UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

DEPARTAMENTUL MARKETING ȘI LOGISTICĂ

STUDIU DE CAZ
“DREPTUL AFACERILOR”

Tema: Reorganizarea și lichidarea persoanei juridice cu scop lucrativ.

Fuziunea prin contopire.

Autor: Munteanu Valeria, Gr. Mk 1901;

Conducător științific : Hîncu Victoria, asist., universitar;

Chișinău, 2019
 Cuprins

1. Rezumat...............................................................................................................3

2. Reflecţii cu privire la reorganizarea persoanelor juridice.....................................3

2.1 Reorganizarea...............................................................................................3

2.2 Fuziunea.........................................................................................................5

2.3 Transformarea .............................................................................................8

2.4 Generalizare ..............................................................................................10

2|Page
 1. Reflecții cu privire la reogranizarea persoanei juridice.

Rezumat
Codul civil al Republicii Moldova stabileşte, la art.69, că reorganizarea persoanei juridice
se realizează prin fuziune, dezmembrare sau transformare. Fuziunea antrenează
dizolvarea, fără lichidarea persoanei juridice care dispare odată cu transmiterea
universală a patrimoniului său către persoanele juridice beneficiare. Dezmembrarea
este operaţiunea prin care o persoană juridică decide de a se diviza în două sau mai
multe entităţi, iar transformarea este operaţiunea prin care persoana juridică îşi
schimbă forma juridică de organizare.

Reorganizarea reprezintă acele acţiuni efectuate de fondatorii persoanei juridice, orientate

spre transmiterea prin succesiune a drepturilor şi obligaţiilor de la o persoană juridică către altă
persoană juridică, precum şi actele înregistrării de stat efectuate de autoritatea publică
competentă în vederea constituirii, lichidării şi modificării actelor de constituire ale persoanei
juridice supusă reorganizării . Procedura de reorganizare în Republica Moldova este
reglementată de mai multe acte normative, precum: Codul civil (art.69-85, 135, 144, 178);
Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi nr.845/1992 (art.32,33); Legea cu privire la
societăţile pe acţiuni nr.1134/1997 (art.93-96); Legea privind societăţile cu răspundere limitată
nr.135/2007 (art.80, 81); Legea privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a
întreprinzătorilor individuali nr.220/2007 (art.20-22).

Reorganizarea se caracterizează printr-o serie de particularităţi:

a) este o tehnică juridică care, impusă de necesităţile practice, contribuie la eficientizarea
activităţii de întreprinzător;
b) în calitate de subiecți ai reorganizării pot fi doar persoanele juridice;
c) ca rezultat al reorganizării, poate avea loc atât formarea, cât şi încetarea persoanelor juridice,
iar uneori ambele procese se desfăşoară concomitent;
d) procesul de reorganizare întotdeauna este însoţit de succesiunea în drepturi şi obligaţii .

Subliniem că, în unele surse, reorganizarea este examinată ca o modalitate de încetare a

persoanei juridice, odată cu lichidarea, însă această abordare este greşită, deoarece nu toate
modurile de reorganizare au ca efect încetarea existenţei persoanei juridice supusă
reorganizării. Anume din acest considerent, reorganizarea necesită a fi examinată nu ca
modalitate de încetare a persoanei juridice, dar ca o schimbare a statutului ei juridic, cu
trecerea drepturilor şi obligaţiilor de la un subiect către alt subiect.
3|Page
 În anumite situaţii, reorganizarea persoanei juridice poate afecta atât interesele fondatorilor,
cât şi ale creditorilor cu care persoana juridică are stabilite relaţii contractuale. Din acest
considerent, creditorii necesită a fi înştiinţaţi în formă scrisă despre reorganizare şi au dreptul
de a solicita încetarea sau executarea înainte de termen a obligaţiilor persoanei juridice supusă
reorganizării, precum şi restituirea pagubelor suportate cu această ocazie .
Este important a sublinia că, în procesul de reorganizare, dizolvarea unor persoane juridice şi
constituirea altora nu apar ca un scop în sine al reorganizării, ci reprezintă fenomene accesorii
ale acestor operaţiuni.

O situaţie cu totul diferită se creează la transformare, deoarece în cazul acesteia nu are loc nici
dizolvarea şi nici constituirea unei persoane juridice noi, ci aceeaşi persoană juridică îşi continuă
activitatea, dar în altă formă. De exemplu, din societate cu răspundere limitată se transformă în
societate pe acţiuni.

Pentru anumite categorii de persoane juridice, reorganizarea se face cu respectarea unor

cerinţe suplimentare. Astfel, conform Legii cu privire la societăţile pe acţiuni nr.1134/1997,
înregistrarea societăţilor pe acţiuni care iau naştere în urma reorganizării se face în baza
autorizaţiei Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare. În cazul depistării unor devieri de la
legislaţie, Comisia Naţională a Pieţei Financiare este în drept să refuze eliberarea unei astfel de
autorizaţii (art.93 alin. (9)).
Potrivit Codului civil, persoana juridică se reorganizează prin fuziune (contopire şi absorbţie),
dezmembrare (divizare şi separare) sau transformare (art.69alin.(1)). În continuare, vom aborda
fiecare situaţie de reorganizare în parte.

4|Page
Fuziunea.

Aceasta este operaţiunea prin care două sau mai multe persoane juridice cu scop lucrativ decid
să îşi unească patrimoniile într-o singură persoană juridică în scopul desfăşurării comune a
activităţii de întreprinzător. Pericolul fuziunii constă în faptul că poate da naştere unor
„concentrări economice” de amploare.

Concentrarea capitalului şi crearea unei persoane juridice puternice, din punct de vedere
economic, este motivată de necesitatea consolidării unei poziţii dominante pe piaţă şi, mai cu
seamă, de obţinerea unor avantaje de ordin fiscal. Acţiunile respective însă influenţează negativ
concurenţa loială. Anume în scopul de a stopa acest fenomen, Legea concurenţei nr.183/2012
stabileşte că concentrările economice care se realizează prin fuziunea a două sau mai multor
persoane juridice trebuie notificate la Consiliul concurenţei de către părţile participante la
fuziune (art.22 alin.(3)).

Totuşi, pot exista situaţii când operaţiunea de concentrare a persoanelor juridice prin
intermediul fuziunii este bine-venită. Prin absorbţia unei persoane juridice cu datorii de către o
altă persoană juridică, care dispune de surse financiare, fuziunea poate fi o soluţie de ieşire din
criză pentru persoanele juridice aflate în incapacitate de plată.

Potrivit art.73 alin.(1) din Codul civil, fuziunea poate avea loc prin două modalităţi: contopire
sau absorbţie. În activitatea practică, absorbţia este forma cea mai frecventă prin care se
realizează fuziunea persoanelor juridice şi constă în înglobarea de către o persoană juridică a
unei sau mai multor persoane juridice care, în consecinţă, îşi încetează existenţa. Absorbţia are
ca efect încetarea existenţei persoanelor juridice absorbite şi trecerea integrală a drepturilor şi
obligaţiilor acestora la persoana juridică absorbantă. Fuziunea prin absorbţie mai este numită şi
asociere.
Persoana juridică absorbantă continuă să existe şi după fuziune, dar incorporează drepturile şi
obligaţiile persoanelor juridice absorbite care se dizolvă şi urmează a fi radiate din Registrul de
stat.
Prin contopire înţelegem acel procedeu juridic prin care două sau mai multe persoane juridice
se unesc pentru a forma o nouă persoană juridică (un nou subiect de drept). Ca rezultat al
contopirii, persoanele juridice care participă la contopire îşi încetează existenţa (se dizolvă) şi se
radiază din Registrul de stat, iar drepturile şi obligaţiile acestora trec la subiectul de drept nou-
format. Noua persoană juridică se consideră creată din momentul înregistrării de stat, ocazie cu
care i se atribuie şi un număr de identificare (cod fiscal).

5|Page
Fuziunea prezintă pericol pentru creditorii persoanei juridice, deoarece operaţiunea poate avea
loc între persoane juridice cu stare financiară diferită. Mai mult, este posibil de a absorbi şi o
persoană în prag de insolvabilitate, şi atunci există pericolul de majorare a numărului de
creditori şi a creanţelor acestora, subminând poziţia creditorilor persoanei juridice a cărei
activitate este eficientă . Prezintă importanţă faptul că persoanele juridice implicate în fiecare
din cele două forme de fuziune şi care dispar în urma comasării de patrimonii, se dizolvă fără
lichidare, patrimoniul lor fiind preluat în întregime fie de către persoana juridică absorbantă, fie
de către noua persoană juridică ce apare din contopire.
Procedura de reorganizare prin fuziune (contopire sau absorbţie) parcurge mai multe etape:
a) pregătirea contractului de fuziune;
b) informarea Camerei Înregistrării de Stat cu privire la începerea reorganizării;
c) informarea creditorilor;
d) inventarierea6 ;
e) înregistrarea fuziunii.

După înregistrarea fuziunii de către Camera Înregistrării de Stat, persoanele juridice absorbite
sau cele contopite se consideră dizolvate şi se radiază din Registrul de stat al persoanelor
juridice. Dezmembrarea. Aceasta reprezintă operaţiunea tehnico-juridică de reorganizare prin
care o persoană juridică se împarte în două sau mai multe persoane juridice independente sau
prin care dintr-o persoană juridică se separă o parte, formând o persoană juridică
independentă. Cu alte cuvinte, divizarea este o operaţiune fie de împărţire a întregului
patrimoniu între alte persoane juridice existente sau care iau astfel naştere, fie de desprindere
a unei părţi din patrimoniul unei persoane juridice şi alipirea ei la o altă persoană juridică.
Aşadar, divizarea poate fi totală, pentru persoana juridică care dispare ca subiect de drept, şi
parţială, atunci când o anumită parte din patrimoniul persoanei juridice se desprinde şi se
alătură unei alte persoane juridice existente sau care ia astfel fiinţă.

Divizarea persoanelor juridice este operaţiunea opusă fuziunii şi se poate realiza din motive
diverse. Practica dovedeşte că, cel mai frecvent, dezmembrarea se produce atunci când între
asociaţii sau membrii persoanei juridice apar neînţelegeri, sau când se consideră că
dezmembrarea va ridica eficienţa activităţii, datorită faptului că persoana juridică cu patrimoniu
mai mic devine mai mobilă, mai activă, reacţionând rapid la necesităţi .

6|Page
Dezmembrarea persoanei juridice poate avea loc prin una-două forme: divizare sau separare
(art.79 din Codul civil). În cazul divizării, persoana juridică se împarte în două sau mai multe
persoane juridice, dând naştere astfel unor noi subiecți de drept. Divizarea persoanei juridice
are ca efect încetarea existenţei acesteia, cu trecerea drepturilor şi obligaţiilor ei la două sau
mai multe persoane juridice care iau fiinţă.
Împărţirea patrimoniului persoanei juridice divizate se poate face în mod egal sau inegal, după
cum vor hotărî organele de conducere ale persoanelor juridice implicate în acest tip de
reorganizare.

Principalul efect al separării constă în desprinderea unei părţi din patrimoniul persoanei juridice
care nu îşi încetează existenţa şi transmiterea ei către una sau mai multe persoane juridice
existente sau care iau fiinţă.
Între divizare şi separare există o deosebire esenţială. Persoana juridică supusă divizării dispare
ca subiect de drept (se dizolvă) şi se radiază din Registrul de stat, pe când în cazul separării,
persoana juridică nu se dizolvă, respectiv, nu îşi pierde personalitatea juridică, ci doar din
componenţa ei se desprind şi iau fiinţă una sau mai multe persoane juridice. Persoana juridică
supusă separării rămâne să existe şi după dezmembrare, doar că patrimoniul ei se micşorează.

Procedura de reorganizare prin dezmembrare trece prin aceleaşi etape precum fuziunea:
a) elaborarea şi aprobarea proiectului de dezmembrare;
b) informarea Camerei Înregistrării de Stat;
c) informarea creditorilor;
d) inventarierea;
e) înregistrarea dezmembrării.

După înregistrarea persoanei juridice nou-create, persoana juridică divizată se consideră

dizolvată şi se radiază din Registrul de stat. În legătură cu aceasta, în doctrina de specialitate
este menţionat că atât fuziunea, cât şi divizarea au ca efect dizolvarea, fără lichidarea persoanei
juridice care îşi încetează existenţa, cu transmiterea universală a elementelor sale de activ şi de
pasiv către persoana sau persoanele juridice beneficiare, în starea în care se află la data fuziunii
sau a divizării .

7|Page
Transformarea.
Reprezintă acel mod de reorganizare în baza căruia persoana juridică îşi schimbă forma de
organizare juridică. De exemplu, o societate pe acţiuni se transformă într-o societate cu
răspundere limitată. Transformarea este specifică prin faptul că numărul de participanţi este în
permanenţă acelaşi: transformarea se desfăşoară între două persoane juridice. Din nefericire,
Codul civil conţine puţine reglementări cu privire la instituţia transformării, acesteia fiindu-i
consacrat doar un singur articol (art.85). Subliniem şi faptul că, în esenţă, transformarea nu
atrage schimbări de ordin cantitativ. Cu toate că, din punct de vedere juridic, ia naştere un nou
subiect de drept, starea sa patrimonială rămâne neschimbată. Altfel spus, bunurile persoanei
juridice nu sunt afectate, respectiv creditorii acesteia nu suportă anumite riscuri în legătură cu
reorganizarea. De aceea, se susţine că pentru creditorii unei persoane juridice transformarea
este cea mai sigură formă de reorganizare.
Ca şi în cazul altor forme de reorganizare, la efectuarea transformării este necesar să fie
respectate următoarele etape:

a) adoptarea hotărârii privind transformarea de către adunarea generală a persoanei juridice

care se supune procesului de transformare (cu 2/3 din numărul total de voturi, dacă actul de
constituire nu prevede o majoritate mai mare);

b) notificarea Camerei Înregistrării de Stat privind intenţia de transformare;

c) informarea creditorilor (inclusiv publicarea unui aviz privind reorganizarea prin transformare
în două ediţii consecutive ale Monitorului Oficial al Republicii Moldova);

d) inventarierea (cu semnarea actului de predare-primire a bunurilor);

e) înregistrarea transformării (se efectuează de către oficiul Camerei Înregistrării de Stat la care
este înregistrată persoana juridică supusă transformării).
La efectuarea transformării, se ţine cont de anumite condiţii.

*În primul rând, transformarea se face prin modificarea actului de constituire al persoanei
juridice existente, fapt pentru care nu se naşte o persoană juridică nouă.

* În al doilea rând, trebuie îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru forma de organizare
în care se va transforma persoana juridică existentă.

8|Page
Transformarea persoanei juridice se consideră finalizată din momentul înregistrării de stat a
persoanei juridice nou-create. Actul de constituire al persoanei juridice, creat ca urmare a
transformării, trebuie să conţină dispoziţii cu privire la preluarea, în baza actului de predare-
primire, a tuturor drepturilor şi obligaţiilor patrimoniale ale persoanei juridice reorganizate prin
transformare.

Înregistrarea transformării în Registrul de stat serveşte drept temei pentru confecţionarea altei
ştampile şi modificarea denumirii din licenţă, contracte comerciale, documente bancare ale
persoanei juridice noucreate. Aceasta îşi păstrează, în schimb, numărul de identificare de stat
(care serveşte şi în calitate de cod fiscal). Chiar dacă în Registrul de stat se fac înscrieri de
radiere şi de înregistrare, aceasta se consideră ca o reînregistrare, şi nu ca o dizolvare a unei
persoane juridice şi înfiinţarea alteia noi. Persoana juridică îşi continuă activitatea cu aceleaşi
drepturi şi obligaţii patrimoniale pe care le avea până la transformare.

Uneori, transformarea poate fi o soluţie reuşită de salvare a unei persoane juridice de la

dizolvare. De exemplu, pentru a evita dizolvarea unei societăţi cu răspundere limitată al cărui
număr depăşeşte 50 de asociaţi, se admite schimbarea formei juridice de organizare prin
transformarea acesteia în societate pe acţiuni, la care numărul maxim de acţionari este
nelimitat.

Pentru creditori, anumite pericole pot exista în cazul transformării societăţilor în nume colectiv
şi a societăţilor în comandită. Problema constă în faptul că asociaţii societăţii în nume colectiv,
cât şi comanditaţii, răspund nelimitat şi solidar pentru obligaţiile societăţii, iar ca rezultat al
transformării ei s-ar putea eschiva de la anumite obligaţii pe care societatea le-au dobândit
anterior. În scopul de a stopa astfel de ilegalităţi, Codul civil stabileşte că în cazul transformării
societăţii în nume colectiv (societăţii în comandită) în societate pe acţiuni, în societate cu
răspundere limitată sau în cooperativă, asociaţii (comanditaţii) continuă, în termen de 3 ani, să
răspundă solidar şi nelimitat pentru obligaţiile născute până la reorganizare (art.135, 144).

9|Page
Generalizând cele expuse, subliniem că legislaţia naţională nu introduce restricţii clare pentru
persoanele juridice cu scop lucrativ în privinţa realizării uneia sau altei forme de reorganizare.
De aceea, în practică sunt posibile toate combinaţiile de persoane juridice cu scop lucrativ pe
care părţile implicate le găsesc potrivite pentru a realiza fuziuni, dezmembrări şi transformări.

Operaţiunile de reorganizare pot fi realizate şi în cazul persoanelor juridice care sunt dizolvate,
dar încă nu au fost lichidate. Această posibilitate reprezintă o soluţie pentru anumite persoane
juridice de a-şi salva existenţa juridică şi de a-şi conserva drepturile şi interesele, mai ales în
cazul celor care au fost dizolvate din lipsa de resurse suficiente sau din cauza unor neînţelegeri
grave între asociaţi. Deşi legea nu stabileşte, nu poate fi realizată reorganizarea care implică
participarea de persoane juridice cu scop lucrativ şi persoane juridice fără scop lucrativ. Motivul
constă în faptul că fondatorii persoanei juridice cu scop lucrativ au drepturi de creanţă asupra
persoanei juridice, pe când membrii organizaţiei necomerciale nu au drepturi de creanţă, ci
numai drepturi personale (art.55 alin.(3) din Codul civil).
Prin urmare, fuziunea poate opera între persoane juridice cu scop lucrativ sau doar între
organizaţii necomerciale, iar singura excepţie în acest caz ar putea fi transformarea care, în
viziunea noastră, poate fi realizată dintr-o persoană juridică cu scop lucrativ într-una fără scop
lucrativ, şi invers, dar cu condiţia că votează pentru aceasta toţi asociaţii. Fără majoritatea de
voturi, o astfel de transformare nu poate fi efectuată, deoarece potrivit art.55 alin.(3) din Codul
civil, asociaţii societăţilor comerciale au drepturi de creanţă asupra bunurilor acesteia, iar
membrii organizaţiei necomerciale nu au asemenea drepturi. Drept urmare, persoanele care
nu au participat la adunare sau care au votat împotriva transformării ar putea fi lipsite de
drepturile de creanţă contrar voinţei lor. Reorganizarea nu poate opera între persoane juridice
de drept public, precum şi între persoane juridice de drept public şi persoane juridice de drept
privat (art.58 alin.(4) din Codul civil).
De asemenea, nu pot fi supuşi reorganizării întreprinzătorii individuali, deoarece ei, fiind
persoane fizice, dispun de calităţile personalităţii umane şi nu pot fi transformaţi într-o altă
formă. Pentru modificarea formei privind desfăşurarea activităţii de întreprinzător,
întreprinzătorul individual este în drept să fondeze o societate comercială sau să devină asociat
al unei cooperative. Din această calitate, întreprinzătorul individual poate conduce o persoană
juridică cu scop lucrativ.

Sursa: REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT

Iurie Mihalache, doctor în drept, lector superior (USM; USPEE „Constantin Stere”)
https://ibn.idsi.md/

10 | P a g e