Sisteme informatice în managementul

resurselor umane

__________________________________________________________
Titular: prof. univ. dr. Ioan RADU
Program de master: Managementul resurselor umane
Facultatea de Management, A.S.E. 2005
Academia de Studii Economice Bucureşti
Facultatea de Management
Master: Managementul resurselor umane
Titular: prof. univ. dr. Ioan Radu
Anul: I
Semestrul: 1

Autori material:
prof. univ. dr. Ioan Radu (coordonator)
prof. univ. dr. Dorian Vlădeanu
conf. univ. dr. Minodora Ursăcescu
asist. univ. drd. Mihai Cioc
prep. univ. Sorin Burlacu
dr. ing. Florin Ioniţă

Acest material reprezintă o descriere a structurii generale a cursului.

Suportul teoretico-metodologic şi aplicativ al cursului va putea fi achiziţionat de la difuzorii
de carte.

Toate drepturile asupra acestei lucrări aparţin autorilor. Nici o parte din acest material nu
poate fi reprodus sau transmis, sub nici o formă, electronică, mecanică sau de mână, fără
permisiunea scrisă a autorilor.

- 2005 -

2
Cuprins

1. CERINŢE DE INFORMATIZARE
INFORMATIZARE A MANAGEMENTULUI
MANAGEMENTULUI RESURSELOR UMANE ------------------------4
------------------------4
1.1.CERINŢE MANAGERIALE --------------------------------------------------------------------------------------4
1.2.AUDITAREA SISTEMELOR INFORMAŢIONALE -------------------------------------------------------------4
1.3.INGINERIA SPECIFICATIILOR ---------------------------------------------------------------------------------4
2. REALIZAREA ŞI IMPLEMENTAREA
IMPLEMENTAREA ARHITECTURILOR
ARHITECTURILOR DE TIP ERP, SCM
SCM ŞI CRM ----------------------5
----------------------5
2.1.ERP ----------------------------------------------------------------------------------------------------------------5
2.2.SCM ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------6
2.3.CRM ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------7
3. MANAGEMENTUL DOCUMENTELOR,AL
DOCUMENTELOR,AL FLUXURILOR
FLUXURILOR DE LUCRU ŞI CONCEPTUL DE
SEMNĂTURĂ DIGITAL
DIGITALĂ ----------------------------------------------------------------
------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------8
--------------------------8
3.1.MANAGEMENTUL DOCUMENTELOR ŞI FLUXURILOR DE LUCRU ---------------------------------------8
3.2.SEMNĂTURA DIGITALĂ----------------------------------------------------------------------------------------8
4. TEHNOLOGII SPECIFICE
SPECIFICE DEZVOLTATE PE PLATFORME
PLATFORME INTERNET -------------------------------------
-------------------------------------9
-----9
4.1.INTRANET--------------------------------------------------------------------------------------------------------9
4.2.VPN ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------9
4.3.E-LEARNING -----------------------------------------------------------------------------------------------------10
4.4.E-COMMERCE ---------------------------------------------------------------------------------------------------11
5. METODE ŞI TEHNICI ASISTATE DE CALCULATOR
CALCULATOR PENTRU OPTIMIZAREA
OPTIMIZAREA DECIZIILOR -------------13
-------------13
5.1.OPTIMIZAREA LINIARĂ ---------------------------------------------------------------------------------------13
5.2.TEORIA FUZZY --------------------------------------------------------------------------------------------------13
5.3.TEHNICI DE PREVIZIUNE--------------------------------------------------------------------------------------14
5.4.INGINERIA VALORII--------------------------------------------------------------------------------------------15
5.5.ANALIZA DRUMULUI CRITIC ---------------------------------------------------------------------------------15
5.6.SIMULĂRI MANAGERIALE-------------------------------------------------------------------------------------17
6.ARHITECTURA SISTEMELOR
SISTEMELOR INFORMATICE PENTRU
PENTRU MANAGEMENTUL RESURSELOR
RESURSELOR UMANE ----18
----18
6.1.OBIECTIV---------------------------------------------------------------------------------------------------------18
6.2.PREMISE PENTRU ELABORARE -------------------------------------------------------------------------------18
6.3.FUNCŢII GENERALE --------------------------------------------------------------------------------------------18
7. INTRODUCEREA SISTEMELOR
SISTEMELOR EXPERT ÎN MANAGEMENTUL
MANAGEMENTUL FIRMELOR ------------------------------1
------------------------------19
7.1.MEMORIA ORGANIZAŢIONALĂ------------------------------------------------------------------------------19
7.2.KMS ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------19
7.3.SISTEME EXPERT ------------------------------------------------------------------------------------------------20

3
1. Cerinţe de informatizare a managementului resurselor umane.
1.1.C
1.1.Cerinţe manageriale
Una din condiţiile necesare pentru
alinierea managementului resurselor
umane din România la cerinţele şi
standardele existente pe piaţa Uniunii
Europene o reprezintă integrarea rapidă a
celor mai noi tendinţe în domeniul ITC.
Principala cerinţă care trebuie să fie
satisfăcută, în acest context, este trecerea de
la societatea informaţională la cea bazată pe
cunoştinţe, prin implementarea unor
tehnolofii specifice cum ar fi : ERP, SCM,
CRM, managementul documentelor şi
fluxurilor de lucru, managementul calităţii
în informatică, eBusiness, eLearning şi alte
tehnici privind lucrul sub platforme
Internet.
De asemenea, o cerinţă de natură
decizională, cu un grad ridicat de
actualitate pe plan mondial, o reprezintă
utilizarea instrumentarului informatic
pentru rezolvarea unor situaţii manageriale
specifice managementului resurselor
umane.
În acest sens, se doreşte preluarea unor
algoritmi şi a unor modele economico-
matematice complexe, cum ar fi cele
derivate din teoria fuzzy sau din tehnica
ingineriei valorii, şi elaborarea unor
produse software care să permită aplicarea
lor la nivelul unor probleme decizionale
tipice.
umane.
1.2.Auditarea sistemelor informaţionale
Identificarea cerinţelor funcţionale ale
informatizării managementului resurselor
umane presupune defăşurarea unui proces
de auditare a sistemului informaţional, fiind
abordate problematici precum:
• inventarierea echipamentelor hardware
şi a aplicaţiilor software utilizate;
• elaborarea politicilor şi standardelor în
domeniul managementului informaţiilor;
• evaluarea securităţii fizice şi logice a
sistemului;
• analiza contractelor privind mentenanţa
echipamentelor;
• studiul mecanismelor de criptare şi
decriptare a informaţiilor;
• pregătirea resurselor umane de
specialitate;
• managementul informaţiilor şi manage-
mentul cunoştinţelor;
• posibilităţile de implementare a noilor
tehnologii.
1.3.Ingineria specificaţiilor
Specificaţiile reprezintă seturi de cerinţe de
natură managerială, tehnică sau economică,
care trebuie să fie satisfăcute de un produs,
sistem sau serviciu.
Ingineria specificaţiilor are drept obiectiv
pregătirea specificaţiilor administrative şi
tehnice în procesul implementare a
sistemelor informatice pentru manage-
mentul resurselor umane.
4
2. Realizarea şi implementarea arhitecturilor de tip ERP, CRM şi SCM
2.1.ERP
2.1.ERP
Sistemele ERP au apărut ca urmare a
evoluţiei sistemelor de planificare a
resurselor organizaţiei, prin dezvoltarea
arhitecturilor de tip MRP1 şi MRP2.
Deşi în abordările specialiştilor există
numeroase puncte divergente, sistemele
ERP prezintă o serie de trăsături comune
atunci când sunt implementate la nivelul
funcţiunii de resurse umane :
1.Sunt dezvoltate după criterii obiective
precum cel al funcţiunii, ceea ce le conferă
flexibilitate şi capacitatea de reproiectare
facilă în condiţiile modificării unor factori
endogeni sau exogeni organizaţiei.
2.Au un caracter “deschis”, pentru că
integrează un număr mare de entităţi din
mediul extern al organizaţiei (clienţi,
furnizori, organisme financiar-bancare, alţi
agenţi economici etc.).
3.Din punct de vedere tehnic, funcţionează
pe o arhitectură client-server, în care
informaţiile sunt gestionate pe o staţie
centrală şi sunt accesate de utilizatori
folosind, de regulă, tehnologiile
Internet/Intranet, fapt care conferă o serie
de avantaje: menţinerea unităţii şi
integrităţii datelor; accesarea concurentă a
aceloraşi resurse; disponibilitate maximă a
serviciilor indiferent de localizarea fizică a
resursei sau utilizatorului.
4.Sunt proiectate într-o concepţie modulară
şi integrează toate procesele desfăşurate in
cadrul organizaţiilor, acoperind, în general,
următoarele sfere de activitate:
• Managementul financiar-contabil:
automatizarea înregistrării informaţiilor
financiar contabile preluate din
documentele primare; realizarea unei
evidenţe financiar-contabile complete, la
nivel sintetic şi analitic; urmărirea
operativă a situaţiei financiar contabile a
societăţilor comerciale, cu accent pe
urmărirea încasărilor şi plăţilor la nivel de
document; tipărirea automată a
documentelor de informare şi sinteză
cerute de legislaţia în vigoare.
• Managementul producţiei: identificarea
principalilor indicatori de performanţă şi
transmiterea acestora către factorii de
decizie pentru monitorizare şi control;
flexibilitatea modelelor de fabricaţie şi
arhivarea informaţiilor de fabricaţie pe o
perioadă nelimitată; informarea în timp
real asupra indicatorilor operaţionali;
crearea unui instrument de asistenţă
pentru planificarea producţiei; calculul
costurilor ante şi post producţie.
• Managementul resurselor umane:
managementul datelor de personal ale
angajatilor existenţi la un moment dat în
întreprindere , cu acces imediat la date
consistente de istoric; managementul
salariaţilor în cadrul structurii organizato-
5
 rice; simularea de multiple variante de
modificări salariale pentru alocarea
corespunzatoare a bugetului; încarcarea
automata a proiectelor cu cheltuielile
salariale şi cu alte cheltuieli generate de
activitatea angajaţilor; urmărirea
eficienţei activităţii angajaţilor şi
evaluarea performanţelor acestora.
• Managementul stocurilor: actualizarea
zilnică a situaţiei stocurilor, atât
cantitativ cât şi valoric şi urmărirea
corectă a mişcarii de stocuri în vederea
eliminării fenomenelor de suprastocare
sau lipsă de stoc; stabilirea necesarului de
aprovizionare şi realizarea aprovizionării
pe baza unui model optim.
• Managementul mijloacelor fixe:
gestionarea mijloacelor fixe pe întreaga
durată de utilizare, de la achiziţionare şi
punere în funcţiune, până la scoaterea din
funcţiune; generarea situaţiilor specifice
mijloacelor fixe (intrări, ieşiri, fişa
mijlocului fix); realizarea unui istoric al
mijlocului fix din punct de vedere
cronologic de la intrarea în patrimoniu şi
până la ieşirea din patrimoniu.
2.2.SCM
2.2.SCM
Arhitectura sistemelor ERP permite
furnizarea unui model deschis care permite
transferul de date atât în interiorul
organizaţiei, cât şi în mediul extern al
acesteia, începând cu furnizorii cheie şi
terminând cu reţeaua de consumatori. În
literatura de specialitate, astfel de
arhitecturi sunt denumite sisteme SCM.
SCM permite optimizarea a trei categorii de
fluxuri : fluxuri de producţie (deplasarea de
bunuri de la un furnizor la un consumator,
ca urmare a solicitării acestuia din urmă),
fluxuri informaţionale (transmiterea de
comenzi de către client şi actualizarea
datelor referitoare la livrare) şi fluxuri
financiare (modalităţi, termene de creditare
şi grafice de plată).
Din punctul de vedere al aplicaţiilor
informatice utilizate, acestea includ două
tipuri de pachete software :
• Aplicaţii de planificare: utilizează de
regulă algoritmi complecşi pentru a
stabili modalitatea optimă de satisfacere a
unei comenzi. În această categorie intră şi
pachetele de programe care au la bază
metoda imploziei şi exploziei prin care se
realizează descompunerea fiecărui produs
comandat pe articole componente în
funcţie de structura sa arborescentă,
precum şi stabilirea necesarului de
aprovizionat.
• Aplicaţii de execuţie: urmăresc stadiul
fizic în care se află produsele şi
materialele, precum şi informaţii de
natură economico-financiară legate de
activităţile de desfacere şi aprovizionare.
Soluţiile SCM utilizează tehnologia de reţea
pentru a pune în legătură clienţii şi
furnizorii şi pentru a genera, în timp real,
informaţii referitoare la evoluţia
parametrilor proceselor de producţie şi
distribuţie.
6
2.3.CRM
Planificarea resurselor organizatiei (ERP)
trebuie sa pornească de la principala veriga
a lantului de distribuţie şi anume
consumatorul final. În vederea optimizării
modului in care organizaţiile interacţio-
neaza cu clienţii, implementarea de sisteme
ERP este insoţită, de cele mai multe ori, de
dezvoltarea unor componente de tip CRM.
Un sistem de management al relaţiilor cu
clienţii (CRM Customer Relationship
Management) reprezintă o un ansamblu de
aplicaţii informatice şi proceduri care
vizează identificarea principalelor aşteptări
şi preferinţe ale clienţilor organizaţiei şi
utilizarea eficientă a informaţiilor
acumulate în scopul perfecţionării relaţiilor
cu aceştia.
Implementarea unui astfel de sistem are
drept obiectiv fundamental creşterea
gradului de satisfacere a cerinţelor explicite
şi implicite ale clienţilor şi presupune
dezvoltarea a două componente :
• o componentă managerială reprezentată
de ansamblul metodelor şi tehnicilor
utilizate pentru integrarea şi utilizarea
datelor referitoare la comportamentul
consumatorilor;
• o componentă informatică care include
totalitatea echipamentelor hardware şi a
componentelor software utilizate pentru
colectarea, stocarea şi gestionarea
informaţiilor. În această categorie sunt
cuprinse aplicaţiile CIS (Customer
Interaction Software) care prezintă, drept
principale funcţionalităţi :
preluarea datelor referitoare la clienţi
utilizând machete standardizate pentru
comenzi, cereri, solicitări, reclamaţii etc.;
evidenţa clienţilor existenţi şi a celor
potenţiali, prin prisma unui set de
caracteristici unice, păstrându-se şi un
istoric al evoluţiei acestora; consolidarea
datelor colectate în scopul analizei analizei
şi gruparea informaţiilor obţinute în
rapoarte de sinteză şi reprezentări grafice.
Din punctul de vedere al arhitecturii
informatice, un sistem de management al
relaţiilor cu clienţii asistat de calculator
integrează o gamă largă de tehnologii
informaţionale precum ICT(Integrated
Computer Telephony) sau IVR(Intelligent
Voice Responce). Principalele componente
ale sistemelor CRM sunt :
• Ghişeul unic reprezintă punctul de
intrare în sistem a informaţiilor legate de
solicitările şi sesizările clienţilor, de
regulă sub forma unor documente
tipizate, care urmează să fie apoi preluate
şi operate în cadrul un sistem de
management al documentelor şi
fluxurilor de lucru.
• Centrul de contact (Call Center/Contact
Center/Help Desk) reprezintă o entitate
din cadrul unei organizaţii, care acordă
asistenţă de specialitate clienţilor care
solicită informaţii referitoare la produsele
şi serviciile furnizate.
• Componenta eCRM vizează utilizarea
tehnologiilor Internet în vederea
perfecţionării relaţiilor cu clienţii
organizaţiei.
7
3. Managementul documentelor, al fluxurilor de lucru
şi conceptul de semnătură digitală

Complexitatea activităţilor specifice În general, un sistem de management al

managementului resurselor umane documentelor cuprinde următoarele
generează o serie de aspecte negative legate module :
de organizarea şi accesarea informaţiilor • Modulul Registratură. Principala
cuprinse în documente. funcţionalitate a acestui modul o
De cele mai multe ori, aceste probleme reprezintă realizarea bibliotecii
includ volumul mare de documente electronice de documente şi
operate, existenţa unor proceduri transformarea registraturii clasice într-un
complicate de generare a documentelor, biroul virtual de preluare a acestora în
restricţiile de timp în procesarea anumitor sistem.
categorii de documente, numărul mare de • Modul Workflow (Managementul
erori apărute în completarea acestora etc. fluxurilor de lucru). Documentele
În contextul în care specialiştii apreciază că care circulă în cadrul unei organizaţii
documentul reprezintă elementul central al sunt generate, modificate şi distribuite pe
organizaţiei moderne, modul în care o trasee informaţionale prestabilite. În
companie reuşeşte să elimine aceste vederea automatizării procesului de
neajunsuri reprezintă unul din factorii repartizare a documentelor pe utilizatori,
cheie ai succesului ei pe piaţă. sistemele electronice de management al
Pentru a răspunde la această provocare, se documentelor includ aplicaţii de flux
impune o transformare a noţiunii de care determină cu precizie momentul în
document dintr-o accepţiune clasică ("act care se trimite un document, numărul de
prin care se adevereşte, se constată sau se exemplare şi destinatarii.
preconizează un fapt, se conferă un drept, • Modulul Integrare şi Gestiune a
se recunoaşte o obligaţie; text scris sau Documentelor Electronice.
tipărit, inscripţie sau altă mărturie servind Sistemul de management al documentelor
la cunoaşterea unui fapt real actual sau din trebuie să cuprindă, de asemenea, o serie de
trecut"(DEX)) într-o accepţiune modernă funcţionalităţi legatate de securizarea şi
şi anume aceea de document digital, criptarea documentelor şi integrarea
administrat prin intermediul unor aplicaţii aplicaţiilor utilizate cu celelalte subsisteme
informatice dedicate. informatice existente în organizaţie. În
acest context, se detaşează, ca importanţă,
conceptul de semnătură digitală.

8
4. Tehnologii specifice dezvoltate
dezvoltate pe platforme Internet
4.1.Intranet
4.1.Intranet
Un sistem Intranet reprezintă o reţea
specifică a unei organizaţii care utilizează
tehnologiile Internet bazate pe protocolul
TCP/IP.
Deosebirea esenţială între o reţea Intranet
şi o reţea locală de calculatoare rezidă
tocmai în folosirea acestui protocol. Mai
simplu spus, un sistem Intranet reprezintă
aplicarea tehnologiilor TCP/IP la nivelul
unei reţele private LAN sau WAN a unei
organizaţii.Deosebirea esenţială între
Intranet si Internet este aceea că Intranetul
se adresează informaţiilor cu caracter
privat,în timp ce Internetul se adresează
informaţiilor cu caracter public.
Utilizarea sistemelor Intranet în sfera
resurselor umane prezinta o serie de
avantaje de ordin mai general. Primul, şi
cel mai evident dintre acestea, este folosirea
in comun a resurselor, in scopul de a face
toate programele, echipamentele şi in
special informaţiile, disponibile pentru
oricine din sistem, indiferent de localizarea
fizică a resursei şi a utilizatorului.
Un al doilea aspect evident este fiabilitatea
mare, prin accesul la mai multe
echipamente de stocare alternative. Pentru
domeniile militar si bancar, controlul
traficului aerian, siguranţa reactoarelor
nucleare şi multe alte asemenea activităţi,
posibilitatea de a nu întrerupe operarea
unor echipamente în eventualitatea unor
probleme hardware este de maximă
importanţă.
Un al treilea avantaj general este
economisirea resurselor financiare pentru
că implementarea unui sistem Intranet va
determina realizarea de economii prin
reducerea cantităţii de materiale tiparite si a
cheltuielilor de distribuţie asociate.
Un ultim avantaj direct, de această dată de
ordin social, îl constituie faptul ca un sistem
Intranet creeaza un mediu de comunicare
puternic intre angajaţi aflati la mare
departare unii fata de ceilalti,favorizând
munca in echipa şi intarind relaţiile
interumane dintre salariatii organizatiei.
4.2.VPN
Utilizarea în practică a sistemelor Intranet a
prezentat însă o serie de riscuri legate de
securitatea informaţiilor, atunci când se
punea problema punerii acestora la
dispoziţia publicului, în funcţie de o serie de
drepturi de acces.
Problemele de această natură, au impus
necesitatea perfecţionării unei noi
tehnologii, care să asigure extinderea unei
reţele Intranet private pe o reţea publică, în
condiţiile menţinerii unui nivel ridicat de
securitate şi unui nivel redus al
cheltuielilor. Astfel, au luat naştere reţelele
VPN (Virtual Private Networks).
O reţea virtuală privată(VPN) reprezintă o
simulare a unei reţele private de tip
WAN(Wide Area Network) la nivelul
reţelei Internet, folosind adrese publice IP.
9
Într-o abordare strict economică,
implementarea sistemelor VPN în cadrul
organizaţiilor asigură o serie de beneficii.
Astfe, un prim avantaj îl reprezintă
cheltuielile reduse de implementare,
deoarece alternativele, bazate pe linii
închiriate, sunt mult mai costisitoare.
De asemenea, concectarea la distanţe mari
este înlocuită cu conectarea către un
furnizor de Internet (ISP) local. Aceasta
conduce şi la o reducere a cheltuielilor de
exploatare a reţelei WAN precum şi a
costurilor cu echipamentele VPN, deoarece
acestea sunt gestionate de către furnizorul
ISP. Se reduc, totodată, costurile cu forţa de
muncă specializată în întreţinerea acestor
echipamente.
Un al doilea beneficiu îl reprezintă
conectivitatea sporită deoarece VPN
utilizează reţeaua Internet, singura reţea
accesibilă global, pentru a realiza
transferul de date între componentele
sistemului Intranet.
În al treilea rând o reţea VPN asigură
creşterea securităţii comunicaţiilor datorită
protocoalelor sofisticate utilizate pentru
criptarea şi decriptarea datelor, pentru
autentificarea şi autorizarea utilizatorilor.
4.3.eLearning
E-learning este tehnologia care a
revoluţionat sistemul tradiţional de
învăţare la distanţă, iar oportunităţile sale
au fost sesizate şi valorificate atât în
instituţii de învăţământ, cât şi la nivelul
organizaţiilor publice sau private.
Din punctul de vedere al structurii, un
sistem de e-Learning asigură facilităţi
pentru transferul de cunoştinţe prin
dezvoltarea şi publicarea de conţinut
educaţional sub forma de cursuri sau
bliblioteci virtuale şi verificarea şi teatarea
cunoştinţelor folosind simulări manageriale,
scenarii sau studii de caz pentru evalare.
Formarea profesională a beneficiarilor de
eLearning prin intermediul unui sistem
integrat, în cadrul organizaţiilor, se poate
realiza în trei moduri: auto-formarea
(interacţiunea cursant-calculator), formarea
individuală (interacţiunea cursant-lector) şi
clasa virtuală (interacţiunea între mai mulţi
cursanţi şi un tutore).
Auto-formarea se realizează prin
intermediul bibliotecii virtuale care poate
avea un rol de centru de informare, centru
de formare, centru cultural sau centru social
şi are drept obiectiv asigurarea accesului la
informaţiile şi cunoştinţele organizaţionale,
pentru personalul organizaţiei..
Cele mai multe cunoştinţe sunt transferate
de către lectori către persoanele şcolarizate
prin intermediul cursurilor virtuale,
desfăşurate în mod interactiv cu ajutorul
produselor multimedia. Atât cursanţii cât şi
profesorii sunt coordonaţi în procesul de
predare-învăţare prin programe de
activitate şi planificări calendaristice.
În general, cursurile sunt împărţite în
unităţi de învăţare, succesiunea acestora
precum şi metodele de evaluare fiind
definite prin reguli precise şi însoţite de
10
feedback din partea cursanţilor. Spre
deosebire de clasa tradiţională, fizică, clasa
virtuală prezintă drept avantaj faptul că
poate să fie accesată din orice loc, în orice
moment, fără restricţii privind numărul
cursanţilor. De asemenea, într-o clasă
virtuală, fiecare cursant are posibilitatea de
a relua o anumită parte a cursului sau să
elimine din programul de învăţare
informaţii deja cunoscute sau care nu
prezintă interes.
Un sistem de eLearning permite definirea
pachetelor de cursuri şi relaţiilor de ordine
între acestea. Astfel, un cursant care
participă la un modul nu poate fi înscris şi
la un altul, desfăşurat în paralel.
În proiectarea sistemului trebuie să se
pornească de la principalii actori implicaţi
în procesele de învăţare on-line, respectiv
instructorii, coordonatorii şi cursanţii.
• Instructorii sunt persoanele avizate să
creeze materiale de instruire şi să le
introducă în sistem. De asemenea, aceştia
au responsabilitatea de a planifica
activităţile de instruire, de a stabili tipul
fiecărui curs (on-line sau off-line),
perioada în care cursul trebuie parcurs,
precum şi cursanţii care participă şi
repartizarea acestora pe grupe.
Instructorii trebuie să evalueaze
performanţele fiecărui cursant prin teste
intermediare sau finale şi să monitorizeze
activitatea fiecărui cursant.
• Coordonatorii sunt persoanele care
planifică activităţile de e-learning în
funcţie de numărul de solicitări pentru
fiecare curs, de durata cursului şi de
instructorii disponibili.
• Cursanţii sunt beneficiarii sistemului de
e-Learning. Odată cu introducerea în
sistem, aceştia trebuie să aibă posibilitatea
de a se înscrie la cursuri şi a primi
notificări din partea sistemului, de a
parcurge suportul de curs on-line sau off-
line sau de a alege să parcurgă doar acele
materiale din cadrul unui curs care
prezintă interes pentru ei.
Pe baza factorilor identificaţi mai sus, este
necesar să se eleboreze o strategie de
implementare a sistemului e-learning, care
trebuie văzută ca o componentă a strategiei
de dezvoltare a organizaţiei, subordonată
obiectivelor fundamentale şi derivate ale
acesteia. Din acest motiv, e-Learning nu
trebuie abordat ca un fenomen individual ci
ca un mecanism de impulsionare a altor
domenii ale managementului IMM-urilor,
cum ar fi managementul cunoştinţelor,
managementul cercetării-dezvoltării sau
managementul relaţiilor cu clienţii.
4.4.eCommerce
În ultimele două decenii, marea majoritate a
organizaţiilor au utilizat tehnologii de
comerţ electronic.
11
Cu toate acestea, abia în ultimii ani s-a
manifestat un interes mai accentuat cu
privire la aplicabilitatea soluţiilor de e-
commerce, ivindu-se şi o serie de
controverse legate de aria de cuprindere a
conceptului.
Majoritatea specialiştilor apreciază însă că
eCommerce reprezintă automatizarea
tranzacţiilor comerciale utilizând sisteme
de calcul şi tehnologii de comunicaţii.
Prin tranzacţii comerciale se înţeleg acele
activităţi prin intermediul cărora se
realizează transferul de bani, bunuri,
servicii sau obligaţii între persoane sau
organizaţii.
Structura dinamică a noii economii bazate
pe e-commerce impune ca managerii
organizaţiilor să dezvolte politici şi strategii
care să stimuleze creştere cererii şi a
consumului. Dar, pentru a putea asigura
dezvoltarea rapidă a comerţului electronic,
este necesar să fie respectate următoarele
principii ale aplicării tehnologiilor de
eCommerce :
• Protejarea proprietăţii intelectuale.
Inovarea este factorul care impulsionează
comerţul online, iar la rândul său,
inovarea este stimulată de motivare. În
aceste condiţii, drepturile de copyright şi
brevetele reprezintă elementele cheie de
revigorare a societăţii informaţionale.
• Securitatea şi protejarea consumatorilor.
Protejarea informaţiilor şi comunicaţiilor
pe Internet reprezintă o condiţie esenţială
pentru asigurarea progresului tehnologiei
informaţiilor.
• Liberalizarea pieţelor. Pieţele închise şi
tratamentele discriminatorii au un efect
inhibator asupra comerţului electronic.
• Asigurarea investiţiilor în infrastructura
tehnologiilor de e-commerce. Acest
principiu presupune ca administraţia
publică să depună eforturi pentru
asigurarea infrastructurii fizice pentru
livrarea conţinuturilor digitale, prin
creşterea competitivităţii pieţei
telecomunicaşiilor şi pentru asigurarea
accesului, pe scară largă, la reţeaua
Internet.
Odată cu apariţia comerţului electronic
(eCommerce) , organizaţiile au identificat
noi oportunităţi de extindere a afacerilor.
Extinderea, pe scară largă, a pieţelor
digitale, care permiteau vânzarea prin
mijloace eletronice a aproape oricărui tip de
produs, a generat o proliferare a reţelelor
comerciale de tip B2B (business-to-
business), ca surse principale de profit
pentru organizaţie.
Activităţile specifice acestui tip de comerţ
au fost împărţite, de către specialişti, în
două categorii şi anume acelea care
facilitează transferul de produse şi servicii şi
acelea care asigură infrastructura derulării
on-line a schinburilor comerciale. În cele
două categorii intră toate activităţile care
formează lanţul de distribuţie al organizaţiei
(Supply Chain Management), care include
toţi partenerii acesteia, precum furnizorii,
distribuitorii sau consumatorii care pot
cumpăra produse în sistem B2C(Business-
to-Consumer).
12
5. Metode şi tehnici asistate de calculator pentru optimizarea deciziilor
5.1.Optimizarea
5.1.Optimizarea liniară
Aplicaţiile software de optimizare a
deciziilor au la baza funcţionării lor modele
economico-matematice liniare care se
rezolvă cu ajutorul algoritmului simplex
primal. Din această cauză ele sunt utilizate,
la nivelul funcţiunii de personal, în condu-
cerea acelor activităţi economice care pot fi
modelate prin modelele specificate mai sus,
fiind un suport ajutător pentru exercitarea
funcţiilor de organizare şi coordo-nare în
procesul de fundamentare a deciziilor.
Trebuie subliniat faptul că, în cadrul
organizaţiilor cu activitate de producţie,
aceste pachete de programe, ca şi altele din
aceeaşi categorie, pot fi folosite pentru
rezolvarea unor situaţii manageriale ce apar
la nivelul funcţiunii de producţie.
Din experienţa autorilor, utilitatea metodei
se manifestă îndeosebi în activitatea de
programare, lansare şi urmărire a
producţiei. Astfel, într-o organizaţie cu
producţie de serie mică şi unicate,
optimizarea liniară poate fi utilizată pentru
stabilirea sortimentului optim de fabricaţie,
urmărindu-se satisfacerea secvenţială a
unor criterii de optim economic. Se pune
astfel problema de stabilire a dimensiunii
nomenclatorului de fabricaţie care satisface
cel mai bine politica globală a organizaţiei
în momentul luării deciziei. Astfel, în
situaţia menţionată, se va lansa în fabricaţie
sortimentul de produse care asigură un cost
total de producţie minim.
deciziilor
5.2.Teoria
5.2.Teoria fuzzy
Teoria mulţimilor fuzzy utilizează, drept
concept de bază, testarea valorii de adevăr a
unei propoziţii, care este reprezentată în
sistemul fuzzy printr-un număr real
aparţinând intervalului [0,1], în care 0
corespunde stării Fals, iar 1 corespunde
stării Adevărat.
În acest mod, teoria fuzzy îşi propune să
răspundă la faptul că o manieră strictă de
evaluare a valorii de adevăr a unei
propoziţii nu coincide cu modul mult mai
flexibil în care gândesc oamenii, în condiţii
de incertitudine şi incompletitudine.
De fapt, cele două concepte – incertitudinea
şi imprecizia – reflectă gradul de
completitudine al unei informaţii.
În lucrarea sa “Fuzzy sets : information and
control”, Lotfi Zadeh descrie proprietăţile
unui set de valori fuzzy, precum şi modul în
care obiectele pot primi grade de
apartenenţă în intervalul [0,1]. Astfel,
fiecărui obiect x al unui set fuzzy X i se
asigură un grad de apartenenţă prin
intermediul unei funcţii μ(x).
Abordând această relaţie din prisma unui
decident, se poate considera că X reprezintă
mulţimea alternativelor decizionale din care
se va selecta decizia optimală, iar funcţia
μ(x)→[0,1] este funcţia care ne indică
gradul în care alternativa decizională x
satisface criteriile economice luate în
considerare.
13
La nivelul managementului organizaţiilor,
teoria fuzzy poate fi utilizată atunci când se
ridică problema găsirii unei modalităţi de
determinare a acelei alternative decizionale
care satisface cerinţele decidenţilor în
condiţiile luării în considerare a mai multor
funcţii obiectiv. Astfel de situaţii apar, spre
exemplu, la nivelul sistemelor de producţie
atunci când se doreşte obţinerea unei
structuri de producţie în condiţiile luării în
calcul a mai multor criterii economice de
optim.
5.3.Tehnici
5.3.Tehnici de previziune
În optimizarea activităţii organizaţiilor
apare necesitatea ca managementul acestora
să deţină informaţii cât mai corecte
referitoare la o serie de aspecte ce reflectă
natura concurenţială a acestor activităţi.
Pentru societăţile care îşi desfac produsele
pe diverse pieţe se pune problema
cunoaşterii previzionale a evoluţiei unor
factori de stare caracteristici acestora, factori
care influenţează la nivel microeconomic
atât activitatea de producţie, cât şi
rezultatele economico-financiare. Satisfă-
cându-se această necesitate, se creează
posibilitatea folosirii unor pârghii de
marketing prin care să-şi asigure fie
vânzarea în continuare a produselor, fie o
stabilitate mai mare pe anumite pieţe.
Răspunzând anumitor cerinţe, produsele
software menţionate anterior asigură,
printr-o mulţime de funcţii economico-
matematice prestabilite, atât prognoza
evoluţiei în timp a indicatorilor economici,
cât şi efectuarea unor calcule de natură
statistică.
La baza funcţionării produselor software de
prognoză economică stă posibilitatea ca,
plecând de la o evoluţie anterioară
cunoscută a unor indicatori economici şi
presupunând că în viitorul apropiat nu se
vor modifica factorii care au influenţat
această evoluţie, să se prognozeze, cu o
acurateţe acceptabilă, nivelul acestor
indicatori pe un orizont mic de timp.
Aceste pachete de programe au o largă
utilizare în determinarea datatei de viaţă a
produselor, a pragului de rentabilitate, a
intervalului de timp în care se pot vinde
produsele cu asigurarea unui profit
corespunzător, în prognoza costurilor totale
de producţie.
De asemenea, ele sunt folosite pentru
extrapolarea nivelului unor indicatori
economici în cascadă, cu alte cuvinte, când o
parte din componentele lor se determină
anterior, tot prin extrapolare.
Se poate exemplifica îndeosebi cazul
extrapolării evoluţiei preţurilor de vânzare
pe o anumită piaţă după ce, în prealabil, au
fost extrapolate evoluţiile probabile ale
costurilor de producţie (ca elemente de
preţ) şi anterior evoluţiile cheltuielilor
materiale şi a cheltuielilor cu salariile (ca
articole de calculaţie de cost).
Din punct de vedere economic şi managerial
utilizarea eficientă a acestor pachete de
programe este posibilă doar dacă sunt
satisfăcute următoarele două condiţii
restrictive:
14
• volumul datelor statistice este satisfăcător
din punct de vedere al conţinutului
acestora; altfel spus, nivelurile realizate
pentru indicatorul economic care
urmează să se extrapoleze sunt suficiente
ca număr pentru orizontul de timp
anterior momentului extrapolării;
• factorii economici şi sociali care au
influenţat în perioada anterioară evoluţia
indicatorului rămân neschimbaţi şi în
orizontul de timp rezervat extrapolării.
5.4.Ingineria valorii
Deşi primele modele economico-
matematice care aveau drept obiectiv
reducerea cheltuielilor operaţionale au
apărut la mijlocul secolului trecut,
modalităţile concrete de utilizare a acestor
tehnici reprezintă o problemă de
actualitate, datorită faptului că
organizaţiile trebuie să aibă la îndemână o
metodă prin care să controleze costurile de
realizare a lucrărilor de investiţii, îndeosebi
în situaţiile în care componentele
dezvoltate sunt complexe şi surprind în
funcţionarea lor intercorelat o multitudine
de activităţi economice.
După cum se cunoaşte, perfectarea
contractelor de dezvoltare a unor lucrări,
cum sunt cele de reproiectare, modernizare
sau retehnologizare, în cadrul organizaţiilor
se face pe bază de licitaţii între firmele
ofertante sau prin stabilirea, de comun
acord între beneficiar şi executant, a
contravalorii serviciilor ce urmează a fi
executate.
În ambele cazuri, organizaţiilor beneficiare
se află adeseori în imposibilitatea de a
aprecia corect costurile de realizare a
acestor lucrări.
A apărut astfel necesitatea ca specialiştii
acestor organizaţii şi îndeosebi economiştii
să aibă posibilitatea de a identifica acele
subsisteme pentru care costurile de realizare
antecalculate sunt supradimensionate de
către executant. Pe plan mondial, una din
metodele folosite pentru atingerea acestui
obiectiv este ingineria valorii.
Ingineria valorii poate fi definită ca un
proces de analiză a funcţiilor unui material,
produs, proces sau sistem, în scopul
identificării acelora care au costuri
supradimensionate, urmărindu-se astfel
realizarea funcţiilor la un cost minim, în
condiţiile menţinerii calităţii.
Ingineria valorii reprezintă o tehnică
derivată din analiza valorii, al cărui obiectiv
fundamental îl reprezintă amplificarea
valorii, prin îmbunătăţirea funcţiilor şi
calităţii şi reducerea costurilor.
5.5.Analiza drumului critic
Organizarea şi planificarea la un nivel
superior a activităţilor de resurse umane
este confruntată şi cu optimizarea unor
probleme de tip reţea. Astfel, pentru
activităţile economice complexe se
urmăreşte obţinerea unei durate minime de
execuţie a acestora corelată cu un consum
cât mai redus de resurse materiale, umane şi
financiare.
15
Atunci când aceste activităţi se pot
reprezenta sub formă de grafuri reţea,
conducerea lor se poate face cu ajutorul
tehnicii de calcul prin intermediul unor
produse software specializate pe acest tip de
probleme.
Produsele software din această clasă
folosesc o serie de concepte specifice
domeniului cercetărilor operaţionale, în
general, şi a metodei analizei drumului
critic în special.
Se defineşte astfel conceptul de proiect ca
fiind o mulţime de activităţi înzestrate cu o
relaţie de ordine, pentru fiecare activitate
identificându-se o durată a sa, precum şi
resursele necesare realizării ei. Structura
unui proiect este dată de succesiunea
activităţilor în timp, care se poate prelua, de
regulă, din fişele tehnologice, fişele de
reparaţii, grafice de execuţie etc.
Prin resursă necesară desfăşurării unei
activităţi se înţelege orice intrare în
procesul de producţie (materiale, energie,
apă, forţă de muncă, informaţii, bani,
mijloace fixe etc), utilizatorul
concentrându-se fie asupra resurselor
deficitare, fie asupra celor foarte scumpe sau
cu un grad de utilizare necorespunzător.
Pentru fiecare tip de resursă trebuie să se
stabilească intensitatea acesteia (cantitatea
de materiale, numărul de muncitori,
energia consumată, banii cheltuiţi etc.).
Informaţiile de mai sus permit definirea
conceptului de nivelare a resurselor care
presupune obţinerea unei programări a
activităţilor într-o perioadă de timp egală
cu durata minimă de execuţie a întregului
proiect (stabilită anterior) pentru care
necesarul de resurse se menţine, pe cât
posibil, la un nivel constant.
Rezerva totală a unei activităţi este dată de
intervalul de timp cu care se poate întârzia
începerea activităţii fără ca durata totală de
execuţie a proiectului să fie afectată.
Activităţile cu rezerva totală de timp zero
sunt activităţi critice pentru proiect. O
succesiune de activităţi critice care formează
un drum între nodul iniţial şi cel final al
grafului unui proiect se numeşte drum
critic. Lungimea acestuia reprezintă durata
minimă de execuţie a proiectului.
Rezerva liberă a unei activităţi este dată de
timpul cu care poate fi prelungită durata
acesteia dacă se respectă timpul minim de
începere pentru toate activităţile care o
succed.
Utilizarea aplicaţiilor software care au la
bază metoda ADC presupune parcurgerea
următoarelor etape :
• Identificareatuturor activităţilor care
compun proiectul.
• Determinarea duratei acestor activităţi.
• Precizarea resurselor şi a intensităţii
acestora.
• Stabilirea relaţiilor de precedenţă dintre
activităţi urmată de trasarea grafului reţea.
Drumul critic trebuie să conţină un număr
mare de activităţi şi durata fiecăreia să fie
maxim 10% din durata totală de execuţie.
De asemenea, lungimea drumului critic să
difere de lungimea oricărui alt drum
complet cu cel puţin 15%.
16
5.6. Simulări manageriale
Simularea managerială, care în esenţă este o
simulare decizională, face parte din categoria
metodelor de pregătire activă cu mari valenţe
pedagogice mai ales în planul formării şi
dezvoltării de abordări şi comportamente
manageriale eficace.
În esenţă, simularea managerială decizională
constă în crearea unui model managerial pe
baza identificării şi stabilirii relaţiilor logice
dintre variabilele ce definesc o situaţie
managerială tipică, cu o anumită
periodicitate, cu ajutorul căruia se
proiectează mai multe variante decizionale,
pentru care se determină efectele, în vederea
facilitării selecţionării celei ce corespunde în
cea mai mare măsură anumitor criterii
manageriale prestabilite.
Din analiza definirii simulării manageriale
utilizată în perfecţionarea managementului
IMM-urilor, se desprind principalele sale
caracteristici:
• se foloseşte numai pentru situaţii
manageriale tipice care se produc cu o
anumită repetabilitate;
• se bazează pe construirea unui model din
variabilele manageriale implicate ce
reproduc mecanismul decizional aferent
situaţiei manageriale; ,
• se proiectează cu ajutorul modelului, pe
baza unor informaţii de pornire, mai
multe variante decizionale pentru care se
determină caracteristicile manageriale
(obiective, modalităţi decizionale,
resurse eşalonate în timpetc.) şi efectele
pe care le generează la nivelul firmei;
• se alege dintre variantele sau alternativele
decizionale proiectate aceea care
corespunde în cea mai mare măsură unui
set de criterii decizionale prestabilite de
managementul firmei;
• presupune existenţa unui scenariu de
derulare a jocului ale cărui elemente sunt
obligatorii pentru participanţii la procesul
educaţional;
• generează o succesiune de intervenţii ale
participanţilor la jocul managerial sub
forma deciziilor ale căror rezultate
intermediare servesc drept bază de
plecare pentru următoarele decizii şi
acţiuni ale acestora;
• stabileşte un câştigător individual sau
participativ pe baza criteriilor manageriale
(profit, cifră de afaceri, cotă parte din piaţă
etc.) utilizate în activitatea societăţilor
comerciale.
Jocul managerial este o simulare managerială
care în final stabileşte un manager sau un
organism managerial câştigător. Jocul
managerial tipic prezintă următoarele
caracteristici:
• mai mulţi participanţi, fie manageri, fie
organisme manageriale de tip participativ,
care îndeplinesc roluri de conducere bine
definite şi similare cu cele din societăţile
comerciale;
• un set de reguli ce reflectă principalele
coordonate ale desfăşurării activităţilor
similare în societăţile comerciale reale,
obligatorii de respectat pe parcursul
jocului managerial.
17
6.Arhitectura sistemelor informatice pentru managementul resurselor umane
6.1.Obiectiv
Un sistem informatic pentru managementul
resurselor umane urmăreşte în principal, să
ofere instrumente şi soluţii software
performante, prin care să fie asigurată
eficientizarea activităţii de personal
desfăşurate în cadrul organizaţiei.
6.2.Premise pentru elaborare
Principiul esenţial care trebuie luat în
considerare în demersul de informatizare al
activităţilor de personal este cel care se
referă la necesitatea conceperii aplicaţilor
informatice într-o manieră care să permită
corelarea cu celelalte module ale sistemului
integrat pentru management. De aceea, se
impune constituirea unei baze de date de
personal, structurată după criterii
complexe, astfel încât informaţiile să poată
fi folosite atât pentru activităţile de
promovare, recrutare, selecţie a
personalului, cât şi pentru cele de producţie
sau logistica vânzării.
Modulul informatic este grefat pe
structura organizatorică a firmei, urmărind
gestionarea aspectelor referitoare la angajaţi
atât din punct de vedere al sarcinilor,
competenţelor şi responsabilităţilor
posturilor ocupate, cât şi sub aspectul
salarizării.
6.3 Funcţii generale
Componenta de Management a resurselor
umane oferă suport informatic pentru
realizarea tuturor proceselor din domeniul
resurselor umane şi al managementului de
personal .
Într-o abordare non-exhaustivă,
funcţionalităţile acestui modul se referă la:
• managementul datelor de personal ale
angajaţilor existenţi la un moment dat în
companie, cu acces imediat la date
existente în fişiere istorice;
• posibilitatea de simulare a mai multor
variante de modificări salariale, în
vederea alocării corespunzătoare a
sumelor din buget;
• elaborarea graficelor evenimentelor
profesionale şi urmărirea acestora
(precizarea cursurilor, estimarea
bugetelor de instruire etc);
• înscrierea automata în diferite proiecte
ale organizaţiei, a cheltuielilor salariale şi
a altor cheltuieli generate de activitatea
angajaţilor (şcolarizare, perfecţionare
etc.);
• menţinerea istoricului privind activitatea
fiecărui salariat şi a beneficiilor materiale
primite;
• urmărirea eficienţei activităţii angajaţilor
şi a progreselor înregistrate de aceştia;
• administrarea procesului de angajare în
cadrul oragnizaţiei.
Aplicaţiile componente sunt:
• Evidenţa personalului.
• Recrutarea, selecţia şi şcolarizarea
personalului.
• Salarizarea personalului.
• Elaborarea nomenclatoarelor.
18
7. Introducerea sistemelor expert în managementul firmelor
7.1.Memoria organizaţională
Construirea unei memorii a organizaţiei
este justificată în principal de necesitatea de
a conserva, localiza, difuza şi valorifica cât
mai eficient întreg patrimoniul de
cunoştinţe acumulat de organizaţie în
decursul existenţei sale.Putem afirma astfel
că, scopul procesului de capitalizare al
cunoştinţelor îl constituie asigurarea
premiselor pentru reutilizarea cunoştinţe-
lor unui domeniu, cunoştinţe care au fost
ulterior stocate şi prelucrate în vederea
îndeplinirii de noi obiective.
Gestionarea resurselor de cunoştinţe
reprezintă o problemă complexă care poate
şi trebuie să fie abordată din mai multe
puncte de vedere: socio-organizaţional,
economic, financiar, tehnic, legal şi uman.
Memoria organizaţională include două mari
categorii de elemente:
• elemente tangibile, reflectate în date
proceduri, planuri, modele, algoritmi,
documente de analiză şi sinteză, tehnici
de analiză, elemente care pot fi
capitalizate prin intermediul gestiunii
datelor tehnice, gestiunea documentelor,
gestiunea diferitelor activităţi de bază ale
întreprinderii;
• elemente intangibile, reunind cunoştinţe
private, aptitudini individuale sau
colective, talente profesionale, experienţe
anterioare ale decidenţilor, cunoştinţe
privind evoluţia întreprinderii, anumite
contexte de adoptare a deciziilor.
7.2.KMS
Amplificarea dimensiunii inovatoare a
managementului IMM-urilor este
dependentă, din ce in ce mai mult, de
folosirea activelor intangibile ale firmei.
Astfel, în ultimii ani s-a remarcat o
sporire a iniţiativelor în domeniul
managementului de cunoştinţe,
concretizată în investiţii importante in
domeniul IT.
Primele eforturi în această direcţie au
fost dezvoltarea unor aplicaţii din categoria
"data warehousing" şi realizarea de reţele
care să permită accesul nerestricţionat la
resurse indiferent de localizarea fizică a
utilizatorului.
În acest context, în paralel cu
perfecţionarea instrumentelor asociate
managementului cunoştinţelor, sub
impactul exploziei tehnologiilor
informaţionale, s-au dezvoltat primele
sisteme de tip KMS (Knowledge
Management Systems).
Managementul Cunoştinţelor reprezintă
un proces organizaţional sistematic de
colectare, organizare si stocare a
cunoştinţelor angajaţilor in asa fel incit
alţi membri ai organizaţiei să le poată
folosi în vederea sporirii eficienţiei
activităţii acestora.
Orice sistem KMS trebuie să îndeplinească
două cerinţe fundamentale : să faciliteze
lucrul colaborativ între utilizatorii
implicaţi in procesele de management al
19
cunoştinţelor şi să asigure administrarea Efectele implementării unui sistem de
informaţiilor de la baza sistemului. În management al cunoştinţelor asupra
vederea satisfacerii acestor cerinţe, KMS proceselor de învatare, inovare şi
utilizează o serie de instrumente care dezvoltare a expertizei sunt greu de
permit integrarea cunoştinţelor sub formă cuantificat. Ţinând cont că, în general,
de baze de cunoştinţe sau memorii experienţa joacă un rol important în
colective. procesul de învăţare organizaţională,
În cadrul acestora, datele sunt structurate beneficiile unui sistem KMS se amplifică
în unităţi de cunoaştere care se regăsesc, pe măsura utilizării acestuia de către
de regulă, sub formă de documente. angajaţi. Astfel, pe termen lung, membrii
organizaţiei îşi vor extinde experienţa în
Unităţile de cunoaştere trebuie să fie
obţinerea şi utilizarea nu numai a
structurate în aşa fel încât să permită
cunoştinţelor explicite, ci şi a celor tacite,
interconectarea cunoştinţelor şi realizarea
care presupun un efort mai mare pentru a fi
de topologii de tip "arbore de cunoştinţe"
accesate. Un alt efect este acela că, prin
şi să fie corelate cu profilul persoanelor
utilizarea frecventă a sistemului, angajaţii
care le vor utiliza.
vor căpăta deprinderi în a utiliza baza de
De altfel, cunoştinţele organizaţionale sunt cunoştinţe ori de câte ori este necesar.
rezultatul parcurgerii unor faze de
Luând în considerare argumentele de mai
combinare, internalizare, socializare si
sus, putem trage concluzia că utilizarea
externalizare. Acest proces dinamic
sistemelor KMS poate conduce atât spre
implică definirea unor reguli de
rezultate pozitive cât şi negative. O
comunicare între grupurile de indivizi
organizaţie poate cistiga eficienţă, pe
din cadrul organizaţiei. Chiar dacă,
termen scurt, prin standardizarea
uneori, între grupuri există perspective
procedurilor de accesare a cunoştinţelor,
diferite de interpretare a cunoştinţelor
dar treptat îşi poate pierde capacitatea de
prin prisma semnificaţiei şi diferenţelor
inovare. Din acest motiv, un sistem eficient
de terminologie, comunicarea asigură
de management al cunoştinţelor este acela
partajarea resurselor şi accelerarea
care asigură un echilibru între procesele de
proceselor inovatoare.
exploatare a cunoştinţelor şi cele de
În literatura, există numeroase abordări ale explorare de noi soluţii.
conceptului de KMS şi ale modalităţilor
concrete de implementare în cadrul
7.3.Sisteme expert
organizaţiilor. Punctul de vedere al
Cercetătorii din domeniul inteligenţei
specialiştilor este acela că o metodologie de
artificiale au încercat într-o primă etapă să
proiectare clasică a sistemelor informatice
simuleze procesele complicate ale gândirii
nu poate fi aplicată cu succes în dezvoltarea
prin găsirea metodelor generale de
unui KMS.
rezolvare a unei game largi de probleme.

20
În pofida unor progrese interesante, această
strategie nu a condus la realizarea unui salt
hotărâtor în domeniu. Dezvoltarea
programelor de uz general a fost destul de
dificilă şi nu foarte rentabilă. Specialiştii în
inteligenţa artificială au căutat şi găsit o
nouă cale să conducă la realizarea
calculatoarelor cu programe inteligente.
Astfel, în locul unui program de uz general
au fost dezvoltate mai multe programe
specializate. Cercetătorii şi-au concentrat
eforturile asupra tehnicilor de reprezentare,
adică asupra modului de formulare a unei
probleme astfel încât aceasta să fie uşor
rezolvabilă, precum şi asupra modului de
căutare a soluţiilor în aşa fel încât
rezultatele să fie obţinute într-un timp
relativ scurt, iar programul să nu ocupe o
zonă din memorie.
Cercetările din domeniul inteligenţei
artificiale au descoperit un element destul
de important şi anume că puterea de
rezolvare a programelor derivă din
cantitatea de cunoştinţe pe care o posedă
acest sistem şi nu din procedurile şi
interferenţele utilizate.
Se poate concluziona că pentru soluţionarea
unui program inteligent este necesară
dotarea acestuia cu informaţii specifice de
înaltă calitate în strânsă legătură cu
domeniul respectiv.
Denumite sisteme-expert, aceste programe
au condus la apariţia şi, în continuare, la
dezvoltarea unui nou domeniu al ştiinţei.
Utilizarea expertizei artificiale determină
creşterea posibilităţilor pe care le oferă
raţionamentul uman, existând avantaje
evidente faţă de agenţii umani, unul din ele
referindu-se la caracterul său permanent.
Expertiza umană se poate deprecia rapid,
indiferent dacă este vorba despre o
activitate fizică sau de natură psihică. Un
expert uman trebuie sa practice constant şi
să se perfecţioneze continuu pentru a se
menţine fruntaş într-un anumit domeniu.
Orice perioadă semnificativă de nefolosire a
cunoştinţelor poate afecta serios
performanţele expertului. În cazul
expertizei artificiale informaţia, o dată
achiziţionată, se află permanent la dispoziţia
utilizatorului, excluzând perioadele marcate
de deteriorări accidentale ale suporturilor
de informaţie.
Un alt avantaj al expertizei artificiale este
legat de uşurinţa transferării sau
reproducerii acesteia. Dacă transferul
cunoştinţelor de la o persoană la alta este
laborios, necesitând în plus un timp şi
experienţă îndelungată, transferarea
expertizei artificiale este un proces simplu
de copiere.
Pentru expertiza artificială, documentarea
este un proces corect de mapare între modul
în care cunoştinţele sunt reprezentate în
sistem şi descrierea limbajului folosit pentru
aceste reprezentări. Comparativ cu
expertiza umană, cea artificială permite
obţinerea de rezultate mai consistente şi
mai sigure.
21
Bibliografie

1. Anderson, K. Customer Relationship Management Ed. McGraw Hill 2002

2. Chaitain, G.J. Algorithmic Information Theory Ed. Cambridge 2003
3. Champlain, J. Auditing Information Systems Ed. John Wiley 2003
4. Cook, C. Just Enough Project Management Ed. McGraw Hill 2005
5. Cormen, T. An Introduction to Algorithms, Second Edition Ed. McGraw Hill 2001
6. Freeman A.J. Neural Networks : Algorithms, Applications and Ed. Addison Wesley 2001
Skapura D.M. Programming Techniques

7. Gupta, M. Building a VPN Network Ed. Premier Press 2003

8. Harkins, D. The New Security Standards for Internet Intranets Ed. Prentice Hall 2003
and VPN
9. Loshin, P. Electronic Commerce Ed. Charles River 2004
10. Manolescu, A. Managementul resurselor umane. Ediţia a IV-a Ed. Economică 2003
11. Nicolescu, O. Fundamentele managementului organizaţiei Ed. Tribuna 2001
Verboncu, I. Economică

12. Radu, I. (coord) Informatică şi management Ed. Universitară 2005

13. Radu, I. (coord) Simulări manageriale Ed. InfoMega 2005
14. Reynolds, J. The Complete eCommerce Book Ed. CMP Books 2004
15. Tanaka K. Fuzzy Control Systems Design and Analysis Ed. John Wiley 2001
16. Ursăcescu, M. Sisteme informatice – o abordare între clasic şi Ed. Economică 2002
modern

22