Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1.1 Introducere
Nava este privita ca un sistem complex ce indeplineste trei obiective majore :
-Primul este destinat scopului navei de a transporta marfa sau a executa servicii,
ceea ce determina tipul de nava , zona de activitate .
-Al doilea obiectiv este legat de capacitatea navei de a naviga in conditii optime sau
speciale
-Al treilea scop il reprezinta asigurarea conditiilor de habitat si sigurantei
echipajului la bordul navei .
Toate aceste functii stau la baza instalatiilor navale , inst de bord si de punte .
Reglementarile de proiectare, constructive , expluatare sunt evidentiate de norme ,
reguli impuse de Autoritatile nationale si internationale (IMO ,Registre de
clasificare , SOLAS, , MARPOL, IACS, etc.). Evident ca pentru fiecare etapa exista
reguli precise, delimitarea activitatii.
Din punt de vedere a cadrului timp : Faza initiala proiect – sfirsitul expluatarii navei .
Din punct de vedere al locului : At . proiectare – santier – zona maritime sau fluviala.
Participanti la proiect sunt : armatorul , executantul ( proiect si exe.), executantul
serviciilor , beneficiar.
Legatura dintre acestia se regaseste contractual , cauzal si temporal pentru fiecare
faza .
Toate aceste elemente enumerate mai sus au impact asupra intalatiilor navale (bord
si punte).
Fazele principale de elaborare/fuctionare a instalatie sau a unui sistem sunt :
proiectarea /avizare
executie / test (tehnic , etans )
commissioning (punerea in functiune )
test (shore , sea sau combinat) HAT si SAT
expluatare /revizii /reparatii /modernizare
Ca principiu derularea etapelor reprezinta incadrarea in sisteme de calitate, proceduri, norme
tehnice.
Ca factori implicati in etapele mai sus mentionate:
- finante
- informatie
- materiale/energie
- management/principii
Aceste elemente pot fi gasite total sau partial in fazele de elaborare/functionare de mai
sus.
1.4.Tubulaturi :
Sunt elemente prin care circula mediul fluidul (compresibil sau
incompresibil) in conditii special de temp si presiune .
1.5.Armaturi
Sunt elemente ale instalatiilor de reglaj al parametrilor , inchidere ,
deschidere(totala sau partial).
Ele pot fi cu: cep (gate valve)(15-20 bar), ventil (globe valve) ,
future(butterfly), bila(ball valve), flotor, valvule special (valvule ac , valvule
cu arc, valvule de siguranta, valvule spade sau ac).
Alegerea lor se face in functie de presiunea instalatiei .
Cuplarea a mai multor armature se face in casete de distributie sau
manevra numite MANIFOLD.
Armaturile speciale : filtre, sorburi , oale de condens.
Armaturi de bordaj sunt elemente de clasa .
1.5.1 Actionarea armaturilor .
Datorita spatiului limitat sau a gradului de automatizare actionarea
armaturilor se face mechanic, hydraulic , pneumatic, electric.
Armaturile pot fi NORMAL INCHIS sau NORMAL DESCHIS.
-Actionarea mecanica prin tije, pirghii, se poate si automatiza(dubla)
-Actionarea electica se face cu ajutorul unui electromagnet sau
electromotor ce actioneaza tija armaturii , direct sau indirect.
-Actionarea hidraulica foloseste fluidul de transport sau circuit separat de
fluid.
-Actionarea pneumatica foloseste presiuni de pina la 30 bar
1.5.2 Armaturi de reglaj
Aceste armature au ca scop reglarea parametrilor functionali in anumite
limite sau sub o valoare data, (de siguranta):
a) Reglarea presiunii-
Acestea pot fi :
-de siguranta
- de siguranta propriu-zisa
-de reglare cu mentinere constanta a presiunii de obicei intre 1,1 si 0,9 din
valoarea presiunii
Regulatoarele de presiune (presostate)
b) Reglarea temperaturii
- Semnalizare temperature extreme
- Siguranta
- Reglarea temperaturii
c) Reglarea debitului si a presiunii
-La nave se folosesc dispositive de reglare a presiunii si a debitului .
Aceasta are ca efect modificarea (stabilizarea) puterii sau a debitului .
-Pompele centrifuge (Masinile hidrodinamice) folosesc transformarea
miscarii de rotatie in debit.
-Pompele (Masinile volumice) folosesc elementi a caror rotatie/translatie
determina un volum
In functie de nr. de rotatii de stabileste volumul de lichid ce trece prin
conducta.
d) Masurarea nivelului in tacurile de ballast si combustibil se face electric
sau pneumatic.
Sunt cazuri in care se folosesc mobrey cu flotor ptr nivel maxim sau minim
cu semnal electric (casete , mici tancuri) sau sticle de nivel montate pe
tanc.
La tancurile de ballast semnalul dat de traductorul de presiune electric este
convertit in volum .
Pentru lichide inflamabile se foloseste sistemul pneumatic de masurare .
Alt system pentru tancuri cu lichide inflamabile este cel cu radar montat sub
punte . Calibrarea sa se face in functie de volumul tancului , asieta. Volumul
scanat este cel al volumului tancului gol.
Masurarea pneumatica.
Se insufla aer prin sonda masurind presiunea aerului ce iese la suprafata.
Acesta trebuie sa invinga presiunea hidrostatica a coloanei de lichid .
Semnalul de presiune se converteste in semnal electric iar apoi digital sau
analogic pe un ecran .
e) Reglarea viscozitatii : Reglarea viscozitatii este necesara la motoarele
principale care functioneaza pe combustibil greu. Viscozitaea admisa este
de 2-2,5 grade Engler.
f)Traductoare hidrostatice ,
Se bazeaza pe propietatea careia in cazul curgerii laminare a fluidului
caderea de presiune este proportioanala cu viscozitatea.
Pentru proportionalitate Re crt mai mic de 2300.
g)-Traductoare hidrodinamice – au la baza frecarea viscoasa intre doua
discuri la care primul este antrenat mechanic iar miscarea se transmite la al
doilea prin intermediul lichidului.
Traductoare cu cilindri concentrati se bazeaza pe frecarea viscoasa dintre
doi cilindri cu transmiterea turatiei . (grosimea stratului limita)
d) Rezervoare hidraulice . (Power pack )
In majoritea sisitemelor hidraulice pe nava se intilnesc rezervoarele
hidraulice sau tancuri de ulei .
Instalatiile care sunt dotate cu rezervoare (power pack) , sunt inst capace
mecanice , inst guvernare , inst ancorare, inst manevra-legare , inst ulei
termal.
Sunt operatii de test presiune max .pe instalatii , sau operatii mecanice
(presa tub etambou ) care folosesc acest tip de instrument.
Acestea au ca scop :
Egalarea diferentei instantanee dintre cantitatea de lichid absorbita si cea
refulata
Conduce energia termica rezultata prin frecari
Separa aerul , apa si impuritatile mecanice
Inaltimea lichidului trebuie sa fie aprox. 80-90% din inaltimea rezervorului .
Conducta de aspiratie trebuie sa fie tesita la 45 grade , situate la 30 mm de
fundul rezervorului .
Conducta de retur trebuie sa fie tesita la capat.
Celel doua conducte trebuia sa fie cit mai departate intre ele.
Temperatura nu trebuie sa depasesca 50 grade C. Se poate face racirea
sau inclazirea uleiului din rezervor. Rezervorul se inspecteaza tehnic si
etans .
Adesea pe capacul de inchidere se monteaza pompe, distribuitoare,
ventile de presiune , filter.
Protectia tevilor :
Protectia se face in mod general prin doua procedee:
a) vopsire si b) acoperire metalica si c) uleiere
a) Vopsirea se face in sistemul adecvat instalatiei respective repective. Se
folosesc vopsele cu unu si doua componente, Tubulatura in tancurile de ulei
si combustibil nu se vopseste.
b) Acoperirea metalica se face cu zinc prin procedee de decapare spalare
neutralizare si acoperire in baia de zinc a tevilor (peekling ). Stratul de
acoperire este in jurul valorii de 80-100 microni conf. Normei europene NE-
1461.
Daca din motive tehnice tevile galvanizate se vopsesc se aplica initial un strat de
vopsea de legatura (tie coat)care creeaza aderenta pe zinc.
In anumite cazuri locale se aplica la rece statul de zinc prin sprayere sau vopsire.
c) Uleierea de face prin speierea la interior a tevii cu ulei dupa decaparea ei in
atelier.
ACTUATORI
Pentru dezvoltarea fortelor si momentelor si realizarea miscarilor in sistemele
mecatronice se utilizeaza sisteme de actionare de cele mai diferite tipuri si forme de
energie. Pentru cuprinderea tuturor acestor dispozitive tehnice intr-o singura
notiune, se utilizeaza, termenul de actuator (de la v.eng „to act” = a actiona).
Definitie:
In general, prin actuator se intelege un subansamblu care converteste o forma de
energie (electrica, pneumatica, termica, chimica etc.) in energie mecanica. Structura
acestuia nu mai poate fi descompusǎ in sub-structuri decat cu riscul de a pierde
capacitatea de generare a miscarii.
Scop :
Miscarea simpla, elementara generata de un actuator poate fi utilizata direct pentru
un anumit scop sau poate fi transmisa, transformata si amplificata, sau corelata cu
miscarea obtinuta de la alti actuatori.
Actionarea propriu-zisa este obtinuta pe trei cai distincte, interactiunea campurilor,
interactiune mecanica si deformatii limitate.
.
Termenul I :
-Crestere de energie cinetica
-Crestere de energie piezo
-Crestere de aport ridicare fluid la inaltime
Termen II:
– pierderea hidraulica pe instalatie
Se face notatia
Hv –sarcina vacuumetrica
ha- pierderea de sarcina intre punctele O si A.
Sau
care poate fi aplicata pentru orice regim de curgere turbulent (Re > 3000);
Diagrama Nicuradze poate fi folosita numai calitativ, asa cum s-a aratat
anterior; pentru un regim de curgere determinat si pentru o rugozitate relativa
cunoscuta, se poate stabili domeniul de existenta al miscarii (in acest caz este
vorba de conducte mixte) astfel incat pentru calculul coeficientului de rezistenta
hidraulica se va apela la o relatie de tipul l = (Re, e /d).
Evidentierea regimurilor de curgere cu ajutorul profilelor de viteza
ec.20 si 21
Se face notatia :
Ec devine: h=sQ²
Pierderile hidraulice depind de debit . Factorul “s” este o functie de λ
Deci” s” functie de Re.
In cazul automodelarii λ nu mai depinde de Re, ci numai de rugozitate .
In acest caz nici “s” nu mai depinde de Re. (vezi zona III)
In cazurile practice regimul in care se merge cu s=constant e foarte des.
Caracteristica tubulaturii fiind o parabola de gradul 2.
-Tubulatura Serie
Daca exista doua tronsoane in serie si diferite din punct de vedere
geometric , lungime si diametru .
Se determina valoarea pierderii hidraulice pe aceasta tubulatura
Exista tripla egalitate :
Q₁=Q₂=Q=constant
Deci
Si facind notatia :
-Tubulatura paralel
51-52 = 5a
57-5a=7a
46-36=6b
6b-76=7b
7a-7b=7A
87-7A=Rezultanta
Se face notatia :
Ec devine:
(pierderi dinamice)
si
Obs :
Daca p1 si p2 reprezinta presiunea admosferica atunci ec se simplifica
Daca p1 diferit de p2 exista o sarcina de cuplare (adica la capatul b al
ramificatiei este presiune, caz furtun , duza ,etc ) atunci graficul ia
forma din 2.15
Conducte buclate
· I - cantitatea de fluid care intra intr-un nod trebuie sa fie egala cu cantitatea
de fluid care iese din el;
4. daca suma de mai sus nu rezulta egala cu zero, distributia de fluide aleasa la
punctul a) - distributia initiala - se modifica debitul cu un DQ,
Q1 = Q + DQ,
de unde
5. daca dupa ce fiecarui circuit i s-a dat o prima corectie suma pierderilor nu va
fi totusi zero datorita interactiunii circuitelor (o conducta face parte din doua
bucle diferite si primeste corectii diferite) iteratia se repeta pana cand
corectiile devin neglijabile.
Sumar :
Marimi specifice
Sarcina
Puterea
Pierderea de sarcina (liniar ,local)
Rugozitatea
Sarcina vacumetrica
NSPH (net positive suction head)-rezerva de cavitatie
Zone –Nicuradze
Caracteristica hidrodinamica “s “(depinde doar de rugozitate)
Tubulatura serie- paralel-complexa
Caracteristica totala
1. Pompe (Masini) hidraulice si pneumatice (4)
Acestea convertesc energia mecanica in energie hidraulica sau pneumatica ,si/sau invers.
Aceasta energie poate fi folosita pentru deplasarea fluidului intre punctele instalatiei sau
poate fi folosita pentru actionarea altei masini .
Fluidele cu care opereaza masinile se numesc fluide de lucru . Ele se deosebesc prin starea
de agregare , viscozitate, densitate, provenienta, continut de suspensii, punct de
autoaprindere.
In industria navala se folosesc :
-Apa de mare, apa tehnica, apa potabila, produse petroliere, lichide chimice, amestecuri
,bitumuri.
-Aer comprimat (lansare si tehnic),aer, gaze de ardere, gaze lichefiate, azot, CO2, spume.
Conditiile de lucru , pentru toate categoriile sunt presiunea si temperatura. Cele doua
componente au impact major asupra functionarii masinilor hidraulice.
Ca folosire lichidele sunt :
Cele transportate ca marfa
Cele folosite ca agent ptr instalatiile navale.
Conversia energiei se face prin :
- efect dinamic
- efect static (volumic)
Masinile pot fi convertibile , adica cu reversibilitatea transformarii.
Elementele (marimile ) de conversie ptr fluide sunt debit si sarcina , Q, H.
Elementele mecanice sunt momentul si viteza unghiulara, M, ω.
Energia specifica a unui fluid poate fi exprimata ca fiind suma energiilor dinamica si statica.
=
Componenta se regaseste in modificarea cinematicii particulei
Componenta se regaseste in modificarea presiunii statice
Masinile la care conversia se face pe baza componentei dinamice se numesc masini cu
principiu de functionare dinamic .
Masinile la care conversia se face preponderent pe baza componentei statice se numesc
masini cu principiu hidrostatic de functionare .
Functionarea masinilor volumice se face pe baza variatiei ciclice a volumului de lucru .
Pentru cuplarea la aspiratie si refulare se folosesc organe de distributie :
-supape –masinile fiind nereversibile
- distribuitoare – masinile fiind reversibile
Conversia se face in general in mod continuu. Sunt cazuti cind conversia se face in timp
limitat ,deci pe o distanta scurta sub unghi limitat. Aceste masini se numesc motoare liniare
sau oscilante
Actionarile hidropneumatice sunt impartite in doua categorii :
-Transmiterea de puteri la mare distanta
-Cele care Transmit comanda la elemente mecanice ale instalatiei prin intermediul fluidului
energetic .
a) Aspiratie
In ipoteza curgerea in pompa nu este rotationala. Asta inseamna ca
unghiul α =90 grade . In functie de geometria pompei se poate calcula
inelul de intrare . Pentru un propulsor radial :
A1 = 2π r1 b1 m2 [m2]
In care:
r1 este raza de intrare in propulsor a fluidului
b1 este latimea palei .
Cantitatea de lichid intra prin aceasta arie iar c1m este calculat din
formula :
C1m =Qprop /A1 [m/s]
Viteza tangential U1 este produsul razei cu viteza unghiulara :
U1=2₁π r1 (n/60) = r1 ω [m/s]
ω = viteza unghiulara [rad/s]
n = turatia [rev/min]
Unghiul relative β1 poate fi calculat pe baza α1 , Cm1 si U1.
In acest caz (irotational ) (C1=C1m ) relatia devine:
tan β1= C1m/U1
b) Refularea
La fel ca in aspiratie se considera triunghil vitezelor ptr o pompa radiala:
A2= 2πr2b2
C2m se calculeaza la fel ca aspiratia:
C2m = Q pompa /A2 [ m/s]
Viteza tangentiala U este calculata :
U2 =2πr2(n/60) =r2ω [ m/s ]
La inceput se considera ca β2 are aceeasi valoare ca si unghiul palei
rotorului .
Viteza relativa poate fi calculata din :
W2= C2m /sin β2 [m/s ]
si
C2u =U2-C2m/tan β2
In concluzie triunghiul refularii pompei este determinat.
Volumul de control
Ec de echilibru ptr impuls uneste debitul masic si viteza cu diametrul
rotorului . Echilibrul este dat de moment .
Momentul M la ax (motor) corespunde momentului obtinut momentului
curgerii prin pompa cu debitul masic m=ρQ.
M=m(r2 C2u – r2 C1u ) (Nm)
Prin inmultirea momentului cu viteza unghiulara se gaseste expresia
pentru puterea la ax .
In acelasi timp raza inmultita cu viteza unghiulara rezulta viteza
tangentiala :
r2 ω=U2
Aceasta rezulta :
P2 = Mω [W ]
= mω(r2 C2u – r1 Cu1 ) = m(ωr2 C2u – ωr1 Cu1 )= m(U2 C2u – U1 Cu1) =
Qρ(U2 C2u – U1 Cu1)
Puterea hidraulica transmisa fluidului poate fi scrisa ca o crestere de
presiune Δ p rotor prin rotor inmultita cu debitul Q :
Phidr = Δ p rotor Q [W ]
m = debitul masic (Kg/s)
Valoarea ρ(U2 C2u – U1 Cu1) are marime de presiune (sa se demonstreze
!!)
Sarcina este definita ca :
H= Δ p rotor/ρg
Expresia puterii hidraulice se poate scrie :
P hidr =QH ρg= m Hg [W]
Daca curgerea este libera puterea hidraulica si mecanica pot fi egalate :
P hidr=P2
m gH = m (U2 C2u – U1 Cu1) ↔ H=(U2 C2u – U1 Cu1)/g
Aceasta este Ecuatia lui Euler si exprima sarcina la viteza tangentiala si
absoluta la aspiratie si refulare .
Daca se aplica cosinus in triunghiul vitezelor Ec. Euler se scrie ca o suma
de trei contributii :
1. Sarcina statica ca urmare a fortei centrifuge
2. Sarcina statica ca urmare a variatiei vitezei prin rotor
3. Sarcina dinamica
- Raportul sarcinilor :
Se considera ec. fundamentala a pompelor :
- Raportul puterilor :
Deoarece P=QH, rezulta direct :
Pompe centrifuge
Pompa primeste energia mecanica de la motorul electric si o transmite fluidului
prin intermediul paletilor .
Deplasarea fluidului se face datorita fortelor centrifuge . La iesirea din rotor
particulele au viteze mari , energie cinetica mare . Carcasa are rol de a prelua
energia cinetica fara pierderi la trecerea prin rotor si de a conduce fluidul cu
energia cinetica catre refulare.
Ea transforma energie cintica in energie potential cind refularea este inchisa.
Sensul palelor este avind curbura in spatele sensului de rotatie . Antrenarea
pompelor se poate face electric , cu motoare hidraulice , turbine sau motoare
termice.
Si rezulta:
1. Caracteristicile sistemului
O caracteristica a sistemului reprezinta legatura intre debit Q si sarcina H
Sitemele pot fi inchise sau deschise .
Sistemele inchis sunt de incalzire centrala , aer conditionat , racire , ungere
, recuperare caldura , CH (central heating ) incalzire centrala, agent frigorific
.
In acest caz pompa acopera frecarile hidraulice in sistem , valvule , fitinguri
,ect .
Sistemele deschise sunt sisteme de livrare . In acest caz pompa acopera
sarcina statica si frecarea in instalatie.
Punctul de lucru reprezinta intersectia curbelor pompei cu caracterstica
tubulaturii . (duty point )
2. Rezistenta unica
Formula de baza :
Rezistente in serie :
Sarcina in acest caz este data de suma sarcinilor elementelor in serie . Se ia cazul
unei valvule si a unui schimbator de caldura:
Rezistente in paralel:
b) Sisteme deschis:
In acest caz situarea pompei sub nivelul suctiunii reprezinta un sistem de booster .
5. Pompe in serie
Metoda cea mai eficenta este reglarea vitezei pompei cu ajutorul convertorului .
Daca presiunea este mai mare ca cea setata se reduce turatia astfel ca Q max se
reduce la Q1 prin reducerea de turatie .presiunea este valabila intre Q=0 si Qmax
Ptr a controla o pompa in acest sistem e necesar sa creasca presiunea cind creste
debitul . Cind cerinta de debit este mica caderea de sarcina datorita frecarilor si
schimbatoareleor este mica si in acest caz pompa genereaza o presiune necesara
valvulei Hset –Hf . Cind cerinta de debit creste, creste fecarea in tevi la puterea a
doua si pompa creste presiunea .
In cele doua coloane de mai jos sint reprezentate cele doua regimuri (stinga –
proportional , dreapta-liniar).
- Sistem deschis cu pompa controlata in turatie .
APLICATIE !!
Reductoare –inversoare
La acest tip paletatura dispozitivului de dirijare este intoarsa .
Caracteristica externa a cuplajului da variatia marimilor M1, M2,P1,P2 si η functie
de turatia arborelui condus n2, pentru valori n1 constante.
Scaderea turatiei n2 face ca momentul M2 sa creasca, variatia momentului M1 cu
turatia n2 depinde de dispunerea dispozitivelor de dirijare si de geometria
paletilor pompei si a turbine .
La regim de i=0,6 si η=0,6 se pierde aprox 40% din putere , transformata in caldura
. Cuplajele pot fi de mica putere si mare putere.
La cele de mica putere puterea disipate este de 2-5%.
La cele de putere mare se adopta un regim de racire . (frina Froude)
Pompe axiale.
Masini cu jet
Viteza lichidul de lucru este C1 la debit Q1. In zona I presiunea scade la valoarea
pa si creste viteza . Amestecul incepe in confuzor si se continua in camera de
amestec unde presiunea creste pina la valoarea p3. Amestecul de presiune p3
unde prin marirea sectiunii scade viteza si creste presiunea pina la valoarea p4.
Parametri de functionare a ejectoareler:
Vacuum la presiunea de operare (mbar-bar)
Timp de evacuare (s/l)
Capacitate de suctiune l/min
Studiul functionarii masinilor hidraulice in instalatii complexe.
In ecuatie mai pot interveni si alti parametric legati de pescajul navei . In acest caz
debitul si sarcina se calculeaza in limitele variabilei si se determina zona de debit
impusa de regulile de Registru.
De obicei se aleg traseele cele mai indepartate sau combinatiile de traseu cele mai
dezavantajoase.
Masini cu principiu de functionare volumic
Performante: presiuni peste 200 bar, asigura aspiratie uscata, manipuleaza lichide
calde sau reci , viscozitatea mare , pot exista suspenii mecanice. Viteze de lucru
limitate 40-80rot/min.
-Neuniformitatea debitarii: Stabilirea criteriului dupa care se determina valoarea
neuniformitatii.
Considerind :
v-viteza pistonului
ω- viteza unghiulara de rotatie
s – cursa pistonului
F- suprafata pistonului
n-turatia la antrenare a manivelei
Jumatate din interval este cursa pistonului (cu o fata) , iar pe perioada 2π avem o
valoare maxima a debitului si o valoare medie rezultata din integrarea curbei
debitului pe intervalul 2π.
Gradul de neuniformitate reprezinta raportul:
δ=qmax /qmed =π
Pentru pompele cu doua fete δ=1,57, iar pentru trei fete active δ=1,47, iar la patru
fete active δ=1,11
Teoria se aplica si la pompele cu pistonase radiale sau axiale.
-Acumulatoare hidraulice :
Au ca scop amortizarea pulsatiilor prin amplasarea pe refulare si uneori si pe
aspiratie. Pe linga acest scop realizeaza si alte functii .
Constructiv pot fi cu greutate pe masa de fluid , resort , gaz (fluide comunicante
sau necomunicante prin piston , membrana, camera elastica.
Functionarea are la baza legea Boyle- Mariotte: pV=ct ,la t=ct
Gazul folosit este azotul , a nu se folosi aer sau oxigen (pericol de explozie)
Inainte de punerea in functiune acumulatoarele se umplu la presiunea indicata de
fabricant. Culoarea buteliilor de azot este neagra.
Scopul lor este:
Ca amortizor de pulsatii ;
Performanta : Se obtin debite pina la 800l/min, puterea specifica 4-5 kw/kg ,la
turatii cuprine intre 1000-4500 rot/min.
2 - piston rotativ;
3 - arbore cotit;
5 - supapa refulare;
Compresorul este caracterizat prin vibratii reduse, o ungere simpla, lipsa de racire a
compresorului si de ungere în interior. Performantele compresorului sunt crescute si din cauza
transferului de caldura spre vaporii aspirati si scaparilor reduse de gaz prin neetanseitati.
Tolerantele între piston si cilindru sunt foarte reduse.
Compresoare de acest tip de puteri mari au fost construite de firma Escher-Wyss sub
denumirea de "Rotasco
Compresoare celulare, cu lamele culisante în rotor
cilindru (stator);
lamele culisante;
supape refulare;
Aceste compresoare au fost realizate în 1934 de Alf J.R. Lysholn la Societatea Ljungstrom-
Dampfturbinen si construite la început de firma suedeza Svenska Rotor Maskiner A.B.
Compresoarele cu surub sunt destinate realizarii de puteri frigorifice de la 70 kW la 4600 kW.
Acest compresor consta în doua rotoare cu profil elicoidal, unul principal (tata) si altul
secundar (mama), primul antrenând pe cel de al doilea, cu o galerie de aspiratie si alta de
refulare. În figura 12 se prezinta schema de principiu a compresorului si procesul de
comprimare. Combinatia de dinti între cele doua rotoare este 4 la rotorul principal, 6 la rotorul
secundar, 5+6, 5+7. La 4 dinti la rotorul principal de exemplu, acesta se roteste cu 3600
rot./min.; rotorul secundar cu 6 dinti se va roti cu 2400 rot./min. Rotorul secundar poate fi rotit de
un cuplaj cu roti dintate cu sincronizare sau direct pe rotorul principal cu un filtru subtire de ulei
de ungere.
a).
b).
cuprinse între .
Compresorul mono-surub consta dintr-un rotor cilindric elicoidal si o pereche de roti
Aspiratia. În timpul rotatiei rotorului principal, un canal dintre dintii elicoidali si camera
de aspiratie se umple treptat cu vapori. Dintii rotilor dintate ce intra în canalul rotorului
apoi acoperit cu vapori în spatiul din jurul rotorului si carcasa. În continuare volumul
doua vederi ale configuratiei rotorului principal, roti dintate si spatii de aspiratie si
refulare.
Figura 1.16. Schema configuratiei ansamblului de compresie la mono-surub
Este de subliniat ca lagarele rotorului sunt solicitate simetric din cauza unui egalizator
de presiune în rotor.
Constructie si principiu : sunt formate din doua elemente de baza, cele doua
pinioane , unul conducator , celalalt condus . Admit turatii inalte.
Se impart in functie de :
Modul de angrenare : exterioara si interioara
Numarul de roti angrenate simultan : cu doua rotoare si cu mai multe rotoare
Presiune :p <30 bar, 30-100 bar, p100-300 bar
Intodeauna aspiratie se face unde dintii ies din angrenaj, iar refularea unde
dantura intra in angrenaj. Lichidul este transportat intre dintii angrenajului si
carcasa.
Performanta : Presiuni pina la 300 bar, turatii 1000-3000 rot/min.
Sunt revesibile dar se folosesc doar pe un singur sens. Sunt putin sensibile la
viscozitatea fluidului, dar afectate de prezenta impuritatilor. Se folosesc la
transportul lichidelor in care exista continut de gaze (tendinta de strivire a
lichidului este inlaturata).
Curba debitului instantaneu este functie de particularitatile angrenajului. Pentru o
debitare uniforma gradul de acoperire trebuie sa fie cit mai mic , ceea ce produce
zgomote si vibratii , alegindu-se o formula de compromis .
Se vor folosi uleiuri minerale de inalta presiune ,aditivate cu vicozitate cinematica
12-700 mm²/s,(recomandat aprox 20-100 mm²/s ). La pornire 2000mm²/s.
Conductele de legatura :1-2 m/s la aspiratie, 2-10 m/s la refulare, 2-4m/s la retur.
In conducta de aspiratie valoarea presiunii absolute nu trebuie sa scada sub 0,7
bar.
Este necesara filtrarea uleiului , pe conducta de aspiratie filtru de 0.1 mm iar pe
retur rezervor max 25μm.
Cavitatia pote apare la pompele cu roti dintate. Alegerea corecta a pompelor duce
la evitarea acestui fenomen .
Cuplaj interior
Cuplaj exterior
Actionarea pneumatica
3. Când cursa este încheiată, distribuitorul de aer aduce, din nou, aer în spatele
membranei 1, iar membrana 2 începe cursa de refulare a aerului.
Compresoarele Scroll
PRINCIPII DE OPERARE
Asa cum se stie, sistemul de compresie al unui compresor scroll, este format
din doua spirale intrepatrunse, una fixa si alta mobila. Conditia realizarii
compresiei gazului refrigerant, este ca intre spirala fixa si cea mobila sa
existe doua tipuri de etansari: una radiala realizata la alunecarea spiralei
mobile pe cea fixa si una axiala realizata pe film de ulei, intre placile de baza
care sustin spiralele.
Principiul de functionare al compresorului Copeland Digital Scroll, este unul
simplu si se bazeaza pe o functionare modulanta de tip ''incarcat 100%'' sau
''descarcat 100%''. La baza modularii capacitatii compresorului, stau
''ciclurile de timp'' definite. De exemplu, daca prin setari, v-a fi stabilit un
ciclu de timp de 10s, atunci cand compresorul va opera ''incarcat'' timp de 2s
si ''descarcat'' timp de 8s, puetm spune ca a functionat cu 20% din
capacitate, iar atunci cand compresorul v-a opera 5s ''incarcat'' si 5s
''descarcat'', putem spune ca a functionat la 50% din capacitate. Incarcarea
sau descarcarea sarcinii, se face prin intermediul unui ventil solenoid montat
intre zonele de joasa si inalta presiune, care atunci cand este alimentat si se
deschide, permite depresiunii create, sa indeparteze spirala superioara de
cea inferioara cu aproximativ 1 mm, anuland etansarea axiala si permitand
compresorului sa functioneze in regim de by-pass.
F1 = (π/400) x D2 x P
F2 = (π/400) x (D2 - d2) x P
unde:
F1 = forta de impingere la extensie
F2 = forta de impingere la compresie
D = dimaterul cilindrului
d = diametrul pistonului (tijei)
P = presiunea
η = coeficient pentru presiunea de incarcare
Forta reala:
Este forta teoretica multiplicata cu un indice η care in cazul mecanismelor de
constructii, a industriei automobilelor sau a mecanismelor de incarcare / descarcare este
0,95
Definitie:
In general, prin actuator se intelege un subansamblu care converteste o forma de energie
(electrica, pneumatica, termica, chimica etc.) in energie mecanica. Structura acestuia nu mai
poate fi descompusǎ in sub-structuri decat cu riscul de a pierde capacitatea de generare a miscarii.
Scop :
Miscarea simpla, elementara generata de un actuator poate fi utilizata direct pentru un anumit
scop sau poate fi transmisa, transformata si amplificata, sau corelata cu miscarea obtinuta de la
alti actuatori.
Actionarea propriu-zisa este obtinuta pe trei cai distincte, interactiunea campurilor, interactiune
mecanica si deformatii limitate.
Interactiunea campurilor magnetice, a curentului electric cu campuri magnetice precum si
interactiunea sarcinilor electrice permit materializarea unor actuatori care au cursa teoretic
nelimitata sau limitata, putand fi conceputi ca actuatori liniari sau rotativi.
Actionarea bazata pe interactiunea mecanica presupune asigurarea fluxului de energie
prin intermediul unui agent fizic, de regula un lichid sau un gaz, a carui presiune sau debit
determina deplasarea sau deformarea unor elemente active. Astfel, actuatorii cu elemente
deplasabile rotative sunt motoarele cu palete cu rotatie partiala sau totala, turbinele iar
actuatorii liniari de acest tip sunt reprezentati de cilindri. Actuatorii liniari cu elemente
deformabile sunt cei cu tub flexibil si cei cu tub Bourdon iar cei de rotatie au in structura
elemente active sub forma de tub rasucit sau tub anizotropic, curbat.
Actuatorii a caror functionare se bazeaza pe deformatiile liniare si unghiulare limitate au
in structura unul sau mai multe elemente din materiale "inteligente" - materiale care au
capacitatea de a se deforma controlat, confectionate sub forma lamelara dreapta sau
curbata preformata, cilindrica, forma de disc, bara, bara de torsiune, membrana, arc spiral
sau elicoidal, astfel incat se obtin atat deplasari liniare cat si deplasari unghiulare.
O caracteristica esentiala a elementelor din structura actuatorilor este faptul ca au un triplu rol:
- rol structural (de a prelua incarcarile si sarcinile transmise);
- rol senzorial (oferind suplimentar posibilitatea integrarii in structura a senzorilor si traductorilor,
pentru a obtine un control in bucla inchisa);
- rol de actionare.
In privinta integrarii intr-un sistem, un actuator conecteaza partea de procesare a informatiei din
unitatea de control a sistemului cu procesul care trebuie investigat.
Arhitectura sistemului este urmatoarea:
a) Subsistemul de perceptie are rolul de a colecta ,stoca, procesa si distribui informatiile
despre starea actuala a masinii.
b) Subsistemul de cunoastere evalueaza informatiile colectate de subsistemul de perceptie
si de a planifiaca actiunea masinii.
c) Subsistemul de executie este reponsabil cu desfaurarea tuturor actiunilor masinii pe
baza instructiunilor de la celelalte doua subsisteme
d) Subsistemul de autointretinere are rolul de a mentine masina in conditii bune de
functionare ,asigura monotrizarea intermitenta a masinii
e) Subsistemul de conversie a energiei asigura cantitatea si forma de energie necesara
pentru ca toate celelalte subsisteme sa aiba o buna functionare .
Componentele fizice din tructura cestor subsisteme sunt : senzorii si traductorii, actuatorii,
microprocesoarele, retele de comunicatie , dispozitive de intrare/iesire , efectorii finali, surse de
energie .
Functiile de baza sunt :
Perceptie – asigura necesarul de informatie
Cunoastere- planifica si intiaza actiunile masinii
Executie – controleaza , desfasoara si incheie actiunea pe baza cunoasterii si perceptiei.
Structura actuatorilor:
SONDE SI AERISIRI
Sonde : Acestea masoara nivelul de lichid in zone neaccesibile sau accesibile temporar.
Plasarea sondei se face linga teava de suctiune .
Diametrul nu mai mic de 32mm
Sondele pot fi metalice (tevi), sau sticla ptr tancuri de combustibil si ulei in CM .
a)Sondarea tancurilor se face mecanic cu cablu si greutate sau lant . Tevile trebuiesc sa fie cit
mai drepte .
Pentru a nu face piston de aer la partea superioara a tevii in tanc se practica un orificiu de 5mm
diametru.
La sondarea mecanica tevile sunt prevazute cu pacute de contact sub teava pe tabla invelisului
(striking plates ), sau o traversa mica pe teava.
Volumul lichidelor din tanc sa face pe baza tabelei de sonde functie de asieta navei (metoda
clasica).
b) Sondarea tancurilor de produse chimice de distilare (benzine , fractiuni), se face cu ajutorul
radarului specializat montat sub punte . Acesta este calibrat si dupa scanarea in 3D rezulta
volumul gol al tancului .
c)Sondarea pneumatica : Se face cu ajutorul unei instalatii specializate cu o mica pompa de aer.
Pe sonda se introduce aer pina ce se elimina complet lichidul in tanc (teava se umple cu aer), in
acel moment presiunea statica este egala cu inaltimea coloanei de lichid din tanc (ρgh). Senzorul
de presiune transforma semnalul in unul electric calibrat ce indica direct nivelul in metri cubi ai
tancului intr-un panou ce cuprinde toate tancurile (de balast).
P=kh ,
unde k depinde de densitatea lichidului si de g.
Sondarea se face si pe senzori capacitivi in care semnalul electric se transforma in semnal digital
Masurarea cu nivela de sticla se face in CM ptr combustibil, ulei. Sticla de nivel sa pevede cu
manta metalica , robinet superior si inferior de purjare si aerisire.
Capacele sondelor de combustibil si ulei se fac din Bronz , evitarea scinteilor, asigurate cu lant si
se inscriptioneaza.
Testarea tehnica si etansa a tancurilor seface cu sondele si aerisirile montate, pentru evitarea
netansietatilor . Acelasi lucru este valabil la tancurile nestructurale.
O alta sondare efectuata este sondarea adincimii de navigatie , adica rezerva de pescaj .
Aceasta se face cu ajutorul sonarului , instalat sub chila navei.
INSTALATIA SANTINA
Generalitati
Scopul instalatiei este de a elimina scurgeri lichide provenite din apa balast, neetansietati
instalatii, spalarea magaziilor, separare hidrocarburi din santina, drenare apa condens,etc.
Poate fi folosita ca mijloc de rezerva Fi-Fi.
Se folosesc si ca mijloace mobile , pompe manuale , electropompe , ejectoare.
Ca schema instalatia dreneaza CM, magazii, spatii tehnice, suprastructura (in anumite situatii).
Instalatia poate exista in forma santina mare si santina mica .
Elemente , schema sistemului :
Sistemul are in componenta pompe, tubulaturi ,magistrala si ramificatii, sorburi, filtre ,
separatoare. Tevile se galvanizeaza interior si exterior . Vopsirea lor se face in sistem special ptr
tevi galvanizate sau in sistem de tanc de balast.
Confectionare tevilor se executa in regim de spooluri ( tronsoane confectionate in atelier ),
ansamblarea pe nava.
Fixarea tevilor pe traseu conform standardului IACS 47 sau al santierului .
Testul sistemului se face tehnic , etans si in faza de commissioning ptr separatoare . Testul se
face pe baza programului de probe de cheu cu inregistrarea parametrilor HAT (harbour
acceptance test) . Functie full in probe de mare SAT (sea acceptance test)
Schema de functionare :
Amplasarea pompelor se face in CM, ptr celelalte compartimente exista ramificatii.
Rezidurile se absorb din puturi de santina , amplasate de obicei pupa , prova , Bb, Tb. si se
deverseaza in tancul de scurgeri (drain tank)
Traseul tevilor se face prin tancuri sau voiduri , tunel central sau sub paiolul CM. Sorburile se
prevad cu filtre grosiere si altele mai dense . Se prevad si filtre la nivelul paiolului.
Accessul la filtre trebuie sa fie asigurat cit mai usor.
Automatizarea instalatiei se face cu sesizor de nivel max (sau max max )si min , mobreu , care
porneste pompa automat. Parametri de functionare ai instalatiei se urmaresc in PCC,(ECR -
emergency control room ). Alarmele instalatie sunt pe alarma generala sau proprie instalatiei .
Citirea parametrilor se face on-line din PCC. Manevrele instalatiei se fac manual sau on line prin
actuatori , (de la eng. to act) ptr valvule . Vezi cap 4.1
Unde este cazul se prevad valvule cu retinere.
Separatoare :
Stocarea rezidurilor se face in tancul de santina(bilge) , apa se deverseaza sau se stocheaza la
bord . Tancul de bilge (santina) are sistem de vopsire specific (alchidic), si se prevede cu
instalatie de spalare cu duze. Regulile sunt impuse de legislatia MARPOL 73/78
Puritatea apei filtrate se masoara in p.p.m.(parts per million),sau 1mg/1 litru, reprezentind
concentratia de hidrocarburi din apa. In general limita este de 5 p.p.m (parts per milion)
Navele se doteaza cu instalatii automate de citire a concentratiei. Aceasta este impusa de zona
de navigatie si de tonajul brut (TRB) al navei,volumul total al spatiilor inchise pe nava (100 pc
sau 2,83m³).
Exista mai multe tipuri de separatoare bazate pe metodele de separare.
- Gravitationala prin introducerea amestecului apa- produs. Se recomnda ca particulele
din emulsie sa fie cit mai mari ,astfel amestecul sa fie cit mai putin emulsionat.
Ca metoda se folosesc pompe speciale pentru emulsionare redusa ,(pompe cu snec ,
pompe cu roti dintate),sau introducerea pe baza de vacuum .
- Aerare prin injectarea de aer in rezervorul cu amestec . Se cauta ca particulele de aer sa
fie cit mai fine.
- Metoda centrifugala prin separarea pe baza campului de forte centrifuge.
- Aglomerare in care particulele sunt concentrate pe talere conice.
- Filtrarea se face folosind filtre din nisip, ceramica alte materiale. Se folosesc sisteme
combinate centrifugale- filtre . Instalatia de santina permite spalarea filtrelor si
trimiterea apei in tancul de santina, prin suflarea pe sens invers cu aer comprimat .
Circuitul se poate automatiza prin montarea senzorului PPM.
Calculul instalatiei :
Calculul consta in determinarea dimensiunilor tubulaturii (principale si secundare), alegerea
pompelor .
Pentru calcul este nevoie de configuratia navei , stabilirea traseelor de tubulatura.
Primul pas este stabilirea schemei „ system drawing”, respectiv sistemul de santina uneori in
acelasi desen cu inst de balast . Acesta determina functionarea si alcatuirea sistemului
Alte desene destinate inst : spooluri , combination drw., layout drawing .
Sistemul apare si in browser-ul navei daca este elaborat, (sistemul 3D), cu detalii asupra
tubulaturii si echipamentelor .
- Se pleaca de la viteza impusa de regulile de Registru .
In conformitate cu cerintele Registrelor de Clasificatie (LR), viteza minima pe instalatie
este de 2 m/s.
Tubulatura magistrala :
Diametrul se calculeaza dupa formula :
dm =1,68√ ( ) (mm)
dm –diametrul interior al tevii (mm)
L –lungimea navei (m)
B –latimea navei (m)
D- inaltimea de constructie (m)
Diametrul tubulaturii ptr ramificatia cargo si spatii in CM nu mai mica ca in formula de mai jos
dar nu mai mica de 50 mm:
db=2,15 ( ) +25 (mm)
C- lungimea compartimentului (m)
In spatii cu aspiratie directa in CM , boiler room, si aux room , diametrul trebuie sa fie la fel ca
cel al magistralei .
Pompa:
Cel putin 2 pompe de santina se monteaza in CM , independente si legate astfel ca sa preia
sarcina celeilalte . Daca forpeak-ul si afterpeak-ul sunt de balast vor avea pompe separate.
Compartimentele de deasupara forpick- ului , afterpick –ului se dreneaza cu pope de
mina(pompe Kama), gravitational cu valvula cu comandata manual cu greutate sau santina .
Capacitatea pompei nu mai mica de : Q=5.75 ²/10³
in care dm este diamentrul conform regulii a magistralei de tubulatura (mm)
Q - capacitatea in m³/h
Sarcina pompei :
Calculul pompei se face in ipoteza ca toate ramificatiile care duc la magazia cea mai indeparta se
cupleaza simultan.
In functie de structura instalatiei se calculeaza pierderile conform contantelor hidrodinamice pe
fiecare tronson , in serie sau in paralel dupa regulile cunoscute pe baza formulei :
H=sQ² (N/m²)
Se calculeaza sarcina pe aspiratie pina la pompa = Q²
Sarcina pe refulare dupa pompa : = Q²
Sarcina totala va fi : =( + )Q²
Se traseaza caracteristica pe aspiratie , pe refulare si totala, cu sau fara componenta geodezica.
Alegerea pompei :
Alegerea pompei se face din catalogul de pompe . Se urmareste caracteristica pompei , debit
sarcina , rezerva de cavitatie . Punctul de sarcina (duty point ) trebuie sa indeplineasca cerintele
de proiectare.
Se traseaza caraceristicile tubulaturii si cu sarcina geodezica :
INSTALATIA DE BALAST
Instalatia are rolul de a regla asieta navei in functie de incarcarea navei in conditii de stabilitate
pozitiva in conditii de mars sau de stationare .
h=r-a >0. De asemenea instalatia are rolul dea asigura conditii de navigare in balast in cazul cind
nava este goala.
Functie de cazurile de incarcare se stabileste balastarea navei . Balastarea se face si in cazul
transportului de marfa ptr reglarea asietei ca urmare a modificarii centrului de carena sau de
greutate. Balastarea se face si in cazul spargatoarelor de gheata pentru asigurarea miscarii de
balans a navei.
-Tancurile de balast se pozitioneaza in pupa si prova ,respectiv fore peak si after peak si in
borduri sau in planul diametral in dublu fund.
-Pompa de balast trebuie sa fie cite una pe fiecare nava. Se pot folosi si pompele de santina,
servicii generale, incendiu sau racire. Pompele de balast sunt centrifuge si trebuie sa fie
autoamorsabile . Pot functiona si pe aspiratie si pe refulare.
-Tubulatura de umplere si golire se face pe magistrala si ramificatii . Tubulatura mai cuprinde
tevi de aerisire si sonde . Inaltimea tevilor este de 760 mm deasupra PP si 450 mm deasupra
puntii suprastructurii.
-Armaturile folosite in instalatie sunt valvule simple sau cu retinere , casete de valvule , valvule
Kingston. Actionarea lor se face manual , automat sau semiautomat.
Schema de inst de balast: Instalatia poate face transferul dintr-un bord in altul , poate goli sau
umple tancurile cu apa dulce sau de mare.
Fata de inst de santina pompele pot functiona pentru fiecare tanc pe rind , pe cind la inst de
santina simultan.
-Calculul instalatiei:
a)Calculul instalatiei se face similar instalatiei de santina , necesitind calculul diametrului
tubulaturii si alegerii pompei .
Se determina diametrul tubulaturii de ramifcatie care este dat de formula :
d=18 [mm]
in care V= volumul tancului de balast [m³]
Diametrul tubulaturii magistrale trebuie sa fie cel putin egal ce cel mai mare diametru al
ramificatiei :
d1=dmag= d=18 [mm]
V max este volumul tancului cel mai mare.
Se recomanda asigurarea vitezei apei de cel putin 2m/s
Dupa stabilirea diametrelor tubulaturii se adopta valoarea superioara standardizata . Alegerea
se face pentru cel mai defavorabil caz cind pompa aspira din tancul cel mai de jos si refuleaza in
tancul de cota maxima.
Pentru alegerea pompei se alege pompa de Qmin si H , facindu-se analiza pe aspiratie .
Se presupun cunoscute caracteristica functionala si vacuumetrica a pompei.
Un alt parametru ce intervine in calculul instalatiei este timpul de umplere impus din conditiile
de functionare a navei .
a)Calculul se face in baza regresiei liniare, egalindu-se cele doua ecuatii, caracteristica instalatiei
cu caracteristica pompei :
C1+C2Q+C3Q²= ρgz+sQ²
Sarcina instalatei este conditionata de diferenta intre cota de aspiratie si cea de refulare.
In acest caz practic balastarea gravitationala este mai rar folosita pentru tancurile de dublu fund
, pe principiul de sifon . Cota aspiratiei (pozitia Seachest-ului ) este joasa incit sa nu depinda de
pescaj.
De obicei diferenta de cota aspirarie – pompa este de aprox 2m , sau mai mica, pompa fiind
situata mai sus fata de aspiratie.
Daca nivelul din tanc este mai mare decit pescajul d=ct , z=y-d, q, Q=f(y).
Valoare z poate fi pozitiva sau negativa functie de pozitia fata de nivelul apei !!
C1+C2Q+C3Q²=ρg(y-d)+sQ² , rezolvind rezulta Q=F(y)
Q=dV/dt=A(y)dy/dt ,
Prin integrare : t=∫ ( ) ( )
b) O alta metode este impartirea volumului tancului in subvolume ptr care se calculeaza timpul ,
timpul total rezultind din adunarea timpilor partiali.
Observatie: Nivelele situate sub cota de aspiratie (nivelul pescajului ) dau caracteristici de
cuplare negative situate sub axa 0Q.
c) In cazul transferului dintr-un bord in altul se traseaza caracteristica instalatiei in cele doua
situatii maxime (de start si stop), rezultind doua caracteristici cu sarcina de cuplare pozitiva si
negativa , debitul mediu fiind media aritmetica a celor doua debite calculate.
Qmed=(Qa+Qb)/2
Timpul de efectuare a manevrei : t =V/Qmed
Riscul aparitiei unui incendiu pe o nava este de o probabilitate crescuta fata de celelalte evenimente .
Din aceasta cauza se acorda o atentie sporita protejarii navei , in special in mare deschisa .
Riscul este ridicat si datorita tipului de marfa transportata care contribuie la ridicarea sanselor de
producere a accidentelor . Navele care transporta produse inflamabile sunt supuse factorilor de risc .
Exista trei factori determinanati in aparitia incendiului la bord :
Combustibilul si substantele de izolare , materialele neignifugate pot cauza incendii .
Temperatura limita ptr substante explozive este de 5-25 gr C, combustibili usor max 43 gr C,
combustibil grei, ulei, pacura 60 gr C. Modificarea temperaturii se face cu stropirea puntilor,
pulverizare de apa in compartimente, stropirea magaziilor , inundarea in caz extrem.
Oxigenul este un factor ce intretine arderea. De aceea se cauta reducerea volumului de aer
prin introducerea de gaz inert sau de izolare a suprafetei .
Ca mijloace pasive sunt:
- Protectia constructiva (prevenire, limitare, evacuare persoane)
- Reducerea temperaturii
- Instalatii de semnalizare /dedectare
Mijloacele active :
- Echipamente si instalatii
- Inventarul de incendiu
Semnalizarea se face automat in cazul compartimentelor in care s-ar putea sa nu fie oameni ,
spatii tehnice, magazii, cai de acces.
Semnalizarea prin butoane facuta manual
Debitul pompei de avarie trebuie sa asigure functionarea simultana a a doua tevi de refulare si trebuie sa
fie egal cu cel putin 40% din debitul total necesar al pompelor de incendiu . Si pompele de balast si
sanitare pot fi folosite ca pompe de incendiu .
DNV – pompa suplimentara trebuie sa asigureun jet de 6m cu o duza mai mare de 10mm.
Tubulatura : dimensiune tubulaturii trebuie sa satisfaca distributia la debitul maxim cerut de reguli.
Hidrantii : sunt prevazuti cu valvula de inchidere si cuplare rapida si trebuie sa satisfaca functionarea cu
doua jeturi de apa in orice parte a magaziei, compartimentului , puntii. Instalatia pote fi conectata si la
mal , iar pompa de avarie se monteaza in afara CM-ului.
Calculul instalatiei :
a) alegerea pompelor
b) dimensionarea conductelor
c)
Algerea pompelor :
Pentru a alege pompele trebuie determinate sarcina si debitul conform regulilor :
Suma debitelor pompelor de incendiu stationare fara pompa de avarie cu presiunea la hidrant din
tabel trebuie sa fie mai mare decit cel calculat cu formula:
Q=km² unde m=1,68√ + 25
L,B,d dimensiunile navei [m]
k=0,016, 0,012,0,08 functie de nava
Daca functioneaza o pompa debitul ar fi Q1. Ptr doua pompe debitul este Q2, dar datorita
intersectiei cu caracteristica instalatiei 2 se muta in 2’.
Un alt tip de instalatie pe baza de apa este instalatia de ceata (Flexi-Fog). A fost introdusa de US
Navy in expluatare in anul 2000. Aceasta instalatie are un randament mare , particulele fiind foarte
fine evaporarea este aproape instantanee si are avantajul ca nu inunda compartimentele si
agregatele. Racirea se face in foarte scurt timp de la 1000 gradeC la 300 grade C .
Putere 15-20 KW
Diam tubulat DN 16 / 10 barr
Consum 2l/min/m²
Spatiu de actiune pina la 2000 m ³
Instalatia cu CO2- poate fi de joasa sau de inalta presiune, respectiv 125 bar sau 40 bar. Gradul de
umplere este de 0,675kg/l sau 0,9kg/l
Au avantaje :
- Nu distrug materialul
- Nu se deterioreaza in timp
- Este dielectric
- Este mai greu decit aerul
- Nu este sensibil la temperaturi scazute
- Mentinerea gazului fara pierderi in mars
- Evacuarea printr-o manevra simpla
- Evacuarea gazului in caz de crestere a presiunii buteliilor
Buteliile sunt cuplate pe zone G1,G2,G3 , in functie de marimea compartimentului . Toate buteliile
trebuie sa fie suficiente pentru cel mai mare compartiment. Amplasarea lor se face pe un pat de lemn
,iar compartimentul trebuie sa fie izolat ptr mentinerea temperaturii . Ventilarea compartmentului
trebuie sa se faca fortat independent cu actionare din exterior, pe linga ventilatia libera (regula de
Registru).
Grupurile sunt legate intre ele cu tubulatura colectoare dupa care toate sunt legate la teava pilot
(colectorul general) prin valvula cu sens. Aceste este proiectat la o presiune cu 10 bari mai mare ca a
instalatiei.
De aici gazul pleaca la zona prin valvule de zona. Ptr CM valvula de zona este legata la un sistem de
avertizare luminos si sonor ce permite evacuarea personalului din compatiment dupa care se
declansesaza sistemul .
Calculul instalatiei consta in :
- determinarea cantitatii de CO2 necesare si
-dimensionarea tubulaturii
Valoare oxigenului ar trebuie sa scada sub 15% pentru a se stinge focul. Se pune problema introducerii
cantitatii de CO2 intr-un metru cub de aer ptr a scadea procentul sub 15%.
Cantitatea masica data de reguli : = 1,79 Vcomp* φ [kg]
Φ- coeficient dat de gradul de umplere al compartimentului
Stiind ca masa de gaz intr-o butelie este G1 se determina numarul de butelii. Calculul se face tabelar si se
stabileste cantitatea maxima ptr volumul cel mai mare .
Numarul de butelii va fi nb=max(n1,n2,n3....nv). De obicei cantitate maxima este ptr CM.
Dimensionarea tubulaturii : La baza calculului stau urmatoarele principii:
- Evitarea blocarii conductelor prin inghetare datorita detentei gazului (salt de presiune cu
crestere de sectiune ), sub valoarea de 5,28 bar. Zapada carbonica care se formeaza dopuri de
gheata.
- Cantitatea de 85% din gaz trebuie sa ajunga la compartimentul protejat in cel mult 2 min ptr CM,
DG-uri , pompe incendiu , incaperi cu lichide inflamabile, si in 10 minute la spatii cu autovehicule
cu combustibil in rezervor si incaperi in care nu exista combustibili.
Patratul sectiunii magistralei trebuie sa fie mai mare sau egala decit suma patratelor diametrelor
ramificatiilor ,ptr evitarea cresterii de sectiune.
Fig 45
Instalatia de stins incendiu de joasa presiune cu CO2
Instalatia are un rezervor pentru pastrarea CO2 lichefiat la 20 bar si temp de -18 grd C. Gradul de
umplere este de 0,9 kg/l
Are avantajele urmatoare :
- Volumul ocupat de Co2 este mai mic (grad de umplere mai mare), deci spatiu mai mic la bord.
- Greutatea rezervorului redusa
- Presiune constanta si conditii termice mai bune .
Rezervorul trebuie sa aiba o instalatie de racire deci o impunere tehnica
Se defineste coeficientul de spumare: mic 12/1, mare 1000/1, reprezentind raportul dintre volumul
de spuma si volumul amestecului spumogen (apa + spumogen )
Exista doua tipuri de inst aeromecanice :
- cu formarea interioara a spumei
Amestecul se formeaza cu ajutorul presiunii de la inst aer comprimat si de la butelie , iar
amestecul se face in tanc separat cu substanta spumogena.
- cu formarea spumei la evacuare
Sistemul este format din :
rezervorul subst spumogen
dispozitiv dozare amestec apa +subst spumogena
dispozitiv de amestec de subst emulsie apa si subst cu aer
Magistrala de stins incendiu cu apa se foloseste c a sursa de apa ptr o statie in pupa si una in
prova.
Instalatia de stins incendiu cu pulberi
Componenta de baza a instalatie este carbonatul de sodiu. Se mai folosesc pulberi pe baza
de bicarbonat de potasiu , sulfat de amoniu.
Un kg de pulbere bicarbonat de sodiu elibereaza 0,26 kg bioxid de carbon consumindu-se o
cantitate de caldura necesara evaporarii a 300 g apa, deci un efect de racire de 95 kcal.
Stingerea incendiului se bazeaza pe fenomene chimice si fizice . Pulberea sublimeaza .
- stingerea volumica datorita degajarii de CO2 si a vaporilor de apa (carbonatul de sodiu)
- racirea focarului datorita reactiei cu absorbtie de caldura
- mediul de antrenare pina la locul incendiului se face pe conducta cu un gaz inert Co2 sau
azot
Se recomanda prin reguli de Registru cantitatea de azot necesara
Calculul hidraulic se face pentru mediul bifazic
Se calculeaza cantitatea de praf dupa care se calculeaza cantitatea de gaz .
Aceasta trebuie sa fie cel putin egala cu 0,2 din cantitate de praf .
Instalatiile sanitare sunt destinate asigurarii conditiilor de viata la bordul navei, a echpajului
sau pasagerilor. Acestea trebuie sa indeplineasca Conventia Internationala MARPOL 73/78.
Instalatiile sunt de alimentare cu apa si evacuare a apelor uzate.
Dupa destinatie inst de alimentare lor se clasifica in :
- Instalatia de apa potabila
- Instalatia de apa tehnica
- Inst cu apa de mare
Instalatia se utilizeaza pentru distribuirea de apa potabila ptr echipaj , oficii, bucatarii .
Exista mai multe metode de tratare a apei ptr care calitatile fizico –chimice sunt acceptabile .
a) Calitatile fizice : culoare , limpezime , temperatura , radioactivitate , suspensii
b) Calitati chimice : reziduri chimice, pH, ,duritate.
Calitatea apei este data de calitatile fizice, chimice, bacteriologice si organoleptice
Tratarea se face prin urmatoarele metode
- Chimica - clor gazos sau ozon
- Mecano –biologica – filtrarea apei cu filtre speciale din ceramica cu porozitate mica.
Filtrele au membrana biologica fiind impregnate cu o substanta bactericida.
- Tratarea cu lampi bactericide
- Tratarea oligodinamica prin tratarea cu ioni de argint
- Sistemul de generare a apei dulci din apa de mare
Schema instalatie cuprinde distribuirea de apa calda si rece potabila sau tehnica .
Atit apele uzate neinfectate si infectate sunt retinute la bord, iar functie de calitatea lor
depinzind de zona unde pot fi deversate.
Pentru aprecierea calitatilor apei uzate se utilizeaza anumiti indici :
1. Necesarul biochimic de oxigen
2. Continutul de suspensii solide
3. Numarul de bacterii tip coli
Fig 57
Calculul instalatiei sanitare
Calculul instalatiei de apa tehnice si potabila.
Se determina:
Capacitatea tancurilor
Debitele si sarcina pompelor
Capacitatea tancurilor se determina pe baza normelor de consum .
V=nqT* ,
n-nr membri echipaj
T- durata voiajului
q- consumul specific (l/om/zi)
Debitul este :
Q= ∑ , unde - numarul consumatorilor pe tip de sursa si debitul specific al
sursei
Pentru calculul sarcinii pompei se considera traseul cel mai dificil , notat cu j.
Avind configuratia traseului si debitele la consumatori se poate calcula Pc (presiunea la
consumatori ). Cunoscind pierderile de sarcina si presiunea la consumator Pc se poate
calcula sarcina minima la hidrofor:
Hmin = +h(j)+Pc
Calculul hidroforului :
H1=ρgz+p1+h(j) +Pc
H2=ρgz+p2+h(j)+Pc
Se alege o pompa care realizeaza un debit cerut de instalatie iar punctul de functionare
sa fie intre punctele 1 si 2 corespunzatoare presiunilor minima si maxima.
Fig 59
Apa de mare este considerata un agent care nu poate fi folosit in instalatii datorita
continutului de saruri.
Salinitatea se defineste ca fiind greutatea totala a tuturor ionilor de saruri continuti intr-
un litru de apa. Valoarea medie fiind de 25g/l.
Apa este formata (simplificat) , din molecule de apa si ioni de Na+ si Cl -. Molecula de apa
considerata dipol inconjoara dipolii formind un strat atasat electrostatic .
Limita pentru care apa sa fie potabila este de 500 p.p.m. continut de saruri. Cind
valoarea este de 80-90 p.p.m. apa poate fi folosita la racire , iar cu valorile de 1-3-p.p.m.
poate fi folosita la alimentarea tancurilor.
Metodele de desalinizare sunt:
1. Electrolitica (electrodializa)
2. Ultrafiltrarea(osmoza inversa)
3. Inghetarea
4. Distilarea
1. Instalatia este formata din mai multe celule de desalinizare. Fiecare celula are doua
membrane cuplate la polii unei surse care creeaza un cimp ce dirijeaza ionii de Na si
Cl , respingind ionii de sarcina diferita ,adica cea cuplata la polul negativ permite
trecerea ionilor pozitivi ,respingind pe cei negativi si la fel membrana cuplata la polul
pozitiv permite trecerea ionilor negativi , respingind pe cei pozitivi.
Camerele se aseaza in paralel , colectindu-se apa desalinizata cu continut de 300-500
p.p.m.
Fig 61
Ultrafiltrarea se bazeaza pe utilizarea unor membrane permeabile pentru solvent. Se
aplica principiul osmozei inverse. Punind intr-o coloana de apa sarata si apa distilata,
celele doua lichide fiind separate printr-o membrana, tendinta este de a se realiza
egalarea concentratiilor . In mod invers apa sarata este fortata sa treca printr-o
membrana semipermeabila din solutia concentrata in cea diluata.
Presiunea minima este de 3 bar.
Problema este constructia membranei care trebuie sa suporte presiuni mari.
2. Desalinizarea prin inghet se produce ca urmare a formarii retelei cristaline de apa in
care ioniii cu moleculele de apa aferente nu mai incap in retea . Din aceasta cauza
sunt impinsi in masa de apa . Salinitatea obtinuta prin acest procedeu este mai
redusa datorita faptului ca solventii pot fi prinsi in masa de gheata. Se obtine o
salinitate de 500 p.p.m.
3. Desalinizarea prin distilare, consta in incalzirea apei pina in jurul punctului de
fierbere . Prin acest procedeu se obtin rezultare de pina la 2 p.p.m. Ca sursa de
energie se poate folosi instaltia de abur de la caldarina sau ulei termal. Desalinizarea
se face in mai multe trepte .
Schimbator cu o treapta
Fig 64
Apa este incalzita pina la fierbere iar vaporii ce trec prin separatorul de picaturi 5 sunt
supusi condensarii . Condensul e preluat de pompa 6 si trimis in tancul de stocare.
Pentru a scadea presiunea in tancul de vaporizare si evacuarea apei din condensor se
foloseste ejectorul 7 sau pompa cu inel de apa.
In scopul maririi eficientei se cupleaza mai multe distilatoare in serie . Debitele pot
ajunge pina la 20 t/h.
Se presupun cunoscute:
- debitul de distilat Gd
- temperatura apei in circuitul de racire al motorului la intrarea in distilator t1 grade C
- salinitatea apei de mare B%
- salinitatea distilatorului S%
- temperatura apei de mare vara te grad C
- coeficient de distilare m, (se foloseste 4 )
- tempertura de vaporizare tv=40 grad C
Se stabilesc urmatoarele date:
- presiunea de vaporizare pv , corespunzatoare temperaturii tv adoptate
- entalpia vaporilor iv
- entalpia distilatorului i
- volumul specific al vaporilor vs
- caldura specifica a apei de mare Ce
- caldura specifica a distilatorului Cd
+ + = (29) unde
Din schema rezulta ca suma fluxurilor eliminate prin distilator si prin saramura
reprezinta fluxul consumat pentru incalzirea apei de mare ce urmeaza a fi distilata
+ = =Gapa mare*Ce*(tv-te)
Fluxul total introdus prin agent termic
=Gi Ci (t1’-t2’)
Gi – debitul de agent termic (apa dulce din circulatie din circuitul de racire a
motorului
Ci- caldura specifica agentului termic (Ci=Cd)
t2’=tv+(7 8)
Din ec de bilant masic rezulta :
G am=Gd+Gs
m=Gam/Gd (debit apa mare /debit de distilat)
Gs=(m-1)Gd
Facind inlocuirile (29)* :
Gd[r+mCe(tv-te)]=GiCd(t1’-t2’)
Daca apa de mare intra in incalzitor preincalzita in loc de te se va introduce temperatura
de preincalzire te’.
Se poate calcula din relatia de mai sus debitul apei de racire a motorului :
Gi= [r+mCe(tv-te)]
Gc=(Gd*r)/(Ce(ti-te))
Calculul incalzitorului :
Pe baza fluxului de caldura introdus de incalzitor Φi=Si(kΔt)i , se determina suprafata Si
a incalzitorului
Calculul condensatorului :
Cunoscind fluxul ce trece prin condensator, Φc, se determina suprafata Sc a
condensatorului.
Sc=( )
Infinal se face calculul ejectorului . Scopul sau este de a determina debitul si sarcina de
calcul . Sarcina va fi egala cu sarcina vacuumetrica necesara in desalinizator , iar debitul
se determina tinind cont de cantitatea de aer dizolvat in apa de mare.
Instalatii petroliere
Magistrala inelara are ramurile in borduri , fiecare tanc putind fi actionat de pe fiecare ram.
Constructia este mai scumpa si exista posibilitate variantei constructive cu valvule intre pereti.
Se poate incalzi fluidul prin recirculare sau se incarca la bord produse petroliere fara a trece prin
pompa submersibila 1 .
Fig. 80
Pompa 1 aspira din tanc si refuleaza in pompa de inalta presiune 2 care il refuleaza in magistrala.
Daca viscozitatea este mare se inchide valvula 3 si se deschide 5’ .Pompa 1 realizeaza o
recirculare a marfii prin incalzitorul 5.
Pe magistrala se monteaza separatorul de aer si gaze. Gazele sunt colectate printr-un sistem de
sicane cu panta si este adus intr-un rezervor cu ajutorul unei pompei si ejectorului .
Sistemul prezinta dezavantaje legate de nivelul scazut in tanc cind se acumuleaza multe gaze .
Fig. 85
Sarcina pompei : sarcina trebuie sa satisfaca transferul pina la punte, apoi pina la statia
rezervorul de pe mal. Se folosesc pompe de sarcina 10 12 bar.
Verificarea pe aspiratie se face identic ca la pompele de balast.
La produsele cu viscozitate mare se face incalzirea lor , iar la produsele distilate cu punct de
aprindere jos e riscant a se aplica.
Pacura, si fractiunile grele au viscozitate mare , continut mare de parafina. Ele au
temperatura de blocare uneori pozitiva 10-15 grad C. Este necesara incalzirea astfel incit sa
poata fi manevrate.
Incalzirea se face prin doua procedee:
- Prin convectie libera
- Prin convectie fortata
Convectia libera implica serpentine fixe (sau demontabile, mai rar), prin care circula abur, apa
sau ulei termal . presiunea de lucru max 20 bar ,de obicei 8 bar . teava este de clasa 2.
Se pot folosi si canale structurale de sectiune triunghiulara prin care circula agentul de incalzire.
Convectia fortata implica o instalatie mai complicata si mai scumpa.
- Incalzirea se face in mai multe etape :
Deblocarea produsului, in care nu exista o convectie normala.
Regimul tranzitoriu in care temperatura creste continuu, fluxul introdus este egal cu fluxul
pierdut in interior pina la temp de echilibru.
Regimul in care fluxul se transmite de la combustibil la exteriorul tancului.
Vb
Calculul instalatiei de incalzire .
Ki=
∫ *dt
Rezulta t1 timpul de incalzire a marfii de la o temperatura initiala to la temperatura t
Timpul τ2 se calculeaza ptr regimul nestationar cu relatia de mai sus cu limitele t0=t2 , t=0,95 t3
Calculul temperaturii finale t3 ce caracterizeaza regimul stationar se face egalind Φs cu Φ. Rezulta t=t3
,temperatura la care se stabilizeaza regimul.
Se conside un tanc cu doua serpentine, una a instalatiei de incalzire globala , alta locala.
Fig. 93
Fluxul ptr incalzirea globala asigura incalzirea finala tf=ts+(5-8 )grade C, aprox 35-48 grade
Fluxul ptr incalzirea locala de transfer t opt=tf+10 grad C
Fluxul transmis prin inst de incalzire globala:
t ma – temp agent
t mc- temp medie a marfii
t mc= (t i +t f )/2
t i –temp initiala a marfii
t f - temp fianala
ν- viscozitatea cinematica
dms – diam serpentinei
Δt m1=Δ t ma-Δt mc diferenta medie de temperatura (temp serp –temp marfa)
Suprafata va fi :
F s1=Φ1/K s1(Δt m1)
Se poate adopta lungimea tubulaturii: ls1=Fs1/ d ms
Datorita incarcarii electrostatice si a micro descarcarilor in tancul de combustibil exista riscul aparitiei
incendiilor si exploziilor.
Instalatia pote fi folosita atit in scop de prevenire cit si stingerea incendiilor. Se introduc in tancuri pentru
a scadea sub 8% si in magazii max 14%. Temperatura gazului trebuie sa fie mai mica de 50 la
petroliere in tancuri si mai mica de 65 cind se introduce in magaziile de marfuri uscate.
Instalatia asigura completarea volumului tancului in timpul operatiilor de manevrare a marfii.
In timpul umplerii tancului si in tancurile umplute cu gaz inert presiunea max este de 0.2 bari.
Metode de obtinere a gazului inert sunt:
Separarea H din NH3 (amoniac)
Lichefierea (sitem Linde) .
Intro.ducerea gazelor rezultate de la MP, AUX, caldarina
Fig. 95
Gazele de ardere sunt introduse in scrubber prin galeria de admisie 3 sub un strat de apa din partea
inferioara a scrubberului , care retine particulele solide din gaz. Ridicindu-se gazele se racesc si se spala in
circuitul de apa actionate de pompele 18 si 19, ce aspira din magistrala Kingston . La partea superioara
gazele trec prin dispozitivul de separarea a picaturilor dupa care se analizeaza . Antrenarea gazelor se
face cu doua ventilatoare 7,8 (principal si secundar), dupa care sunt introduse in incinta hidraulica 9 . Din
aceasta incinta ce nu permite intoarcerea gazelor pe tubulatura se face trecerea prin separatorul 10 .
Instalatia lucreaza in trei regimuri :
a) In timpul descarcarii marfii functionare la debit maxim a instalatie de gaz inert , care trebuie sa
fie cu 25% mai mare decit debitul volumetric al pompelor la descarcarea de marfa.
b) In timpul marsului , cind tancurile sunt pline instalatia de gaz are rolul de a completa eventualele
pierderi de gaz . In acest caz ventilatorul secundar lucreaza la un debit de 20% din debitul celui
principal.
c) Se face inertare si la spalarea tancurilor si la balastare.
Compozitia gazelor de ardere de la caldarile navale, generatoare de gaz inert in conditii normale de
lucru si situatie tehnica buna a echipamentului de ardere si de control al arderii (altfel valorile sunt
alterate):
O2 – 4 %
CO2 – 13,5 %
N – 77 %
H20 – 5 %
SO2 – (0,30,5) %
CO – (100010000) ppm
NO – 4000 ppm
Suspensii solide 150-200 mg /m3.
Un gaz de caltate are urmatoarele caracteristici :
1. Inst ventilatie :
Parametri dupa care functioneaza instalatia sunt:
Temperatura si umiditatea relativa (vara/iarna)
Viteza aerului ( in spatii locuibile pina la 0,6 m/s)
Concentratia de CO2 pina la 0,15%
Cantitatea recirculata
Numarul de schimburi orare functie de destinatie , cabine, careu , spatii tehnice . (careu 5,
cabine min. 3)
Bilantul termic:
Bilantul se face in doua cazuri in functie de temperatura interioara si exterioara .
Fig .97
Caldura se propaga prin convectie, strat 1 si 3 si prin conductie strat 2. Sunt trei straturi de material usor
(cu diferente mici de temp ), fluxul este constant (vezi debitul).
Φ1=Φ2=Φ3
Coeficientul de transmitere prin convectie
Coeficientul de transmitere prin conductie λ
Φ1= =Fα1(ti-tpi)
Φ3=Fα3(tpi-te)
Φ2=Fλ/δ (tpi-tpe)
Se identifica coeficientul global de transmitere a caldurii :
K=
δ-grosimea peretelui .
Cazul izolatiei grele: Acestea sunt cazuri de izolatii pentru compartimente frigorifice la care exista
discontinuitati de material datorita influentei osaturii.
- Fluxul degajarilor date de oameni , masini .
In acest caz este necesat aprecierea suprafetelor masinilor a personalului, viteza de scurgere a aerului in
jurul masinilor,
Φd=Fd αc (td-ti)
Fd- suprafata radianta a masinilor, oamenilor.
αc- coeficient de convectie ce depinde de ventilatie, propietatile radiante ale corpurilor, temperatura
corpului radiant.
Instalatiile au ca scop vehicularea aerului in compartimente fara prelucrarea termica sau umiditate, cu
pastrarea in limite a calitatilor aerului.
Exista doua feluri de ventilatii:
- Naturale
- Artificiale sau fortata
Ventilatia se face prin ejectoare sau trombe de ventilatie . Acestea pot fi orientabile sau fixe.
Tevile de captare sau evacuare expuse la apa de mare se prevad cu capac de inchidere pe timp de
furtuna. Unelele din acestea au protectie de tip jaluzele, acestea putind fi inchise in manual sau de la
distanta prin actionare mecanica, electrica sau hidraulica
Ventilatia se face cu ventilatoare de tip centrifugal sau axial .
Ventilatoarele sunt surse de zgomot pina la 100 Db. Din aceasta cauza se plaseaza in afara
compartimentelor si se leaga prin canale de ventilatie structurale sau confectionate (tabla , pinza).
Ventilatia se face prin :
- Introductie se face in doua cazuri :
Debitul introdus mai mare (CM) sau mai mic decit cel evacuat .
- Extractie – folosit la spatii cu mirosuri neplacute , bucatarii, acumulatori.
- Mixta
De obicei distributia aerulului se face din centrala HVAC (heating, ventilation and air conditioning).
Distributia se face prin magistrala si ramificatii . Tubulatura poate fi din otel, sau spiroduct. Ele se
izoleaza cu vata minerala (rockwool) sau cauciuc spongios (armafelx) , pe traiect sau trecerile prin pereti .
Trecerile prin peretii de clasa sunt supuse la norme de foc , lungime tevii de trecere avind o anumita
dimensiune .
Calculul instalatiei :
Debitul introdus are ca scop :
- sa evacueze cantitatea de noxe (M)
- sa evacueze fluxul de umiditate (D)
- sa evacueze fluxul de caldura (Φ)
m,d si t sunt concentratiile in interior si exterior , cu indici i si e
M=Qm (mi-me)
D=Qd (di-de)
Φ=Q(Φ) ρ c(ti-te)
De aici se scot Qm, Qd, Q(Φ)
Debitul necesar va fi Qv=max( Qm , Qd, Q(Φ))
De ex: ptr un om cantitatea eliminata de CO2 este de 23 l/h
mi=1,0 (l/m³) si me=0,3 (l/m³) ; Qv= M/(mi-me)=33 (m³/h) =M se poate lua ca debit de baza
Calculul sarcinii :
Din expresia generala a sarcinii se determina H=h
Presupunind ca exista N ramificatii si M distribuitoare de aer debitul va fi Q=∑ ∑ .
(i=1..N si j=1..M)
Pe traseul cu cel mai lung se calc pierderea de sarcina ,considerind tronsoanele cuplate in serie plecind
de la captul traseului unde j=1 si pina la apoi pina la gura de aspiratie.
∑
Avind debitele si vitezele se determina aria tronsoanelor. De ex pe tronsonul S23 : A23= !!!
V23 – este recomandata
Teoretic ar trebui ca fiecare tronson sa aiba alta dimensiune ceea ce e foarte greu de realizat . Din
aceasta cauza se merge practic cu sectiuni constante , lasind vitezele sa varieze in niste limite prescrise.
Calculul pierderilor se face prin mai multe metode:
-Metoda analitica directa
-Metoda lungimilor echivalente
-Metoda nomogramelor.
Pentru traseul i se adopta valoarea
Hv=Max(Hi), i=1....N
Avind stabilit debitul si sarcina de alege ventilatorul .
Problema specifica este echilibrarea instalatiei , astfel incit pe fiecare gura de introductie sa se realizeze
debitul de ventilatie necesar, considerat in calcule ca data de intrare. Asta inseamna ca pierderea de
sarcina intre punctul I si oricare alt punct de distributie sa fie egal cu Hv.
Hij=Hv=Max(Hi)
Aceasta inseamna ca este necesar introducerea de rezistente suplimentare de valoare :
Δhij=Hv-
Reglarea se face prin diafragme suplimentare a caror valoare functie de diametru determina valoarea
pierderii locale ζ . La instalatiile locale se introduc dispozitive automatizate . Acestea sunt regulatoare de
presiune, montate pe fiecare ramificatie, care mentin presiunea constanta indiferent de numarul de
consumatori deschisi la un moment dat.
Instalatia de incalzire
Instalatia este destinata incalzirii compartimentelor de locuit, spatiilor tehnice si a altor spatii in care este
necesara o temperatura constanta.
Relatia de echilibru termic este de forma:
Φi=Φp+Φv -Φd ( intrare = pereti + ventilatie – oameni , agregate)
Tipurile de instalatii de incalzire sunt :
- instalatia cu abur
- instalatia cu apa calda
- inst cu aer cald
- inst electrica
Instalatia de incalzire se face pe criterii economice . Inst cu apa calda necesita un spatiu mai mic , pe cind
instalatia cu aer cald are gabarit mult mai mare datorita conductelor . In acest caz pentru aer cald se pot
folosi conductele de ventilatie ceea ce este avanatajos. Instalatia electrica este mai costisitoare din punct
de vedere al consumului de energie.
Φi=Φp+Φv-Φd-Φt
-Φp=∑
Np - nr de pereti
Ki –coef de transmitere caldura
Δti – diferenta temp int –temp ext
-Φv= Qv ρ aer Caer (ti-te)
-Φt=Ft α (t iz –ti), unde t iz – temp izolatiei aprox. 50
α- coef de transmitre caldura prin convectie
Se presupune inst cu i ramificatii (i=1...N), pe fiecare ramificatie j incaperi(j=1..M) .
Φtot=∑ ∑
Debitul de apa ptr fiecare incapere va fi :
G apa (ij)=
In cazul recircularii partiale aerul este captat prin aspiratia 10 si elemente de reglare 11 si se intoarce in
instalatie amestecat cu aer proaspat ,filtrat si preincalzit.
In cazul recircularii totale V1 este inchisa . Sistemul se foloseste in cazuri in care nu exista degajari de
gaze. Temporar se face reimprospatarea aerului .
Calculul instalatiei:
Ec de bilant termic este:
Φi=Φp-Φd
Fig. 125
In cazul instalatiei fara recirculare temp din interior este ti , (ti cea din extrior te , iar aer cald t ac :
Φi= QiC (t ac- te) , inlocuind in rel de mai sus :
Qi=
b) Circuit deschis :
Φi=Φp-Φd
Aerul care strabate incalzitorul Φ inc2 =Qi ρC(t ac-t e)
Φ inc2 =Qi ρ c (t ac-ti+ti-t e)=Qi ρ c(t ac-ti)+Qi ρ c(ti-te)=Φinc1 +Δ Φ2
Φ inc 2=Φi +ΔΦ2
Apare necesitate ca incalzitorul trebuie sa cedeze aerului un flux de caldura mai mare cu
ΔΦ2, decit cel de bilant . Instalatia nu este economica.
c) Recirculatie partiala :
Φinc 3 =Qi ρc(tac-ta), ta-temp amestec
In paranteza se aduna si se scade ti (temp interioara )
Φinc 3=Qi ρ c (tac-ti-ta+ti)= Qi ρ c (tac-ti)+ Qi ρ c (ti-ta)=Φinc 1 +Φinc 3 =Φi+ΔΦ3
Analizind Δ Φ2 si ΔΦ3 rezulta :
Δ Φ2 ΔΦ3
(ti-te) (ti-ta)
Fig.126 c
Rezulta ca varianta cea mai economica este cea cu recirculare toatala, iar cea mai
neeconomica este cea cu circuit deschis . Varianta aplicabila de compromis este cea cu
recirculare partiala.
In acelasi timp trebuie luati in considerare si parametri fizici si chimici ai aerului .
Instalatii frigorifice
Inst frig intra in componenta inst de conditionat, magazii frigorifice, transport gaz lichefiat.
Scopul lor in transportul marfurilor este :
- Producerea si mentinerea temperaturii necesare refrigerarii- apa ramine in stare lichida , temp
este la limita congelarii, se elimina riscul dezvoltarii bacteriilor.
- Producerea si mentinerea temperaturii necesare congelarii.
Inst de frig ptr congelare se face pina la aprox -25, -30 . Un parametru important este viteza de
congelare , ce are efect asupra membranei celulare . Reteaua de gheata trebuie sa fie cit mai fina
, astfel incit sa nu se distruga invelisul celular , ceea ce ar duce la pierderea sucului celular ,a
subst proteice.
Temp scazute se obtin cu gheta plus sare pina la -20 grade, sau zapada carbonica , sublimarea
bioxidului de carbon se face la -79 grade C.
Cele mai folosite procedee sunt :
- Compresia ,
- Cu Ejector
- Cu absorbtie
Entropia (S)– marimea fizica de stare a carei variatii intre doua stari de echilibru poate fi
calculata prin schimbul de caldura cu exteriorul la temp T, intr-o transformare reversibila intre
starea A la care se refera sistemul si starea de referinta A0.
Sau ‚
Cit de aproape de echilibrul termodinamic este un sistem hidrodinamic.
=∫
- =∫ ,
Entalpia (i) sau (h)-potential termodinamic ,egal cu suma dintre energia interna a unui gaz si
lucrul mecanic de dizlocuire a volumului la o presiune constanta.
Principiul de functionare al instalatiei:
Ciclul este un ciclu inchis Carnot inversat, numit si ciclul frigorific. Reprezentarea se face intr-un
sistem T-S.
- Compresorul aspira vapori de agent umed din vaporizator V si il comprima pina la limita
vaporilor saturati. (2). Temperatura finala va fi tk , iar presiunea pk. Comprimarea este
adiabatica.
- Vaporii saturati vor intra in condensor unde vor ceda caldura mediului , apa,aer, racindu-se si
condensindu-se (3) pk,tk.
- Agentul intra in detenta unde se destinde producind lucru mecanic. Destinderea este adiabatica .
presiunea revine la p0, iar temp va scadea de to.(4).
- Agentul frigorific intra in vaporizator unde se va evapora izotermic cu absorbtie de caldura ,
ajungind la in punctul 1 la po si t0. Cantitatea absorbita de evaporator g0 defineste capacitatea
frigorifica a ciclului . Grafic, cantitatea e data de aria 1-4-b-a, iar cantitatea de caldura cedata in
condensor este data de aria a-2-3-b.
Fig. 128
Fig 129
Marirea capacitatii frigorifice se va face daca in compresor intra in loc de vapori saturati uscati ,
vapori supraincalziti, iar in condensor se va executa o subracire a agentului frigorific.
Din vaporizator vaporii ies la parametrii punctului 1’ si nu 1 iar compresorul ii va comprima pina
in 2’, corespunzator Tk si Pk.
La iesirea din compresor agentul se raceste pe 2-2’ (izobara) ,lichidul subracindu-se pina la temp
punct 3’, de unde prin valvula de laminare va suferi transformarea 3’-4’, urmind ca in vaporizator
sa se transforme izobar din 4’ in punctul 1’.
Fig .132
Se prefera in loc de diagramele T(temp)-S (entropie), diagram lg p(presiune)-i(entalpie)
Fig 133
Agenti frigorifici
Fig 134
Fig 136
Fig 137
Sarcina termica a instalatiei
Ec de bilant este :
Φi=Φp+Φd+Φv
Ptr n incaperi fluxul va fi suma fluxurilor necesare ptr fiecare incapere.
Fig .139
Fig 140
La intersectia curbei vaporilor saturati cu dreapta corespunzatoare temp de vaporizare tv rezulta
punctul 1 , iar la intersectia cu dreapta corespunzatoare temp de condensare tc rezulta pct 2 si 3.
Considerind S-ct , intersectia izoentropiei trasata prin 1, (1’ cu supraincalzire) cu dreapta tc ,
defineste pct 2’ . Pressupunind ca inst functioneaza cu sistem de subracire (valoarea temp de
subracire fiind : ts=tc-2..3 se determina pct 3’, si implicit pct 4.
Pozitia pct 1’ este determinata de temperatura de supraincalzire a vaporilor t1’=t1+(3 4 ) .
Instalatia de conditionare
Inst de conditionare reprezinta o combinatie de procese HVAC (umidificare, ventilatie, aer
conditionat).
Fig 141
Baza o constituie inst de ventilatie de inalta presiune .
Aerul este aspirat de ventilatorul 7 prin camera de amestec 1 (cu aer recirculat sau din exterior).
Din exterior aerul patrunde in 1 prin orificiile 3 si este filtrat in filtrul 2 .
Aerul recirculat intra in incinta prin clapetii 5.
Aerul refulat de ventilator este:
- umidificat in segmentul A (cu abur sau apa), la entalpie constanta ,respectiv la temp
constanta
- racirea se face in schimbatorul de caldura B . Racirea se face cu agent direct sau
intermediar. Agentul intra pe partea superioara si iese (vaporii) pe partea superioara.
Scurgerea condensului se face printr-o tubulatura. Racirea se poate face si cu apa in
circuit deschis sau recirculare.
- Preincalzirea se face in sectiunea C. Agentul de incalzire intra prin valvula
electromagnetica superioara si iese prin oala de condens 12. Comanda valvulei este
realizata de releu de temperatura 8 montat pe receiver-ul 8, camera E. Tot pe receiver se
afla montata releul de umiditate 9 care comanda valvula electromagnetica de pe
tubulatura de alimentare cu agent de lucru A.
- Separatorul de picaturi in segmentul D .
- Receiverul E si incalzitoarele finale sunt plasate la iesirea din agregatul de conditionat
sunt dispuse 11. Acestea incalzesc diferentiat agentul de conditionat, functie de
necesitati.
∑
ε=∑ : ε=Δi/Δd
cu valoarea determinata mai sus se traseaza pe diagrama pozitia dreptei (curbei ) lui ε.
Cunoscind degajarea totala de umiditate D, din relatia :
D=Qv ρ(di-dc)
Se determina dc .
La intersectia dreptei de abscisa dc cu ε se afla punctul C. Acestuia ii corespunde
izoterma tc .
Conform schemei inst din fig 141 ,debitul de aer introdus este compus din debitul Qe si
luat din exterior si din debitul Qr de aer recirculat:
Q=Qe+Qr
Cantitatile sunt combinate in camera de amestec 1 . Parametrii aerului din amestec sunt
precizati pe diagrama de punctul A.
Acesta se va afla pe segmentul EI. Starea punctului A imparte segmentul EI in parti
proportionale.
Fig 142
Cunoscind valorile umiditatii di si din relatia de mai sus se precizeaza pozitia pct A
,urmind prelucrarile care sa conduca la pct C.
fig. 146
t i (temp din interior)-t cv (temp cond vara) 8
Se traseaza pct I,E,A.
Avind valorile degajarilor de caldura si umiditate sa calc coef tranf umedotermice ε, cu relatia 1.
Se traseaza dreapta ε, care se intersectaza cu izoterma t cv in pct C, care da parametrii aerului la
introducerea in incapere.
Aerul la temp ta se raceste in racitorul B , pina cind ajunge la temp ta’, si cind incepe
condensarea vaporilor din aer se separa o cantitate Δd de umiditate , procesul decurgind din
punctul A’ in A’’. Temperatura coresp pct A’’ este mica astfel incit aerul se va incalzi fie folosind
agent de incalzire in incalzitor C , fie in tubulatura.
Incalzirea se face pina la temp tc respectiv din pct A’’ in C.
INSTALATIA DE ANCORARE
1.1.Introducere
Inst de ancorare are ca scop fixarea plutitorului intr-o pozitie relativa fixa fata de un reper fix.
legatura plutitorului este de tip elastic , sistem ce este supus fortelor perturbatoare .
a)Fixarea plutitorului în raport cu fundul mării se realizează cu ajutorul elementelor instalaţiei de ancorare. În
general, sunt utilizate două modalităţi de ancorare: ancorarea pasivă şi ancorarea dinamică.
Ancorarea pasivă utilizează legături mecanice între navă şi fundul acvatoriului, prin care transmit fundului
forţele ce solicită plutitorul şi tind să-l deplaseze. Legătura dintre plutitor şi fund formează o linie de
ancorare. Liniile de ancorare sunt formate din: ancore, care se fixează de fund, elemente flexibile (lanţuri sau
cabluri), care transmit forţele de la plutitor la ancoră şi elemente de conducere a legăturilor flexibile către
mecanismele şi spaţiul de depozitare de pe navă (nări de ancoră, stope, vinciuri sau cabestane, puţuri de lanţ,
etc.). Numărul de ancore şi dispunerea lor la bord se corelează cu mărimea plutitorului, destinaţia lui şi
precizia de poziţionare cerută. În reprezentarea schematizată din Fig. 1.1 este exemplificat cazul utilizării
instalaţiei de ancorare pasivă pentru fixarea cu ancore fixe a unui plutitor.
Au rolul de a fixa capătul legăturii flexibile (lanţ sau cablu) de fund. Sunt de diverse tipuri şi trebuie să
îndeplinească următoarele cerinţe constructive şi funcţionale:
* să realizeze forţe mari de fixare;
* să se fixeze rapid de fundul apei;
* să se desprindă uşor de fund la smulgere prin intermediul elementului flexibil;
* să se fixeze din nou de fundul apei dacă, accidental, s-a produs desprinderea de pe fund;
* să se menţină fixată de fund dacă nava se roteşte în jurul punctului de ancorare;
* să se poată fixa uşor la bord, în nările de ancoră;
să aibă o construcţie simplă, să fie rezistente şi uşor de întreţinut.
Fixarea ancorei de fundul mării se face prin ghearele acesteia. Legătura dintre gheare şi lanţ sau cablu
este realizată prin tija ancorei. Cel mai important indicator de performanţă al ancorei îl reprezintă forţa de
fixare. Ea depinde de masa ancorei, de parametrii ei geometrici şi de natura solului în care se fixează.
Parametrii geometrici mai importanţi, care influenţează forţa de fixare şi diferenţiază tipurile de ancore, sunt:
numărul şi configuraţia ghearelor, suprafaţa acestora, unghiul dintre gheare şi tijă, etc.
Forţa de fixare a ancorei, măsurată pe direcţia tijei când aceasta este aşezată pe fund, se defineşte
prin coeficientul de fixare, care reprezintă raportul dintre forţa maximă de fixare şi greutatea ancorei. Forţa
de fixare poate fi considerată pentru următoarele cazuri de prindere a ancorei de fund:
* prinderea fără deplasarea ancorei;
* prinderea în cazul când ghearele ancorei încep să are fundul, ancora deplasându-se faţă de punctul
iniţial;
* prinderea periodică. Forţele care solicită ancora fiind mari, ghearele se desprind şi apoi se înfig din
nou, realizând o fixare intermitentă care solicită dinamic linia de ancorare.
Practica exploatării navelor a impus câteva tipuri de ancore care întrunesc cerinţele enunţate, sau
corespund unor condiţii funcţionale specifice. O clasificare convenţională a ancorelor permite gruparea lor
astfel:
* grupa I-a: ancore cu gheare fixe, care se fixează, în general, printr-o singură gheară, cu ajutorul unor
dispozitive de amorsare a prinderii de fund;
* grupa II-a: ancore cu ghearele articulate faţă de tije, care se fixează cu ambele gheare de fund.
Realizează valori mici şi medii ale forţelor de fixare;
* grupa III-a: ancore cu tija articulată în raport cu ghearele, care însă realizează forţe mari de fixare
datorită geometriei particulare a ghearelor.
Ancorele din grupa I sunt cu una, două, sau mai multe gheare. Ancorele cu o gheară sunt utilizate
pentru ancorarea navelor de banchize de gheaţă sau pentru fixarea docurilor plutitoare cu linii de ancorare fixe
şi ele se poziţionează pe fund în vederea prinderii cu legături suplimentare. Cele cu două gheare sunt
reprezentate prin ancora tip amiralitate ale cărei formă şi mod de fixare rezultă din fig. 1.5 si 1.6. Pentru a
determina ghearele să vină în poziţia de prindere, fig. 1.5, înainte de lansare traversa 1 se fixează perpen-
dicular pe tijă. Sub acţiunea lanţului, ancora se roteşte în jurul capetelor traversei şi ajunge cu ghearele în
poziţia de prindere. Manevrarea greoaie a acestor ancore le recomandă pentru instalaţiile de ancorare la mari
adâncimi pe perioade lungi de timp. La ancorele cu mai mult de două gheare, prinderea de fund se realizează
indiferent de poziţia în care ancora cade pe fundul apei.
Sol mâlos
Sol mâlos
Sol mâlos
nisipos
nisipos
nisipos
pietros
pietros
pietros
Sol
Sol
Sol
Sol
Sol
Sol
Grupa I 2,2 3,0 3,1 4,1 4,3 8,1 5,2 9,0 15,5
Grupa II 2,2 1,5 2,8 3,1 1,7 3,8 6,8 2,5 8,6
1.3.2.Legaturi flexibile
Sunt elemente care fac legătura între navă şi ancoră, transmiţând forţele care solicită nava în procesul de
ancorare. Se utilizează două tipuri de legături: lanţuri şi cabluri. La adâncimi de ancorare până la 150 m se
utilizează lanţuri care, având greutăţi pe unitatea de lungime mari, realizează şi o amortizare bună a oscilaţiilor
longitudinale ale navei. Lanţurile se caracterizează dimensional prin calibrul zalei d, fig. 1.10, şi prin lungimea
sa. Zalele sunt de două tipuri: puntate şi nepuntate. La capetele lanţului, la prinderea de ancoră şi de corpul
navei, sunt utilizate zale vârtej care permit răsucirea ancorei, fig. 1.11. De-a lungul lanţului se montează, din
loc in loc, zale demontabile, fig. 1.12. Lungimea de lanţ cuprinsă între două zale demontabile se numeşte
cheie de lanţ şi, la navele comerciale, are valori între 25 şi 27 m, fig. 1.14. Introducerea zalelor demontabile
protejează o parte din lanţ deoarece dacă o za se uzează sau se deformează, se înlocuieşte numai cheia care
conţine zaua respectivă. După poziţiile pe care le ocupă pe lungimea lanţului, cheile de lanţ pot fi:
chei de capăt. Cuprind zale de capăt 4, fig. 1.14, zale întărite 2, zale vârtej 5, zale obişnuite 1 şi zale de
împreunare 3. Poziţionarea tipurilor de zale este pusă de acord cu schema din fig. 1.14;
chei intermediare. Cuprind zale obişnuite 1 şi zale de împreunare 3;
chei de ancoră. Cuprind chei de capăt 6, fig. 1.14, zale de capăt 4, zale întărite 2, zale vârtej 5, zale
obişnuite 1 şi zale de împreunare 3.
Au rolul de a realiza manevra liniei de ancorare. În cazul în care linia de ancorare are ca element
flexibil lanţul, transmiterea forţelor de la mecanism la lanţ se face printr-un tambur prevăzut la periferie cu
alveole în care intră zalele lanţului. Acest tambur poartă denumirea de barbotină. Dacă linia de ancorare
utilizează cabluri, manevra acestora se face cu un mecanism special cu tambur, amplasat sub puntea teugă.
Mecanismele prin care se manevrează liniile de ancorare cu lanţ se clasifică astfel:
după criterii constructive:
- mecanisme cu barbotina aşezată în plan orizontal, numite vinciuri;
- mecanisme cu barbotina aşezată în plan vertical, numite cabestane.
după numărul liniilor de ancorare manevrate:
- mecanisme care manevrează o singură linie de ancorare;
- mecanisme care manevrează două sau mai multe linii de ancorare.
Uzual, cabestanele manevrează o singură linie de ancorare, pe când vinciurile pot manevra una sau
mai multe linii de ancorare.
după modul de antrenare, mecanismele pot fi:
- u acţionare prin electromotor;
- cu acţionare electrohidraulică;
La navele mici, registrele de clasificaţie admit pentru manevra ancorelor, folosirea mecanismelor cu
acţionare manuală sau a mecanismelor altor instalaţii.
după modul în care se face comanda, mecanismele pot fi:
- cu comandă locală;
- cu comandă de la distanţă.
Funcţiunile mecanismelor care manevrează liniile de ancorare sunt următoarele:
- lansarea ancorelor cu ajutorul motorului mecanismului sau gravitaţional, cu reglarea vitezei de
coborâre prin frână;
- staţionarea în ancoră, când barbotina şi frâna mecanismului trebuie să preia forţa din linia de
ancorare;
- ridicarea (virarea) ancorei, care constă din apropierea navei de punctul de ancorare, smulgerea
ancorei şi ridicarea ei la bord;
- ridicarea simultană a ancorelor de pe liniile de ancorare cuplate la acelaşi mecanism, de la
jumătatea adâncimii de ancorare, în condiţiile în care smulgerea ancorelor s-a făcut succesiv.
În mod frecvent, mecanismele instalaţiei de ancorare sunt utilizate şi pentru manevra parâmelor de la
instalaţia de acostare. În acest sens, atât vinciurile cât şi cabestanele au tamburi speciali pentru a realiza
manevrele instalaţiei de acostare. Deci mecanismul va trebui să satisfacă, pe lanţul cinematic care antrenează
tamburii de manevră, şi condiţiile impuse de instalaţiile de acostare. În fig. 1.23 este reprezentat un vinci de
ancoră cu tamburi de manevră pentru acostare, iar în fig. 1.24 este reprezentat un cabestan pentru ancorare-
acostare. Diversitatea mare a navelor pe care se montează mecanismele de ancorare-acostare, cât şi a
condiţiilor de amplasare, a determinat foarte multe variante constructive ale acestora. În acest sens, se impun
câteva recomandări privind utilizarea mecanismelor pe diverse tipuri de nave. Pentru navele maritime mici şi
medii şi pentru navele fluviale se recomandă utilizarea vinciurilor cu două linii de ancorare şi tamburi de
manevră în prova, iar în pupa cabestane pentru ancorare şi acostare sau numai pentru acostare. Vinciurile de
ancoră în acest caz, au prin construcţie distanţa dintre barbotine fixă, ceea ce impune poziţia punctelor de
ieşire ale nărilor pe puntea teugă, care trebuie să fie egală cu distanţa dintre barbotine. Această condiţie
reprezintă o restricţie în montarea corectă a nărilor.
Reprezintă locurile unde se depozitează lanţurile de ancoră în timpul marşului. Fiecare linie de
ancorare are câte un puţ de lanţ amplasat sub barbotina vinciului sau a cabestanului care manevrează linia de
ancorare. Intrarea şi ieşirea lanţului din puţ se face prin nara puţului de lanţ. Capătul dinspre barbotină al nării
trebuie amplasat astfel ca lanţul să intre şi să iasă corect din barbotină în timpul manevrei liniei de ancorare. În
acest scop, capătul puţului se amplasează cât mai aproape de barbotină în aşa fel încât să se evite bătaia
lanţului în nară.
Dacă se utilizează cabestane, fig. 1.25, barbotina orizontală 1 complica introducerea lanţului în puţ. În astfel
de situaţii se utilizează o nară cu un cot 2, la 90°, care permite intrarea orizontală a lanţului. Între
barbotină şi nară se montează un ghidaj de lanţ 3, care preia săgeata datorită greutăţii proprii şi menţine lanţul
în planul barbotinei.
Puţurile de lanţ se amplasează la extremităţile navei în afara zonei compartimentelor etanşe care
sunt delimitate de peretele de coliziune, la prova, şi peretele de presetupă, la pupa. Trebuie să se acorde o
atenţie deosebită amplasării pe verticală a puţurilor deoarece ele, conţinând greutăţi mari, afectează
stabilitatea navei. De regulă, se recomandă amplasarea lor cât mai jos. Structura navei în zona puţurilor de
lanţ va fi consolidată pentru a prelua sarcinile locale introduse de greutatea lanţului. Forma puţurilor de
lanţ trebuie să asigure aşezarea ordonată a lanţului astfel încât, la coborârea ancorei, zalele să nu se
înnoade şi să se blocheze în nara puţului de lanţ. Din acest punct de vedere, se recomandă forme cilindrice
sau apropiate acestora. Capătul lanţului se fixează în puţ printr-un dispozitiv numit cioc de papagal, fig.
1.26, dispus în partea superioară a puţului şi care poate fi acţionat din exterior pentru eliberarea la dorinţă
a lanţului. Eliberarea lanţului se face când se scoate pentru întreţineri curente sau când se renunţă la linia
de ancorare, dacă ancora rămâne blocată. Diametrul puţului de lanţ se recomandă a avea valoarea:
D p = (30 35) d [m] (2)
unde d este calibrul lanţului [mm]
N = LBD+ k Q (10)
unde d este coeficientul bloc al carenei, iar S, k, Q sunt corecţii pentru suprastructuri.
Se aplică în cazul navelor care ies din clasificarea registrelor navale, sau atunci când instalaţia de
ancorare trebuie să fixeze nava în condiţii de adâncime sau la forţe exterioare mai mari decât cele considerate
în mod statistic. De asemenea, metoda statistică se poate utiliza când se pune problema dimensionării unei
instalaţii de ancorare care trebuie să realizeze performanţe deosebite de poziţionare a navei.
Metoda deterministă apreciază forţele exterioare care solicită nava sau plutitorul, cu care se
calculează liniile de ancorare, punând condiţia realizării performanţelor de poziţionare necesare. În metodă,
care este de fapt una analitică, considerarea unor forţe exterioare (aero- şi hidrodinamice) se face totuşi pe
baze statistice, ţinând seama de particularităţile climatice ale zonei geografice unde se realizează ancorarea.
Efectul mediului poate fi considerat prin forţele introduse de vânt, curent şi valuri. Toate acestea
acţionează simultan asupra plutitorului sau navei, solicitând linia de ancorare şi tinzând să schimbe poziţia
corpului respectiv.
FORŢELE DATORATE ACŢIUNII VÂNTULUI
Acestea acţionează asupra părţii emerse a plutitorului sau navei şi se determină folosind rezultatele
obţinute pe modele simetrice în raport cu suprafaţa de plutire, încercate în tunele aerodinamice, fig. 1.28.
Rezultatele sunt publicate sub forma unor albume în care se dau, grafic sau tabelar, variaţiile coeficienţilor
aerodinamici cu unghiul de incidenţă, pentru diferite tipuri de nave, fig. 1.29.
Fig. 1.28 Model simetric faţă de suprafaţa de plutire Fig. 1.29 Coeficienţii aerodinamici
Forţele datorate curentului care acţionează asupra unui plutitor cilindric, se calculează cu relaţia:
Lc
Fc =
c
0
D 0,5 vc2 z dz (18)
1
M c = 2 v 2c Al ccM ( ) L (21)
Efectul valurilor asupra plutitorilor ancoraţi poate fi considerat prin două componente: o componentă
statică, ce încarcă linia de ancorare şi o componentă dinamică ce solicită periodic plutitorul, determinând
mişcări oscilatorii în plan orizontal în jurul unei poziţii ce corespunde echilibrului static al sistemului linie de
ancorare - plutitor. Din studiile efectuate pentru determinarea solicitărilor introduse de valuri asupra navei
aflate în ancoră, s-au găsit componentele în sens longitudinal şi transversal ale forţei statice introduse de
valuri, sub forma:
c
F X F X F S X T X 0
v W H
Y
Y
Fv FcY FW TH 0
S Y
(27)
M v M c MW S T X b TY l 0
H H
În sistemul (27) FvX, FvY, FcX, FcY, FWS , FWS Y , Mv, Mc, M WS sunt funcţii neliniare a căror
X
valoare depinde de unghiul de incidenţă, , dintre direcţia lui Fv respectiv FWS cu planul diametral.
Necunoscutele din sistemul (27) sunt: THX, THY, . Rezolvarea sistemului (27) este dificilă din cauza
neliniarităţilor introduse de FvX, FvY, FcX, FcY, FWS , FWS , Mv, Mc, M WS . De regulă el se rezolvă printr-o
X Y
metodă numerică iterativă. Pentru calcule mai rapide se fac ipoteze simplificatoare. Astfel, se poate neglija
efectul componentei staţionare a valurilor, iar forţele date de vânt şi de curent se pot presupune pe aceeaşi
direcţie. Cu aceste ipoteze calculele se simplifică, însă structura ecuaţiilor (27) nu se modifică, fiind necesară
rezolvarea iterativă a sistemului pentru definirea poziţiei şi a forţelor din legături, la echilibru. Pentru cazurile
când se pune problema calculului imediat al forţelor din instalaţia de ancorare, se poate considera că, la echili-
bru, =0, ==20 30°, funcţie de raportul b/B. În acest caz, vom avea:
TH R Fv Fc (28)
unde:
v 2v
F v = aer 2 S e c v (29)
Plecând de la forţa TH, se pune problema calculului forţelor din lanţ care se transmit vinciului şi
ancorei. Considerăm lanţul în echilibru. În fig. 1.34(a) lanţul se dispune sub formă de lănţişor, între punctele 1
şi 2 iar pe porţiunea A - 1 este aşezat pe fund. Configuraţia lanţului liber va fi determinată de mărimea forţelor
exterioare, definite prin reacţiunea pe care o introduc în punctul 2 pe direcţie orizontală, TH. În acest caz, vom
avea:
- tensiunea în cablu la ordonata y (conform teoriei firelor):
T=qy (43)
unde q este greutatea specifică a lanţului, exprimată în unităţi de masă pe metru liniar.
Fig. 1.34 Schema de calcul al forţelor din instalaţia de ancorare
Pentru punctul 1:
T 1 = q y1 = qc (44)
unde c este parametrul lănţişorului. Pentru punctul 2 se poate scrie că:
T 2 = q(c + h) = T 1 + qh (45)
Din echilibrul lanţului izolat de legături rezultă:
T H = T1 (46)
TV = q l (47)
Forţa T1 se compune din forţa de ţinere a ancorei şi din forţa de frecare a lanţului de fund:
T 1 = kQ + mfq (48)
unde k este coeficientul forţei de fixare, dat de tipul ancorei; Q este masa ancorei, iar f reprezintă coeficientul
de frecare a lanţului de fund (f 61). Pentru dimensionare se impune condiţia ca forţa de ţinere T1 să fie mai
mare decât forţa TH, pentru o singură linie de ancorare:
T1 TH
sau:
kQ + mfq T H (49)
de unde:
TH
Q
q (50)
k + mf
Q
în care
q
= kl (51)
Q
kc = 1/40 ... 1/48 pentru nave maritime cu ancore cu masa Q < 2000 kg;
kc = 1/48 ... 1/50 pentru nave maritime cu ancore cu masa Q 2000 kg.
Lungimea lanţului liber se determină scriind expresia lui T2:
T22 = T V2 + T 2H (52)
Ţinând seama de relaţiile (46) şi (47), rezultă:
T22 = q 2 l 2 + T 12 (53)
2 T1 (55)
l=h +1
qh
Forţa care se transmite vinciului sau stopei de fixare va fi:
T 2 = T 1 + qh = kQ + mfq + qh (56)
Considerând forţa arhimedică a lanţului suspendat şi frecarea din nară, forţa la barbotină va fi:
T2b 1 a k n kQ mfQ qh 0,87 k n kQ mfq qh (57)
m
unde kn este un coeficient care ţine cont de frecările în nară (kn>1). Forma de echilibru a lanţului liber este
dată de ecuaţia lănţişorului:
y = c cosh x (58)
c
unde constanta c se determină scriind ecuaţia (43) pentru punctul 1:
c = T1 (59)
q
Luând sistemul de axe cu centrul în punctul 1 şi axa x dispusă pe fundul apei, ecuaţia de echilibru a lanţului va
fi:
T qx T qn
y 1 cosh 1 sau y 2 1 sinh 2 (60)
q T1 q 2T1
Fig. 1.36 Dependenţa T=f(s)
Fig. 1.35 Echilibrul navei în lanţul instalaţiei de
ancorare
pentru y = h:
2T qh
x 2 = q 1 arg sinh (60’)
2 T1
qh 2T1
s x2 a x2 l h 1 arg sinh
2T
h 1 1 (61)
q qh
2T1
Ecuaţia (61) reprezintă legătura dintre forţa T1 care se poate transmite prin ancoră fundului
şi deplasarea s faţă de poziţia ocupată de linia de ancorare în absenţa forţelor externe.
Reprezentând T1 = f(s), fig. 1.36, şi trasând T1max, care este forţa maximă care poate fi transmisă
prin ancoră fundului, rezultă s1max, adică deplasarea maximă a navei pentru care fixarea de fund a
ancorei este sigură. Având în vedere, conform ecuaţiei (56), că:
T2 = T1 + q h
se poate reprezenta şi variaţia lui T2 care reprezintă forţa din capătul de sus al lanţului, funcţie de s. Adoptând
T2max, funcţie de rezistenţa lanţului, a barbotinei, etc., se poate determina din grafic s2max. Dacă s1max < s2max
înseamnă că va ceda întâi prinderea de fund a ancorei. Dacă s2max < s1max se va rupe lanţul înainte ca ancora să
se desprindă de fund.
Deoarece valoarea lui s nu se poate determina prin măsurare, un indiciu pentru încărcarea liniei de
ancorare îl prezintă unghiul . Din ecuaţia (60) avem:
dy qx qh
tan 2 sinh 2 sinh arg cosh 1 (62)
x x2
dx 1
T 1
T
2
tan 2 sinh ln T 1 T 1 1
qh qh
(63)
1 1
Folosind relaţia (63) se poate stabili o dependenţă între - măsurabil şi T1 cu care se apreciază solicitarea
instalaţiei de ancorare. Situaţia analizată corespunde cazului când lanţul de ancoră se dispune liber în apă,
având în punctul de aşezare pe fund tangenta orizontală. În cazul în care lungimea se micşorează, aşa cum
se arată în fig. 1.34(b) în punctul de contact cu fundul apar unghiul 0 şi componenta verticală T0v care
solicită ancora pe o direcţie pe care capacitatea de fixare a ancorei este redusă. Această situaţie apare când
lanţul de ancoră este prea întins, din cauza lungimii insuficiente lansate în apă şi a forţelor mari care
solicită nava.
În aceste condiţii, ancora se poate smulge, apoi se prinde din nou. De asemenea, situaţia amintită
mai apare la virarea ancorei, când lungimea lanţului este micşorată cu ajutorul vinciului, sau în cazul
ancorării cu ancore fixe a unor plutitori la mare adâncime. Relaţiile de bază care caracterizează situaţia
lanţului întins, reprezentată în fig. 1.34 (b), sunt:
x x
h y 2 y 0 c cosh 2 cosh 0
c c
(64)
x x
l l0,2 l1,2 l1,0 c sinh 2 sinh 0
c c
x = 2 T H sinh qx
l 2 - h 2 = 2c sinh (65)
2c q 2TH
relaţie care dă mărimea deplasării faţă de punctul de ancorare, funcţie de forţa exterioară, lungimea lanţului şi
adâncimea de ancorare. Rezolvând primele două ecuaţii ale sistemului (64) în raport cu x2, x0 rezultă imediat,
folosind exprimarea funcţiilor hiperbolice inverse prin logaritmi.
2
TH q
x0 ln l h l h 2T l h
l h q
q H
2T H
(66)
2
TH q
x2 ln
lh l
h
q
lh
q H
2T l h 2T H
Utilizând ecuaţia de echilibru a lanţului, fig. 1.34( b)
qx
y = T H cosh (67)
q TH
pentru punctele 0 şi 2 date de abscisele x0, x2 calculate cu relaţiile (66), rezultă ordonatele y0, y2, care prin
relaţia (43),( - tensiunea în cablu la ordonata y (conform teoriei firelor):
T=qy (43)
unde q este greutatea specifică a lanţului, exprimată în unităţi de masă pe metru liniar.)
determină tensiunile din lanţ. Cunoscând tensiunea totală în punctele 0 şi 2 şi componenta orizontală TH
aceeaşi pe toată lungimea lanţului, componentele verticale se calculează imediat:
Nava aflată în ancoră formează un sistem elastic. Forţele statice au permis calculul configuraţiei de
echilibru şi a solicitărilor liniei de ancorare. Dacă se consideră şi componentele variabile ale forţelor introduse
de valuri, ale căror amplitudini se pot calcula din relaţiile (23) şi (24):
este necesară analiza dinamicii ansamblului format din navă şi instalaţia de ancorare, pentru a stabili
amplitudinea oscilaţiilor în jurul poziţiei de echilibru date de forţele exterioare statice sub acţiunea valurilor.
În cele ce urmează, se va considera cel mai general caz, când nava se ancorează prin intermediul unei
geamanduri. Sistemul echivalent celui din fig. 1.1(a) se poate reprezenta ca în fig. 1.37.
Fig. 1.37 Modelarea dinamică a ansamblului navă- instalaţie de ancorare- geamandură de ancorare
Se fac notaţiile:
P1=F1S+P1D
(70)
P2=F2S+P2D
unde: F1S, F2S componentele statice orizontale ale forţelor exterioare care acţionează
asupra corpului 1, respectiv 2;
P1D, P2D componentele dinamice introduse de valuri asupra corpului 1,
respectiv 2.
Proprietăţile elastice ale legăturilor se caracterizează prin k1 respectiv k2, care reprezintă constantele
elastice ale legăturilor obţinute în urma liniarizării dependenţei între x şi T1 (relaţia 60') pentru lanţuri libere,
respectiv (65) pentru lanţul întins, prin considerarea primilor doi termeni ai dezvoltării în serie Taylor în jurul
punctelor x = x2 şi x a funcţiilor (60') şi respectiv (65). Ecuaţiile echilibrului dinamic pentru corpurile 1 şi 2
sunt:
a1s1 b1s1 k1 s1 s2 P1
(71)
a2 s2 b2 s2 k1 s2 s1 k 2 s2 P2
Se consideră că ancorarea dinamică este corespunzătoare numai dacă se îndeplinesc următoarele
condiţii:
1 - amplitudinea s1 a oscilaţiilor navei în jurul poziţiei de echilibru este sub o valoare considerată
admisibilă;
2 - forţa T12 din legătura elastică dintre navă şi geamandura de ancorare nu depăşeşte valoarea
admisă;
3 - forţa T23 între geamandura de ancorare şi fund nu depăşeşte valoarea admisă.
Sistemul de ecuaţii diferenţiale (71) poate fi abordat direct, reducându-se la o ecuaţie de ordinul
patru care se poate rezolva numeric, sau se pot utiliza metode frecvenţiale care dau rezolvări imediate.
Considerând în sistemul din fig. 1.37 un semnal de intrare de forma
şi aplicând metodele frecvenţiale din teoria sistemelor, din expresia atenuării rezultă pentru s1 şi s2
(AMPLITUDINI) expresiile:
P1 a2 2 ib2 k1 k 2 P2 k1
s1
a1 2 ib1 k1 a2 2 ib2 k1 k2 k12
(73)
P2 a1 2 ib1 k1 P1k1
s2
a1 2 ib1 k1 a2 2 ib2 k1 k2 k12
Modulul expresiilor complexe (73) dă amplitudinea răspunsului sistemului la semnalul de intrare, iar
argumentul expresiilor defineşte defazajul răspunsului faţă de semnalul de intrare. Forţele din legături se
calculează cu relaţiile:
k1 k2
1 = 2 = (75)
a1 a2
k2
1 I (76)
k1 k 2
k2
1 II
k1 k 2
Pe baza datelor obţinute se poate face o analiză completă a comportării instalaţiei de ancorare care
este formată din două corpuri, în cazul solicitării cu forţe constante sau variabile, în scopul calculului
amplitudinii deplasării plutitorilor faţă de poziţia de echilibru, şi a amplitudinilor forţelor din lanţuri.
Componentele statice ale forţelor exterioare se vor considera la calculul forţelor şi deplasărilor statice,
iar componentele dinamice din relaţiile (69), (70) vor da amplitudinile deplasărilor oscilante provocate de
valuri (71) şi amplitudinile forţelor dinamice din lanţ, care se suprapun deplasărilor şi forţelor statice. Pentru
instalaţii de ancorare simple, fără geamanduri sistemele (73) şi (74) se transformă punând k2=0, a2=0, b2=0,
ceea ce reduce problema la cazul unui sistem elastic cu o singură masă.
Analiza instalaţiei de ancorare în condiţiile solicitărilor dinamice date de valuri permite stabilirea
comportării navei la rezonanţă, când forţele perturbatoare au aceeaşi pulsaţie cu una din pulsaţiile proprii ale
sistemului navă, geamandură, lanţuri. Datele obţinute din această analiză pot fi utilizate de proiectant pentru
aprecierea performanţelor instalaţiei de ancorare sau pentru a se modifica elementele instalaţiei sau schema de
ancorare pentru a se evita rezonanţa.
Conditia de ancorare/acostare este temporara ptr nava cu doua ancore fiecare cu o linie
de lant
Conditia este ca ancora sa nu grapeze
Conditiile de calcul sunt valabile pentru vint 25m/s , curent 2,5m/s scope 6- 10 (raport
lungime lant /adincime).
Constructia echpamentului conf . UR W 29 si UR W 18.
Echipamentul si ancorelel, lantul se aleg functie de Numarul Echipamentului:
Δ- deplasamnetul in t , la SWL
B – latime, m
h- Inaltime ade la CWL la puntea superioara, m
h=a + ∑
A – aria velica peste SWL (m2)
Ex: EN =205-240
masa ancora = 660 kg
lung lant = 302,5 m
calibrul : steel mild Gr.1 – 26 , special quality Gr. 2 -22 , Extra special Gr. 3 – 20,5.
Tipuri de ancore :
Stocker
Ordinary anchors – stockless
HHP – high holding power ( 2 ori o.a.)
SHHP – super high holding power (4 ori o.a.). ER 205
Testul de rezistenta se face la scara 1/1in 3 tipuri de sol : normal , mal, nisipos.
Verificarea tractiunii se face prin dinamometru , de asemenea se admite testul RPM .
bollard pull .
Materiale folosite :
Otel sudat : UR W11/17
Otel turnat : UR W 8
Chei de lant : UR W 7/8
Encl.
Anchor tests 4
Windlasses 2 pcs Anchors 3670 kg/pce
Manufacturer SEC
Type 54K3-78KN Size of anchor chain Ø54 mm grad K3
The anchoring manoeuvre will be carried out for Ps and Stb anchor separate.
Winch houling in at slow speed
Water depth: __ m.
In accordance with the IACS Recommendation No. 10, Edition 1984, item 1.3.3, the nominal speed of the chain
cable when hoisting the anchor and cable can be a mean speed only and this shall not be less than 0.15 m/sec
or 9.0 m/min to be measured over 2 chain length.
Remarks:
GERMANISCHER LLOYD
INSTALATIA DE MANEVRA SI ACOSTARE
1.1 CONSIDERAŢII GENERALE
Instalaţia de acostare cuprinde un ansamblu de dotări care serveşte la fixarea navei de cheu, de altă
navă, de diverse construcţii plutitoare sau hidrotehnice, în condiţiile staţionării navei pentru operaţiuni diverse
(încărcare - descărcare, reparaţii etc.). În general, sunt posibile următoarele tipuri de acostări:
- laterale la cheu, fig. 2.1(a);
- cu pupa, fig. 2.1(b);
- la docuri speciale (în cazul ferryboat-urilor sau a navelor roll-on roll-off).
Acostarea laterală este cea mai des utilizată deoarece ea deschide un front larg de lucru instalaţiilor de
încărcare şi descărcare ale navei sau ale portului. Prezintă totuşi dezavantajul că nava ocupă mult spaţiu la
cheu, lucru care poate deveni esenţial în condiţiile unor porturi cu un trafic mare de mărfuri. Nava vine către
locul de acostare sub un unghi anumit şi cu o viteză suficient de mică, astfel încât operaţia să se desfăşoare în
deplină siguranţă. În apropierea locului de acostare maşinile principale se pun uşor înapoi. Când distanţa de la
navă la mal permite aruncarea bandulei, se trimit din prova navei pe cheu parâmele longitudinală prova 8 şi
springul prova 6, fig. 2.1(a), care se leagă de babalele malului. După legare, nava se trage spre cheu cu
ajutorul tamburilor de manevră ai vinciului de ancoră prova. În momentul în care nava este apropiată de cheu,
capetele parâmelor de la bord se leagă de babalele instalaţiei de acostare. În final, nava se aduce şi cu pupa
către mal, folosindu-se mecanismul instalaţiei din pupa. După apropierea pupei, nava se leagă de mal cu
ajutorul parâmelor longitudinale pupa 1 şi 2, a parâmei travers pupa 3 şi a springului pupa 4. În afara acestor
legături, de la navă se mai trimit către cheu parâmele travers 5, asigurându-se astfel o legare solidă, mai ales în
condiţiile existenţei unor curenţi mari. Între bordajul navei şi cheu se dispun elemente de protecţie.
1.2.2 BABALE
Sunt elemente ale instalaţiei de acostare care servesc la prinderea parâmelor pe navă sau pe cheu.
Funcţie de forma lor, de procedeul de execuţie, de materialul din care sunt confecţionate, se pot clasifica după
următoarele criterii, fig. 2.3:
- din punct de vedere constructiv:
- simple, fig. 2.3 (b);
- duble, fig. 2.3 (a);
- în cruce, fig. 2.3 (b), (d);
- duble în cruce, fig. 2.3 (h).
- din punct de vedere al tehnologiei de execuţie:
- turnate, fig. 2.3 (a), (b), (e), (f);
- sudate, fig. 2.3 (c), (d), (g), (h).
- din punct de vedere al prinderii de puntea navei:
- cu placa de bază sudată de punte, fig. 2.3 (a), (b), (c), (d), (e), (f), (h);
- încastrate în punte, fig. 2.3 (g).
Babalele se amplasează pe puntea principală sau pe puntea teugă. Sub punte, în corespondenţa
babalelor, se prevăd întărituri suplimentare pentru osatura care să preia eforturile ce apar în liniile de
acostare. La navele de tip petrolier, fixarea babalelor de punte nu se face direct (ca în cazul restului de
nave), ci prin intermediul unor postamenţi care trebuie să le asigure o înălţime de minimum 300 mm
deasupra punţii. Legarea parâmei de baba se face prin voltarea în opt. Pentru limitarea momentului
încovoietor din coloane, precum şi pentru împiedicarea alunecării parâmei, majoritatea babalelor se
prevăd cu limitatoare (umeri) pentru limitarea superioară a înfăşurării.
1.2.3 URECHI ŞI ROLE DE GHIDARE
Au rolul de a ghida şi schimba direcţia parâmelor de legare care pleacă de la navă la cheu. Au forme
special definite, în scopul de a evita deteriorarea parapeţilor, a balustradelor precum şi a parâmelor de legare.
Fig. 2.3 Variante constructive de babale
Au rolul de a schimba direcţia cablului de legare între babaua de la bord şi punctul de legare de pe
mal. Au o construcţie turnată, fixarea lor de parapet făcându-se prin sudură sau prin nituire. În partea lor
interioară (dinspre planul diametral al navei), pot avea uneori mânere pentru fixarea cablului sau a
parâmei vegetale. Nările de parapet au, în general, forma din figura 2.6.
Fig. 2.6 Nară de parapet Fig. 2.7 Stopă cu pene Fig. 2.8 Stopă cu falcă şi şurub
conice
Chiar dacă acostarea este o manevră care se desfăşoară, aşa cum s-a arătat, la viteză mică, totuşi în
timpul efectuării ei pot apărea şocuri datorită cărora corpul navei se poate deforma. Zonele cele mai
expuse deformării sunt în general bordajele. Pentru protecţia corpului navei se folosesc o serie de mijloace
specifice, care pot fi permanente sau temporare. Mijloacele de protecţie permanente sunt constituite din
brâurile de acostare, care sunt folosite în special la navele mici şi de tip fluvial. Aceste brâuri sunt
confecţionate, fie din tablă sudată, fie din lemn, cu sau fără căptuşeală exterioară cauciucată. Brâurile de
acostare metalice nu realizează o amortizare propriu-zisă ci numai o distribuire a eforturilor apărute în
timpul ciocnirii, în toată structura bordajului. Brâurile din lemn realizează o bună amortizare, însă se
deteriorează repede. În aceste condiţii cele mai bune brâuri de acostare sunt cele din cauciuc.
Fig. 2.9 Tamburi de parâme Fig. 2.10 Platformă de lemn
Mijloacele de protecţie temporare se montează pe părţile expuse ale navei numai în timpul operaţiilor
de acostare. Ca mijloace temporare de protecţie se folosesc trancheţii de acostare şi baloanele de acostare.
Trancheţii sunt, în fapt, nişte stâlpi de lemn de esenţe tari, suspendaţi pe bordaje cu ajutorul unor lanţuri,
cabluri sau parâme. Baloanele de acostare pot fi obişnuite sau pneumatice. Cele obişnuite sunt formate din
saci de velă umpluţi cu plută şi protejaţi la exterior cu o ţesătură solidă de cânepă gudronată. Baloanele pneu-
matice sunt constituite din camere de pânză cauciucată, îmbrăcate în anvelope din cauciuc şi umflate la o
presiune de până la 1 atm. De multe ori, baloanele de acostare pneumatice sunt înlocuite cu anvelope auto
uzate, suspendate pe bordaj cu lanţuri sau parâme.
Mecanismele instalaţiei de acostare sunt reprezentate din vinciuri şi cabestane. În prova navei,
mecanismul instalaţiei de acostare este, uzual, comun cu cel al instalaţiei de ancorare. În pupa, se foloseşte
fie mecanismul instalaţiei de ancorare pupa (dacă există), fie un cabestan de acostare separat. La partea
centrală, manevrele parâmelor de legare se pot face fie cu ajutorul tamburelor vinciurilor instalaţiei de
încărcare-descărcare, dacă acestea nu sunt prea solicitate, fie cu ajutorul unor vinciuri speciale.
În condiţiile descărcării rapide a navelor (caz des întâlnit mai ales la petroliere şi mineraliere),
când variaţia pescajului în timp este foarte rapidă, apare necesitatea dotării instalaţiei cu vinciuri automate,
care permit scurtarea sau lungirea parâmei menţinând o tensiune constantă în aceasta.
Cabestanele de acostare sunt asemănătoare cu cele de ancorare. Pot fi acţionate fie cu motoare
electrice, fie (mai rar) cu abur. Cele cu acţionare electrică pot avea motorul montat fie pe punte, fie sub
punte, fie chiar în interiorul tamburului (cabestane capsulate). Vinciurile de acostare sunt de două tipuri:
normale şi automate. Vinciurile normale se aseamănă foarte mult cu vinciurile instalaţiei de ancorare, deja
prezentate, cu deosebirea că acestea nu mai au în componenţă barbotina, întâlnită la vinciurile de ancorare,
fig. 2.13.
La fel ca şi în cazul vinciurilor instalaţiei de ancorare, vinciurile de acostare pot exista şi în
varianta cu tambur amplasat la distanţă faţă de vinci, fig. 2.14. Vinciurile automate se caracterizează prin
aceea că menţin tensiunea din parâmă aproximativ constantă, între nişte limite anterior precizate.
În figura 2.15 este prezentată schema bloc a unui vinci automat de acostare. Traductorul de forţă, care
poate fi montat pe cablu, în reductor sau în motor, compară forţa la ieşirea din vinci cu forţa prescrisă şi dacă
apar diferenţe se transmite comandă motorului pentru înfăşurarea sau desfăşurarea tamburului.
unde Av este aria velică, iar vv reprezintă viteza medie pentru o anumită tărie a vântului, la care se proiectează
instalaţia. Uzual, vv = (20 - 22) m/s. Cv este coeficientul aerodinamic al suprafeţei velice luat pentru un unghi
de incidenţă, egal cu 90°, la tăria vântului de 6°B. Forţa hidrodinamică dată de curent este:
1
F h = 2 C c v 2 Ae (78)
în care Cc este coeficientul hidrodinamic al forţei date de curent considerate pentru unghiul = 90° (cc 0,8);
v este viteza de apropiere a navei de cheu exprimată în m/s. Uzual, v = (8¸12) m/min, iar Ae este aria planului
de derivă al navei. Mai departe, forţa de inerţie se calculează cu relaţia:
F i = ( M n + m a )a (79)
unde Mn este masa navei, ma este masa de apă adiţională antrenată de navă, care se poate considera la valoarea
ma = (0,8 ... 1) Mn, iar a reprezintă acceleraţia navei.
v
a= (80)
în care este timpul de apropiere apreciat la valoarea = (90 ... 200) sec, iar v este viteza de apropiere de
cheu exprimată în m/s. Având acum aceste forţe cunoscute, se pot determina tensiunile din parâme Tpp şi Tpv.
Tensiunea la care se face calculul parâmei este:
T = max ( T pp , T pv ) (81)
Forţa de rupere din parâmă va fi:
Tr = c T (82)
unde c este un coeficient de siguranţă la rupere. Uzual, c = 4 ... 5. Cu forţa de rupere dată de relaţia (82) se
poate alege din CATALOG diametrul d al parâmei.
1.4 CALCULUL MECANISMELOR INSTALAŢIILOR DE
ANCORARE-ACOSTARE
Vinciurile instalaţiei de ancorare trebuie să îndeplinească condiţiile:
- să realizeze tragerea navei pe lanţ;
- să realizeze smulgerea unei ancore;
- să realizeze ridicarea unei ancore de la adâncimea de ancorare la post. Vinciurile care
lucrează cu două linii de ancorare trebuie să realizeze smulgerea succesivă a ancorelor şi ridicarea lor
simultană de la jumătatea adâncimii de ancorare.
- să blocheze linia de ancorare în perioada staţionării navei în ancoră;
- să permită fundarisirea gravitaţională.
Din punct de vedere cinematic, vinciurile de ancorare trebuie să realizeze manevra liniilor de ancorare cu
următoarele viteze:
- 10 m/min pentru ridicarea ancorei la post;
- (1 ... 2) m/min pentru introducerea ancorei în nară.
Date fiind aceste condiţii cinematice, rezultă că vinciurile de ancoră trebuie să aibă minimum două trepte de
viteză.
Vinciurile instalaţiei de acostare trebuie să îndeplinească condiţiile:
- să permită filarea sau tragerea parâmei pentru efectuarea acostării;
- să preia forţele care solicită nava în faza de acostare (la apropierea de cheu);
- să realizeze tragerea cablului fără sarcină cu o viteză de până la (25...30) m/min şi de până
la 12 m/min, în cazul tragerii cablului sub sarcină.
La vinciurile automate se impun, suplimentar, următoarele condiţii:
- la creşterea tensiunii în cablu peste valoarea prescrisă, vinciul să intre automat în regim de
filare;
- la scăderea tensiunii trebuie să recupereze parâma;
- lungimea maximă filată de vinci în regim automat trebuie să se limiteze la o valoare
dinainte stabilită şi reglată. Dacă se depăşeşte lungimea reglată pentru filare, vinciul trebuie să se blocheze
automat şi în acelaşi timp să aibă posibilitatea transmiterii unui semnal către comanda navei.
Tb IV = k n (Q + ql)0,87 ; l h (87)
Pentru vinciurile care manevrează două linii de ancorare, se mai consideră şi regimul de ridicare al
ambelor ancore simultan de la jumătatea adâncimii maxime de ancorare:
hmax
TbV = 2k n 0,87(Q q ) (88)
2
precum şi regimul de funcţionare corespunzător ridicării lanţului de la o adâncime care corespunde lungimii
maxime ale sale, caz care poate apare accidental când se scapă la apă toată lungimea lanţului, fără ca ancora să
atingă fundul.
TbVI = 0,87 k n (Q + qlmax ) (89)
La navele mari, datorită greutăţilor mari ale liniilor de ancorare, (ale lanţurilor şi ale ancorelor),
forţele TbVI rezultă foarte mari şi conduc la supradimensionarea vinciului de ancoră. În acest caz se renunţă la
regimul VI, iar dacă totuşi în exploatare apar situaţii în care ancora se lansează accidental la o adâncime egală
cu lmax, se va renunţa la linia de ancorare, vinciul neputând-o recupera.
Pentru dimensionarea vinciului instalaţiei de ancorare trebuie cunoscută forţa maximă care solicită
nava în ancoră. Aceasta se stabileşte la valoarea:
Tbmax = max( Tb I , Tb II , Tb III , Tb IV , TbV ) (90)
Se consideră apoi schema de mecanism din figura 2.19.
60 v v
nt = (102)
Dt
raportul de transmitere pentru lanţul cinematic al tamburului cuplat la vinci este:
nm
i2 = (103)
nt
În situaţia funcţionării pe automat, se pune problema definirii regimului de lucru, când tensiunea în
cablu se menţine constantă şi când viteza de virare este foarte redusă v=(0,2 ... 0,5) m/min.
În acest caz, sursa de energie va avea putere mai mică. În legătură cu posibilităţile constructive de a realiza
tensiuni constante în linia de legare, pot exista multe variante de vinciuri dintre care mai des întâlnite sunt:
Vinci electric automat
Forţa T din linia de legare, care se transmite la tambur, induce prin lanţul cinematic de antrenare, un
moment rezistent la motor Mr. Cum motorul este alimentat la o tensiune redusă, momentul motor Mm realizat
de câmpul învârtitor al electromotorului echilibrează cuplul Mr. Când tensiunea T din linia de legare transmisă
la tambur creşte, creşte momentul rezistent şi cablul se desfăşoară. Invers, când T scade, momentul rezistent
scade sub valoarea momentului motor şi cablul se înfăşoară. Motorul electric 1 are o construcţie specială,
având două înfăşurări statorice I şi II. Cele două înfăşurări asigură pentru motor două regimuri de funcţionare:
a) regim propriu operaţiei de acostare;
b) regim de funcţionare automată.
Alimentarea circuitului de funcţionare în regim automat se face printr-un releu de timp în care
perioada de alimentare cu energie electrică este t = (30...40) sec la intervale 5 min., fig. 2.23,
determinate de mărimea navei şi de dinamica operaţiunilor de încărcare-descărcare. În timpul în care
înfăşurările motorului electric nu sunt alimentate cu energie, rotorul este menţinut blocat printr-o frână
electromagnetică.
Fig. 2.22 Vinci electric automat. 1 - motor Fig. 2.23 Schema de alimentare a circuitului
electric; 2 - reductor; 3 - tambur de funcţionare în regim automat
În condiţiile acostării, motorul hidraulic este alimentat de pompa principală 1 din fig. 2.25.
După acostare şi legare, dacă se urmăreşte menţinerea tensiunii din parâmă la o valoare constantă,
funcţionarea instalaţiei este realizată prin circuitul 10. În acest caz, pompa 7 alimentează motorul hidraulic al
vinciului. Circuitul are intercalat un by-pass 5, reglat la o presiune care corespunde tensiunii din cablul
vinciului care trebuie menţinută constantă. Funcţionarea instalaţiei este următoarea:
- dacă tensiunea efectivă din parâmă Te este egală cu tensiunea T prescrisă, debitul pompei auxiliare 7
trece în întregime prin by-pass (la o presiune p, QB=QA), debitul prin motorul hidraulic fiind QM=0.
- dacă tensiunea efectivă Te scade sub valoarea tensiunii T prescrise, presiunea efectivă va fi şi ea mai
mică decât presiunea p de lucru la care by-passul se deschide. Cum pe<p by-passul se închide, deci QB = 0,
debitul pompei 7 fiind dirijat în întregime către motorul hidraulic (Q1 = QM), care va produce recuperarea
cablului la tambur până când Te = T.
PA = T v A (104)
proba în spirală. Se bandează cârma într-un bord (de ex. în tribord) şi nava intră
în giraţie. La unghiul max de bandare, nava are o mişcare de rotaţie stabilizată cu viteza
unghiulară 1. Micşorându-se unghiul de bandă până la o valoare 2, viteza unghiulară
scade la 2. Continuându-se scăderea unghiului de bandă, se va observa că la = 0
(cârma în planul diametral) nava totuşi girează (A0). Pentru ca giraţia să înceteze,
trebuie să se bandeze cârma în bordul opus la valoarea 1 corespunzătoare vitezei
unghiulare =0. Succesiunea punctelor definite prin bandarea cârmei în tribord
determină curba a, fig. 3.2, iar a acelora definite de bandarea în babord determină curba
b. Aria cuprinsă între aceste două curbe determină posibilitatea instalaţiei de guvernare de
a corecta stabilitatea de drum, în sensul că, cu cât această arie este mai mare, cu atât
corectarea drumului se face mai greu, deci cu unghiuri de înclinare a cârmei mai mari.
Tendinţa navei de a se abate de la drumul impus apare datorită forţelor externe introduse
de vânt şi valuri şi datorită forţelor hidrodinamice neuniforme care apar pe palele elicei
când aceasta funcţionează în siajul navei, fig. 3.3. Uzual, pala situată la unghiul 0
este încărcată mai puţin, în timp ce la 180 o , încărcarea este mai mare. Variaţia
ciclică a rezultantei forţelor hidrodinamice pe pală dă o componentă transversală
(perpendiculară pe planul diametral) care tinde să abată nava de la direcţia de marş, efect
care trebuie compensat prin înclinarea cârmei.
66 Capitolul 3 - Instalaţia de guvernare
_______________________________________________________________________________________________
O varianta de model matematic este modelul hibrid in care o parte din coeficienti
sunt expermentali si o parte teoretici.
formă dreptunghiulară, trapezoidală sau orice altă formă înscrisă în arhitectura pupei
navei. După forma profilului, se deosebesc cârme plate şi cârme profilate.
Cele mai des întâlnite profile de cârmă sunt:
- NACA: National Advisory Committee for Aeronautics (actualmente
NASA);
- ŢAGI: Ţentralnîi Aero-Gidrodinamiceskii Institut;
- Gö, după denumirea bazinului de cercetări din Göttingen;
- NEJ, Nikolai Egorovici Jukovski;
- IFS, Institutul de construcţii navale al Universităţii din Hamburg.
Tehnologic cirmele se executa din tabla fasonata prin sudura. Integreaza piese
turnate, respectiv lagarele de fixare. Montajul se face prin sudura si prin
electronituri (tabla pe o fata a cirmei) . Pe cirma se monteaza sisteme de protectie
, zincuri de sacrificiu. Cirma se vopseste la exterior iar la interior se aplica o
substanta anticoroziva prin flotatie. Cirma este etansa si se preseaza la 0,2 bari.
Jocul in lagarele cirmei se verifica si se masoara pe doua directii orizontale .
Stringerea piulitelor se face hidraulic (piulita hidraulica) pentru fretare.
L v2
M c = C yc S c (3)
2 2
Fig. 3.6 Cârmă activă Fig. 3.7 Forţele hidrodinamice care se dezvoltă la
Capitolul 3 - Instalaţia de guvernare 71
_______________________________________________________________________________________________
L
M a = T a sin (4)
2
L
M g = T a sin 0 (5)
2
unde Ta este împingerea elicei cârmei active. Pentru a obţine un moment de giraţie dat de
cârma activă cât mai mare, trebuie ca unghiul să fie aproape de 90°. Din acest motiv, la
cârmele active maşinile de cârmă trebuie să realizeze unghiuri de bandare mai mari
decât la cârmele obişnuite unde 32°.
(a) (b)
Fig. 3.8 Duză rotitoare (a)-simplă, (b)- cu stabilizator Fig. 3.9 Cârmă cu volet
Din categoria cârmelor speciale, cele mai reprezentative sunt cârmele cu voleţi.
Voletul reprezintă un profil hidrodinamic cu aceeaşi înălţime cu a cârmei, articulat spre
72 Capitolul 3 - Instalaţia de guvernare
_______________________________________________________________________________________________
Fig. 3.13 Sistem de comandă în circuit Fig. 3.14 Sistem de comandă în circuit închis
deschis
Echea este o pârghie fixată pe arborele cârmei, prin care se transmite mişcarea de
la maşină la pana cârmei. Cea mai simplă instalaţie de guvernare este prezentată în figura
3.15. Această instalaţie prezintă dezavantajul că la bandarea cârmei, troţele se slăbesc,
fenomen care conduce mai departe la apariţia şocurilor în exploatare. Pentru evitarea
acestui neajuns, pe troţe, în apropierea echei se montează resoartele 5. Inconvenientul de
mai sus dispare dacă în loc de eche se utilizează varianta de transmisie cu sector, fig.
3.16. Din punct de vedere constructiv, transmisiile pot fi şi de tipul cu culisă, utilizate atât
în cazul acţionărilor mecanice, ca în fig. 3.17, cât şi în cel al acţionărilor hidraulice, ca în
fig. 3.18.
76 Capitolul 3 - Instalaţia de guvernare
_______________________________________________________________________________________________
Fig. 3.15 Transmisie de forţă cu troţe Fig. 3.16 Transmisie de forţă cu sector
1 - cârmă; 2 - echea cârmei;3 - raiuri; 4 -
timonă; 5 - resoarte; 6 - troţe; 7 - tambur
Fig. 3.17 Transmisie de forţă cu Fig. 3.18 Transmisie de forţă cu culisă. Varianta acţionării
culisă. Varianta acţionării hidraulice
mecanice
În cazul acţionărilor electrice, sau în cazul acţionărilor cu maşini cu aburi a
instalaţiilor de guvernare, sunt utilizate sectoare cu coroană dinţată acţionate de un
pinion, fig. 3.19. În figură este sugerată ideea unei acţionări manuale, însă tamburul de
înfăşurare a troţei (barbotina) poate fi acţionat şi electric, hidraulic sau cu abur.
Transmisia cu sector dinţat se compune din: sectorul dinţat 1, echea 2 fixată pe arborele
cârmei, resoartele 3 prin care se transmit forţele de la sector la eche şi reductorul 4 prin
care se acţionează transmisia. Maşina cârmei poate fi dispusă în interiorul
compartimentului echei sau în exterior, transmiterea mişcării, în acest ultim caz,
putându-se face prin arbori.
În situaţia unor nave cu compartimente ale echei mici (cazul submarinelor, de
exemplu) transmisiile se pot face cu eche dublă, soluţie des întâlnită şi în cazul navelor cu
instalaţii de guvernare electrohidraulice mari şi foarte mari (fig. 3.20). La navele moderne
este foarte importantă problema gabaritului şi a suprafeţei instalaţiilor de guvernare. Cu
cât aceste mecanisme sunt mai reduse, cu atât compartimentul echei poate fi micşorat şi
deci câştigul de volum util la bord va fi mai mare.
Capitolul 3 - Instalaţia de guvernare 77
_______________________________________________________________________________________________
Fig. 3.22 Maşină de cârmă de tip servomotor Fig. 3.23 Transmisie de forţă pentru instalaţia
rotativ de guvernare cu cârme multiple
b) Maşini de cârmă acţionate electrohidraulic
Acţionarea electrohidraulică a cunoscut o mare răspândire ca urmare a avantaje-
lor mari pe care le prezintă: sunt silenţioase, permit transmiterea unor momente foarte
mari (până la 800 tfm), au sensibilitate mare, intră în funcţiune fără pregătiri prealabile, se
pretează la automatizare, au gabarite şi greutăţi reduse, etc.
Fig. 3.24 Maşină de cârmă electrică Fig. 3.25 Maşină de cârmă electrohidraulică
acţionată prin intermediul cuplajelor acţionată cu pompă cu debit constant
mecanice diferenţiale 1- distribuitor de comandă; 2- distribuitor principal; 3-
pompă cu debit constant
Se deosebesc două clase de instalaţii:
- instalaţii cu pistoane;
- instalaţii cu servomotoare rotative;
În funcţie de schema hidraulică de acţionare, instalaţiile de guvernare pot fi:
- acţionate cu pompe cu debit constant, fig. 3.25, fig. 3.26;
- acţionate cu pompe cu debit variabil, fig. 3.27.
Pompa volumică se cuplează, prin distribuitorul principal 2, acţionat prin distribuitorul de
comandă 1, la camerele de lucru ale maşinii de cârmă. Acestea pot fi fie cilindri
hidraulici, fie camerele unui servomotor circular.
80 Capitolul 3 - Instalaţia de guvernare
_______________________________________________________________________________________________
Fig. 3.26 Instalaţie de guvernare cu pompe Fig. 3.27 Instalaţie de guvernare cu pompe cu
cu debit constant debit variabil
Fig. 3.29 Transmisie electromecanică Fig. 3.30 Dimensiunile geometrice ale penelor de
cu selsine cârmă
unde SD este aria suprafeţei de derivă, iar m este un coeficient stabilit pe cale statistică în
funcţie de tipul navei. Se adoptă poziţia şi forma cârmei, definindu-se şi anvergura
relativă (alungire relativă):
h
= (7)
b
pentru cârme dreptunghiulare, fig. 3.30, în care h este înălţimea penei cârmei, iar b
reprezintă lăţimea penei cârmei. Pe de altă parte,
A
= 2 (8)
bmed
pentru cârme trapezoidale, fig. 3.30, în care bmed este lăţimea medie a penei cârmei. Cele
mai avantajoase cârme din punct de vedere hidrodinamic, sunt acelea cu anvergura
relativă mare. Adoptarea unor valori mari pentru l este însă condiţionată de amplasarea
cârmelor în spaţiul disponibil de la pupa navei.
După stabilirea dimensiunilor penei cârmei, se alege profilul hidrodinamic al
acesteia. Profilul este caracterizat prin grosimea relativă t, care reprezintă raportul dintre
grosimea maximă tmax a profilului şi coarda profilului b, sau lungimea medie a profilului
bmed în cazul cârmelor trapezoidale. Cârmele plate au grosimea constantă de-a lungul
corzii, în timp ce cârmele profilate au grosimea variabilă după o lege care asigură o
portanţă maximă şi o rezistenţă la înaintare minimă. Considerând un profil hidrodinamic
aşezat în curent, forţele hidrodinamice care acţionează asupra lui se pot reduce la o
rezultantă P aplicată în centrul de presiune. Această rezultantă se poate descompune
după axele în componentele Pt tangenţială şi Pn normală. Componenta tangenţială
este conţinută în planul de simetrie a profilului iar cea normală este perpendiculară pe
acesta. După sistemul de axe xOy, rezultanta P se descompune în portanţa Y şi în
rezistenţa de profil X . Între aceste proiecţii există relaţiile:
Pn = Y cos + X sin (9)
Pt = Y sin - X cos (10)
Obiectul calculului hidraulic este acela al determinării forţei normale prin componentele
sale precum şi a momentului faţă de axul cârmei. Astfel:
Capitolul 3 - Instalaţia de guvernare 83
_______________________________________________________________________________________________
(12)
X = Cx v2c AC
2
(13)
Y = Cy v2c AC
2
P n = Y cos + X sin = C n v 2c AC (14)
2
M = Cm v 2c AC bmed (15)
2
unde vc este viteza curentului de intrare a apei în pana cârmei, AC reprezintă aria de calcul
a safranului cârmei, iar este unghiul de bandare a cârmei. Cx, Cy, Cn, Cm sunt coeficien-
ţii hidrodinamici ai profilului, unde:
Cn = C y cos + C y sin (16)
Coeficienţii hidrodinamici ai profilului se dau fie sub formă tabelară, fie sub formă
grafică, ca funcţii de tipul profilului, unghiul de bandare şi de anvergura relativă
(tabelul 1, fig. 3.32). Ei se determină experimental, prin încercări pe modele în bazinul
de probe. Coeficienţii au o anumită valoare pentru marş înainte şi altă valoare pentru
marş înapoi. Când la navă există cârmă semisuspendată, la giraţie participă, pe lângă
cârma propriu-zisă prin aria safranului A1, şi etamboul cârmei prin aria A2, fig. 3.33.
Aşa cum se poate observa din secţiunile făcute prin pana cârmei, cârmele de tip
semisuspendat sunt asemănătoare celor cu voleţi. Lucrul acesta explică eficacitatea lor
hidrodinamică superioară celor de tip suspendat. Făcând suma de momente în raport
84 Capitolul 3 - Instalaţia de guvernare
_______________________________________________________________________________________________
C y = C y ( ,t, , )
C x = C x ( ,t, , ) (19)
C m = C m ( ,t, , )
În cazul în care organul activ al instalaţiei de guvernare este o duză (ajutaj orientabil),
determinarea forţelor şi momentelor introduse de mediu asupra organului activ se face
după cum urmează. Considerând o duză cu stabilizator ca în figura 3.35, se pot defini, în
funcţie de diametrele de intrare, de ieşire, respectiv cel în lumină, coeficienţii de evazare
1 şi 2:
D
1 = 1 (20)
Dd
Capitolul 3 - Instalaţia de guvernare 85
_______________________________________________________________________________________________
D2
2 = (21)
Dd
Apoi, lungimea relativă a duzei este dată de raportul dintre lungimea duzei şi diametrul
de mijloc (în lumină):
ld
ld = (22)
Dd
În mod similar se defineşte grosimea relativă, ca raport dintre grosimea maximă şi
lungimea duzei:
t = t max (23)
ld
Tabelul 3.1 Coeficienţii hidrodinamici pentru profile NACA cu l=6
Profil NACA
Coef °
006 008 0012 0015 0018
-2 -0,13 -0,15 - - -0,13
0 0 0 0 0 0
4 0,32 0,32 0,3 0,3 0,3
8 0,61 0,61 0,61 0,61 0,61
12 0,8 0,91 0,91 0,91 0,89
Cy 16 0,89 1,20 1,20 1,19 1,14
20 0,85 1,04 1,43 1,40 1,42
24 0,83 0,90 1,12 1,20 1,30
30 0,82 0,81 0,90 0,90 0,95
max 1,28 la 1,52 la 1,53 la 1,5 la 22,5°
18° 22,2° 22,5°
-2 -0,03 -0,04 - - -
0 0 0 0 0 0
4 0,08 0,08 0,075 0,075 0,075
8 0,15 0,15 0,15 0,15 0,15
12 0,20 0,225 0,225 0,225 0,22
Cm 16 0,30 0,30 0,30 0,30 0,85
20 0,27 0,33 0,36 0,36 0,36
24 0,26 0,345 0,36 0,36 0,375
30 0,245 0,341 0,335 0,335 0,34
max 0,42 la 0,38 la 0,38 la 0,375 la
18° 22,2° 22,2° 22,2°
-4 - - 0,018 0,018 -
Cx -2 0,005 0,010 0,012 0,015 0,015
0 0,008 0,008 0,010 0,010 0,015
86 Capitolul 3 - Instalaţia de guvernare
_______________________________________________________________________________________________
a= T = 8T
D2d
v 2 v2 D2d (25)
4 2
în care T reprezintă împingerea la elice, iar v este viteza navei.
a = max
2
(30)
180
Cu această viteză unghiulară se fac calculele cinematice, determinându-se şi un
raport de transmitere echivalent:
nm
ie = (31)
na
30
na = a (32)
unde nm este turaţia motorului de antrenare. Având momentul maxim din pana cârmei, se
poate determina momentul la axul motorului:
M a max
Mm= (33)
ie tr
cu care, mai departe, se poate calcula puterea motorului de antrenare:
M a max a
Pm = M m m = = Pmax (34)
tr
unde tr este randamentul total al transmisiei.
Capitolul 3 - Instalaţia de guvernare 89
_______________________________________________________________________________________________
Fig. 3.47 Variaţia în timp a debitului pompei care lucrează la comenzi mici ale unghiului de rotire
- unul pozitiv, datorat variaţiilor line ale debitului pompei, variaţii ce evită apariţia
solicitărilor dinamice în regimurile tranzitorii de cuplare şi de decuplare a
pompei la maşina de cârmă. Pentru realizarea timpului t impus de registrele de
clasificaţie, în cazul cu pompelor cu debite variabile trebuie utilizate agregate cu
debite mai mari decât dacă s-ar utiliza pompe cu debit constant, întrucât pe o
zonă importantă corespunzătoare unghiurilor 1 şi 3 instalaţia lucrează la debite
parţiale, inferioare celui maxim;
- unul negativ, datorat unei cinematici a instalaţiei destul de complicate.
94 Capitolul 3 - Instalaţia de guvernare
_______________________________________________________________________________________________
Calculul forţelor pe care le preia instalaţia se poate face prin două metode, una
analitică, cealaltă statistică:
3.7.1.1 METODA ANALITICĂ
Se consideră nava sub acţiunea forţei date de propulsorul instalaţiei de guvernare
activă şi sub acţiunea forţelor introduse de mediu. Acţiunea forţelor exterioare se poate
concretiza prin două rezultante Rv şi R a , care se reduc în punctul de origine a sistemului
de axe de coordonate x0y, fig. 3.50, prin componentele lor. Aceste componente se pot
calcula pe baza coeficienţilor aero- şi hidrodinamici, determinaţi experimental:
Capitolul 3 - Instalaţia de guvernare 95
_______________________________________________________________________________________________
v a2
X a C xa 2 Ad
v a2
Ya C ya Ad
2
v a2
M a C ma 2 Ad L
(79)
X v C xv v v Av
2
2
v v2
Yv C yv 2 Av
v v2
M v C mv Av L
2
unde Cxa, Cya, Cma sunt coeficienţii hidrodinamici ai forţelor şi momentului date de curent,
determinaţi în bazine hidrodinamice pe modele duble, simetrice în raport cu linia de plu-
tire. Sunt funcţie de unghiul făcut de direcţia curentului cu planul diametral al navei. Cxv,
Cyv, Cmv sunt coeficienţii aerodinamici ai forţelor şi momentului date de vânt, determinaţi
în tunele aerodinamice pe modele duble, simetrice, ale suprafeţei velice a navei, în raport
cu linia de plutire. Aceştia sunt funcţie de unghiul făcut de direcţia vântului cu planul
diametral al navei. Ad este suprafaţa de derivă a navei, iar Av este suprafaţa velică.
Fig. 3.48 Schema forţelor care Fig. 3.49 Schema forţelor care acţionează nava
acţionează nava cu instalaţie de acostată, prevăzută cu instalaţie de guvernare activă
guvernare activă prova prova
96 Capitolul 3 - Instalaţia de guvernare
_______________________________________________________________________________________________
F v = pv Av F d = pd Ad
F = v 2j A (81)
unde A reprezintă secţiunea de trecere a canalului în care este montată elicea. Cum însă:
v j = k vs (82)
unde k este un coeficient ce ţine cont de pierderile prin frecare în jet, se poate scrie:
98 Capitolul 3 - Instalaţia de guvernare
_______________________________________________________________________________________________
F = k 2 vs2 A (83)
relaţie din care se scoate viteza vs de circulaţie a apei prin tunel:
1
F 2
vs 2 (84)
k A
Considerăm, apoi, patru planuri de referinţă, situate în diferite zone ale curentului
de lichid, între care vom scrie ecuaţia lui Bernoulli, pentru un fir de fluid, sub forma:
între 0 şi 1
vs2 v22
p0 = p1 + + 1 (85)
2 2
v22
în care 1 = h1 , reprezintă pierderile hidraulice în tunel de la intrare până în dreptul
2
elicei.
Fig. 3.51 Schema de calcul a împingerii propulsorului Fig. 3.52 Distribuţia de presiuni pe
la o instalaţie de guvernare activă cu o elice amplasată lungimea canalului
în tunelul din prova navei
Distribuţia de presiuni pe lungimea canalului are alura celei prezentate în figura
3.52. Căderea de presiune p1 va avea expresia:
v s2
Δp1 = p0 p1 = + Δh1 (86)
2
între 2 şi 3:
Capitolul 3 - Instalaţia de guvernare 99
_______________________________________________________________________________________________
v s2 v 2j
p2 + = p3 + + Δh2 (87)
2 2
în care p3 = p0 este presiunea lichidului neperturbat, iar h2 reprezintă pierderile
hidraulice de la discul elicei până la ieşirea din tunel.
v2
Δh2 = 2 s
2
În ipoteza că nu avem pierderi în jet, k=1 şi din relaţia (82) va rezulta: vj=vs. Cu această
observaţie, ecuaţia (87) devine:
Δp 2 = p 2 p3 = Δh2 (88)
Căderea totală de presiune din discul elicei este:
Δp = Δp1 + Δp 2 (89)
sau, ţinând seama că p1 = p0 - p1 şi p2= p2 - p3, se obţine pe de o parte:
Δp = p0 p1 p2 p0 = p2 p1 (90)
şi pe de altă parte:
vs2 vs2 vs2
Δp = + Δh1 + h2 = + 1 2 (91)
2 2 2
În final, se poate determina valoarea împingerii la elice:
vs2
T = Ap = 1 1 2 A (92)
2
în care A este aria discului elicei, iar Dp reprezintă căderea totală de presiune pe discul
elicei. În ipoteza inexistenţei pierderilor în jetul de fluid (vs=vj, k=1) se defineşte
coeficientul:
F Avs2 2
= = (93)
T Avs 1 1 2 1 1 2
2
ceea ce înseamnă că forţa care se exercită asupra navei şi care generează guvernarea este
egală cu dublul împingerii elicei. Acest fapt se explică prin efectul de sucţiune, care apare
datorită scăderii presiunii pe bordaj în zona intrării apei în tunel, ca urmare a creşterii
vitezelor. Secţiunea de intrare în tub poate fi asimilată cu o sursă negativă, spaţială, care
generează creşteri ale vitezelor de-a lungul peretelui şi scăderea presiunii. Asta provoacă
o forţă suplimentară - de sucţiune - care are acelaşi sens cu împingerea T a elicei. În cazul
ideal (k = 1, 1 = 2 = 0, = 2) forţa de sucţiune este egală cu împingerea elicei astfel
încât forţa care se transmite corpului este F = 2T.
În condiţiile reale ale curgerii jetului de fluid prin tunel, când nu se mai negli-
jează pierderile locale, coeficientul scade sub valoarea 2, valoarea lui depinzând de
configuraţia tunelului. Pentru tunele drepte, de lungime mică şi având pierderi numai
în grătarele de protecţie de la capetele tubului, coeficientul poate atinge valorile
1,5...1,6. Dacă instalaţia de guvernare activă are tubul cu coturi, astfel încât 1=2=
0,5, fig. 3.53, atunci =1 şi elicea se încarcă cu o forţă egală cu forţa transmisă
corpului, o parte din împingere consumându-se pentru învingerea pierderilor
hidraulice suplimentare induse de forma canalului. Recapitulând, succesiunea etapelor
calculului instalaţiei de guvernare activă este următoarea:
- determinarea forţei F necesare operaţiei de guvernare, pe baza forţelor
introduse de mediu;
- determinarea coeficientului , analizând forma constructivă a canalului prin
care circulă apa;
- determinarea vitezei de circulaţie a jetului de fluid în discul elicei.
Fig. 3.53 Geometria transversală a canalului Fig. 3.54 Amplasarea canalului instalaţiei de
instalaţiei de guvernare activă guvernare activă
Ultima etapă este aceea a calculului propulsorului ce trebuie să realizeze
împingerea T şi viteza vs pentru jet (calculate anterior). Calculul se poate face pe baza
diagramelor de elice. Dacă, de pildă, se folosesc diagrame KT-J, fig. 3.55, pentru definirea
coeficientului împingerii KT şi a avansului relativ, trebuie adoptat diametrul propulsoru-
lui, la valoarea maximă admisă de condiţiile de amplasare a tubului pe corpul navei, fig.
3.54. Cu cât diametrul propulsorului este mai mare, cu atâta randamentul instalaţiei este
mai bun. Pe de altă parte însă, alegerea unui diametru mare este condiţionată de
asigurarea unei cote minime, h, între partea de sus a canalului şi linia de plutire, din
condiţia de evitare a cavitaţiei de suprafaţă (aspirarea aerului din exterior). Rezultă:
coeficientul împingerii
Capitolul 3 - Instalaţia de guvernare 101
_______________________________________________________________________________________________
T
KT = (96)
n 2 D 4
avansul relativ
J = vs (97)
nD
Se adoptă apoi o gamă de N turaţii ni (i=1,N) pentru care se pot calcula N
perechi de valori KT-J. Cu acestea se determină N puncte funcţionale pe diagramă,
caracterizate fiecare printr-un anume raport de pas H şi un anume randament p. Dintre
aceste puncte se alege elicea corespunzătoare randamentului maxim. Mai departe, cu
randamentul maxim se determină un raport de pas optim (H) cu care se determină o
turaţie optimă. Cu aceste date se poate determina apoi coeficientul momentului
Q
KQ = (98)
n 2 D 5
cu care se calculează momentul la arborele elicei:
M = k Q n 2 D 5
Fig. 3.55 Diagrama KT-J a Fig. 3.56 Schemă de amplasare a traductoarelor pentru
propulsorului determinarea experimentală a forţelor, momentului şi turaţiei
Presiunea de lucru
Presiune proiectata
Sarcini interne :
Presiune proiectata actuator
Test presiune actuator
Sarcini externe :
Momentul maxim la cirma
Forte maxime pe cirma
Inst auxiliara de guvernare : 15-15 grad in max 60 sec la vit ½ din vit
maxima sau 7 Kn care e mai mare .
1. CONSIDERAŢII GENERALE
O navă comercială se consideră cu atât mai rentabilă, cu cât transportă o cantitate
mai mare de mărfuri într-o anumită unitate de timp (un an, de exemplu). Cantitatea de
marfă depinde de numărul de voiaje (turnusuri) ale navei. Durata unui voiaj se compune
din timpul de marş şi din timpul de staţionare. O bună parte din timpul de staţionare a
navei îl reprezintă timpul rezervat operaţiunilor de încărcare-descărcare a mărfii, care
poate atinge valori considerabile din întreaga perioadă de exploatare a acesteia. Din cele
arătate până aici se poate concluziona că rentabilitatea unei nave (eficienţă economică
bună, deci cantităţi de mărfuri transportate mai mari, cu cheltuieli de exploatare mai mici)
este cu atât mai mare cu cât perioadele de staţionare în porturi pentru operaţiunile de
încărcare-descărcare sunt mai mici.
Încărcarea-descărcarea navelor se poate face cu ajutorul unuia din următoarele
mijloace:
- instalaţiile de ridicat şi transportat de la bord;
- instalaţiile de ridicat şi transportat ale portului.
La alegerea tipului instalaţiei de încărcare-descărcare, trebuie să se ţină cont de
dotarea porturilor, la navele care fac curse între porturi bine utilate aceasta făcându-se la
nivelul satisfacerii unui minim de necesităţi.
Renunţarea completă la instalaţia de încărcare-descărcare nu este posibilă din
următoarele motive:
- nava poate naviga şi în porturi care nu au dezvoltate asemenea instalaţii;
- în cazul când porturile sunt aglomerate sau când acvatoriile sunt blocate sau
izolate, nava trebuie să poată descărca sau încărca în radă cu mijloacele proprii
bordului.
- să aibă gabarite şi greutăţi mici, iar poziţia centrului de greutate să fie cât mai
coborâtă;
- timpul de pregătire, de punere în funcţiune şi de amarare să fie minim;
- să nu solicite munca manuală şi, cu atât mai puţin, efortul fizic de intensitate
mare.
-Rampele exterioare pot fi simple sau dublu articulate între ele, deplasându-se
între cele două poziţii amintite mai sus prin rabatare sau pliere. Pentru ferryboat-uri
acestea se află, de obicei, pe cheul de ancorare.
-Rampele interioare pot fi construcţii structurale de tipul unor plane înclinate
fixe sau de genul unor elemente de punte (platforme) care se pot monta înclinat pentru
accesul vehiculelor. Pentru a se transporta vehicule de înălţimi diferite se pot utiliza şi
punţi mobile la care distanţa interpunţi se reglează.
-Rampele, platformele şi punţile mobile sunt prevăzute cu:
Elemente de rezemare în borduri, punţi şi pereţi;
Elemente de suspendare şi asigurare în poziţia de lucru (pontili,
tiranţi);
Dispozitive de fixare în repaus, când dispozitivele de ridicare nu
trebuie să rămână sub sarcină.
Elementele constructive şi rezemările se calculează în regim dinamic.
În plus, pentru deplasarea pe verticală, între punţi se mai pot folosi lifturi:
cu cabluri (sincrolift cu 4 tamburi);
cu cilindri hidraulici;
cu cilindru central;
cu mecanism “foarfece”;
Pentru acţionarea (deplasarea) elementelor de mai sus se pot utiliza:
acţionări electrice cu mecanisme auxiliare;
acţionări hidraulice.
-Amenajarea deschiderilor în prova se poate face cu ajutorul porţilor cu deplasare
verticală sau transversală. Rabaterea porţii cu deplasare pe verticală se realizează
hidraulic cu un cilindru. Rabaterea rampei se realizează printr-o transmisie cu cabluri de
la un vinci, pentru acţionare folosindu-se cilindri hidraulici. Porţile prova cu deschidere
transversală se utilizează în special când pe puntea navei se transportă agregate şi utilaje
de dimensiuni considerabile (utilaj chimic, construcţii metalice, etc.), fiind necesară o
deschidere foarte mare în prova.
-În afara deschiderilor prova, la unele nave se pot amenaja porţi pupa
îndeosebi în situaţia în care realizarea corpului navei cu pupa în oglindă permite ca
poarta pupa să constituie o secţie de bordaj demontabilă. Porţile pupa se pot realiza în
variantele:
a) rabatabile;
b) pliante;
-Porţile de bordaj servesc mai mult pentru:
a) accesul la bord al pasagerilor;
b) încărcarea navelor cu ajutorul autostivuitoarelor;
c) încărcarea cu electrocar şi lift.
Porţile pot fi cu deplasare (rabatere) verticală sau transversală, destul de des întâlnite fiind
şi variantele cu poartă – rampă (pentru pasageri).
Capitolul 4 - Instalaţia de încărcare 111
_____________________________________________________________________
-Rampele exterioare, în afară de cele prezentate mai sus, se pot realiza în mai
multe variante.
a) rampe multiple, care pot fi:
- cu placă turnantă;
- articulate direct de corp.
Uzual, o rampă se compune din următoarele secţii:
I - secţia de bază;
II - secţia medie;
III - secţia de aşezare pe cheu;
IV - placa turnantă.
Secţiile I, II, III, sunt pliate sub secţia I. Rampa este acţionată cu vinciuri cu cabluri.
Trebuie precizat faptul că rampa poate funcţiona şi numai cu secţia I.
b) rampe simple.
Parametrii de funcţionare ai rampelor diferă de la o variantă constructivă la cealaltă.
1) rampe cu o singură secţie
lăţimea se stabileşte în funcţie de gabaritul vehiculului;
lungimea se stabileşte în funcţie de marfa încărcată şi de amenajările
portuare;
unghiul de înclinare faţă de orizontală: = 0…15 (max 20);
timpul de manevră: la ridicare 40…60s; la coborâre 15…20s;
Condiţii de funcţionare:
unghiul de înclinare transversală a navei: = 5…6;
unghiul de înclinare longitudinală a navei: = 2…3;
temperaturi: +50…-20C.
Aceste unghiuri se verifică din punct de vedere al deplasării mărfii la bord.
2) rampe cu secţii multiple
unghiul de rotire faţă de planul diametral: max = 40;
poziţia cheului faţă de poarta de acces: –5,5…+2,2 m;
distanţa cheu-navă: 2,5…5m;
înclinări: = 9 ; = 5; max = 9;
sarcina maximă de calcul: 20kN/m2 ;
timp de manevră: 17 min;
3) lifturi
Viteză de urcare-coborâre: 5m/min;
Unghiuri de înclinare: = 5 ; = 2;
Dimensiunile de gabarit ale rampelor se determină în funcţie de:
tipul navei;
112 Capitolul 4 - Instalaţia de încărcare
_____________________________________________________________________
tipul vehiculului;
intensitatea operaţiei de încărcare impusă de armator.
1.4.2 INSTALAŢII DE ÎNCĂRCARE SPECIALE PENTRU OPERAŢII DE
MANEVRĂ ÎN MARE DESCHISĂ
- cu acţionare electrohidraulică.
Vinciurile electrice sunt cele mai utilizate mecanisme, fiind folosite atât ca
vinciuri de sarcină cât şi de balansină sau de gai. Pot fi de curent continuu sau de curent
alternativ. Au randamente ce ajung la valori de 0,93-0,94. Deoarece instalaţia de
încărcare cuprinde într-un ciclu funcţional complet, mai multe etape reprezentate de
porţiunile de traiectorie parcurse de marfă, mecanismele trebuie să fie capabile să asigure
modificarea vitezei sarcinii, pentru a putea fi exploatate la puterea lor nominală. În acest
sens, acţionarea cu motoare de curent continuu este avantajoasă deoarece acestea permit
modificarea lină a turaţiilor. În plus, în cazul vinciurilor de curent continuu, energia
degajată la coborârea sarcinii va fi recuperată în reţea, motoarele jucând rol de
generatoare. În cazul electromotoarelor de curent alternativ, problema modificării turaţiei
este mai dificil de rezolvat. Deoarece în timpul operaţiilor de încărcare-descărcare se pot
ivi cazuri de întrerupere a energiei electrice de alimentare a vinciurilor, acestea trebuie
prevăzute cu frâne care să poată bloca sarcina în orice poziţie. Frânele pot fi fie de tip
magnetic, fie de tip mecanic.
În figura 4.25 este prezentat un vinci electric la care motorul electric 1 este
echipat cu frâna 4. Frâna 5 a tamburului principal 6 are rolul de a-l fixa atunci când se
lucrează cu tamburul auxiliar 7. Mişcarea la tambur este primită de la motorul electric de
antrenare, prin intermediul reductorului 2 şi al cuplajului 3
114 Capitolul 4 - Instalaţia de încărcare
_____________________________________________________________________
În cele ce urmează se vor prezenta principalele tipuri de instalaţii de acoperire a gurilor de magazie.
Fig. 5.6 Sistem de asigurare a ridicării capacului Fig. 5.7 Etanşare între capace cu
garnituri
Plierea capacelor se poate face numai în planul diametral. Metoda plierii longitudinale este
utilizabilă în condiţiile în care capacul este format dintr-un număr par de panouri. Acestea, pentru a ajunge
în poziţia de rabatere, trebuie să execute o mişcare combinată de rotaţie şi translaţie, fig. 5.11.
Fig. 5.8 Sistem de fixare cu şurub a capacelor Fig. 5.9 Sistem de fixare cu pârghii cu cioc
Fig. 5.10 Sistem cu role de Fig. 5.11 Capace mecanice pliante (tip Folding)
protecţie a garniturii în timpul
deplasării relative a capacelor
Sistemele de capace de acest tip se folosesc atât la acoperirea gurilor de magazie de pe punţile
principale cât şi la acoperirea deschiderilor din punţile intermediare. Pot fi cu rabatare în plan longitudinal, fig.
5.12, sau cu rabatare în plan transversal, fig. 5.13.
Fig. 5.12 Capace mecanice rabatabile cu rabatare în plan longitudinal
Capacele care se rabat în plan transversal sunt întâlnite în majoritatea cazurilor la acoperirea
deschiderilor din punţile intermediare. Capacele rabatabile cu rabatere longitudinală pot lucra în sisteme
simple, de tipul celui prezentat în figura 5.12, sau în combinaţie cu capace pliante, atunci când lungimea gurii
de magazie este mare, fig. 5.14. În cazul punţilor intermediare, pot fi întâlnite situaţii în care panoul de punte
poate fi rabătut, acoperirea deschiderii făcându-se apoi cu un capac detaşabil, fig. 5.15.
Instalaţia este constituită din capace metalice, de dimensiuni mici, care sunt manipulate prin rotirea
unei barbotine speciale, acţionată de un vinci propriu sau de vinciurile de încărcare, adaptate în acest scop.
Schematic, un sistem de acest tip este prezentat în figura 5.16.
Pentru a avea mai mult spatiu pe punte pentru navele de transport bulk carrier , se folosesc capace ce se
stocheaza lateral . Navele sunt prevazute cu rampe transversale pe care ruleaza capacele . Deplasarea lor se
face cu motoare electrice sau hidraulice , transmisia cu lant sau roata melcata -cremaliera. Se poate folosi si o
combinatie a acestora .
Etansarea se face longitudinal intre doua capace . Actionarea capacelor se face local de la post sau din
timonerie. Fiecare capac este prevazut cu o comanda de stop de avarie . Functionarea capacelor este insotita
de semnale sonore si luminoase conform regulilor.
Datorită faptului că la navele fluviale nu se impun condiţii speciale de rezistenţă şi etanşeitate, se pot
utiliza capacele metalice, confecţionate din tablă subţire, de cele mai multe ori gofrată, cu înălţimi diferite.
Deschiderea magaziilor se face prin rularea capacelor către pupa sau către prova navei, capacele înalte
suprapunându-se peste cele joase, fig. 5.17. În figură s-au făcut notaţiile: 1-capace înalte; 2-capace joase; 3-
cale de rulare pentru capacele înalte; 4-cale de rulare pentru capacele joase.
La navele de dimensiuni mai mari, la care lungimea magaziilor este mare, se folosesc sisteme de
capace construite în trei sau chiar patru trepte de înălţime, deschiderea făcându-se în aceste condiţii pe o
lungime mai mare. Cu toate acestea, sistemul este dezavantajos pentru că nu poate asigura front de lucru
concomitent la toate magaziile, însă el s-a impus datorită faptului că este uşor, ieftin şi uşor de manevrat.
Acţionarea se face în general cu ajutorul vinciului de ancoră.
In acest caz cind spatiul pe punte este restrins se poate face stocarea capacelor cite doua , in acest fel dupa
rularea unui capac se introduce sub acesta perechea sa . Aceasta operatie implica ridicarea capacului (hidraulic
) si rularea sub acesta a celui de-al doilea. Sistemul de actionare poate fi cu lant , cremaliera sau hidraulic.
Perechea de capace poate fi deplasata in pupa sau in prova magaziei.
Fig. 5.17 Capace rulante suprapuse (sistem telescopic)
Între două capace se montează un generator de moment, acţionat hidraulic şi care poate fi:
a) - cu servomotor rotativ oscilant (fig. 5.18);
b) - cu cilindri hidraulici (cu hidromotor liniar):
b.1) - cu mecanism patrulater, (fig. 5.19);
b.2) - cu mecanism cu şurub, (fig. 5.20).
Din punct de vedere al amplasării, sistemele de acţionare pot fi de două tipuri:
- cu hidromotor liniar interior (amplasat în interiorul capacului - fig. 5.19);
- cu hidromotor liniar exterior (amplasat în afara capacului - fig. 5.21).
Lashing support
Twist lock manual si semiautomat
Acest tip de capace se manevreaza cu macaraua proprie navei (portal), sau macaraua de port .
Caracteristicle acestor capace :
Etansarea functioneaza in sistem de arc prin garnituri, prin propria greutate si
asigurarea cu tiranti (cleats) . Garnitura etanseaza direct pe rama gurii de magazine sau
pe o platbanda (inox) in sens longitudinal si intre capace in sens transversal .
Tirantii sunt amplasati de-a lungul ramei magaziei si se string prin excentric.
Compresia este controlata de garnitura. Supra sarcina distruge garnitura pe cind o
compresie slaba nu realizeaza etansietatea.
Cuplarea transversala intre doua capace se face prin pene metalice cu alunecare.
Planitatea este concava si convexa ptr o pereche de capace transversal .
Capacele sunt etanse , se face proba de etansietate la 0.2 bari .
Inchiderea de face de la mijloc catre extremitati.
Testul de etansietate se face ca in cazul general cu apa sau sursa ultrason in conf cu
regulile de Registru .
Testul ultrason se face introducind o sursa in magazia de marfa , cu conditia inchiderii a
tuturor deschiderilor magaziei. Operatorul verifica etansietatea din exteriorul magaziei.
De-a lungul ramei se asculta semnalul dat de sursa.
- Montarea si verificarea jocului bolturilor in lagare intre doua capace . Operatia de face intii
cu bolturi false dupa care se introduc cele originale .
- Plierea invesa a doua capace la 180 de grade . Prin aceasta manevara de suprapunere se
verifica simetria si coaxialitatea balamalelor . Manevra se executa pe mal cu ajutorul
macaralei.
- Verificarea planitatii (fata superioara ptr containere ) cu teodolitul .
Pe nava :
- Se face verificarea planitatii ramei prin rularea capacelor . Capacul trebuie sa functioneze cu
toate cele patru role pe sina fara patinarea uneia din role . Se verifica cursa rolelor fixe si
mobile pe sina (pe un bord pentru a permite deformatii ale ramei rolele sunt fixe , pe celalalt
bord sunt mobile.
- Se verifica asezarea pe opritorii de compresie controlata (hardoxuri), cu plastilina.
- Se pliaza perechea de capace la 90 grade si se verifica jocul boltului pentru a nu se gripa
capacul .
- Se verifica etansietate capacului ( apa sau ultrason ).