Tema 2: Impactul socio-economic și motivațiile turismului rural

1.1 Bazele turismului rural și morivațiile sale

1.2 Tipurile de turism în spațiul rural
1.3 Studiul domeniului de specializare a ecoturistilor si activitatile sale specifice
1.4 Conditii necesare în turismul rural

1.1 Bazele turismului rural și morivațiile sale

Se poate porni de la premisa ca turistul are nevoie de turism rural, dar si satul are nevoie de turism
rural.
Dupa viata agitata si stresul marilor orase, turistul român sau strain îsi doreste o vacanta linistita în
contact cu natura, cu traditionalul (un european din patru îsi petrece vacanta la tara).
Viitorul spatiului rural e o problema pe care Uniunea Europeana a constientizat-o de mai bine de
zece ani. Problemele create de situatia zonelor rurale ( reducerea veniturilor din agricultura,
cxodul rural, picrderea traditiilor ) recomanda dezvoltarea turismului rural ca stimulator al
economiei rurale.
Acest tip de turism prezinta o scrie de avantaje: valorifica spatiile agricole, resursele naturale,
patrimoniul cultural, traditiile satesti, produsele agricole, realizeaza schimburi între veniturile
urbane si cele rurale, creaza direct si indirect locuri de munca, îmbunatateste infrastructura.
Exista o serie de motive economice, sociale si culturale care recomanda dezvoltarea initiativelor
turistice în zone rurale ca si stimulator al economiei rurale.
Motivatiile principale ale turismului rural sunt cele de ordin social, cultural si economic, putând
fi sintetizate astfel:

 Motive sociale
 criza agriculturii: noile conditii economice si legislative din Europa determina tendinta de
disparitie pe care o manifesta gospodariile mici si traditionale
 abandonarea pamânturilor de cultura, precum si a sarcinilor cu specific rural
 cresterea somajului în rândul tinerilor exodul rural: familiile taranilor pleaca la oras
pentru a-si cauta de lucru

 Motive culturale
 cresterea numarului de case din spatiul rural care nu sunt ocupate sau întretinute
 slaba folosire a claidirilor traditionale
 disparitia mestesugurilor
 distrugerea mostenirii de arta locala
 pierderea traditiilor
 abandonarea grijii si preocuparii fata de locurile frumoase din natura care sunt oferite de
spatiul rural

1
  Motive economice
 veniturile foarte mici provenite din agricultura
 dificultati în comercializarea produselor agricole furnizate de gospodariile taranesti
 evolutia preturilor
 surplusul de produse agricole

Însa, motivatiile nu se opresc aici, dintre factorii care stimuleaza afirmarea tot mai sustinuta a
turismului rural, remarcându-se:

1. Cresterea duratei timpului afectat pentru recreere

Cresterea timpului afectat pentru recreere reprezinta în general un factor important al dezvoltarii
turismului rural.
Un aspect particular care are consecinte asupra turismului rural este multiplicarea perioadelor
scurte de timp alocate recreerii. La acestea se adauga si posibilitatea efectuarii esalonate a
concediilor de odihna.
Corelând acest fapt cu alti factori, precum durata perioadei de transport, costul sejurului, deficitul
de solutii turistice de scurta durata, rezulta ca perspectivele selectarii mediului rural ca spatiu
de vacanta sunt tot mai mari, cel putin pentru perioadele scurte de timp.

2. Cresterea interesului pentru mentinerea sanatatii

Cresterea interesului pentru mentinerea sanatatii înregistreaza o crestere spectaculoasa.

Chiar daca în prezent, în tara noastra, modul de obtinere a alimentelor este, din fericire mai putin
artificializat comparativ cu tarile puternic industrializate, nu este mai putin adevarat ca factorii
de stres generati de precaritatea economica, hipertrofierea, disfunctionalitatea si poluarea
marilor orase, afecteaza tot mai evident starea de sanatate a populatiei. Orientarea tot mai vadita
a scopului sejurului spre activitati de recreere, sportive, de decuplare de la tensiunea cotidiana
este fireasca si se înscrie într-o strategie mai mult sau mai putin deliberata de mentinere a
sanatatii .

3. Autenticitatea

Este o calitate din ce in ce mai solicitata. Provenind în majoritatea cazurilor dintr-un mediu
saturat de audiovizual, dominat de produse puternic industrializate, cartiere de blocuri anoste,
relatii colective impersonale, turistul apreciaza tot mai mult autenticitatea, naturaletea vietii de la
tara, caldura sufleteasca specifica micilor comunitati rurale.
Anchetele efectuate de catre Oficiul Britanic de Turism, releva ca aceasta calitate se plaseaza pe
locul secund dupa calitatea peisajelor, între motivatiile care stau la baza optiunii pentru sejurul
la tara.

2
 4. Linistea si confortul psihic

Linistea si confortul psihic sunt elemente tot mai cautate de numerosi turisti, fapt deloc
surprinzator, dat fiind nivelul de stres, specific majoritatii lucratorilor. Mecanismele care stau la
originea deplasarii sunt diverse si adeseori subtile. Survine frecvent aspiratia voluntara de a
parasi cadrul de viata citadin. Ideea de evadare în natura se regaseste aproape unanim între
dorintele citadinului de azi, iar materializarea ei se produce adeseori în mediul rural.

Omul doreste de obicei o alternare a trairilor calme cu cele animate si, ca atare, nu este
surprinzator abandonul domiciliului în favoarea posibilitatii de a se putea regasi cu placere într-
un mediu linistit, nepoluat, departe de constrangerile activitatilor citadine, mediul rural fiind cel
care îi poate raspunde la toate aceste dorinte.

5. Afirmarea individualismului pe piata

Promovarea sistematica si insistenta a unor anumite produse pentru câstigarea unui segment stabil
de consumatori, este o practica utilizata in mod curent, pentru impunerea diverselor produse pe
pietele de consum.

În pofida caracterului difuz si a dimensiunilor reduse ale activitatilor turistice, turismul rural este
apt sa valorifice aceasta oportunitate care poate fi deosebit de benefica 'în conditiile în care
exista motivatie si competenta pentru popularizarea si vânzarea ofertei, respectiv primirea
turistilor.

1.2 Tipurile de turism în spațiul rural

1. Turismul rural Este un tip de servicii turistice în zone rurale, de cazare si servire a mesei,
caracterizat printr-o oferta de servicii localizate în mici centre rurale. Cladirile au capacitate
redusa, de obicei prezinta interes arhitectonic, fiind decorate într-un stil rustic care aminteste
de locuintele traditionale. Se acorda o atentie deosebita gastronomiei locale traditionale si de
cele mai multe ori sunt conduse într-un sistem familial.
Practicarea turismului rural se face într-un spatiu rural bine pastrat, cu specificul sau rustic
dar nu necesita neaparat activitati în sectorul primar.

2. Turismul verde este forma de turism în care peisajul este componenta prioritara, iar
obiectivul sau este integrarea vizitatorului în mediul uman si natural. Turismul verde este
definit ca turism preocupat în mod special de mediul înconjurator si care se dezvolta în
contact cu natura.

3
3. Agroturismul este un segment al turismului rural, cu particularitatea ca se practica în ferme
(catune, ferme, gospodarii, conace etc.), de preferinta active, oferindu-i-se turistului
posibilitatea de a participa la diverse activitati agrozootehnice.

4. Turismul cultural se bazeaza pe utilizarea resurselor culturale din teritoriu (resurse

artistice, istorice, obiceiuri), orientându-se spre pastrarea si conservarea acestora.

5. Turismul de aventura foloseste împrejurimile sau mediul natural ca sursa de producere a

senzatiilor de descoperire pentru practicantii sai. Obiectivul sau de baza este sa poata
transmite aceste senzatii si are nevoie de spatii putin utilizate din punct de vedere turistic.

6. Turismul sportiv este forma de turism care utilizeaza orice activitate sportiva unde
spectacolul si senzatiile risc sunt fundamentale ca reclama turistica. De asemenea, ca si cele
mentionate anterior, este amplasat în spatii rurale sau naturale (vele, windsurf, piroge, tir cu
arcuri, parapanta sau schi). Unul dintre elementele care diferentiaza aceasta forma de turism
este tipul de cazare oferit. Activitatile sportive se realizeaza în aer liber, în locuri de obicei
îndepartate de caile de comunicatie care nu au legatura cu infrastructura hoteliera. De aceea
turistii obteaza, de obicei, pentru cazari neconventionale (corturi, refugii montane, instalatii
agrozootehnice abandonate).

7. Ecoturismul este segmentul turistic în care pastrarea spatiului natural în care este amplasat
este prioritara, deoarece profilul sau este „conservarea” înainte de orice alta activitate. Este o
forma de turism preocupat în special de mediul înconjurator si dezvolta contactul cu natura.
Termenul ecoturism este strâns legat de turism verde, identificarea celor doua forme nefiind
incorecta. Diferente, mai mult de cât conceptuala, este istorica, în sensul ca turismul verde
este o terminologie anterioara ecoturismului mult mai putin folosita astazi corespunzând,
fara îndoiala, unui concept similar.

8. Turismul curativ Dezvoltarea sa este favorizata de existenta unor conditii climatice

favorabile (absenta poluarii, predominarea calmului atmosferic, aeroionizarea negativa),
prezenta izvoarelor de ape minerale cu proprietati terapeutice, a apelor termale, a salinelor,
toate asociate eventual cu posibilitatile de aplicare a remediilor consacrate în medicina
populara (fitoterapia, apiterapia, hidroterapia).Existenta disponibilitatilor de acest fel pot
conduce la elaborarea unor oferte turistice care pot rivaliza cu cele din statiunile balneare si
climaterice consacrate.

4
 9. Turismul religios Poate avea de asemenea un impact deosebit în dezvoltarea turismului
rural prin conturarea unor destinatii certe. Sunt bine cunoscute efectele benefice, în acest
sens, exercitate de pelerinajele religioase de amploare, de exemplu Lourdes în Franta si
Stonehenge în Marea Britanie. În tara noastra se remarca cresterea prestigiului Bisericii,
reîntoarcerea unei parti semnificative a populatiei la practicile vietii spirituale traditionale si
aparitia unor focare de misionarat, în special asezamintele monahale, care polarizeaza
interesul unui numar apreciabil de credinciosi.

1.3 Studiul domeniului de specializare a ecoturistilor si activitatile sale specifice

Analiza comparativă a motivaţiilor ecoturistului cu cele clasice studiate începând cu Maslow
(1954) şi Dann (1981), reluate de McIntosh şi Goelner (1990), poate pune în evidenţă o serie de
similitudini cu profilul turistului convenţional, însă pe scara ierarhiei, unele niveluri sunt mai
accentuate faţă de altele. Pentru ecoturism, nevoia de a evada dintr-un anumit mediu,
oportunităţile de educaţie, auto-împlinirea devin o constantă de bază. Ecoturistul este adept al
călătoriilor în natură şi al implicării directe sau indirecte în conservarea mediului, având la bază
motivaţii interioare: psihice, morale, sociale susţinute de educaţie, instruire şi repere exterioare.
Natura (flora, fauna, relieful) este principala motivație a ecoturiștilor. Ei nu vor numai să o
vadă, ci și să o experimenteze și să învețe despre ea. Ei sunt interesați și de istorie, de alte culturi,
le place să participe la diverse activități în aer liber și apreciază oportunitatea de a întâlni oameni
noi.
În alegerea unei destinaţii incumbă motivaţii interioare, dar acestea pot interfera cu activităţile
oferite în pachetul turistic, de resursele naturale şi de infrastructura turistică, de siguranţa în raport
cu elementele de risc şi posibilităţile fizice şi nu în ultimul rând de puterea financiară a
consumatorului.
Profilul psihologic al ecoturistului se înscrie în modelul alocentric definit de Plog (1974), atît
introvertit, cît şi extrovertit (după gruparea stabilită de Nickerson şi Ellis, 1991), predominant
explorator şi aventuros (Nedelea si Coita, 2008).
Pshihologic, turiştii pot fi incluşi uneia din cele patru mari grupe temperamentale hipocratiene:
 sanguinic - caracterizat prin sociabilitate şi bună dispoziţie, realişti şi care pot adopta cu
rapiditate o hotărâre;
 coleric - probabil dirijat în alegere de intensitatea proceselor afective uşor similare
trăirilor grupei melancolice,
 flegmatic - dominat de calm, lucid, echilibrat
 melancolic - de regulă, turistul cu înclinaţii, sensibilitate pentru mediu şi de multe ori
adeptul mişcărilor ecologice şi care este dominant consumator de ecoturism.
5
 În ceea ce priveşte profilul demografic şi social al ecoturistului, s-a constat că el provine din
ţările unde procesul de urbanizare este accentuat şi stresul mai mare, unde informaţia despre
mediu este mai puternică.
Profilul demograpfic al ecoturiștilor

Țara Vîrsta Gen Venit Educație

Dimensiune
grup
27%-sub 100 26%-
SUA 23%-(45-54) 57%- mii dolari universitare 35%-în
22%-(55-64) feminin 25%-peste 24%- cuplu
100 mii dolari liceu

54%-lucrează 50%-
Marea 22%-(45-54) 47%- peste 30 ore universitare 50%-în
Britanie 22%-(55-64) feminin pe saptămănă 22%- cuplu
20%-(25-34) 17%- studenți
pensionari 14%-liceu
50%-1500 50%-liceu
Germania 22%-(45-54) 50%- euro pe lună 26%- 44%-în
21%-(55-64) feminin 48%-pînă la universitare cuplu
25%-(25-34) 4000 euro
pe lună

Dacă la început, ecoturismul era apanajul segmentului de populaţie cu vârstă între 35-54 ani, o
grupă trecută de etapa construirii familiei şi a profesiei, în ultimii ani, limita vârstei a coborât
către categoriile de populaţie tânără, prin introducerea unor activităţi, produse, servicii cuplate
la procesul educativ, dar a crescut spre cea vârstnică în statele dezvoltate.
În statisticile specifice, 60% din ecoturişti preferă deplasările în cuplu, circa 15% - cu familia şi
numai aproximativ 13% călătoresc solitar etc. (Global Ecotourism Statistics, 2007).
În ceea ce priveşte structura pe genuri, TIES a raportat un echilibru între acestea, deşi, pentru
produsele de aventură sau cu dificultăţi accentuate, turistul predomină turistei. În ceea ce
priveşte nivelul de pregătire, educaţie, TIES arată că, dacă iniţial ecoturiştii proveneau din
rândul celor cu studii superioare, a cercetătorilor, la ora actuală se constată o deplasare şi către
cei cu studii medii sau cei afiaţi în proces educaţional (turismul şcolar).
6
Activităţile practicate în ecoturism (unele regăsite şi în turismul rural, montan, agro-turism sau
nautic) pot fi grupate după diferite criteria limitative, și anume:
 Activităţi recreative:
 Vizitarea parcurilor naturale sau naționale;
 drumeţiile în natură;
 călătorii subacvatice (Bazinul M. Caraibe, Oceanul Indian);
 călătorii acvatice (I-le Galappagos, litoralul estic al Africii, I-le Canare).

 Activităţi sportive:
 Canoe sau caiac (Canada, SUA, Zambezi);
 pescuit ecologic (Zambezi, Cariba, Delta Dunării);
 ciclism;
 scufundări acvatice;
 alpinism ecologic (număr redus de ecoturişti, ghidaj permanent, programare cu 6 luni
înainte);
 echitaţie (SUA, Ceahlău, Călimani);
 rafting (SUA, România etc.);
 canioning;
 sporturi extreme.
 Activităti de admirare:
 Admirarea faunei (games reserves);
 admirarea păsărilor (Birdwatching-Delta Dunării, Amazon,)
 admirarea peisajelor (puncte de belvedere).
 Activităţi culturale :
 Cunoaşterea tradiţiilor comunităţilor locale (dans, meşteşuguri, arta culinară, practici
religioase, mod de trai);
 învăţarea unor tradiţii și îndeletniciri culturale.
 Activităţi educative:
 Educaţia pentru mediu (lecţii, ateliere de lucru, proiecte);
 vizite educative (activităţi de refacerea habitatelor, de observarea ecosistemelor etc.);
 învăţarea unor tradiţii/meşteşuguri locale.

7
 Cod de comportament al ecoturistului:
1. Pregătirea călătoriei:
Alegerea unui agent de turism care se preocupă de minimizarea impactului activității turistice
asupra mediului; care oferă o ședință de pregătire despre modul cum trebuie să se comporte la
locul de destinație sau să folosească echipamentele în vederea protejării mediului înconjurător;
Informarea în legătură cu habitatul natural și cu valorile culturale ale zonei.
2. Respectarea unor reguli generale:
Interdicția accesului în zone nepermise publicului; Respectarea marcajelor; Informarea tour-
operatorilor, autorităților și vizitatorilor asupra încălcării oricărei reguli care poate afecta
habitatul natural și cultural.

3. Respectarea florei, faunei și a habitatului lor:

Deplasarea cu calm, fără a se perturba mediul natural; Păstrarea unei distanțe considerabile față de
animale pentru a nu le deranja; Evitarea hrănirii animalelor; Neintervenirea în habitatul natural;
Evitarea zonelor în care se găsește un număr mare de animale; Interzicerea ruperii plantelor sau
mutării animalelor.

4. Reducerea propriului impact asupra mediului:

Adoptarea unui comportament care vizează reducerea tuturor tipurilor de poluare (chimică,
biologică, vizuală, olfactivă și sonoră).

1.4 Conditii necesare în turismul rural

Între conditiile minime ce trebuie sa le îndeplineasca o localitate pentru a deveni sat turistic
amintim:
 amplasare într-un cadru natural atragator sub aspect peisagistic, fara surse
de poluare;
 accesibilitate usoara pe cai rutiere, feroviare, fluviale, sau aeriene;
 infrastructura generala (alimentare cu apa, curent electric, încalzire,
canalizare, cai de comunicatie);

 prezenta unor traditii si valori etnofolclorice reprezentative (arhitectura populara,

mestesuguri si artizanat, folclor si port popular, muzeu etnografic, sarbatori folclorice,
traditii si obiceiuri populare etc.);

 existenta unor resurse turistice bogate si posibil a fi valorificate prin desfasurarea

unor activitati de vacanta cât mai variate: odihna, plimbari, în aer liber, cura de aer,
soare si ape minerale, înot si sporturi nautice, excursii usoare, ascensiuni montane,
alpinism, activitati culturale sau participarea la actiuni culturale ce se desfasoara în sat,

8
 integrare în activitatile economice traditionale etc;

 existenta unor gospodarii cu un nivel de confort, asigurat cu mijloace locale, simple

sau mai complexe (instalatii sanitare si baie, apa, curent electric) si care sa corespunda
normelor de clasificare existente.

Alaturi de acestea, la sporirea valorii turistice mai pot contribui si urmatoarele:

 existenta unei traditii în ce priveste activitatea turistica;

 aportul unor eventuale resurse balneoclimatice (ape minerale si termale,
namoluri si gaze terapeutice, lacuri sarate, plaja maritimaetc.);
 existenta unor dotari arheologice, monumente istorice, de arta si arhitectura;
 prezenta unor dotari sanitare, socio-culturale, sportive, comerciale etc.;
 dotarile tehnico-edilitare adecvate (drumuri, alei, canalizare).