Sunteți pe pagina 1din 9

1/13/2020 Colind - Wikipedia

Grup de colindători la Crăciun din


Moldova

Colindele sunt cântece tradiționale românești, anume felicitări (urări) de tip epico-liric, având în
general între 20 și 60 de versuri. Colindele sunt legate de obiceiul colindatului, datină perpetuată
din perioada precreștină[1]. Colindele nu trebuie confundate cu cântecele de stea, specifice
sărbătorilor creștine de iarnă, și nici colindatul cu umblatul cu steaua[2]. Colindele se cântă în
preajma Crăciunului și Anului Nou[3]. Unele dintre ele au o sumedenie de variante și versiuni,
potrivit diferitelor regiuni și graiuri.

Origini

Inițial, colindele aveau o funcțiune ritualică, anume aceea de urare pentru fertilitate, rodire și
belșug. Acest obicei era legat fie de începutul anului agrar (adică de venirea primăverii), fie de
sfârșitul său (toamna, la culegerea recoltei)[1]. Pe de altă parte, un scop des întâlnit al colindelor
era acela de alungare a spiritelor lui Ianuarie. Peste timp, din semnificația inițială a colindelor s-a
păstrat doar atmosfera sărbătorească, de ceremonie, petreceri și urări[4].

Funcții și tipologii

Colindele se clasifică în general după sfera lor tematică. În practică, se deosebesc anumite funcții,
corespunzătoare destinatarului colindei (de fată, de băiat, de negustor, de tineri însurăței, de
logodiți), a locului de desfășurare (la intrarea și la plecarea din casă, de fereastră), sau a
momentului (de doliu, de zori). Pornind de la rolul normativ binecunoscut al acestora, se pot
descifra mai multe funcții secundare subordonate funcției de bază, care este urarea. Între
funcțiile secundare cele mai des întâlnite sunt cele de: comunicare, inițiere, întărire a coeziunii
grupului social, protecție, normare, manifestare a sacrului și experimentare a acestuia,
onomastice sau catharetice[5].

Peste unele colinde s-a suprapus și elementul creștin, regăsibil mai ales la refren, însă acest fapt
s-a petrecut abia în Evul Mediu, sub influența Bisericii. Acestea conțin o sumedenie de scene
apocrife, suprapuse peste elemente mai vechi[6].

În ceea ce privește tipologia colindelor, nu există o împărțire strictă pe categorii. Iată două dintre
acestea:

https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Colind 1/9
1/13/2020 Colind - Wikipedia

Cercetând vastul material din domeniul Doina Bocșa oferă o clasificare puțin diferită[8]:
colindelor, adunat de etnologul Nicolae Ursu,
Colinde de gazdă
cercetătoarea Rodica Giurgiu realizează
următoarea clasificare[7]: Colinde profesionale

Colinde protocolare Colinde de june


Colindătorii Colinde de fată
Gazda trezită de colindători Colinde de pețit
Gazda și colindătorii Colinde familiale
Rugămintea de a fi primiți în casă
Colinde cosmogonice, mito-religioase
Cererea darurilor
Colinde religioase, apocrife
Gazda plecată la vânătoare
Colinde religioase cărturărești
Cerb împodobit cu daruri
Colinde diverse (provenite din alte categorii
Alte subiecte folclorice sau distractiv-satirice)
Colinde profesionale
Ciobanul sătul de ciobănie și/sau răsplata
oilor

Ciobanul care și-a pierdut oile

Miorița

Pescarul și vidra

Colinde de vânători

Colinde de agricultori

Colinde de fată
Fata și cei trei pețitori

Soarele își pețește sora, pe Lună

Seceriș funest

Alte subiecte

Colinde de flăcău
Junele și calul

Junele și însurătoarea

Colinde satirice

Alte subiecte

https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Colind 2/9
1/13/2020 Colind - Wikipedia

Colinde familiale
Jupânul și jupâneasa

Colinde edificatoare/moralizatoare
Disputa dintre grâu, vin și mir

Gazda ospitalieră și minunile

Alte subiecte

Colinde de trecere
Anul vechi și cel nou

Ziua și noaptea

Colinde-baladă
Ilincuța Șandrului

Mireasa moartă

Soacra rea

Maica bătrână

Milea

Colinde-cântece
Colinde de război

Cucul și turtureaua

Călugărul și călugărița

Ciobanul și mielul

Colinde neîncadrabile

Plugușoare și urări de Anul Nou

Desfășurarea ritualului

Articol principal: Colindat.

În ceea ce privește felul colindatului, Emilia Comișel și Ovidiu Bîrlea identifică trei mari
categorii[1]:

Colindatul celor mici


Pițărăii sau mersul cu Moș Ajunul - cu caracter agricol, prin care se urează belșug la grâne
și animale. Se încheie cu solicitarea darurilor.

Sorcovitul - prin care se urează sănătate


https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Colind 3/9
1/13/2020 Colind - Wikipedia

Colindatul cu mască
Mersul cu capra (sau turca, țurca, brezoaia) - rămășiță a culturilor dionisiace

Mersul cu ursul - rămășiță a cultului totemic al ursului

Colindatul propriu-zis, al cetelor de flăcăi sau fete

În vremurile precreștine, ritualul era zgomotos, dura mai multe zile, iar festivitățile cuprindeau
ofrande vegetale și animaliere, mese comune, dansuri și reprezentații dramatice. Toate acestea se
desfășurau primăvara sau toamna. După mutarea Anului Nou la 1 ianuarie, în vecinătatea
Crăciunului, aceste ritualuri au fost serbate numai în vremea celor două sărbători creștine.[1].

„Ritualul se desfășoară de obicei începând din Ajunul Crăciunului (24 decembrie), până
dimineața zilei următoare. Grupul de șase până la treizeci de tineri (colindători) aleg un
vătaf, care cunoaște obiceiurile tradiționale și vreme de patruzeci sau optsprezece zile ei se
adună de patru, cinci ori pe săptămână, într-o casă anumită, ca să primească instrucția
necesară. În seara zilei de 24 decembrie, îmbrăcați în straie noi ți împodobiți cu flori și
zurgălăi, colindătorii fac urări mai întâi la casa gazdei, apoi trec pe la toate casele din sat.
Chiuie pe străzi, cântă din trompete și bat darabana, pentru ca larma făcută să alunge
duhurile rele și să-i vestească pe gospodari de sosirea lor. Ei cântă prima colindă la
fereastră și după ce au primit învoirea celor ai casei, intră în casă și își continuă
repertoriul, dansează cu fetele tinere și rostesc urările tradiționale. Colindătorii aduc
sănătate și bogăție, reprezentate de o rămurică de brad pusă într-un vas plin cu mere și
pere mici. Exceptând familiile cele mai sărace, de la celelalte primesc daruri: colaci,
plăcinte, fructe, carne, băutură etc. După ce au străbătut întreg satul, grupul colindătorilor
organizează o serbare la care iau parte toți tinerii[9].”
—Mircea Eliade în Istoria credințelor și ideilor religioase''

Față de această descriere, în general diferă numele grupului de colindători, numele


conducătorilor acestuia, precum și ordinea celor colindați. Colindele sunt interpretate prin
cântarea în grup, la unison, ori în două grupe, antifonic[10]. Uneori, ceata se acompaniază cu
instrumente (fluier, cimpoi sau dobă mică)[1].

Ritualurile care implică ființe animaliere („Capra”, „Ursul”) se caracterizează prin existența
anumitor roluri: animalul (un flăcău costumat, care face zgomote caracteristice:
clămpănit/mormăit și dansează), și un „moș” sau doi.

https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Colind 4/9
1/13/2020 Colind - Wikipedia

Antologii sonore de colinde

O antologie sonoră de colinde a fost editată pe discuri de vinil de către „Electrecord” în anii '60.
Aceasta poartă titlul „Obiceiul colindatului și colindele” și conține următoarele piese, edificatoare
pentru a sublinia diversitatea colindelor:

https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Colind 5/9
1/13/2020 Colind - Wikipedia

Discul I

Fața A

1. Obiceiuri de Anul Nou


a – Pitaraii
b – Reportita
c – Turca
d – Capra
Coperta antologiei
e – Ursul
Discul al II-lea
2. Obiceiuri din cursul inferior al Dunării și al
Ialomiței Fața A
a – Colindul mare
b – Colindul mare 1. Colinde din ținutul Pădurenilor-Hunedoara
a – Zicala Dobei
c – Colind de băiat
d – Colind de băiat b – Colind de fată
c – Colind de fată
e – Colind de băiat
f – Colind de băiat d – Colind de nevastă

g – Colind de băiat e – Colind de bătrân

h – Colind de băiat f – Colind de fată

i – Colind de băiat g – Colind de băiat

j – Colind de băiat h – Colind de căsătoriți

k – Colind de fată i – Urarea colacului


j – Jocul gazdei în casă
l – Colind de fată

Fața B 2. Colinde de pe cursul mijlociu al Mureșului


a – Colind de mături
1. Colind de doliu b – Colind de flăcău
2. Colind de logodiți c – Colind de fată
d – Colind de fată
3. Colind de băiat
e – Colind de fată
4. Colind de băiat Fata B
5. Urarea turtei sau colacului
1. a – Colind de fată
6. Colinde din șesul Brăilei b – Colind de nevastă tânără
a – Colind de tineri însurați c – Colind de fată
b – Colind de negustor d – Zicala dubelor
c – Colind de băiat
2. Colinde de pe Valea Ampoiului
d – Colind de fată
a – Colindul casei
e – Colind de băiat
b – Colind de băiat
7. Colinde din Muscel
https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Colind 6/9
1/13/2020 Colind - Wikipedia

a – Colind de fereastră c – Colind


b – Colind de însurăței d – Colindul „birăului” feciorilor
c – Colind de căsătoriți e – Colind de fată
d – Colind de băiat f – Colind de bătrân
e – Colind de fată g – Colind de nevastă tânără
h – Colind de fată
8. Colinde din Țara Loviștei
i – Colind de fată
a – Colind de fereastră
b – Colind la intrarea în casă 3. Colinde din Valea Crișului Alb și din nordul
c – Colind de băiat Transilvaniei
d – Colind de băiat a – Colindul tobelor
e – Colind de băiat b – Colind de flăcău
f – Urarea colacului c – Colind (Nouă meșteri mari)
g – Colind la plecarea din casă d – Colind (Câte-o ruică, păsăruică)
h – Colind de zori e – Colind (Trei cocoși negri cântară)
f – Colind (Mă luai, luai) – de doliu

În 2002 Ion Moanță a editat la Casa Radio o nouă antologie antologie de colinde, intitulată „Sus
la masa raiului: culegere de colinde din fonoteca societății române de radiodifuziune”. Aceasta
conține, pe lângă versuri, două CD-uri cu colinde difuzate în cadrul emisiunii „Miorița”, la Radio
România, începând cu 1957. Majoritatea acestora au fost culese și înregistrate de către redactorul
George Antofi.

În 2003 fundația culturală TerrArmonia a editat două volume intitulate „Colinde românești”, sub
îndrumarea lui Ioan Bocșa. Această antologie cuprinde un studiu introductiv, partituri, texte
grupate pe tipologii și două CD-uri cu colinde culese de pe teren.

Vezi și

Yule

Crăciun

Tradiții de Crăciun

Moș Crăciun

Anul Nou

Note

1. ^ a b c d e Comișel, Bîrlea, p. 4

2. ^ Papahagi, p. 158

https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Colind 7/9
1/13/2020 Colind - Wikipedia

3. ^ colind - definiție | dexonline

4. ^ Bocșa, I, p. 11

5. ^ Bocșa, I, p. 12

6. ^ Comișel, Bîrlea, p. 5

7. ^ Ursu, p. 38

8. ^ Bocșa, II, p. 3 - 6

9. ^ Bocșa, I, p. 7

10. ^ Bocșa, I, p. 7 - 8

Bibliografie

Tache Papahagi, Mic dicționar folkloric, Ed. Minerva, București, 1979

Nicolae Ursu, Folclor muzical din Banat și Transilvania (300 de colinde, cântece și jocuri), Ed.
Muzicală, București, 1983

Ioan Bocșa (coord.), Colinde românești, Media Musica, Cluj-Napoca, 2003, ISBN 973-8431-00-X

Emilia Comișel, Ovidiu Bîrlea, Obiceiul colindatului și colindele, Electrecord, EPD 1257 și EPD
1258

Legături externe

Serial despre colind în Jurnalul Național

Inspirație - Poeții Colindului , 22 decembrie 2005, Daniela Cârlea Șontică, Jurnalul Național

LERUL. IATĂ cum ARATĂ și cine ESTE. Ștefan Hrușcă NU e părintele său , 20 decembrie 2012,
Evenimentul zilei

„Am plecat a colinda, pe la case a ura“ , 30 decembrie 2008, Oana Rusu, Ziarul Lumina

La colindat prin satele de altădată , 24 decembrie 2011, Ziarul Lumina

Buna Vestire a colindelor , 23 decembrie 2012, Costion Nicolescu, Ziarul Lumina

Colinda - Biblia nescrisă a Nașterii Domnului , 21 decembrie 2007, Narcisa Elena Balaban,
Ziarul Lumina

Colindatul și descolindatul , 12 decembrie 2011, Iulia Gorneanu, Jurnalul Național

Puntea noastră spre Cerime , 22 decembrie 2009, Costin Anghel, Jurnalul Național

Colinde de Crăciun

Multimedia
https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Colind 8/9
1/13/2020 Colind - Wikipedia

Colinde audio - Colinde de Craciun , CrestinOrtodox.ro

Colinde Românești Audio și Video , ColindedeCraciun.com

https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Colind 9/9