Luxația congenitală de sold

Definiție

Luxaţia congenitală de şold este una din malformaţiile grave ale membrelor, relativ
frecvent întâlnită, ce lasă sechele funcţionale deosebit de importante, greu de tratat
şi cu mare grad de invaliditate.

Luxatia congenitala de sold este o afectiune cauzata de o dezvoltarea anormala a

articulatiei soldului. Capul femulului (osul coapsei) nu se fixeaza in siguranta la
nivelul cavitatii osului iliac (acetabul). De obicei, aceasta cavitate este prea
superficiala, asemanatoare unei farfurii, in loc sa fie o cupa adanca, ca in mod
normal. Acest lucru permite capului femurului sa alunece partial sau total in afara
acetabuluilui (dislocatie). Luxatia congenitala de sold afecteaza unul sau ambele
solduri. Boala apare la 1 din 1000 de nou nascuti.

Cauze

Încă nu se cunosc cauzele genetice exacte ale luxaţiei congenitale de şold, însă se
cunosc anumiţi factori ce ar putea creşte riscul de apariţia a acestei afecţiuni, cum
ar fi:

1. Poziţia adoptată de făt în burtică – dacă acesta stă în poziţie pelviană, se

exercită o presiune crescută asupra ligamentelor, şoldurilor şi oaselor
2. Sexul – este de 6 ori mai frecventă la fetiţe decât la băieţi
3. Moştenirea genetică – dacă o mamă a avut sau are displazie de şold, primul
născut are un risc de 12% de a face această boală
4. Lipsa spaţiului în uter – poate fi cauzată de: prezentaţie pelviană, volum
redus de lichid amniotic, mama se află la prima sarcină

Simptome

Semnele care apar in displazia congenitala de sold, variaza in functie de afectarea

uni sau bilaterala.
Un nou nascut sau un copil mic poate prezenta urmatoarele simptome:

1. semne inaparente de defect

2. mai multe pliuri decat normal la nivelul coapsei pe partea interna
3. o flexibilitate si o mobilitate mai scazute
4. un membru inferior mai scurt decat celalal
5. alte deformari fizice mai ales la nivelul talpei piciorului.

In anumite situatii mai rare, defectul apare in primele saptamani de la nastere, dar
poate fi observat in momentul in care copilul incepe sa faca primii pasi.

In acele momente copilul poate prezenta:

- ridicarea unei copse mai mult decat a celeilalte, deoarece un membru inferior este
mai scurt (membrul mai scurt este pe partea afectata)
- mersul pe varfuri cu un picior, ridicand calcaiul din podea, incercand sa
compenseze diferenta de inaltime
- mersul schiopatand (sau mers leganat daca sunt afectate ambele solduri)
- statul in piciore formeaza o curba mai mare decat cea normalula coloanei
lombare (lordoza) daca sunt afectate ambele solduri

Copiii netratati de displazie congenitala de sold pot prezenta deformari permanente

ale soldurilor. Acest lucru poate sa duce la degenerarea articulatiilor soldului, fiind
o forma de debut a luxatiei de sold.

Investigatii

1-EXAMENUL CLINIC
2-EXAMENUL RADIOLOGIC
3-EXAMENUL ECOGRAFIC

Displazia congenitala de sold este, diagnostica la examenul fizic.Este utile o

anamneza si o investigatie paraclinica(de laborator).
Toti nou nascutii sunt examinati pentru luxatie congenitala de sold inca de la
nastere. Daca femurul unui nou nascut se simte liber in articulatie, medicul
examinator va aplica un dispozitiv Pavlik (un ham special) pentru a fixa osul in
articulatie.

Tratament

Tratamentul displaziei congenitale de sold se axeaza pe amplasarea femurului in

pozitia sa normala si pastrarea sa in articulatie pe masura ce copilul creste.
Cavitatea articulara nu se va forma si nu se va maturiza normal, daca capul
femurului nu se va fixa exact in articulatia soldului.
Soldul care este complet dislocat, poate fi scos din articulatie la cele mai mici
miscari.

Tratamentul luxatiei congenitale de sold include:

Hamuri Pavlik- Acest ham prezinta o curea dintr-un material special si inchizatori
care se fixeaza in jurul pieptului, umerilor si membrelor inferioare. Hamul mentine
membrele inferioare ale copilului intr-o pozitie intinsa, cu soldurile flectate, astfel
incat copsele sunt fixate laterale.

Mulaj spica. Acest mulaj este facut dintr-un plastic special sau fibra de sticla
pentru a forma un invelis dur peste talie, solduri si membre inferioare. Mulajul
poate sa prezinta o bara intre picioare pentru a mentine articulatia sodului in pozitia
potrivita.
Alte modalitati de tratament

orteza de abductie

orteza de abductie

orteza
Kinetoterapia are următoarele obiective:

1. Refacerea mobilităţii prin reeducarea tuturor mişcărilor la nivelul şoldului,

dar mai ales flexie, adducţie şi rotaţie externă.
2. Refacerea forţei musculare: - fesierul mare, mijlociu, tensorul fasciei lata (ca
muşchi ai ortostatismului)
-muşchii trohanterieni (rotatori externi), cu rol
în stabilitatea posterioară (căderea în faţă) şi în fixarea capului femural în
cotil
-muşchii flexori (psoas)
-muşchii rotatori interni cu rol în mobilizarea
şoldului la mers.
3. Refacerea stabilităţii, mişcării controlate şi abilităţii.

Exerciţiul 1: copilul se afla in decubit dorsal, kinetoterapeutul fixand bazinul

copilului cu o mana face flexia si extensia membrelor inferioare;
Exerciţiul 2: copilul se află în decubit dorsal; kinetoterapeutul fixează
bazinul cu o mînă, iar cu cealaltă execută abducţia cu priză la nivelul
condilului intern al femurului.
Exerciţiul 3: copilul se află în decubit dorsal; kinetoterapeutul se plasează în
unghiul format de coapsa abdusă a acestuia şi masă; cu o mână fixează
iliacul să nu se ridice, cu antebraţul şi mâna cealaltă susţine coapsa, iar cu
corpul împinge, accentuând abducţia;
Exerciţiul 4: copilul se află în decubit dorsal; kinetoterapeutul prinde treimea
inferioară a coapsei şi o rotează în afară;
Exerciţiul 5 : genunchii flexati, kinetoterapeutul fixeaza bazinul cu
antebratul si prinde treimea inferioara a coapsei, cu celalalt membru inferior
se face flexia genunchiului cu maleola pe genunchiul opus;
Exerciţiul 6: membrele inferioare cu genunchii extinsi, kinetoterapeutul
executa pasiv incrucisarea membrelor inferioare;
Exerciţiul 7: din decubit ventral,flexia si extensia membrelor inferioare;
Exerciţiul 8: din decubit ventral, membrele inferioare la marginea patului,
kinetoterapeutul executa flexii si extensii din sold.
.