Sunteți pe pagina 1din 3

INFECȚII BACTERIENE

Infecțiile bacteriene (piodermitele) sunt manifestări cutanate, inflamatorii, deseori supurative,


produse cel mai frecvent de stafilococi și/sau streptococi.
Piodermitele reprezintă consecința unui dezechilibru ecologic local, contribuind în proporții
variabile mai mulți factori:
 Pierderea integrității învelișului cutanat ca urmare a unei dermatoze preexistente;
 Gradul de contaminare și patogenitate a germenilor;
 Scăderea puterii de apărare antimicrobiană a gazdei;
 Hiperhidroza, iritantele cutanate, utilizarea intempestivă de medicamente, pansamentele
ocluzive, igiena defectuoasă.
Infecțiile bacteriene pot să aibă origine exogenă sau endogenă și pot fi primitive (leziunile apar
pe tegument neafectat anterior) și secundare (când complică o afecțiune cutanantă preexistente)

1. Infecții cutanate foliculare

a.Foliculita superficială este determinată de stafilococul auriu și se manifestă prin


pustule foliculare, uneori cu halou eritematos.
b.Foliculita profundă este reprezentată de sicozisul stafilococil care este o stafilococie a feței întâlnită la
bărbați, rareori localizându-se pe alte regiuni piloase. Manifestările clinice sunt constituite din papulo-
pustule eritemato-edematoase, centrate de fire de păr însoțite de reacție inflamatorie în profunzime.

2. Infecții cutanate foliculare și periforiculare

a. Furunculul este o infecție stafilococică ce interesează foliculul pilosebaceu și


țesuturile din jurul acestuia. Factorii favorizanți sunt: diabetul zaharat, alcoolismul, malnutriția,
obezitatea, deficitele imunitare și ale fagocitozei. Debutează ca o foliculită superficială care devine
repede infiltrantă cu nodul în profunzime, înconjurat de edem. Se formează o proeminență roșie,
dureroasă, ce prezintă în vârf o pustulă foliculară. În evoluție se elimină burbionul, iar ulcerația
crateriformă se cicatrizează în câteva zile cu sechele pigmentale locale
b. Furunculul antracoid este mai frecvent la bărbați, iar regiunea proponderent afectată este
ceafa. Bolnavul prezintă febră, dureri locale și adenotatie inflamatorie regională. După eliminarea
burbioanelor, generează aspectul de ,, stropitoare″.
c. Furunculul ,,malig″ al feței este furunculul cu localizare în triunghiul care cuprinde buza superioară
și piramida nazală. Se complică frecvent cu tromboflebita sinusului cavernos.
d. Furunculoza este apariția concomitentă sau succesivă a mai multor furuncule.

3. Infecția glandelor sudoripare

a.Hidrosadenita este o inflamație supurativă a glandelor apocrine, îndeosebi cele cu localizare axilară.
Boala debutează după pubertate și este mai frecventă la femei. Apar noduli subcutanați fermi, sensibili
la palpare, care abcedează. Pe măsură ce unii moduli se vindecă, apar alții.
b.Abcesele multiple ale glandelor subdoripare ecrine. Boala apare la nou născuți și sugari, îndeosebi
distrofic, sursa de infecție o constituie purtătorii de stafilococ patogen, din mediul familial sau
personalul de îngrijire din creșe sau maternități. Aspectul clinic este constituit din noduli eritematoși
dermici, localizați la extremitatea cefalică și-n regiunea fesieră. În evoluție, nodulii ulcerează, se elimină
puroi, iar vindecarea se obține cu cicatrici.

1
4. Infecții cutanate nefoliculare

a. Intertrigo streptococic este infecția piurilor care debutează prin eritem ce se accentuează progresiv și
se asociază cu edem, exudație, fisuri dureroase. În stadii mai avansate formează cruste gălbui.
b. Impetigo este piodermita superficială, contagioasă și se prezintă sub două forme:
 Forma veziculoasă întâlnită mai frecvent la copiii de 3-10 ani și este produsă de stafilococul
auriu, streptococii piogeni sau de ambii microbi. Localizarea de elecție este la față, pielea
păroasă a capului, membre. Debutează prin bule superficiale care se rup, iar zonele denudate se
acoperă de cruste melicerice. Prin autoiniculare apar noi leziuni, sursa microbiană se află sub
unghiile bolnavilor.
 Forma buloasă este întâlnită la noi născut și sugari, iar aspectul clinic se rezumă la prezența de
bule, în piele sănătoasă, cu lichid seros care în 2-3 zile devine purulent.
c. Ectima este o streptococie sau strepto-stafilococie ulceroasă, favorizată de igiena precară, diabet,
subnutriție, stări de imunodificiență și stază circulatorie. Debutează cu bule pe bază eritematoasă,
care după ce se rup lasă o ulcerație ce se acoperă cu crustă aderentă, păstrând la periferie chenar
eritematos și resturi din bula inițială. Are loc localizare la gambe. Evoluția se întinde pe mai multe
săptămâni, iar vindecarea se obține cu cicatrice.
d. Erizipelul este o formă superficială de dermohipoderită streptococică acută fiind produs de
streptococul grup A. După o perioadă ce incubație, de 3 zile, bolnavul prezintă frison solemn, uneori
vărsături, cefalee, iar copiii prezintă convulsie. În ordinea descrescătoare a frecvenței sunt afectate
membrele inferioare, fața. Local apare un placard roșu, infiltrat, dureros, bine delimitat, cu margine
supradenivelată. În unele cazuri, placardul se însoțește de bule care pot avea conținut hemoragic. O
formă particulară o reprezintă erizepelul recidivant, mai frecvent la gambe, care conduce la
limfedem. Vindecarea se obține în 8-10 zile, iar în anumite circumstanțe (diabet zaharat, etilism,
malnutriție, terapie cortizonică) infecția evoluează spre profunzime.
e. Celulita erizipelatoidă se asociază cu limfangită și adenopatie regională inflamatorie, iar local poate
evolua spre necroză. Agentul etiologic este streptococul din grupa A mai rar stafilococul aurie.
f. Gangrena streptococică este rară și se observă la membre, după efracție cutanată minimă. Începe
brutal prin celulită acută, urmată de zone violacee și purpurice, acoperite de bule cu evoluție
escarotică. Bolnavul prezintă febră, cefalee, stare generală alterată. Tratamentul cu antibiotice
trebuie instituit precoce și în doze mari.

5. Boli produse de toxinele bacteriene

a.Sindromul de epidermoliză stafilococică acută este o afecțiune acută gravă, produsă de toxinele
epidermolitice, elaborate de unele tulpini de stafilococ auriu. Inițial, bolnavul prezintă un focar de
infecție cutanat sau pe mucoase. Pe fondul stării febrile, dezvoltă exantem scarlatiform apoi bule flasce,
mari. Când tabloul clinic este complet, aspectul este de copil opărit, iar starea generală se alterează și
bolnavul poate deceda.
Hemodializații reprezintă o populație cu risc scăzut de-a dezvolta epidermiliza necrolitică,
toxică, stafilococică, datorită mai multor factori:
 Deprimarea imunității;
 Neutropenia indusă de dializă;
 Incidența crescută a bacteriemiei stafilococice;
 Proteine serice cu greutate moleculară similară exfoliatinei nu sunt eliminate prin dializă
cu membranele folosite în mod curent;
b.Sindromul șocului toxic stafilococic debutează prin febră, curburată, rash, la un bolnav cu focar de
infecție stafilococică. Ulterior se instalează hipotensiunea arterială, tulburări respiratorii și de coagulare,
alterarea funcțiilor hepatice și insuficiența renală acută. Principalul mediator este toxina 1 a sindromului
de șoc toxic.

2
Tratamentul infecțiilor bacteriane

O infecție cutanată bacteriană poate să determine septicemie cu evoluție letală sau complicații
viscerale infecțioase.
Tratamentul local constă în dezinfectarea leziunilor cu soluții antiseptice, badijonarea cu
coloranți cu acțiune antimicrobiană, aplicarea de comprese umede în leziunile exudative și administrarea
de antibiotice topice altele decât cele administrate pe cale generală.
Pacientul trebuie să respecte măsurile generale de igienă: toaletă cu apă și săpun, spălarea
frecventă a mâinilor, folosirea antisepticelor, dezinfectarea lenjeriei, tăierea unghiilor, îngrijirea părului.
În erizipel și limfangite se recomandă repaus la pat și imobilizarea zonei afectate, pe care se vor
aplica comprese reci, schimbate cât mai des, cu solutții antiseptice.
Furunculele nu se vor stoarce pentru că această manevră poate conduce la diseminarea infecției
pe cale sanguină, iar în furunculoza malignă a feței se poate ajunge la tromboflebită de sinusuri
cavernoase.
În ectime se îndepărtează crustele cu soluție de Acid boric 1-2%. Suprafețele ulcerate vor fi
dezinfectate cu soluție D′Alibour, apoi badijonate cu colorant. Când întârzie vindecarea, se poate folosi
pomada Mikulicz.
Bolnavii cu hidrosadenită beneficiază pe pansamente umede, antiseptice, călduțe care grăbesc
colectarea. După evacuarea puroiului se spală din ambudență zona cu apă oxigenată, rivanol sau soluție
de permanganat de potasiu, apoi se badijonează cu coloranți sau se aplică pudre cu antibiotice.
Tratamentul general cu antibiotice este adaptat germenului în cauză. Pentru infecțiile
streptococice, tratamentul de elecție rămâne pelicilina, iar pentru infecțiile stafilococice se folosesc
penicilinele de semisinteză, cefalosporinele, fluoroquinolone.
Deschiderea chirurgicală a colecțiilor purulente și exereza țesuturilor neclozante trebuie să
completeze antibioterapia generală.
În hidrosadenită și furuncul se preferă deschiderea colecțiilor purulente cu electrocauterul pentru
a scădea riscul disiminării hematogene sau limfatice a infecției.
Imunoterapia specifică este indicată la cazurilor cu piodermite recidivante, după înlăturarea
factorilor favorizanți (corectarea diabetului zaharat, a malnutriției, a dificitelor imune).
De la caz la caz, se apelează la antiinflamatoare nonsteroidiene, antialgice, iar la pacienții cu
sindromul de epidermoliză stafilococică acută spitalizarea este obligatorie, acordându-se o atenție
deosebită pentru menținerea echilibrului hidroelectrolitic.