PRȂSLEA CEL VOINIC ȘI MERE DE AUR

Basm popular, cules de Petre Ispirescu

Basmul „Prâslea cel voinic ṣi merele de aur” este un basm popular cules de Petre Ispirescu
ṣi publicat în volumul „Legendele ṣi basmele românilor” din 1882.
Conform specificului basmelor, ṣi in „Prâslea cel voinic ṣi merele de aur” acţiunea are la
bază conflictul dintre forțele binelui ṣi cele ale răului, iar deznodământul ne releva triumful celor
dintȃi. De asemenea, se observǎ împletirea elementelor realiste, de exemplu existența unui
împǎrat care are trei fii, cu cele fabuloase: grǎdina fermecatǎ în care exista un pom cu fructe de
aur, balaurul, zmeii.
Expunerea faptelor este fǎcutǎ obiectiv, de un narator omniscient, la persoana a III-a.
Supranaturalul se îmbinǎ cu planul real, eroii fabuloşi, de exemplu zmeii, coexistȃnd cu
personaje ṣi întâmplări posibile ṣi în lumea noastrǎ (fiii de împǎrat, frați care poartǎ picǎ unui
frate).
Acțiunea este atemporala, fapt sugerat prin sintagma „a fost odată ca niciodată”. Insǎṣi
asocierea lui „odatǎ” cu opusul sǎu, „niciodatǎ”, ne sugereazǎ existența unui timp fantastic,
necunoscut nouǎ.
Spațiul în care este plasatǎ acțiunea este unul supranatural: faptele au loc atȃt pe tǎrȃmul
nostru, în livada „cu mere de aur”, cȃt ṣi pe tǎrȃmul celǎlalt.

Titlul
Incǎ din titlu ne este sugeratȃ ideea principalǎ a basmului: acesta conține atȃt numele
personajului principal, Prâslea, principala sa trăsătură, „voinic”, cȃt ṣi sintagma „merele de aur”,
motivul care stǎ la baza acțiunilor întreprinse de personajul principal.

Momentele subiectului

Expoziţiunea
Basmul debuteazǎ cu o formulǎ iniţială tipică: „a fost odată ca niciodată”.

1
 Regǎsim o stare inițialǎ de echilibru: împăratul, „puternic şi mare”, avea o grădina
frumoasă şi bogată în care se gǎsea un pom ce făcea mere de aur, din care insǎ nu putuse mânca
niciodată, deoarece în fiecare an, cȃnd erau aproape coapte, acestea erau furate.

Intriga
Dupǎ ce ani la rȃnd mulţi voinici, inclusiv cei doi fii mai mari ai împăratului, păziseră in
zadar pomul cu scopul de a prinde hoţul, dezamăgit, împăratul se hotărâse să taie pomul
fermecat, insǎ fiul sǎu cel mai mic, Prȃslea, l-a rugat să-l lase şi pe el să-şi încerce norocul.

Desfăşurarea acţiunii
Impăratul s-a lăsat înduplecat cu greu, dar pȃnǎ la urmǎ, fǎrǎ a avea încredere cǎ poate
reuṣi, i-a permis lui Prȃslea sǎ incerce ṣi el sǎ pǎzeascǎ mǎrul fermecat.
Prâslea ṣi-a fǎcut intȃi un plan cum să-l vegheze fără să adoarmă, iar când fructele au
inceput a se coace, Prâslea a mers sǎ-l pǎzeascǎ, luȃnd cu el cărţi de citit, arcul şi săgeţile, dar ṣi
douǎ țepuṣe, pe care le-a înfipt una in fața sa, iar pe cealaltǎ in spatele sǎu, acestea avȃnd rolul sǎ
îl împiedice sǎ adoarmǎ.
Dupǎ mai multe nopți în care nu se întȃmplǎ nimic, iatǎ cǎ în sfȃrṣit vine ṣi seara cȃnd
hoțul se apropie de mǎr. Pe Prȃslea îl cuprinde la început o moleṣealǎ neobiṣnuitǎ, dar planul sǎu
cu țepuṣele dǎ roade ṣi reuṣeṣte sǎ nu adoarmǎ ṣi sǎ surprindǎ hoțul, ba chiar sǎ îl ṣi nimereascǎ
cu sǎgeata.
Dimineața, cȃnd împǎratul a gustat din merele cele de aur, s-a bucurat atȃt de mult încȃt
nici nu mai voia ca hoții sǎ fie prinṣi, însǎ Prȃslea a insistat sǎ plece in cǎutarea acestora
urmȃrind dȃra de sȃnge de la rana cauzatǎ cu sǎgeata.
Impreunǎ cu Prȃslea au plecat ṣi frații sǎi mai mari, insǎ intențiile acestora nu erau
cinstite, ei urmǎrind de fapt sǎ scape cumva de Prȃslea, cǎci ii fǎcuse de ruṣine prin faptul cǎ el,
fratele mai mic, a reuṣit ṣǎ aduca împaratului mere de aur, ceea ce ei doi, deṣi mai mari, nu
reuṣiserǎ.
Au mers ei împreunǎ cale lungǎ, pȃnǎ ce au ajuns la o prǎpastie unde au constatat ca se
sfȃrṣeste dȃra de sȃnge ṣi au dedus ca singura direcție pe care ar fi putut-o urma hoțul, este prin
prǎpastie.

2
 Neavȃnd incotro, cei doi frați mai mari s-au lǎsat pe rȃnd în prǎpastie legați cu funie, insǎ
aceasta fiind adȃncǎ, s-au speriat si s-au intors la suprafațǎ fǎrǎ sǎ ii fi atins capǎtul.
Se lǎsǎ apoi ṣi Prȃslea, pȃnǎ la capǎt, ajungȃnd pe tǎrȃmul celǎlalt. Inițial s-a infricoṣat si
el vǎzȃnd împrejurimile cu totul diferite fațǎ de lumea lui, dar apoi s-a îmbǎrbǎtat ṣi a mers
înainte pȃnǎ cȃnd a ajuns la niṣte palate de aramǎ.
Acolo a întȃlnit o fatǎ frumoasǎ care i-a povestit ca ea ṣi cele douǎ surori mai mici ale ei
au fost rǎpite de niṣte zmei care doresc sǎ se cǎsǎtoreascǎ cu ele, iar ele le cer sǎ le aducǎ tot felul
de lucruri ca sǎ amȃne acest moment. De asemenea, fata l-a rugat pe Prȃslea sǎ le salveze pe ea ṣi
pe surorile ei ṣi sǎ le ducǎ înapoi in lumea lor.
La rȃndul lui, Prȃslea ii povesteṣte întȃmplarea cu merele de aur ṣi, chiar în acest timp, se
inveṣte buzduganul zmeului, pe care acesta îl aruncase de departe pentru a-i vesti sosirea. Prȃslea
aruncǎ buzduganul înapoi spre zmeu, iar cȃnd acesta ajunge supǎrat acasǎ, cei doi se luptǎ
încrȃncenați, iar Prȃslea reuṣeṣte sǎ îl învingǎ.
Dupǎ ce se odihneṣte cȃteva zile, Prȃslea porneṣte împreunǎ cu fata spre palatul de argint
al zmeului mijlociu, unde se gǎsea sora mijlocie a fetei.
Se luptǎ ṣi cu zmeul mijlociu ṣi reuṣeṣte sǎ îl învingǎ ṣi pe acesta. Dupǎ ce se odihneṣte
cȃteva zile, porneṣte cu cele douǎ fete spre palatele zmeului celui mic, cel care o ținea ostaticǎ pe
sora cea micǎ a fetelor si totodatǎ cel care încercase sǎ fure merele de aur ṣi pe care îl rǎnise
Prȃslea cu sǎgeata.
Dupǎ o luptǎ încǎ ṣi mai solicitantǎ, în care avut nevoie de ajutorul unui corb, dar ṣi de
cel al fetelei celei mici, Prȃslea reuṣeṣte sǎ îl invingǎ ṣi pe zmeul cel mic ṣi împreunǎ cu fetele
porneṣte spre tǎrȃmul lor.
Ajunṣi la prǎpastia cunoscutǎ, Prȃslea le trimite pe rȃnd pe fete sus, fiecare avȃnd cu ea
cȃte un mǎr, de aramǎ, de argint ṣi respectiv de aur. Fata mare si cea mijlocie aveau ṣi cȃte un
bilet prin care Prȃslea le rȃnduia de soții pentru frații sǎi. Cea micǎ avea mǎrul de aur ṣi urma sa
fie soția lui.
Dupǎ ce au fost scoase la suprafațǎ fetele, fiind rȃndul lui Prȃslea, acesta avȃnd bǎnuiala
cǎ frații sǎi intenționeazǎ sǎ îl omoare, a legat la capǎtul funiei un bolovan deasupra cǎruia a pus
cǎciula lui. Aṣa cum a bǎnuit, frații sǎi, crezȃnd ca este el, au dat drumul frȃnghiei ca el sǎ cadǎ
inapoi în prǎpastie ṣi sǎ moarǎ. Cu convingerea ca planul lor a reuṣit, ei au plecat la curtea

3
împaratului cu cele trei fete ṣi s-au cǎsǎtorit fiecare cu cele douǎ fete mai mari, iar cea micǎ a
rǎmas la curte jelindu-l pe Prȃslea.
Rǎmas pe tǎrȃmul celǎlalt, pe cȃnd se gȃndea cum sǎ facǎ sǎ ajungǎ în lumea lui, Prȃslea
salveazǎ de la moarte niṣte pui de zgripsor, amenințați de un balaur.
Drept recompensǎ, zgripsoroaica, mama puilor, îl duce in zbor pe Prȃslea prin prǎpastie,
pȃnǎ sus, în lumea lui.
Ajuns pe tǎrȃmul sǎu, mergȃnd spre oraṣul în care locuia familia sa, Prȃslea aflǎ cǎ frații
sǎi s-au cǎsǎtorit cu cele douǎ fete, cǎ pǎrinții sǎi sunt foarte mȃhniți de dispariția sa ṣi cǎ
logodnica lui îl jeleṣte ṣi se împotriveṣte a se cǎsǎtori cu pretendenții aduṣi de frații sǎi, dar cǎ e
posibil ca de data aceasta sǎ nu se mai poatǎ eschiva.
Odatǎ ajuns în oraṣul sǎu, Prȃslea intrǎ ucenic la un argintar, deoarece aflǎ cǎ fata a cerut
unui pretendent sǎ ii aducǎ o furcǎ cu caierul ṣi fusul de aur.
Atunci cȃnd argintarul nu reuṣeṣte sǎ realizeze lucrarea, Prȃslea se angajeazǎ sǎ o execute
el ṣi la fel se întȃmplǎ ṣi atunci cȃnd fata solicitǎ o cloṣcǎ cu pui de aur.
Vǎzȃnd obiectele lucrate cu mǎiestrie, în sufletul fetei încolțeṣte gȃndul cǎ meṣterul care
le-a realizat este chiar logodnicul ei ṣi cere sǎ îl vadǎ.

Punctul culminant
Intr-adevǎr, atunci cȃnd îl vede, îl recunoaṣte deîndatǎ, iar la rugǎmințile ei si ale
pǎrinților lui, Prȃslea iṣi declinǎ identitatea.

Deznodǎmȃntul
In final, echilibrul se restabileṣte, intrucȃt cei doi frați mai mari sunt pedepsiți pentru
faptele lor de justiția divinǎ ṣi toate se aṣezǎ în ordinea fireascǎ: Prȃslea se cǎsǎtoreṣte cu fata cea
micǎ, toatǎ lumea este foarte bucuroasǎ de intoarcerea fiului cel mic, iar dupǎ moartea
împǎratului, Prȃslea moṣteneṣte tronul ṣi conduce „in pace de atunci ṣi pȃnǎ în ziua de azi, de or
fi trǎind”.

Funcțiile personajelor
În general, în basmele populare româneşti, eroul întruchipează idealul de cinste, dreptate
ṣi adevăr, el constituind o imagine a binelui, iar frumuseţea morală este asociata cu cea fizică.

4
 Aceleaṣi coordonate sunt valabile ṣi în cazului basmului nostru. Personajul principal este
Prȃslea, eroul basmului, prezent pe tot parcursul desfǎṣurǎrii acțiunii.
El este înzestrat cu puteri fabuloase (poate comunica firesc cu fǎpturi din alte lumi, îi
poate bǎga în pǎmȃnt pe zmei pȃnǎ la genunchi sau pȃnǎ la gȃt, poate realiza o furcǎ cu totul ṣi
cu totul de aur care sǎ mai ṣi toarcǎ etc) ṣi cu calitǎți morale deosebite, ce reies din faptele,
comportamentele ṣi atitudinile sale, precum ṣi din relațiile cu celelalte personaje: este hotǎrȃt sǎ
îi aducǎ tatǎlui sǎu sǎ guste din merele de aur, deṣi pare a fi un țel foarte greu de realizat; este
ambițios ṣi tenace: reuṣeṣte sǎ îṣi convingǎ pǎrintele sǎ ii pemitǎ sǎ facǎ ṣi el încercarea în care
nu reuṣiserǎ mulți alți voinici înaintea lui; se aratǎ isteț prin planul prin care îl concepe pentru a
rǎmȃne treaz; este curajos (pleacǎ in cǎutarea hoților ṣi chiar coboarǎ pe tǎrȃmul celǎlalt, unde îi
ṣi înfruntǎ în luptǎ), este viteaz, întrucȃt reuṣeṣte sǎ îi înfrȃngǎ pe zmei, este inteligent, îṣi dǎ
seama cǎ frații sǎi nu sunt încȃntați cǎ el a reuṣit sǎ îndeplineascǎ o sarcina care pentru ei s-a
dovedit a fi imposibil de indeplinit; este de asemenea prevǎzǎtor, astfel încȃt în loc sǎ se lege pe
sine de frȃnghie leagǎ un bolovan, scǎpȃnd astfel cu viațǎ; dǎ dovadǎ de compasiune atunci cȃnd
îi salveaza de la moarte pe puii de zgripsor; de asemenea vǎdeṣte rǎbdare, prin faptul cǎ, odatǎ
ajuns înapoi in lumea sa, nu se duce direct la curtea pǎrinteascǎ unde risca a fi luat drept un
impostor, ci cautǎ o cale de a ajunge acolo indirect, prin intermediul indemȃnǎrii sale. La
sfȃrṣitul basmului, vedem, ca el este de asemenea generos ṣi corect, intrucȃt nu cautǎ vreun soi
de rǎzbunare impotriva fraților sǎi, ci lasǎ pedepsirea lor în seama divinitǎții.
Prâslea este, deci, un personaj pozitiv în care se împletesc însuşiri omeneşti şi fantastice.
Personaje secundare sunt: împǎratul, cele trei fete de împǎrat, acestea fiind de asemenea
personaje pozitive, ele întruchipȃnd forțe ale binelui. Tot personaje secundare, insǎ negative
sunt frații lui Prȃslea, precum ṣi zmeii.
Personaje episodice (pozitive ṣi ele) sunt: corbul, zgripsoroaica şi puii ei, meşterul
argintar.
Atȃt personajele secundare, cȃt ṣi cele episodice, au rolul de a-l sprijini, indruma,
impulsiona pe erou în evoluția sa: Prȃslea pleacǎ de la casa pǎrinților copil, ṣi se întoarce bǎrbat,
dupǎ infruntarea ṣi biruirea zmeilor ṣi a celorlalte încercǎri.
Toate personajele, indiferent cǎ sunt pozitive sau negative, principale sau secundare, reale
sau ireale, sunt simboluri pentru noţiunile de bine ṣi rău, reprezentând modele morale opuse.
Trăsăturile lor se relevǎ prin participarea la acţiune.

5
6