PROBLEMA APEI IN LUME

Apa sub multiplele ei forme, reprezinta unul dintre cele mai importante elemente ale
peisajului geografic - atat pentru utilizarea directa de catre om, cat si pentru activitatea
normala a biosferei, fiind, evident, indispensabila supravietuirii si bunastarii oamenilor.
Pana la inceputul secolului XX cererea de apa, calitatea acesteia si eficienta utilizarii ei
pareau probleme de importanta secundara. Insa, in a doua jumatate a secolului XX, apa a
devenit o materie prima critica.

Apa asigură desfașurarea tuturor proceselor biologice din natură și asigură existenta
vieții pe Pământ. Planeta noastră dispune de rezerve uriașe de apă din suprafața mărilor și
a oceanelor care conțin circa 1,4 miliarde de kilometri cubi de apă, respectiv 97,3% din
totalul de apă de pe Terra. Cu toate acestea, resursele de apă, disponibile pentru consumul
uman sunt destul de limitate. Doar 2,7% din totalul de apă terestră îl dețin apele dulci,
restul fiind reprezentate doar de apă sărată. Din totalul de apă dulce, omul dispune, de fapt
doar de 0,002%, mai exact de 30.000 kilometri cubi de apă, din apele scurse la suprafața
continentelor, restul fiind stocate sub formă de gheață la nivelul calotelor polare.

Cerințele de apă în lume sunt tot mai mari de la un an la altul. Secătuirea și poluarea
apelor este cauzată de creșterea continuă a consumului de apă determinată de creșterea
explozivă a populației, de gradul înalt de urbanizare, precum și de apariția unor industrii
noi, mari consumatoare de apă.

În prezent, în țările dezvoltate,consumul de apă a ajuns să fie cuprins între 263 litri
pe zi/locuitor (Londra) și 1045 litri pe zi/locuitor(New York), în timp ce în zonele aride ale
Africii, un om folosește mai puțin de 3litri de apa pe zi. La toate acestea se adaugă și
agricultura, care consumă în prezent circa 80% din apa destinată consumului uman și va
necesita cantități tot mai mari, dacă producția de alimente a lumii va depinde de irigații.
 În ciuda eforturilor care se fac pentru creșterea rezervelor de apă, în ultimele două
decenii, poluarea apei a cunoscut un ritm îngrijorător, mai ales în țările industrializate,
unde cantități tot mai mari de apă sunt uzate, apoi evacuate în apele de suprafață, ajungând
în lacuri, mări și oceane. De aceea problema poluării cursurilor de apă nu este specifică
unei singure țări sau continent, ci este un fenomen de răspândire generală.

In ultimii ani s-au elaborat proiecte si s-au luat masuri de crestere a cantitatilor de
apa pentru aprovizionare prin mai multe metode : transportarea ghetarilor din zonele
arctice si crearea de rezervoare in vecinatatea coastelor, topirea piscurilor de gheata pentru
a crea lacuri, desalinizarea apei de mare acolo unde exista surse de energie foarte
convenabile. Cel mai spectaculos experiment american in acest domeniu este instalatia
pentru desalinizarea apei marine din California, care, daca se vor confirma previziunile, va
fi cea mai mare din lume si unde, pentru prima data, se foloseste pe scara larga energia
atomica in dublu scop: al desalinizarii si al producerii energiei electrice.

Apa ca resursă naturală, limitată în volum şi calitate, este extrem de importantă

pentru economia şi sfera socială la nivel naţional, regional şi international. Apa este
esenţială pentru viaţa de pe Tera, iar în plan global este considerată cea mai mare comoară
pe lume. Cele menţionate pe deplin confirmă semnificaţia aforismului „Apa este izvorul
vieţii”.

Criza de apă potabilă ameninţă toată planeta. Un raport al Organizaţiei

Naţiunilor Unite avertizează că în doar 15 ani, lumea ar putea suferi de o criză de apă.
Potrivit documentului, pe lângă pierderea a 40% din apa disponibilă, nevoia de apă la nivel
global ar creşte cu 55% până în 2050, rezultând astfel consecinţe catastrofale.

„Până în 2050, agricultura va trebui să producă cu 60% mai multe alimente, la nivel
mondial, şi cu 100% mai mult în ţările în curs de dezvoltare. Nevoia de apă pentru
industrie se aşteaptă să crească cu 400%, din 2000, până în 2050, cea mai mare
creştere având loc în economiile emergente şi în ţările în curs de dezvoltare“, se arată
în raportul ONU, citat de „International Business Times“.

„În cazul în care nu se restaurează echilibrul dintre cerere şi resursele finite, lumea
se va confrunta cu un deficit global sever în ceea ce priveşte apa“, adaugă raportul.

„Agenţii de contaminare ai pânzei freatice descoperiţi în regiune includ fluoruri şi

fier. Agenţii antropogeni provin de la fertilizatorii şi pesticidele folosite în
agricultură, de la minerit, de la tăbăcării sau alte industrii, de la gropile de gunoi şi
de la deversarea deşeurilor“, spune ONU.
 Cererea de apa a crescut enorm odata cu sporirea exploziva a populatiei, cu
dezvoltarea activitatilor economice, cu accelerarea procesului de urbanizare si ridicarea
confortului vietii moderne.

Problema apei a capatat dimensiuni globale si un grad inalt de gravitate. 1,5 miliarde
de locuitori ai planetei, adica un sfert din total, n-au acces la apa potabila, iar 2,6 miliarde,
adica peste doua cincimi, n-au acces la salubritate. Apa dulce contaminata si rezervele de
apa tinute in conditii neigenice sunt cauza a 10% din totalul imbolnavirilor din tarile in
curs de dezvoltare.

 In oraşul brazilian São Paulo, cu o populaţie de 20 de milioane de locuitori,

cândva cunoscut ca Oraşul Burniţei, seceta a devenit atât de puternică
încât locuitorii au început să foreze prin podele şi în parcări pentru a ajunge la apă.
Autorităţile au anunţat că în curând va urma raţionalizarea aprovizionării cu apă.
 În statul american California, autorităţile au relevat faptul că statul a intrat în
cel de-al patrulea an de secetă, cu luna ianuarie 2015 fiind cea mai secetoasă de când
au început măsurătorile meteorologice. În acelaşi timp, consumul de apă pe cap de
locuitor a continuat să crească (şi din cauza fracturării hidraulice, care a şi
contaminat cantităţi enorme de apă în statul California ).
 În Orientul Mijlociu, zone rurale întregi s-au transformat în deşert din cauza
folosirii în exces a apei. Iranul este cel mai puternic afectat. Supraconsumul şi
precipitaţiile reduse au făcut ravagii asupra resurselor de apă ale Iranului şi asupra
producţiei agricole. În mod similar, Emiratele Arabe Unite investesc în uzine de
desalinizare a apei şi în facilităţi de tratare a apei, din cauza lipsei acute de apă cu
care se confruntă. Însuşi prinţul moştenitor, şeicul Mohammed bin Zayed al-
Nahyan, admite: “Pentru noi, apa a devenit mai importantă decât petrolul”.
Criza apei, adoua mare problema a lumii

Criza apei dulci, căci despre acest fenomen este vorba, devine, cu trecerea timpului,
un proces din ce în ce mai acut şi sesizabil. Aceasta, conform cercetătorilor, reprezintă, în
momentul actual, a doua mare problemă globală a secolului XXI, prima fiind, indiscutabil,
creşterea populaţiei planetei.
60% din organismul uman îl reprezintă apa şi această configuraţie trebuie menţinută
ca atare, pentru sănătatea noastră. Însă îngrijorarea specialiştilor, cu privire la consumul
apei dulci, nu constă, exclusiv, în consumul acesteia în scopul hidratării populaţiei.
Cercetătorii sunt de părere că există alte fenomene, atât geografice, cât şi uman
controlabile, care au determinat scăderea semnificativă a cantităţii de apa dulce pe
suprafaţa planetei şi acestea ar trebui sa ne preocupe in mod deosebit. Astfel, chiar dacă
apa dulce este indispensabilă supravieţuirii, totuşi cantitatea de apă folosită în scopul
consumului industrial, agricol şi casnic poate fi, în anumite proporţii controlată.
Un lucru cert este ca apa dulce reprezintă un procent destul de mic din cantitatea totală de
apă de pe planetă, pe suprafaţa Pământului existând 70% apă, din care doar 2,5% apă
dulce, restul fiind sărată sau de natură oceanică. Din cea dulce, doar un procent este direct
accesibilă, sursa fiind izvoarele, lacurile, râurile, rezervoarele, apele subterane, restul
regăsindu-se în zonele polare, în cadrul formaţiunilor glaciare şi al zăpezii.

Cauzele crizei de apă dulce:

 Creşterea populaţiei
În 2025 se estimează că populaţia Pământului va fi de 8,7 bilioane de
oameni, respectiv cu 2,6 bilioane mai mult decât in 1995. Din păcate,
distribuţia populaţiei va fi neuniformă în raport cu cea a apei, zonele aride
estimându-se a fi cele mai intens populate. Faptul că, în timp ce cantitatea de
apă dulce a planetei a rămas constantă de-a lungul vremii, populaţia globului
a crescut, a creat un dezechilibru natural foarte greu de restabilit.
 Irigaţiile
Proporţional cu sporirea numărului populaţiei, a crescut şi consumul
apei în agricultură, culturile intens irigate consumând aproximativ 70% din
cantitatea de apă dulce a Terrei.
 Poluarea
O mare parte din resursa de apă dulce a planetei este contaminată în
urma activităţilor agricole si industriale, cu îngrăşăminte chimice şi pesticide,
primul strat de apă al Pământului continuând cantităţi destul de mari de nitrat
şi fosfat.
 Schimbarea climatică
Se estimează că până în 2025, temperatura de suprafaţa a Terrei va
creşte cu 1-2% C, ca rezultat al încălzirii globale. Unul din efectele imediate
va fi că în zonele aride apa dulce din râuri şi lacuri va fi redusă în proporţie de
40-70%, iar în regiunile mai reci sau la altitudini mai mari, precipitaţiile vor fi
mai intense iarna şi nu în anotimpurile calde, secetoase, aşa cum ar fi de dorit.
  Irosirea apei dulci
Scurgeri, inundaţii, irigări excesive, consum industrial şi casnic
nemoderat, iată doar câteva exemple de proastă şi ineficient gestionare a apei
dulci.

Precauţii
Conform unor estimări calculate de Naţiunile Unite, în 2025 în jur de 1,8 bilioane de
oameni vor trăi în zone aride cu apă dulce, mai exact aproximativ 2/3 din populaţia lumii
va locui în regiuni deficitare în apă dulce, ca urmare a uzului casnic şi industrial, a
irigaţiilor şi a schimbărilor climaterice.

Acest aspect trebuie sa ne atragă atenţia şi să ne facă să ne schimbăm atitudinea şi

acţiunile vizavi de această resursă devenită din ce în ce mai rară, apa dulce, dar
indispensabilă supravieţuirii şi traiului nostru. Prin urmare, trebuie să învăţăm să
gestionam cât mai eficient cantitatea de apă dulce – şi aşa puţină – de care dispune
Pământul la acest moment.

În acest scop, ceea ce noi putem face este să luăm anumite măsuri pentru
conservarea acesteia, cum ar fi desalinizarea apei sărate, reducerea contaminării apei,
gestionarea eficientă şi nu irosirea ei, atât casnic cât şi industrial şi, nu în ultimul rând,
demararea de campanii persuasive de informare şi educare cu privire la rolul vital pe care
apa dulce l-a avut, îl are şi-l va avea pentru planeta noastră.
In Malta, la o aruncatura de bat, apa e printre cele mai scumpe produse. Costa 1-3 euro o
sticla de jumatate de litru. Si e importata din Sicilia. La fiecare hotel esti avertizat cu tot
felul de afise ca apa de la robinet nu este potabila. Sudul Olteniei deja se desertifica. Verile
devin tot mai calduroase si se prelungesc pana in septembrie. Deja 1,1 miliarde de oameni
de pe planeta nu au acces la apa potabila sigura, iar 3.900 de copii mor zilnic din cauza
apei contaminate si a bolilor provocate de aceasta. In urmatorii 30 de ani va exista o piata a
apei la nivel mondial, exact asa cum vedem acum pentru petrol, minereuri sau cereale. Si
vom avea contracte futures, derivative, asigurari pe apa. De ce? Pentru ca in secolul al XX-
lea, consumul de apa potabila s-a triplat, iar populatia planetei creste in continuare.
Continuare in pagina 4Mai repede decat ne asteptam, petrolul va fi detronat
Secete puternice au izbucnit in Africa. In 2009, Somalia a fost lovita atat de crunt incat mii
de familii si turmele lor au avut de suferit. In total, 100.000 de oameni au migrat in
cautarea apei in alte zone.

Conflictele din cauza apei se multiplica si se intensifica si ele. Israelul si Iordania au avut
in ultimii ani divergente despre cum sa imparta apa Iordanului. O coalitie de tari din
Africa, in frunte cu Etiopia, contesta acum vechile intelegeri care permit Egiptului sa
foloseasca mai mult de jumatate din apa Nilului. Iar aceasta este coloana vertebrala pe care
se sprijina intreaga tara.

Apa va deveni curand o marfa mai pretioasa decat petrolul, potrivit unui raport facut public
in iulie de Citigroup. Willem Buiter, economistul-sef al Citi, spune ca vor fi realizate
investitii imense in domeniul apei – desalinizare, reciclare, stocare, purificare, transport –
din cauza problemelor tot mai mari cu care se va confrunta omenirea. "Vad tancuri de apa
si facilitati de stocare mai mari decat instalatiile folosite acum pentru petrol sau gaze
naturale", scria el intr-o nota catre investitori. Buiter se asteapta ca in 25-30 de ani sa
existe o piata a apei la nivel mondial, exact asa cum vedem acum pentru petrol, minereuri
sau cereale. Si vom avea contracte futures, derivative, asigurari pe apa.

De ce? Pentru ca in secolul al XX-lea, consumul de apa potabila s-a triplat, iar populatia
planetei creste in continuare. In momentul in care cititi aceste randuri, 1,1 miliarde de
oameni de pe planeta nu au acces la apa potabila sigura, iar 2,6 miliarde nu au o igiena
personala completa din lipsa de apa, potrivit World Water Council. Circa 3.900 de copii
mor zilnic din cauza bolilor si a apei contaminate, zice Organizatia Mondiala a Sanatatii.
Iar societatea "civilizata" iroseste intre 50% si 80% din apa menajera, cand aceasta ar
putea fi refolosita.

Un studiu publicat in luna martie in jurnalul "Proceedings of the National Academy" arata
ca urbanizarea in crestere va accelera lipsa apei. "Pana in 2050 estimarile arata o crestere
suplimentara a populatiei urbane cu aproape 3 miliarde de locuitori, un val fara precedent
al dezvoltarii din orase. In vreme ce orasele se chinuiesc sa furnizeze apa pentru noii
rezidenti, acestea vor avea de infruntat schimbari hidrologice fara precedent din cauza
schimbarilor climatice", se arata in studiu. Calculele facute arata ca in acest moment 150
de milioane de oameni traiesc in orase cu potentiale probleme perene de apa. Adica sa aiba
la dispozitie mai putin de 100 de litri de persoana pe zi. Pana in 2050, acest numar va
creste pana la un miliard de oameni. Schimbarile climatice vor duce la lipsa de apa pentru
inca 100 de milioane de oraseni. Ecosistemele din bazinele raurilor cu ape insuficiente vor
fi afectate, iar anumite orase, precum unele regiuni din India, vor avea nevoie de investitii
semnificative pentru a asigura apa de baut generatiilor viitoare. Post Carbon Institute
publica in luna martie a acestui an un studiu al cercetatorului Richard Heinberg, care va
aparea in noua sa carte, "Sfarsitul cresterii". Heinberg explica influenta apei in economie.
Lipsa acesteia poate avea un impact asupra societatii in patru directii: cresterea mortalitatii
in anumite zone ale lumii pe masura ce creste numarul oamenilor aflati in dificultate de a-
si indeplini necesitati de baza, precum bautul apei, spalare sau gatit; reducerea productiei
din terenurile agricole irigate; compromiterea mineritului si a proceselor industriale care
necesita apa; reducerea productiei de energie hidro.

Potrivit raportului Global Environment Outlook, publicat de ONU, "pana in 2025, circa 1,8
miliarde de oameni vor trai in tari sau regiuni cu lipsa acuta de apa, iar doua treimi din
populatia globului ar putea fi sub stres pentru atingerea necesarului de apa pentru
agricultura, industrie, scopuri domestice, energie si mediu".

O cercetare a oamenilor de stiinta de la Universitatea din Utrecht arata ca din 1960 pana in
2000 populatia si-a dublat rata de epuizare a rezervelor subterane de apa. Aceasta ajunge in
final in oceane, rezultand ridicarea nivelului acestora. In SUA, Fluviul Colorado
furnizeaza apa pentru orasele Phoenix, Tucson, Los Angeles, Las Vegas si San Diego. In
plus, bazinul sau livreaza apa de irigatii in tot sud-vestul SUA. Daca trendul actual
continua, fluviul va seca intr-un deceniu, scrie Heinberg. Trei miliarde de locuitori din
sudul Asiei, aproape jumatate din populatia lumii, au de infruntat o criza similara: ei
depind de apa din sistemele unor fluvii imense care se alimenteaza din ghetarii si zapezile
aflate pe Muntii Himalaya. Gangele, Indusul, Brahmaputra, Yangtze, Huang He Mekong,
Irrawaddy, Amu Darya, Syr Darya, Tarim sunt fluviile si raurile care alimenteaza zona.
Insa, schimbarile climatice scad cantitatile de zapada si micsoreaza ghetarii antici, in
vreme ce populatiile cresc.
O sticla de apa va alimenta o casa cu energie
De regula, cand te gandesti la apa si la energie tot ce-ti vine in cap este doar o
hidrocentrala. Numai ca apa e mult mai mult. Chimistul american Dan Nocera, de la
Massachusetts Institute of Technology (MIT), a descoperit un nou proces de fotosinteza.
Folosind un catalizator special, procesul descompune apa in oxigen si hidrogen. Este
indeajuns de eficient pentru a alimenta cu energie o casa folosind numai lumina soarelui si
o sticla de apa. Ba chiar procesul este ieftin si creeaza oxigen liber. In octombrie 2010
Nocera a ajuns la Tata Group, unde vrea sa-si puna in practica propriile cercetari.
Ne poate salva marea?
Cu aproape 1,8 miliarde de oameni care vor trai in 2025 in zone cu lipsa acuta de apa,
desalinizarea devine rapid una dintre cele mai propuse solutii, scria National Geographic in
data de 5 august. Cercetatorii estimeaza ca in 2016 cantitatea de apa dulce produsa prin
desalinizare va trece de 38 de milioane de metri cubi pe an, dublu fata de 2008.
Tehnicile moderne de desalinizare folosesc o tehnologie numita osmoza inversata. Prin
aceasta se preseaza apa sarata prin membrane ultrasubtiri, semipermeabile de plastic.
Moleculele mari sau ionii, ca sarea, sunt filtrate, asa ca apa dulce curge in alta parte.
Aceasta metoda necesita mai putina energie in proces fata de alte tehnici, precum fierberea
apei si colectarea aburului. Numai ca in aceasta noua tehnologie, electricitatea folosita la
rularea sistemului inca face 40% din costurile operationale. Inginerii trebuie sa gaseasca
noi solutii pentru a reduce acest procent.
O metoda pentru a scadea costurile ar fi standardizarea componentelor si a metodelor unei
uzine de desalinizare, plus crearea unora mai mici, spune Yoram Cohen, profesor de
inginerie chimica si biomoleculara la Universitatea California din Los Angeles (UCLA).
"De ce sunt calculatoarele asa ieftine? Pentru ca tehnologia este standardizata. Poti
cumpara piese de la oricine si le poti schimba intre ele sau combina pentru a face propriul
design", spune el. O alta metoda ar fi investirea in cercetare, dezvoltare si educatie, mai
spune el. In SUA, finantarea pentru aceste activitati este inadecvata. Cohen e ingrijorat ca
SUA vor fi intrecute in cercetare de tari precum Singapore, Israel, Australia, Spania sau
Olanda.

Circuitul apei in natura, perturbat de oameni

Din 1994 pana in 2006, cantitatea de apa dulce care curge in oceanele lumii a crescut cu
18%, potrivit unui studiu al Universitatii California Irvine.
Motivul principal? Mult mai frecventele si puternicele furtuni, care sunt si ele cauzate de
incalzirea globala. Plus topirea calotelor polare. Profesorul Jay Famiglietti si-a concentrat
cercetarea pe impactul furtunilor. Din pacate, precipitatiile nu cad in mod egal pe suprafata
Pamantului. Si asta e un fenomen cauzat tot de incalzirea globala – mai exact, precipitatiile
cresc in zonele unde apa e in exces, la tropice si la Cercul Polar, in vreme ce regiunile
aride se usuca, afectand sute de milioane de oameni.
Temperaturile mai mari de deasupra oceanelor accelereaza evaporarea apei, ducand la
formarea de nori mai grosi. Care ajung fie uragane sau musoni, iar apa isi gaseste din nou
drumul catre ocean.
Cresterea temperaturii la nivel planetar accelereaza ciclul hidrologic, iar beneficiile nu sunt
nici ele distribuite in mod egal, mai arata studiul. In plus, trendul este in detrimentul
intregii planete, furtunile devenind tot mai puternice, iar inundatiile, mai grave, mai spun
oamenii de stiinta. Studiul a fost realizat impreuna cu cercetatori de la Jet Propulsion
Laboratory din Pasadena, o unitate a NASA.

Criza apei, o realitate dramatică

Octavian Dan
Ziarul BURSA #Miscellanea / 21 martie 2018

Cele mai negre previziuni legate de o criză a apei încep să se confirme. Până în 2050 circa
cinci miliarde de oameni vor trăi în zone cu acces redus la apă se notează într-un raport dat
publicităţii la începutul acestei săptămâni de către Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU).

În urmă cu trei ani, calculele Organizaţiei Naţiunilor Unite indicau că până în 2020,
consumul de apă va creşte cu 40%, iar până în 2025, doi din trei oameni vor trăi în condiţii
de "stres" din cauza lipsei apei. Africa, Orientul Mijlociu şi mai ales Sudul Asiei vor fi în
prima linie în ceea ce priveşte această problemă. Estimările se confirmă, din păcate.
Trebuie spus că ţara noastră stă foarte bine din punctul de vedere al reţelei hidrografice şi
nu face parte dintre zonele cu un posibil deficit al resursei de apă în următorii 30 de ani.

Revenind la recentul raport, Audrey Azoulay, director general al Organizaţiei Naţiunilor

Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO), a făcut apel la identificarea de "noi
soluţii" pentru abordarea în mod eficient a "provocărilor emergente asociate securităţii apei
determinată de creşterea populaţiei şi de schimbările climatice. Dacă nu facem nimic, până
în 2050 circa cinci miliarde de oameni vor trăi în zone cu acces redus la apă". Pentru a
gestiona cererea din ce în ce mai mare de apă raportul recomandă "lucrul cu natura mai
degrabă decât împotriva ei" în vederea unei utilizări mai eficiente, mai rentabile şi mai
sănătoase a apei, atât pentru populaţie, cât şi pentru mediul înconjurător. Raportul
evidenţiază beneficiile "soluţiilor naturale", care utilizează sau imită procese naturale
pentru creşterea disponibilităţii apei, îmbunătăţirea calităţii acesteia şi reducerea riscurilor
asociate dezastrelor asociate inundaţiilor, secetei şi schimbărilor climatice. Aceste soluţii
includ schimbarea practicilor agricole pentru menţinerea unei cantităţi mai mari de
umiditate şi nutrienţi în sol, recoltarea apei de ploaie, reîncărcarea straturilor acvifere,
conservarea zonelor umede ce împiedică scurgerea apei în exces şi o purifică, restaurarea
luncilor şi transformarea acoperişurilor în grădini.

Raportul estimează că producţia agricolă ar putea fi majorată cu aproape 20% la nivel

mondial dacă ar fi utilizate practici mai ecologice de management al resurselor de apă. În
oraşe, provocarea o reprezintă captarea şi filtrarea unei cantităţi mai mari de apă folosind
"infrastructura verde" - de la iazuri de retenţie până la spaţii sălbatice care dublează
activităţile de agrement. În exteriorul mediului urban, în bazinele pe care se bazează
oraşele, consumatorii de apă precum fermierii trebuie să coopereze cu autorităţile
municipale pentru a asigura suficientă apă curată pentru toată lumea.

Iată câteva dintre informaţiile cu privire la utilizarea apei la nivel mondial şi la riscurile
implicate de prezenţa unei cantităţi prea mari sau, din contră, prea mici de apă, conform
raportului ONU din 2018, citat de Agerpres, intitulat "Soluţii naturale pentru apă'':

- Utilizarea apei la nivel mondial a crescut cu un factor de şase pe parcursul ultimilor 100
de ani şi continuă să se accentueze constant cu o rată de aproximativ 1% pe an, stimulată
de creşterea populaţiei globale, dezvoltarea economică şi schimbarea modelelor de
consum.

- Utilizarea apei menajere reprezintă circa 10% din cantitatea globală de apă deversată şi
se estimează că procentul va creşte semnificativ până în 2050, în special în Africa şi Asia,
unde cererea internă s-ar putea amplifica de mai bine de trei ori.

- Cererea globală pentru industria agricolă şi energetică - ambele utilizând apă în mod
intensiv - se estimează că va creşte cu aproximativ 60% şi respectiv 80% până în 2025.
- Agricultura utilizează aproximativ 70% din întreaga cantitate de apă existentă la nivel
mondial. Extracţia de apă pentru irigare a fost identificată ca principal factor al epuizării
apelor subterane.

- La nivel mondial, 3,6 miliarde de persoane, sau aproape jumătate din populaţia globului,
trăiesc în zone cu risc de acces limitat la apă timp de cel puţin o lună pe an, aproape trei
sferturi dintre acestea fiind în Asia. Cifra ar putea ajunge la 4,8 miliarde - 5,7 miliarde de
persoane până în 2050.

Motto:
“Apa este mai mult decât o condiţie a vieţii,
ea este izvorul vieţii, este sângele albastru al Pământului.
Apa este o bogăţie fără seamăn pe Pământ;
cea mai curată, cea mai pură, sufletul Pământului.”
(Antoine de Saint-Exupéry,
“Terre des hommes)