Sunteți pe pagina 1din 2

Publicurile (Conversatia) joacă în viaţa socială un rol similar cu cel jucat de către

lideri la nivelul grupurilor. Tarde anticipeaza ceea ce Paul Lazarsfeld ulterior va


denumi fluxul comunicarii in doua trepte (pasi).

Imitatia descrisa de Gabriel Tarde are cateva trasaturi caracteristice care capata
putere de lege:

1. Oamenii se imita unii pe altii, in functie de cat de strans este contactul dintre ei;

2. Imitatia se propaga de sus in jos si mai rar invers; tinerii invata de la batrani;

3. Imitatia este ca o moda, in sensul ca oamenii cauta in permanenta sa adopte ceea


ce este nou la un moment dat, dar intotdeauna apare ceva nou si de aceea se
renunta la moda ramasa veche.

Cu cât o inovaţie este mai apropiată de alte lucruri deja imitate şi, deci,
instituţionalizate, cu atât are şanse mai mari să fie la rândul ei imitată. Este puţin
probabil ca o societate care nu a inventat încă roata să preia un nou tip de trăsură.

În perioada contemporană, par să prevaleze invenţiile de tip cumulativ. Ceea ce


ar putea sugera că invenţiile de substituire le-au precedat, în timp, pe cele
cumulative. „Progresul prin substituire pare că este predecesorul progresului prin
acumulare. În realitate, acesta din urmă l-a precedat pe celălalt, aşa cum în mod
vizibill-a urmat: el este Alfa şi Omega…“ (ibidem, p. 187). De pildă, limbile au
apărut prin acumulări succesive de-a lungul secolelor.

Nu copiezi forma, ci mai întâi trebuie să fii pătruns de acea idee, de spiritul
cuprins într-un proiect sau într-un mod de viaţă.
Tarde subliniază că societatea are nevoie de o perioadă de asimilare, de un răgaz
pentru a se obişnui cu noutatea presupusă de o invenţie.

A doua lege „extralogică“ este aceea potrivit căreia imitaţiile se transmit prin
intermediul statusurilor: ele coboară de la statusurile superioare către cele
inferioare.

Sunt două principii care guvernează activitatea de creaţie – principiul acumulării


şi cel al substituirii.