Lui Eminescu

Mereu în fața ta mă-nchin,

Ccăci tu mă chemi spre tine,
Și versul tău atît de fin,
Îl port și-acum cu mine.
Tu ai ștuit cum să culegi,
Aroma florilor de tei,
Și tot ce-i sfînt să-ncununezi,
În tainic și adînc temei.
Din nimbul florilor ,,albastre,,
Crescute sub feerastră,
Ai reușit s-aduni în vers,
O viață așa frumoasă.
Tu,cu-a-ta mînă ai plăsmuit,
Pe coala e hîrtie,
Tot ce-am iubit Și voi iubi,
Frumoasa-ți poezie.
Tu ești ,ai fost și-n veci vei fi,
Înaltul ți cerescul...
Deci, vă îndemn să nu cedați,
Iubiți pe Eminescu.

(AUTOR:Valentna Plugaru)