2.

2 Compoziţia chimică a plantelor şi a corpului animal

- Atât plantele cât şi animalele sunt constituite din apoximativ aceleaşi

elemente chimice: C, O, H, N (95%), P, S, Cl, Ca, Na, Mg, Cu, Co, Zn, Mn, I etc.
Tabelul 2.1.
Participarea elementelor chimice în compoziţia plantelor şi a corpului
animalelor, %
Specificaţie Substanţe
C O N H
minerale
Planta (medie) 45 42 1,5 6,5 5,0
Animal (bou gras) 63 13,8 5,0 9,4 8,8

- În plante predomină glucidele (amidonul, celuloza), în corpul animalelor

predomină proteidele şi lipidele.
Tabelul 2.2.
Compoziţia chimică a nutreţurilor şi a corpului animal, %
Plantele Animalele
Turte
Substanţ Sfeclă Orz Taur Oaie Viţel
Fân floarea Porc
a furajer grăunţ semiîngrăşa semigra nou
lucernă soarelu gras
ă e t să născut
i
Apă 16 88 14 9 56 54 44 73
Proteină 17,5 1,0 9,0 36,0 18 19 13 18
Grăsimi 1,7 0 2 11 20 23 39 4
SEN 32,9 9 68 23 1 1 1 1
Celuloză 22,7 1 4 14 - - - -
Cenuşă 9,2 1 3 7 5 4 3 4
 Fig. 2.1. Schema compoziţiei chimice brute a nutreţurilor
Nutreţ

Apă Substanţă uscată

Substanţa organică Substanţa anorganică (cenuşa brută)

Substanţe azotate Substanţe Substanţe biologic-

(proteină brută) neazotate active (vitamine,
hormoni, fermenţi)

Macroel Microele
Proteină Grăsime
emente mente
pură brută
(Ca, P, (Fe, Cu,
K, Na, Zn, Mn,
Amide Celuloză Cl) Co, I)
brută

SEN

Apa
În funcţie de conţinutul în apă nutreţurile se pot grupa în:
- furaje apoase (90-95% apă – borhoturile);
- furaje suculente (65-85% apă – nutreţurile verzi, rădăcinoasele,
nutreţurile murate);
- furaje semisuculente (35-50%) apă – semifânurile);
- furaje uscate (10-18% apă – concentratele, fibroasele, grosierele);
- furaje foarte uscate (sub 10% apă – produsele industriale uscate,
făinurile animale şi furajele minerale).
Formele de apă:
a) în nutreţurile vegetale: - apa de constituţie (legată chimic);
- apa de vegetaţie (din sucul celular);
- apa de inbibiţie (higroscopică);
- apa de preparaţie (adăugată în nutreţuri în timpul
preparării).
b) în corpul animal: - apa de constituţie (intracelulară);
- apa de circulaţie (extracelulară);
 - apa lacunară (în lichidele interstiţiale).

În organismul animal apa îndeplineşte următoarele funcţii:

- reprezintă proporţia cea mai importantă (60-70%) din greutatea
corpului;
- intervine în toate reacţiile de sinteză şi hidroliză;
- este mediul de solvire al substanţelor nutritive;
- asigură absorbţia substanţelor solubile;
- asigură vehicularea produşilor de metabolism;
- are rol de lubrifiant;
- intervine la mecanismul de termoreglare;
- are rol de protecţie.

Necesarul zilnic de apă este de circa:22-66l – tineret bovin;38-110l – vaci;4-

15l – oi şi capre;30-45l – cabaline;11-19l – porci;0,2-0,4l – pui de carne0,4-0,6l –
curci sau la 1kg SU ingerată: 3-5-6l – pentru taurine;2-3l – pentru cabaline,
porcine, ovine şi păsări.

Substanţele minerale
Substanţele minerale din nutreţuri, denumite şi cenuşă brută, sunt alcătuite
atât din substanţe minerale acumulate ca atare, cât şi din partea anorganică a
diferitelor combinaţii organo-minerale din celule şi se determină prin calcinarea
unei probe la 5500C în cuptorul electric până se ajunge la masă constantă.
Elementele minerale se găsesc în nutreţuri sub formă de săruri libere (
combinaţie de anioni şi cationi), fie ca atomi în combinaţii organice ( fosfor în
acizi nucleici, sulf în aminoacizi, cobalt în vitamina B12).
După importanţa lor cantitativă, elementele minerale sunt separate în două
grupe:
- macroelemente: Ca, P, Mg, Na, K, Cl, S;
- microelemente: Fe, Cu, Zn, Mn, Co, I.
În grupa de microelemente, unii autori separă o subgrupă de elemente toxice
(Bo, Mo, F, As) şi o altă subgrupă cu rol mai puţin studiat (Ti, Li, Rb, Ni, Ba, etc).
Elementele minerale în plante variază după specie, vârstă, fază de vegetaţie,
partea plantei etc.
În nutreţurile vegetale – 1-14% minerale (1-5 nutreţurile suculente, 5-14%
nutreţurile uscate).
În nutreţurile de origine animală – 1-30% minerale.
În corpul animal – 3-4% minerale.
În cenuşa corpului animal, circa 80% îl reprezintă fosfatul de calciu, în timp
ce în cea a plantelor acesta reprezintă numai circa 20%.
Felul şi proporţia substanţelor minerale din nutreţurile vegetale variază mult,
în funcţie de specia plantei, de faza de vegetaţie şi de partea plantei din care
provin. Astfel, leguminoasele conţin de circa 3,5 ori mai mult Ca decât gramineele.
Frunzele, tulpinile şi seminţele conţin mai multe substanţe minerale decât
rădăcinile. Pe măsura înaintării plantelor în vârstă, în tulpini creşte procentul de K
şi Si şi scade procentul de Ca, P, Mg etc.
Nutreţurile de origine animală şi cele vegetale sunt sărace în Na şi Cl. De
aceea, toate animalele trebuie să primească prin hrană un supliment de sare de
bucătărie..

Proteina brută (protidele)

Prin proteina brută se înţelege totalitatea substanţelor azotate conţinute de
un furaj, stabilite prin determinarea azotului total.
Convertirea azotului total în proteină se face prin înmulţirea cu factorul
6,25 (media conţinutului în N al proteinelor este de 16%, deci 1g de N este
conţinut în 6,25g de proteină).
PBg = Ng x 6,25

Funcţiile substanţelor proteice în organism:

- funcţia plastică;
- de refacere a celulelor (rol de întreţinere);
- de înmulţire a numărului de celule şi de creştere a dimensiunilor acestora
(rol de creştere);
- funcţii biologice, prin enzimele şi hormonii care sunt de natură proteică;
- asigură producţiile bogate în proteină – laptele, ouăle, lâna etc;
- rol energetic (în insuficienţa de glucide, lipide).

În funcţie de conţinutul în proteină brută se pot împărţi în:

- cu nivele reduse: grosierele 2-5%, tuberculi, rădăcinoasele 1-3%;
- cu nivele medii: fibroasele 7-10% (excepţie leguminoasele cu 15-18%),
grăunţele de cereale 8-12%;
- cu nivele ridicate: boabele de leguminoase 25-35%, şroturile 35-44%,
drojdiile furajere 40-50%, făinurile animale cu peşte 50%.

Proteinele conţin: N – 13-19%;C – 50-55%;O – 19-21%;H – 6,5-7,3%;S –

0,3-2,4%.
Unele proteine mai conţin: P, Mg, Fe, Cu, etc.
N total al unui furaj este format din:
- substanţe azotate proteice, date de N proteic, care formează şi “proteina
pură” (proteidele, peptidele, aminoacizii liberi);
- substanţe azotate neproteice, date de N neproteic (amidic) (amidele,
nitraţii, sărurile de amoniu, alcoloizii şi glucozizii cu azot).

Proteidele – sunt substanţe formate din aminoacizi.

Aminoacizii se clasifică în:
a) amnoacizi esenţiali – metionina, lizina, triptofanul, histidina, arginina,
izoleucina, leucina, fenilalanina, valina şi treonina.
 b) aminoacizi neesenţiali – glicina, serina, prolina, oxiprolina, alanina,
norleucina, acidul aspartic, acidul glutamic, acidul hidroxiglutamic, citrulina,
tirozina, cistina.

Grăsimile
Lipidele, din punct de vedere chimic, sunt esteri ai glicerinei cu acizi graşi
superiori (palmitic, steric şi oleic).
În organism, lipidele îndeplinesc următoarele funcţii:
- asigură activitatea normală a unor glande (sebacee);
- măresc rezistenţa organismului la intoxicaţii;
- asigură mediul de solvire al vitaminelor liposolubile;
- acizii graşi nesaturaţi: linoleic, linolenic şi arahidonic, sunt indespensabili
pentru organism (au funcţii asemănătoare cu ale unor vitamine);
- intră în componenţa celulelor;
- reprezintă cea mai concentrată sursă de energie.

În nutreţurile de origine vegetală, lipidele se găsesc în cantităţi reduse (0,5-

3,0%) cu excepţia plantelor oleaginoase (45%) şi a boabelor de soia (23%).
* Din nutreţurile de origine animală, mai bogate în grăsimi sunt făina de
peşte şi de carne (12-15%), laptele cu 2-15% (în funcţie de specie).

Glucidele

Glucidele sunt substanţe hidrocarbonate, formate din C, H, O, într-un

raport aproximativ de 1: 2: 1.
În regnul vegetal ele reprezintă circa 60-80% din substanţe care alcătuiesc
celulele şi ţesuturile.
În corpul animal se găsesc în proporţie redusă (circa 1% din greutatea
animalului, sub formă de glucoză şi glicogen.
Importanţa glucidelor:
a) servesc ca sursă de energie:
- asigură menţinerea constantă a temperaturii corpului animal;
- participă în asigurarea diverselor secreţii;
- participă la diversele mişcări (îndeosebi în contracţiile musculare);
b) participă la sinteza în organism a materiilor grase (de exemplu a grăsimii
din lapte);
c) intervin în metabolismul grăsimii;
d) asigură desfăşurarea proceselor digestive la animale.

În studiul nutriţiei animalelor, glucidele sunt separate în două grupe:

- celuloză brută;
- substanţe extractive neazotate (SEN).
 Celuloza este componentul principal al pereţilor celulei vegetale,
constituind partea de susţinere a plantei.
Conţinutul în CB al furajelor variază mult:
- la rădăcinoase – 1%;
- la furajele verzi – 5-8%;
- la grăunţele de cereale – 2-4¤ (ovăz 10-12%);
- la nutreţul murat – 5-10%;
- la fibroase – 25-35%;
- la grosiere – 35-42%.

Prezenţa CB în raţia animalelor este necesară:

- pentru a realiza o digestie normală;
- serveşte ca substanţă de balast, care irită receptorii tubului digestiv,
asigurând peristaltica intestinului;
- la degradarea microbiană a celulozei se capătă acizii graşi volatili, care
constituie principala sursă de energie a rumegătoarelor (66-75%). La vaci 50% din
acidul acetic se foloseşte ca sursă de energie şi 50% se foloseşte la sintetizarea
grăsimilor în lapte.
La rumegătoare optimul de conţinut în CB al raţiilor este de 23-25% (variind
între 18 şi 30%), la porci şi păsări 3-8%.

Substanţele extractive neazotate cuprind toate categoriile de glucide – cu

excepţia celulozei – în care ponderea şi rolul cel mai important în alimentaţie îl are
amidonul, sunt necesare şi zaharurile.
Amidonul este depus ca substanţă de rezervă în seminţe (50-60%), în
tuberculi de cartof( 75%), în tulpini şi frunze (până la 2%).
O formă deosebită a amidonului este – inulina, care se găseşte în cantităţi
mari în tubercul şi topinamburi.
Glicogenul este numit “amidonul animal”- se găseşte în ficat (1-4%),
muşchi şi alte organe.
Zaharurile - se conţin în cantităţi mari în rădăcinile sfeclei de zahăr (până
la 22%), melasă (50-55%), fânuri (4-8%).
Orientativ, conţinutul în SEN este de 6-11 la furajele verzi, 9% la
rădăcinoase, 30-40% la fibroase şi grosiere, 60-65% la grăunţele de cereale, 2-5%
la făinurile animale.