SCHIZOFRENIA =F20.

0
PSIHODIAGNOSTICUL EXPRESIEI
-atitudine: parțial cooperant/cooperează cu dificultate
-vestimentatie: ţinută de spital/stradă neingrijită/relativ îngrijită; igienă corporală relativ menţinută /ignoră
propria igienă corporală, neîngrijit, bizarerii.
-voce: monotonă, fără inflexiuni ale tonalității; tonalitatea variabilă a vocii.
-privire: detașată, fixă, ruptă de realitate.
-mimică: imobilă; râs bizar, uneori în cursul interviului, inadecvat,nemotivat.
-pantomimică: amplă,ticuri, stereotipii, manierisme, ecopraxie.
FUNCTII DE CUNOASTERE ( funcții cognitive)
-senzația: -hipoestezie cutanată= marcă nicotinică/ îmbrăcat subțire;/
- hiperestezie cu fen. cenestopate=sub forma irascibilității
-percepția: iluzii interpretate delirant-vizuale, metamorfopsii, cenestezice, sosiilor/ agnozii de schemă
corporală/ pseudohalucinații=endofazii/ halucinații auditive, halucinații vizuale, halucinații olfactive,
halucinații gustative, halucinații tactile= haptice/ halucinoze/ halucinații sinestezice.
-atentia: spontană=N/ ↓ prin detașare, dezinteres/ voluntară=↓⇨ incoerența relatării unor fapte.
-memoria:- de fixare= ↓/↑=mentism hipermnezic
- de evocare-criptomnezie
- allomnezii
- pseudomnezii,
- confabulatii,
- amnezii lacunare.
-gândirea: -flux şi ritm ideativ încetinit/↑;
-baraj ideator
-salată de cuvinte
-stereotipii de gândire;
-neologisme-schizofazie,
-limbaj de neînțeles;
-ecolalie
-verbigerație
-mutism;
-slăbirea asociaţiilor logice și raționamente sterile;
-asociaţii prin asonanță;
-inconsecvență;
-circumstanțialitate;
-tangențialitate;
-coerență/ incoerență la nivelul temei în discuţie;
-prezența ideilor prevalente/ delirante cu conţinut de grandoare, negație, persecuție, somatic,
sexual, religios, de relație....;
-imaginația: bizară, derealizată, exagerată

FUNCTII AFECTIVO-EMOTIONALE

-dispoziția – discordantă ;
- ambivalenta afectivă faţǎ de ....;
- păstrarea rezonanței afective faţǎ de .... ;
- uşoară aplatizare afectivă; hipotimie, atimie;
- paratimii: inversiune afectivă, afectivitate paradoxală,
- disociație ideo-afectivă cu modulare afectivă=↓și lipsa de nuanțare și corelare afectivă cu
trăirile ⇨ discordanță mimică- vorbire; râs/plâns nemotivat.
-sentimente: neconcordante cu sensul și conținutul comunicării: de înstrăinare, detașare și egofile.
-emoții: -instabile, imprevizibile/
1
 -responsivitate emoțională=↓/ rigiditate emoțională/ tocire emoțională cu lipsa rezonanței afective/
-hipersensibilitate, labilitate emotivă, irascibilitate → areactivitate, anhedonie.
-pasiuni: stagnante pe structura tematicii delirante: pe domenii abstracte: filozofie, ocultism, religie.......
-motivația:- modificată în contextul halucinator- delirant;
- interes inadecvat, lipsa finalizării acțiunii, ambivalență, tulb. inițiere sau continuare a acțiunilor
dirijate.
-instincte:- alimentar=polifagie/coprofagie/alotriofagie;
- sex-↓/⊝-anerotism/pervertire/homosexualitate;
- de apărare=↓/⊝- suicid/agresivitate;
- matern=↓/ pervertire

FUNCTII EFECTORII

-voința: hipobulie/ abulie/ parabulie-prin scopuri anormal motivate.

-conduita motorie: activ. m= ↓/↑-imobilitate apatică,
-grimase,
-posturi,
-manierisme,
-stereotipii de: poziție, mișcare, expresie=bot, vorbire= verbigerația;
-hipokinezie=fen. catatonice /
-hiperkinezie= impulsiuni/ agitație p-m/ catatonică.
-somnul: insomnii
-activitatea: comunicarea verbală (limbaj) – preferă redactarea cu exactitate a unor evenimente legate de
persoane, în special de rude (afecţiunile medicale ale acestora), evenimente din viaţa sa, alături de reţinerea
şi redarea unor date fixe;
- neologisme active/ pasive,
-paralogisme,
-verbigerație,
-paragramatism,
-embololalie,
-jargonofazie,
-mutism,
-glosolalie,
-confuzie verbală= schizofazie;
comunicarea nonverbală - tinuta vestimentara .....; mimica ...; gestica..., cu bizarerii comprtamentale, cu
manierisme; privirea ...;

FUNCTIA DE SINTEZA:

-conștiința: propriei persoane=depersonalizare; câmp de conștiință= clar; realității obiectuale= OTS/ dez-
OTS/ derealizare; bolii= insight=absenta.
-temperament: melancolic=lentoare în mișcări,hipoton, volum de activ.=↓, rez. neuropsihică=↓,
sensibilitate=↑⇦ slăbirea echilibrului.
-caracter: atitudine față de examinator, familie și societate =inadecvate
-personalitatea: modificarea întregului sistem de colaborare și interelație a individului cu ambianța⇨
indiferentul detașat⇨schizoid=insensibilitate, pasivitate, indiferență, izolare, detașare.
-intelect: în concordanță cu pregătirea școlară/ ↓ fluidității și flexibilității cu dificultăți în asimilare,
înțelegere și definire.

EVALUAREA DIAGNOSTICĂ:

2
DIAGNOSTIC POZITIV - criterii ICD10: cel puţin un simpt foarte clar (şi de obicei, ≥2 dacă sunt mai
puţin bine conturate) aparţinând oricăruia dintre grupele listate de mai sus de la (a) la (d); sau cel puţin 2
simpt din grupele de la (e) la (h), trebuie să fie în mod clar prezente în majoritatea timpului o perioadă de o
lună sau peste.
a) ecoul gândirii, inserţia sau furtul gândirii şi răspândirea gândirii
b) idei delirante de control, influenţă sau pasivitate, clar referitoare la mişcările corpului sau membrelor sau
la gânduri, acţiuni sau sentimente specifice; percepţia delirantă
c) halucinaţii auditive sub forma unui comentariu continuu sau dialog despre comportamentul pacientului,
sau alte tipuri de halucinaţii auditive ce vin dintr-o anumită parte a corpului
d) idei delirante persistente, de orice fel, care sunt inadecvate cultural şi complet imposibile; de ex. idei
delirante de identitate politică sau religioasă, capacitate şi puteri supranaturale ( a fi în stare să controleze
vremea sau a fi în comunicare cu extratereştii).
e) halucinaţii persistente, de orice tip, însoţite fie de idei delirante temporare sau abia schiţate, fără un
conţinut afectiv clar, fie de idei de supraevaluare persistente sau halucinaţii care apar zilnic, mai multe
zile sau luni, succesiv.
f) întreruperi sau alterări prin interpolare în cursul gândirii, din care rezultă incoerenţă, vorbire irelevantă
sau neologisme
g) comportament catatonic, cum ar fi: excitaţie, postură catatonică, flexibilitatea ceroasă, negativism,
mutism, stupor
h) simptome negative: apatie marcată, sărăcire a vorbirii, răcirea sau incongruenţa răspunsurilor
emoţionale, care de obicei au ca rezultat retragerea socială şi scăderea performanţei sociale. Trebuie să
fie clar că acestea nu se datorează depresiei sau neurolepticelor; modificare semnificativă şi intensă în
calitatea globală a unor aspecte ale comportamentului, ce se manifestă prin lipsă de interes, de finalitate,
inutilitate, atitudine de tip auto-repliere şi retragere socială.

Schizofrenia paranoidă: cel mai comun tip de schizofrenie, cu tablou clinic dominat de deliruri relativ
stabile, de obicei paranoide, însoţite de halucinaţii (special auditive) şi de tulburări de percepţie. Tulburări
ale afectului, voinţei şi vorbirii şi simptomele catatonice nu sunt proeminente.
- idei delirante de persecuţie, referinţă, naştere ilustră, misiune specială, schimbare corporală, gelozie.
- halucinaţii auditive, care ameninţă pacientul sau îi dau comenzi, sau fără formă verbală (fluierături,
bâzâit, râsete)
- halucinaţii olfactive/gustative, ale senzaţiilor sexuale/ alte senzaţii corporale. Halucinațiile vizuale pot
apare dar sunt rar predominante.
- tulburări de gândire evidentă în stări acute dar nu împiedică descrierea clară a delirului sau halucinaţiilor.
- afectul mai puţin tocit dar cu un grad de incongruenţă (iritabilitate, furie bruscă, groază, suspiciune)
- simptomele negative (tocirea afectului şi afectarea voinţei) nu domină tabloul clinic
- evoluţia – episodică sau cronică cu persistenţa simptomelor floride de-a lungul anilor.
- debutul este mai tardiv decât în formele hebrefenă şi catatonă.
- diagnostic diferenţial: psihoze induse de droguri, psihoze epileptice.

Schizofrenia dezorganizată (hebefrenică): formă în care schimbările afective sunt proeminente,

delirurile şi halucinaţiile efemere şi fragmentare, comportamentul iresponsabil şi imprevizibil iar
manierismele sunt obişnuite, dispoziţia este inadecvată, superficială, însoţită de zâmbete „auto-satisfăcute”,
grimase, manierisme, acuze hipocondriace, fraze repetate.
- există tendinţe la izolare, comportament lipsit de scop şi sentiment.
- debut între 15-25 ani, cu prognostic rezervat datorită dezvoltării rapide a simptomelor negative, mai ales
tocirea afectivă şi pierderea voinţei.
- personalitatea premorbidă este caracteristică dar nu necesară
- pentru un diagnostic cert de hebefrenie e nevoie de 2-3 luni de observaţie
Schizofrenia catatonică: predomină tulburările psihomotorii ca trăsătură esenţială şi dominantă, ce pot
alterna între extreme (ex hiperkinezia şi stuporul) sau supunerea automată şi negativismul. Atitudini şi

3
posturi pot fi menţinute pt lungi perioade. Episoadele de excitaţie violentă pot fi o trăsătură frapantă a
acestei stări.
- rar observată în ţările industrializate dar comună în alte părţi
- fenomenele catatonice pot fi combinate cu oneiroidia (stare asemănătoare visului) sau cu halucinaţiile
scenice vii.
- predomina cel puţin unul din următoarele: stupor şi mutism; excitaţie; posturing (adoptarea şi menţinerea
voluntară a unor poziţii inadecvate şi bizare); negativism; rigiditate; flexibilitate cerosă; alte simptome:
automatismul la comandă şi ecolalie
- la pacienții necomunicativi cu manifestări comportamentale catatonice, diagnosticul de schizofrenie pus
provizoriu, până la dovada prezenţei altor simptome.
- simptomele catatone nu sunt un diagnostic ptr schizofrenie.
- pot fi provocate de boli cerebrale, tulburări metabolice, alcool sau droguri sau în tulburările afective
- debutul la vârsta cea mai tânără, evoluţia mai îndelungată, nivelul cel mai scăzut de funcţionare socială
şi ocupaţională.

Schizofrenia nediferenţiată: stările ce întrunesc criteriile pentru schizofrenie dar nu sunt conforme cu
nici un tip sau manifestă trăsături comune mai multor tipuri, fără o clară predominenţă a unui set particular
de caracteristici diagnostice.
- trebuie folosită numai pentru stări psihotice şi numai după ce s-a încercat clasificarea stării în una din
cele 3 categorii precedente.
- rezervat tulburărilor care: Îndeplinesc criteriile diagnostice pentru schizofrenie; Nu satisfac criteriile
pentru tipul paranoid, hebefrenic sau catatonic; Nu satisfac criteriile pentru schizofrenie reziduală sau
depresia post-schizofrenă.

Schizofrenia reziduală: stadiu cronic în dezvoltarea tulburărilor schizofrenice în care a existat o clară
progresiune de la un stadiu iniţial (cu cel puţin un episod psihotic) la o stare tardivă cu simptome negative şi
deteriorări, caracterizate prin durabilitate, deşi nu în mod necesar ireversibile. Trebuiesc îndeplinite
următoarele cerinţe:
- simptome negative proeminente, adică: lentoare psihomotorie, hipoactivitate, tocirea afectului, pasivitate
şi slabă comunicare non-verbală prin mimică facială, privire, modularea vocii şi postură, dificultăţi în
auto-îngrijire şi performanţă socială scăzută.
- existenţa în trecut a cel puţin un episod psihotic clar ce îndeplineşte criteriile de schizofrenie;
- cel puţin 1 an de intensitate şi frecvenţă minimă a simptomelor floride (delir, halucinaţii) dar cu
simptome negative prezente;
- absenţa demenţei sau altei patologii organice cerebrale;
- absenţa depresiei cronice sau a hospitalismului, suficiente pentru a explica afectul negativ.

Schizofrenia simplă: tulburare rară cu dezvoltare insidioasă şi progresivă a unor bizarerii

comportamentale, incapacitate de a îndeplini cerinţele societăţii, diminuarea globală a performanţelor.
- ideile delirante şi halucinaţiile nu sunt evidenţiabile, tulburarea nu este evident psihotică
- trăsăturile negative se dezvoltă fără a precede simptome psihotice evidente, de orice natură
- deteriorarea socială este manifestă, poate urma vagabondajul, apoi pacientul devine absorbit de/în sine,
inactiv şi lipsit de ţel.

Depresia schizofrenică: Episod depresiv prelungit care apare ca o consecinţă a schizofreniei. Unele
simptome ale schizofreniei sunt încă prezente dar ele nu domină tabloul clinic; frecvent sunt prezente
simptomele negative dar pot fi şi pozitive. E asociată cu risc suicidar crescut. Dg trebuie pus dacă: pacientul
a avut schizofrenie ce indeplineşte criteriile generale în ultimile 12 luni; unele simptome sunt încă prezente;
simptomele depresive sunt proeminente şi produc suferinţă, îndeplinind cel puţin criteriile pentru episod
depresiv şi au fost prezente cel puţin 2 săptămâni.

DIAGNOSTIC DIFERENTIAL:
4
I). Formele de SCH intre ele:
1. Paranoidă (predomină simptomele pozitive);
2.Hebefrenică (comportament și gândire dezorganizate, afect plat sau dezorganizat, schimbările afective
sunt proeminente, dispoziție superficială și inadecvată, manierisme, predomina tulburările afective, de
voință, gândire);
3. Catatonă (perturbare psihomotorie marcată care poate implica: stupoare, negativism, rigiditate sau
excitatie, agitație catatonică; modificări de comportament motor);
4. Nediferențiată (simptomele nu predomină – sunt prezente din toate câte putin; poate avea: incoerență
ideo-verbală, idei delirante fragmentare, comport dezordonat, tendința la izolare);
5. Reziduală (prezintă in antecedente simptome psihotice acute: obtuzie/aplatizare emotională, tendința la
izolare, ± lipsa grijei de sine; ±comport excentric);

II). Tulburări afective cu simptome psihotice sau a tulburări schizoafective: dificilă, din cauză că
perturbarea afectivă este frecventă în cursul fazelor prodromale, activă şi reziduală ale schizofreniei; în cazul
în care există modificări ale dispoziţiei, acestea nu vor fi prezente decât o perioadă scurtă comparativ cu
durata totală a episodului psihotic;
-se face pe baza absenţei unui episod maniacal sau depresiv major în parcursul fazei acute;
-dacă simptomele psihotice survin exclusiv în cursul perioadelor de perturbare afectivă→dg.: tulb. afectivă
cu elemente psihotice; simptomele psihotice din tulburarea afectivă nu sunt persistente;
- pentru diferenţiere: istoric fam., istoric premorbid, evoluție, vârsta de debut, prognostic, răspuns la
tratament;
- depresia poate apare după un episod psihotic al schizofreniei şi trebuie diferenţiată de efectul secundar al
neurolepticelor cum ar fi: sedare, akinezie, aplatizare afectivă;
- pt. tulburarea schizoafectivă: simptomele afective apar în paralel cu cele de schizofrenie; delirul şi
halucinaţiile sunt prezente în una din fazele bolii cel puţin 2 săptămâni în absenţa unui simptom
dispoziţional important; prognosticul este mai bun decât în schizofrenie.

III). Tulburarea delirantă: se caracterizează prin păstrarea afectivităţii şi ponderea redusă a halucinaţiilor
în tabloul clinic, spre deosebire de schizofrenie; deliruri→ sistematizate, nu sunt bizare, durează cel puţin 6
luni în contextul unei personalităţi intacte, cu nivel de funcţionare relativ bun, în absenţa halucinaţiilor sau
altor simptome caracteristice schizofreniei(limbaj, comportament dezorganizat, simptome negative
notabile); debutul mai frecvent în perioada de mijloc/târzie a adultului; dificil de diferenţiat de schizofrenia
paranoidă.
IV). Tulburare de personalitate de tip schizoid, schizotipal, paranoid, borderline: se poate întâlni o
simptomatologie caracterizată prin indiferenţă, răceală afectivă, asociabilitate, ideaţie şi discurs bizar,
suspiciozitate, hipervigilenţă; nu se constată fenomene psihoproductive sau comportament dezorganizat.

V). Unele tulburări nevrotice (TOC, Tb. de panică): pot fi însoţite ocazional de fenomene de derealizare
sau depersonalizare; ceea ce le deosebeşte de schizofrenie este păstrarea atitudinii critice faţă de boală, iar
fenomenele psihoproductive sunt absente; comportamentul bizar rezultat din ritualuri şi ceremoniale poate
sugera o schizofrenie, dar aceste fenomene repetitive sunt prezente în scopul diminuarii anxietăţii şi nu sunt
determinate de convingeri delirante.

VI). Tulburarea schizofreniformă: simptomele pot fi identice cu cele din schizofrenie, cu deteriorare mai
puţin pronunţată şi prognostic mai bun; durata – cel puţin o lună şi mai puţin de 6 luni; poate fi exclusă în
cazul în care simptomele persistă mai mult de 6 luni.
VII). Tulburarea psihotică de scurtă durată: are un debut brutal şi este direct legată de un factor
psihotraumatizant cert; idei delirante, halucinaţii, dezorganizarea limbajului, comportament catatonic sau
flagrant, dezorganizat; simptomatologia durează cel puţin o zi şi mai puţin de o lună.

5
VIII). Tulburarea factică sau simularea: reprezintă condiţii care pot pune probleme de diagnostic
diferenţial, mai ales în cazul pacienţilor instruiţi, care au cunoştinţe medicale; unii pacienţi vor încerca să
imite boala fie pentru un câştig secundar evident (simularea), fie datorită unei motivaţii psihologice
profunde (tulburarea factice) ; observaţia atentă şi evidenţierea eventualului beneficiu psihologic,
circumstanţial sau material poate tranşa diagnosticul.

IX). Tulburarea psihotică nespecificată în alt mod: psihoza atipică în care există un element clinic
derutant (de ex, halucinaţii auditive ca simptom unic).

X).Tulburarea psihotică datorată unei CMG, deliriumului sau demenţei sau indusă de o stare
somatică: intoxicaţii cu substanţe, infecţii SNC (encefalita herpetică), boli vasculare (LES), crize
convulsive parţial complexe (epilepsie de lob temporal), boli degenerative (b. Huntington – sunt de obicei
diagnosticate când există date în istoric ; examenul somatic sau testele de laborator indica faptul ca ideile
delirante sau halucinaţiile sunt consecinţa unei condiţii medicale generale si infirma diagnosticul de
schizofrenie.

XI).Tulb pervazivă de dezvoltare : debut în copilărie, comportament bizar și deteriorat, fără delir și
halucinații sau tulburări formale de gândire; schizofrenie poate apare la cei cu tulburări pervazive de
dezvoltare.

X). Retardul mintal : nivel de funcționare constant scăzut, nu are simptome psihotice manifeste→ dacă
sunt prezente, se pune dg. de schizofrenie adiţional.

XI). Credinţe culturale colective : credinţele aparent ciudate acceptate de un grup cultural - nu sunt
considerate psihotice.

EVOLUȚIE:
-debut= B= mij. anilor 20 și F= ultima parte a anilor 20 ⇨ev. cronică cu exacerbări acute și deteriorări în
timp⇨ recăderi la 2ani: ⊝tt=80% și⊕ tt=40% ; suiccid= 50% tentative⇨ 10%= reușesc; pacienții netratați
prezintă risc de violență!!!;
-sub tratament, simptomele pozitive diminuă (reapar la întreruperea lui) iar simptomele negative se
accentuează;
- risc de moarte subită și alte afecțiuni somatice, speranța de viață fiind ↓.
-evoluţia de bună calitate sub tratament a schizofreniei este legată de depistarea precoce a bolii, scurtarea
intervalului între debutul aparent şi prima internare, dar mai ales de calitatea terapeutică a primului episod
de boală.
Prognostic rezervat:- Debut insidios/ precoce, fără factori precipitanţi ,
- Sexul♂,
-durata ep cr,
-istoric psihiatric prezent,
-simptome afective absente,
-starea de conştienţă clară,
-obsesii/compulsii prezente,
-agresivitate prezentă,
-comportament retras/ autist,
-nivel slab de adaptare socială premorbidă,
- necăsătorit, divorţat, văduv,
-activitate sexuală slabă,
-examenul neurologic - semne minore,
-testele psihologice anormale,
-anomalii structurale ale creierului prezente,
-nivel social scăzut,

6
 -istoric familial de schizofrenie pozitiv,
-sistem de suport deficitar,
-istoric de traumă perinatală,
-fără remisiuni timp de 3 ani,
-multe recăderi.
Prognostic bun: -debut acut/tardiv,
-♀,
-durata scurtă a fazei acute,
-factori precipitanți evidenți, i
-istoric psihiatric absent,
-simptome afective prezente,
-simptome reziduale minime,
-starea de conştienţă obnubilată,
-obsesii/compulsii absente,
-agresivitate absentă,
-nivel bun de adaptare socială premorbidă,
-căsătorită, activitatea sexuală bună,
-examenul neurologic – normal,
-testele psihologice normale,
-anomalii structurale ale creierului – absente,
-nivel social ridicat,
-istoric familial de tulburare afectivă,
-fără istoric familial de schizofrenie
Regula 1/3: 1/3 au vieţi aproximativ normale; 1/3 au simptome semnificative dar pot funcţiona în societate;
1/3 sunt marcat deterioraţi, cu spitalizări frecvente
Factori de risc suicidar: sexul masculin, vârsta <30 ani, celibatar, izolare , lipsa ocupaţiei, evoluţia cu
frecvente recăderi, dispoziţie depresivă, dependenţă de droguri, externare recentă din spital, comportament
suicidar mai crescut pentru schizofrenia paranoidă şi cu nivel educaţional înalt (probabil datorită
sentimentelor de nesiguranţă, lipsa speranţei şi realizarea faptului că dorinţele şi ţelurile propuse nu se vor
îndeplini niciodată).
Factorii clinici de risc major pt suicid: persistenţa simptomelor negative şi a depresiei, prezenţa
fenomenelor extrapiramidale, deteriorarea cognitivă şi alterarea funcţionalităţii sociale. Tratamentul
îndelungat cu neuroleptice cu episoade multiple şi remisiuni incomplete anticipează comportamentul
autolitic.

COMPLICAȚII
- Depresie post-episod psihotic; 50%- tentative suiccidare, 10% reușesc;
- tutun=complicații pulmonare, cardio-vasculare;
- abuz de droguri, alcool;
-legate de medicația antipsihotică;
-medico-legale=crime;
-profesionale=pensionare- grad de invaliditate; sociale=↓ funcționalității ocupaționale, profesionale,
sexuale- mariaj, ↓ rel. sociale, nivel educațional↓ deși QI=N /↑, nivel socio-economic=↓;
-comrbidități= anxietate, depresie, TOC.

TRATAMENT MEDICAMENTOS: -acut, stabilizare (în perioada de 4-8 săpt) și de intretinere.

ACUT – are ca obiectiv controlul simptomatologiei acute.
-Cei necomplianţi pot primi AP depot (risperidonă) dar mai întâi trebuie trataţi cu formele orale pentru
stabilirea eficacităţii şi toleranţei medicamentului.
-Cei la primul episod pot răspunde la doze ↓ de antipsihotic, răspuns ce se instalează treptat. Majoritatea
pacienţilor răspund la 10-15 mg haloperidol/zi timp de mai multe zile/săptămâni.

7
Dozaj în episodul psihotic acut : se recomandă doză fixă moderată 4-6 săptămâni sau mai mult în cazurile
cronice.
Doze recomandate zilnic:
- rispolept: 4-6 mg;
- olanzapină: 10-20 mg;
- amisulprid: 400-800 mg;
- quetiapină:150-450 mg;
- haloperidol 6-20 mg.
Asociaţia Americană de Psihiatrie recomandă începerea tratamentului cu AP tipic-incisive (ex. haloperidol
6-20 mg/zi, risperidonă 4-6 mg/zi sau olanzapină 10-20 mg/zi)→în cazul în care după 3-8 săpt. nu se
instalează răspunsul terapeutic, poate fi încercat un alt preparat→dacă după 3 săpt apare un răspuns parţial,
trat poate fi prelungit încă 2-9 săpt. Dacă există agitaţie psihomotorie marcată, se administrază AP la
intervale regulate, de ex. halo la 30-120 minute per os sau preferabil intramuscular până agitaţia este
combătută; rar se recomandă mai mult de 20-30 mg haloepridol/24 ore şi se recomandă asocierea cu
benzodiazepine (BZD) intramuscular.

In faza de STABILIZARE se recomandă o doză fixă care controlează simptomele, mentinută constat 4-6
săpt. Schimbarea AP se face fie in cazul in care nu e tolerat sau cand e ineficient, dupa ce s-a atins doza max
admisa a AP. Se vor combate eventualele EA.

Tratamentul de ÎNTREŢINERE

- SCH e o boală cronică→pt prevenirea recăderilor e necesară administrarea de AP pe termen lung→

scopurile tratamentului prelungit sunt de a asigura că nivelul de funcţionare şi calitatea vieţii pacientului
se menţin şi se ameliorează, în timp ce simptomele sunt controlate, iar efectele secundare sunt evitate.
- după episodul psihotic iniţial se recomandă continuarea tratamentului cel puţin 1-2 ani având în vedere
riscul crescut al recăderilor urmate de scăderea calităţii remisiunilor şi accentuarea declinului social; în
cazul unui istoric al bolii cu episoade repetate se impune menţinerea tratamentului medicamentos cel
puţin 5 ani.
- de regulă se recomandă menţinerea tratamentului timp îndelungat, uneori chiar toată viaţa, în funcţie de
evoluţie şi datele clinice, mai ales în cazurile cu risc de periculozitate faţă de propria persoană sau faţă
de ceilalţi.
- se recomandă utilizarea antipsihoticului la care pacientul a avut responsivitatea cea mai bună în episodul
acut, în condiţii de toleranţă şi lipsă de efecte adverse, cu menţinerea eficacităţii pe toată gama de
simptome, inclusiv cele negative, depresive şi cognitive.
- întrucât în parcursul evoluţiei simptomatologia pozitivă se atenuează, iar simptomatologia negativă se
accentuează, se recomandă o reducere a medicaţiei→în cazul apariţiei unor simptome noi, de exemplu,
simptome negative sau depresive, poate fi luată în considerare schimbarea medicamentului sau o
strategie de augmentare.
- atunci când se consideră oportună renunţarea la medicaţie, dozele se vor ↓ treptat în decurs de săpt. sau
luni (dacă timp de 1 an nu apar recăderi, dozele se↓ cu o rată de 10-20% / lună până la dozele min.
eficiente), iar atunci când simptomele reapar tratamentul se reia în doze crescute progresiv. In cazul
scăderii dozelor, pacientul și familia vor fi informați să recunoască și să raporteze apariția semnelor
prevestitoare de recădere: insomnii, anxietate, retragere, comportament ciudat.
- tratamentul de întreţinere necesită dispensarizarea pacientului şi examinări periodice pt. evaluarea
evoluției. Asistența ambulatorie implică dispensarizare activă și pasivă, administrare medicamentoasă,
urmărirea evoluției și prevenirea recăderilor, consiliere familială, abordare psihoterapeutică, asistență
psihosocială, expertală, juridică, recuperare si reintegrare socio-familială si profesionala.
-
Tratamente farmacologice adjuvante - cele mai utilzate sunt antiparkinsonienele, anxioliticele
(benzodiazepine şi non-bzd), antidepresive, normotimizante.

8
- antiparkinsonienele – se administrează numai dacă apar fenomene extrapiramidale şi pot fi continuate
în asociere cu AD; nu se administrează de rutină in toate cazurile trat cu AP.
- BZD – în doze mari, în scopul controlului agitaţiei psiho-motorii, tulburărilor de gândire, ideilor
delirante, halucinatorii, pt. ameliorarea akatisiei (data de AP) (ex. 1-4 mg lorazepam x 3-4/zi, diazepam
20mg/zi);
- β-blocantele (Propranololul )– pot fi prescrise pentru atenuarea akatisiei
- Antidepresivele – dacă apar simptome depresive; obligatoriu asociate cu AP; nu se dau de rutină în
episodul psihotic pentru a nu agrava simptomele psihotice.
- Normotimizantele – carbonatul de Li, carbamazepina, valproatul de Na – pt ↓ impulsivităţii şi
agresivității, modularea dispoziției.
TEC – poate fi eficientă în psihoza acută şi în schizofrenia catatonică, ca şi în simptomele pozitive refractare
la tratament. Are o eficacitate sinergică cu antipsihoticele.

RISPERIDONĂ

*I zi= 2mg/zi→ II zi=4 mg/zi→6mg/zi= 2mg=D+ 2mg=S; doză terap.= 4-6 mg/zi; ≥6 mg/zi⇨↑ES;
RISPOLEPT CONSTA= 1f/ 2 săpt. cu acoperire orală aprox. 4 săpt. după care se↓ progresiv doza orală din 2
în 2mg în 1-2 săpt.;
*evaluarea răsp. la tratament la 3 săpt: răsp. parțial⇨se continuă trat cu 2-9săpt; absenta răsp. la trat⇨ alt
preparat;
* EA- dependente de doză: SEP (acute, ușoare și revers. la ↓ dozei sau tardive, diskinezie tardivă); ↑PRL+
galactoree, ginecomastie; tulb. ciclu menstrual/amenoree; ↑G, disfct hepatice, edeme; hiperglicemie, QT=↑,
sedare, hTA ortost, tahicd reflexă, dispepsie, G, V, dureri abd, priapism disfc. erectile/de ejaculare, orgasm,
convulsii, SNM;
*prudență în risc de AVC, AIT, hTA, ↑ QT, DT, EPSE, I hep, I ren, DZ, convulsii, b. Parkinson;
*monitorizare- la 6 luni: PRL (se intrerupe trat daca ef sunt intolerabile), HbA1c, fc hep, TA, CPK= dacă se
suspectează SNM, EKG; greutatea.
*Nu se asociază cu fluoxetină , haloperidol, ADT; Nu la alcoolici!

QUETIAPINA:
Z1 = 300, Z2 = 600, Z3 = 800 mg, intretinere 400 – 800 mg/zi (ajustare in fc de raspunsul cl si tolerabilitate
individuala);
*evaluarea răsp. la tt la 3 săpt: răsp. parțial⇨se continuă tt cu 2-9săpt; absenta răsp. la trat⇨ alt preparat;
*EA: somnolenta/sedare; ameteli; cefalee; uscaciunea gurii; dispepsie; constipatie; ↑col (LDL col), TG; hta
ortostatica; tahicardie; neutropenie, edeme, dislip ↓ h tiroidieni; ↑transaminazelor hep; rar: alterarea
tolerantei la G, ↑G, convulsii, SNM; nu determina EPSE si hiperprolactinemie;
*atentionari si precauții: insuf hepatica, sedare, boli c-v, hTA, epilepsie, EPSE, DT, SNM, neutropenie
severa, DZ, dislipidemie;
*monitorizare: la fiecare 6 luni: teste fc tiroidiene/hep; lipide; TA; HLG; TD; U&E; HbA1c; CPK – dacă
există suspiciune de SNM greutatea – la nevoie

OLANZAPINA:
*doza initiala 5 sau 10 mg/zi; doza zilnica de 5mg→recomandată varstnicilor, pac. cu afecţiuni medicale/
boli hep., hTA → dupa o sapt, doza poate fi ↑ la 10 mg; dozajul pt utilizarea clinica variaza intre 5 si 20
mg/zi, max 30 mg→ dar raspunsul benefic survine la doze de 10mg/zi ;
*ZYPREXA REIM – in urgenta (pt ctr agitatiei si tulb de comport: 1-2 f/zi, inj i.m 10 mg, max3 zile dupa
care se trece pe cpr;
*evaluarea răsp. la tt la 3 săpt: răsp. parțial⇨se continuă tt cu 2-9săpt; absenta răsp. la trat⇨ alt preparat;
*EA: sedare, ↑G, alterarea tolerantei la G, ef anticolinergice, hTA ortostatica ; rar: diskinezie tardiva, pr,
SNM, variatii hematologice (↓GA ± neutrofile), somnolenta, uscăciunea mucoasei bucale, vertij, constipaţie,
dispepsie, creşterea apetitului şi tremor, ↑ TGO, TGP (impun întreruperea adm. olanzapinei), eruptii
cutanate, astenia, oboseala, edem; comparativ cu risperidona, are o probabilitate mai mare de a determina

9
↑G; CI: glaucom cu unghi inchis, epilepsie, agranulocitoza, dementa; atentionari si precautii: psihoza asoc
dementei, b. parkinson, SNM, DZ, dislipidemie, alterari ale fc hep si ren (1/2 de doza), ↓ Lc, ↑ QT,
tromembolism, epilepsie, DT, hTA; monitorizare: HbA1c, teste hep, TA, HLG, CPK, prolactinemie, G

ARIPIPRAZOL (ABILIFY):
*10-15 mg/zi→↑ la nevoie→dupa 2 sapt: 30 mg/zi, priza unica, D; pt agitatie: 1fl=9.75 mg (1,3 ml) i.m ,
apoi la 2h, max 3 inj in 24 h;
*evaluarea răsp. la tt la 3 săpt: răsp. parțial⇨se continuă tt cu 2-9săpt; absenta răsp. la trat⇨ alt preparat;
*EA: rar: EPSE, sedare, ameteli, cefalee, hTA ortost, tahicardie, tremor, vedere incetosata, tulb g-i, neliniste;
* Nu determina ↑PRL, G, alterarea toleranței la glucoză, prelungirea QT;
*atenționări și precauții: risc de suicid, boli CDV, hTA, ↑ QT, DT, SNM, AVC la batrani, DZ,

PSIHOTERAPIE: se va lua în considerare dupa remiterea simptomatologiei psihotice

NU ter. orientată către conștentizare= insight← deoarece au egouri fragile⇨ de elecție: T. Suportivă.
Tehnicile de terapie cognitivă - reabilitarea cognitivă în schizofrenie este focalizată pe îmbunătăţirea
aptitudinilor de procesare informaţională cum ar fi atenţia, memoria, vigilenţa, abilităţile conceptuale;
abordarea tulburărilor de conţinut ale gândirii (idei delirante) şi a experienţelor perceptuale patologice
(halucinaţii) prin tehnici de terapie cognitivă constă într-o adaptare progresivă „învăţată” prin strategii
diferite ca de exemplu ascultarea de muzică pentru mascarea halucinaţiilor auditive sau testarea realităţii
pentru contrazicerea convingerilor delirante
Terapia comportamentală - vizează redobândirea abilităţilor sociale şi a îngrijirii personale, a comunicării şi
pragmatismului prin tehnici care ţintesc ameliorarea comportamentului adaptativ; reîntărire poz a comport
dorite prin recompensarea lor (privilegii, plimbări)
Psihoterapia individuală - deţine un loc important în tratamentul schizofreniei în asociere cu medicaţia
antipsihotică; obstacolele acestei terapii sunt reprezentate de neîncrederea pacientului în terapeut şi distanţa
emoţională a pacientului faţă de terapeut; stabilirea relaţiei pacient-terapeut este dificilă pentru că pacientul
este persoană solitară, suspicios, poate fi anxios/ostil, se închide în sine; de asemenea, atitudinea caldă,
prietenoasă a terapeutului poate fi interpretată în mod delirant; pe de altă parte, se consideră că posibilit
stabilirii unei alianţe terapeutice este unul dintre fact de progn poz
Terapia familiala – f. imp, tinand cont ca maj pac se intorc in fam lor, si atentia tb canalizata pe antrenarea
fam ca suport→ ↓ semnificativ rata de recadere a b; tb reduse anx, sentim de vina si responsabilitate a
celorlalti membri ai fam, si canalizarea pe ce poate face fam in sens poz, precum si invatarea unor tehnici
simple de comunicare, tehn de rezolvare a pr, si identificarea precoce a semnelor de recadere→in acest
context creşte gradul de cooperare şi complianţă terapeutică atât al bolnavului cât şi al familiei.
Psihoterapia suportiva - sfaturi, reasigurări, educație, oferte de modele, fixare de limite, testarea realității
Antrenarea (pregatirea) abilităților sociale – prin reducerea deficitelor (lipsa de relationare, inadecvare
sociala); se folosesc teme pt. acasă, benzi video, interpretare de roluri; are dr. scop dezv. unui comport. cât
mai apropiat N, utilizând o modelare şi întărire a sociabilităţii; se poate desfăşura concomitent, individual şi
în grup→în mod progresiv pac. sunt puşi în faţa unor situaţii concrete şi sunt încurajaţi să-şi pună în practică
noile achiziţii (de ex., pac. este învăţat să menţină contactul vizual cu interlocutorul, să-şi dezv.
performanţele în conversaţie, să asculte şi să pună întrebări)
Grupuri de sprijin - informații și educație pt pac si fam lor

MANAGEMENT=include spitalizarea, medicația AP,trat psihosociale și planul terap. la externare.

Indic. de spitalizare: pericol pt. alții, suicid, simptomatologie severă care duce la autoîngrijire defic., risc de
a-și face rău, evaluare diagostica, lipsa de răsp. la trat, necesitatea de a modifica trat.
Principii terapeutice în schizofrenie
- clinicianul trebuie să stabilească foarte clar simptomatologia pe care vrea să o trateze
- se va utiliza acelaşi antipsihotic care şi-a demonstrat eficacitatea în trecut la acelaşi pacient, dacă nu
există asemenea informaţii, alegerea neurolepticului se face în funcţie de efectele secundare posibile

10
- durata trat med este de minim 6 săptămâni la doze adecvate, schimbarea neurolepticului se face doar în
caz de intoleranţă
- utilizarea a mai mult de 1 neuroleptic este rar necesară; dacă este necesar, se asociază un neuroleptic
sedativ cu alt preparat
- se administrează cele mai mici doze posibil eficace.
Non-complianţa: aproximativ 30-40% dintre pacienţi sunt necomplianţi. După aproximativ 2 ani de la
externare, aproximativ ¾ întrerup medicaţia cel puţin o săpt.
Managementul cazului: răspunde nevoilor concrete şi de coordonare a asistenţei pacientului cu schizofrenie.
Managerii de caz: participă la coordonarea planificării tratamentului şi ajută pac să se programeze la
consultaţii, să obţ beneficii locative/financiare, să se deplaseze în sistemul de asistenţă sanitară.
Abordarea socioterapeutică - asistenţa psihosocială, asociată medicaţiei, joacă un rol foarte important în
asistenţa modernă a schizofreniei necesitând a fi adaptată nevoilor, aspiraţiilor şi particularităţilor de viaţă
ale pacientului. De ex. pacienţii care locuiesc împreună cu familia pot beneficia de terapia familiei, în timp
ce pacienţii solitari au nevoie de o stimulare socială în cadrul serviciului de zi, LSM sau prin vizitele la
domiciliu ale asistentului soc. Unii pacienţi pot fi angajaţi în activităţi socio-productive din care se pot
întreţine, în timp ce alţi pacienţi necesită o asistenţă continuă în spital. În ultimii ani s-au impus schimbări
semnificative în asistenţa schizofreniei: reducerea spitalizării, adm ambulatorie a tratamentului şi integrarea
socio-familială prin intermediul „caselor protejate”.
Reabilitarea psihosocială - se referă la activitatea şi serviciile care: au drept scop reabilitarea unui nivel
corespunzător al funcţionării sociale; includ terapiile medicale şi psihosociale alături de sprijinirea
relaţionării sociale, promovarea unei existenţe independente, încurajarea abilităţilor vocaţionale şi
profesionale, învăţarea unei meserii, planificarea timpului şi activităţilor utile printr-o implicare activă.
Realizarea acestor programe implică mai multe variante de organizare, dintre care cea mai eficientă este
reprezentată de locuinţele protejate. Acestea oferă o independenţă mai mare şi asigură un personal înalt
calificat care poate interveni atunci când este solicitat, alături de ajutorul şi compania celorlalţi bolnavi.
Recuperare-reabilitare - obiectivele şi mijloacele reabilitării: pacientul devine un participant activ în
procesul terapeutic; reabilitarea activează nevoia înnăscută de a explora şi interveni în mediul înconjurător,
mobilizând capacităţile restante ale pacientului; obiectivul final este ameliorarea funcţionării, nu absenţa
simptomelor (intervenţia farmacologică urmăreşte remisiunea completă); pacientul trebuie să recapete
abilitatea de a funcţiona în comunitate cât se poate de independent; să acceadă la scopurile personale şi la
aşteptările celor din jur; intervenţiile de reabilitare ţintesc capacitatea de de auto-exprimare, abilităţile
sociale, abilităţile de adaptare şi gestionarea factorilor de stres
Legatura permanenta cu MF care urmareste trat, dispensarizarea prin retelele teritoriale de sanatate mentala,
colaborarea cu specialisti din alte servicii medicale, suportul comunitatii religioase, programe de recuperare
a capac de munca sau recalificare, activ tip cluburi, camine protejate (pt cei cu evol indelungata sa fara fam),
implicarea asist social →rol in vindecarea pac cu SCH
PARTICULARITATEA CAZULUI
Se discuta particularitatile care tin de bolnav, de boala si de conduita terapeutica. Cele care tin de bolnav se
refera la sex, vârsta, factori socio-profesionali, teren, asocieri patologice deosebite. Referitor la boala, se va
lua în considerare evolutia sa, conditionarea ei sau nu, particularitati în functie de stadiul evolutiv, formele
clinice, particularitati de strategie. În privinta conduitei terapeutice, se vor extrage particularitatile de
tratament adresate bolii si terenului asociat.

11