.

Cunoştinţe de Cunoştinţe
specialitate metodologice

Competenţe
practice

Nivel de
Abilităţi sociale dezvoltare
personală

Figura nr. 1 Abilităţi practice integrative - competenţe


practice

În cadrul unui proces continuu de îmbunătăţire, sistemele existente trebuie privite critic în mod periodic.
Pentru implementarea unor potenţiale schimbări este necesară o analiză anterioară atât a aspectelor
pozitive, cât şi a celor negative (greşeli). Acest lucru este valabil şi în ceea ce priveşte operarea unei IS.

Ciclul P-D-C-A (Plan – Do – Check – Act) elaborat de Edwards Deming, furnizează baza pentru
desfăşurarea muncii în IS, considerată întotdeauna în dubla sa accepţiune ca centru educaţional şi
iniţiativă antreprenorială. Prin urmare, elementele centrale ale conceptului de IS, atât pe plan educaţional,
cât şi pe plan antreprenorial, sunt: planificarea , implementarea , evaluarea şi feedback-ul.

5
Cf. Peterßen (2009), pg. 12
3. Înţelegerea IS şi a activității realizate în cadrul acesteia

Într-o primă etapă, vor fi prezentate pe scurt fundamentul, obiectivul, conceptul şi modalitatea de
concretizare a IS. În ceea ce priveşte implementarea, respectiv desfăşurarea activităţilor concrete în IS,
determinarea gradului de complexitate, a ritmului şi a proporţiei alocate diferitelor domenii din cadrul
întreprinderii simulate va rămâne la latitudinea Experţilor Locali de Întreprinderi Simulate (ELIS). Prin
aceasta, coordonatorii activităţilor din IS vor avea libertatea să decidă cu privire la elementele cruciale din
cadrul IS, precum modalitatea de realizare a rotaţiei posturilor, participarea la târguri de specialitate etc.

Orientarea spre acţiune


Orientarea spre acţiune reprezintă fundamentul aplicării metodei IS, prin aceasta promovându-se
abilităţile care conduc spre implementarea unor iniţiative individuale. A acționa în sensul unui
comportament intențional orientat către obiectiv şi reglementat cognitiv presupune ca „procesul
educaţional să conţină obiective relevante sub forma sarcinilor şi a problemelor, în baza cărora studentul
să poată progresa în a-şi organiza în mod independent activităţile pentru care este responsabil. Gândirea şi
acțiunea practică se află într-un raport strâns de interdependenţă, deoarece dispun de aceeași structură.“ 6
În acest context, principiul orientării spre acțiune este foarte precis conturat: „Acela care doreşte
capacitate de acțiune, trebuie să lase acțiunea să se desfășoare! sau Acela care doreşte
independenţă, trebuie să ofere independenţă la rândul său.“ 7 În sensul orientării spre acțiune, acțiunea
este completă abia atunci când persoanele care acționează – pornind de la obiectivele stabilite – planifică,
desfăşoară şi controlează acțiunea; adică atunci când studenții parcurg toate fazele, fără a se pierde din
vedere faptul că ”independent” nu este echivalent cu ”de unul singur”. Deviza este” Învăţare în loc de
predare”. ELIS creează mediul educaţional (modelarea IS), organizează condițiile-cadru (de ex.
infrastructură) şi însoţesc studenţii pe parcursul desfăşurării activității în IS în calitate de coach-eri
pentru procesele educaționale. Dezvoltarea capacităţii de acțiune înseamnă că obiectivul este fixat pe
capacitatea studenților de a acționa independent şi complet şi că studenții sunt îndrumați pas cu pas spre
acesta8.

Obiectivul comun al metodei IS


IS se bazează pe ideea unei interconectări între învăţarea teoretico-sistematică, în paralel cu desfăşurarea
de aplicaţii practice, respectiv exerciții. În acest sens, obiectivul metodei didactice IS este testarea
practică, fixarea şi dezvoltarea cunoştinţelor dobândite, precum şi generarea de noi competenţe şi
aptitudini. Pe de altă parte, obiectivul IS ca iniţiativă antreprenorială constă în punerea la dispoziţia
studenţilor a unui cadru complex de acţiune şi experienţă, dezvoltate în interiorul unei structuri
organizatorice similară cu cele existente în realitate. În cadrul IS, studenții nu desfăşoară numai activităţi
6
Reetz/Seyd (1995), pg. 212
7
Peterßen (2009), pg. 143
8
Cf. Peterßen (2009), pg. 146
comerciale izolate. Ei vor fi nevoiţi în acelaşi timp să identifice interdependenţele sistemului economic,
să adopte decizii antreprenoriale şi să urmărească, respectiv să evalueze consecinţele acestora 9. Sarcinile
enumerate mai sus vor necesita în numerose ocazii joncțiunea dintre cunoştinţe tehnice şi economice, cum
ar fi în cazul desfăşurării activităţii de management de produs, al lansării unui nou produs pe piaţă sau
desfăşurării de comerţ electronic. În IS trebuie promovată ideea de dezvoltare a competenţelor
concomitent cu încurajarea iniţiativelor proprii ale studenților, prin asigurarea legăturii între teorie şi
practică în vederea dezvoltării unui proces educaţional orientat spre acțiune10.

Circuitul dual al regulilor în IS


Modelul IS necesită o perspectivă duală. Următoarea schemă11 reliefează conceptul de bază al circuitului
dual al regulilor, care formează fundamentul muncii într-o IS.

Strategie şi principii generale

Planificare Planificare

Iniţiativă Centru de
Feedback antreprenorială învăţare Feedback

Implementare

Evaluare Evaluare

Figura nr. 2 Circuitul dual al regulilor în IS

Circuitul dual prezentat în imaginea de mai sus arată că, pornind de la strategia şi principiile generale,
munca desfășurată în IS se realizează în sensul circuitului de reguli (P-D-C-A), atât în accepţiunea de
iniţiativă antreprenorială (companie, afacere), cât şi în accepţiunea de centru de învăţare (proces
educaţional). Ambele interfeţe reflectă însă aceeaşi IS, care este analizată pe de o parte din punct de
vedere educaţional şi pe de altă parte, din punctul de vedere al unei întreprinderi (afacere). Intersecţia
celor două cercuri evidenţiează faptul că, la nivelul implementării (desfăşurarea activităţilor zilnice în IS)
este necesară o suprapunere a celor două abordări.

9
Cf. Linnenkohl/Ziermann (1987), pg. 77; Achtenhagen/Tramm (1993), pg. 164
10
Cf. Reetz (1977), pg. 4
11
Riebenbauer/Stock (2011) citând pe Berchtold/Trummer(2000), pg. 68
Modelarea IS
ELIS trebuie să modeleze IS în aşa fel încât aceasta să răspundă cerinţelor de centru educaţional şi
respectiv, de iniţiativă antreprenorială. O modelare adecvată şi completă a IS constituie premisa pentru ca
atât studenții, cât şi ELIS să ajungă să se identifice cu întreprinderea simulată în care activează, să
identifice scopul activităţilor desfăşurate, să analizeze experiențele educaţionale trăite şi să poată învăţa
din propriile greșeli. Pentru atingerea acestui deziderat se poate face apel la un model valid de companie
din economia reală12. Prin model valid se înțelege o copie (simulare) în cazul căreia este garantat faptul că
toate interconexiunile, procesele şi partenerii esențiali care apar în economia reală, sunt luați în
considerare într-un mod apropiat realității. Modelarea facilitează accesul studenților la procese
educaţionale organizate pe două niveluri: o învăţare în cadrul modelului (întreprinderea simulată
ca afacere) şi o învăţare prin model (întreprindere simulată ca centru educaţional). În cazul învăţării
în cadrul modelului, studenții preiau activităţile operative ale unei afaceri ca şi angajaţi. În acest scop, ei
apelează la cunoștințe teoretice anterioare pentru soluționarea unor probleme operative şi strategice şi îşi
dezvoltă competenţe comerciale (negociere, comunicare, vânzări, prezentare etc.). În cazul învăţării prin
model, modelul de simulare ca atare ocupă poziția centrală. Aici, studenții analizează IS şi activitatea lor
din punct de vedere managerial, obţinând o vedere de ansamblu asupra funcţionării IS. Ei analizează
acțiunile proprii şi cunoaşterea dobândită şi reflectează asupra experiențelor acumulate prin comparaţie cu
realitatea antreprenorială şi cu cunoștințele lor prealabile din alte domenii de specialitate 13. Aceste două
niveluri educaţionale se află într-un continuu raport de tensiune între ele, adică ambele niveluri sunt
necesare atât pentru o înțelegere de ansamblu a realității şi a modelului, cât şi pentru transferul
cunoştinţelor dobândite în practica profesională viitoare14. Modelarea IS se poate implementa prin
intermediul mai multor metode.

În cele ce urmează, vom realiza o trecere în revistă a principalelor informaţii prezentate mai sus.

Întreprinderea simulată este o simulare în scopuri educaţionale a unei întreprinderi reale, care poate fi
definită după cum urmează:
IS este un proces educaţional orientat către competenţe, unde se desfăşoară procese similare celor
din cadrul unei companii reale, cu respectarea principiilor economiei de piaţă. Aceasta se bazează
pe un model de afaceri valid şi este integrată într-un mediu economic specific (ROCT, alte IS din
universităţi). Modelarea unei întreprinderi simulate reprezintă o etapă esenţială în vederea asigurării
condiţiilor pentru respectarea perspectivei duale în IS, văzută simultan ca centru educaţional şi iniţiativă

12
Cf. de ex. Riebenbauer (2008), pg. 54 şi următoarele
13
Cf. Riebenbauer (2008), pg. 57
14
Cf. Achtenhagen/Tramm (1993), pg. 171 şi următoarele; Tramm (1996), S. 74 şi următoarele.; Berchtold/Trummer (2000), pg. 25,
Tramm/Gramlinger (2006), pg. 7 şi următoarele
antreprenorială. Munca şi procesul de învăţare în IS vizează înainte de toate construirea şi extinderea
competenţelor practice în sensul încurajării acțiunii complete a studenților.15
E-Trainer/innen, Wirtschaftsuniversität Wien (20.6.2011)

15
Cf. Stock/Riebenbauer (2007), pg. I