Caciula in antichitate

Una dintre cele mai cunoscute caciuli confirmate din vechime este a unui bărbat din epoca
bronzului (poreclit Ötzi) al cărui corp (inclusiv pălăria lui) a fost găsit înghețat într-un
munte între Austria și Italia, unde se afla încă din 3250 î.Hr. El a fost găsit purtând o
caciula de piele de urs asemănătoare cu o pălărie din blană ruseasca.

O ilustratie picturala într-un tablou de mormânt din Thebes, Egipt, arată un bărbat care
poartă o pălărie conică de paie, datată în jurul anului 3200 î.Hr. Pălăriile erau purtate
frecvent în Egiptul antic.

Pileusul este o alta caciula din vechime, o caciula barbati simpla. Pâsla, era materialul
principal folosit la confectionarea lor, dar au fost folosite și alte materiale, inclusiv piele și
paie. În multe regiuni ale Greciei au fost descoperite dovezi ale multor pălării de pâslă
formate într-o formă de con cu o margine mică rulată. Aceste pălării erau purtate de
oameni muncitori. În fiecare regiune, pălăriile erau de obicei numite după zona geografică
în care erau purtate.

Si dacii purtau tot un fel de pileus.

Caciula frigiană, purtată de sclavi eliberați în Grecia și Roma (care a devenit iconică în
America în timpul Războiului Revoluționar și Revoluției Franceze, ca simbol al luptei
pentru libertate împotriva Monarhiei)

Petasosul grecesc

Petasos era o pălărie cu coroane joase, cu margine largă, cu o curea pentru a o fixa pe capul
purtătorului sau pentru a o atârna pe spatele purtătorului la nevoie. Originea petasosului
este considerată a fi regiunea greacă din Tesalia.

În Evul Mediu, caciulile erau un marker al statutului social și obișnuiau să desprindă

anumite grupuri. Al patrulea Consiliu al Lateranului din 1215 a cerut ca toți evreii să se
identifice purtând Judenhat („pălăria evreiască”), marcându-i drept ținte pentru
antisemitism . Pălăriile erau de obicei galbene și erau ascuțite sau pătrate.