Nuvela – Relatia a 2 personaje

Relatia Ghita-Lica
Ioan Slavici

Capodopera a literaturii noastre nuvelistice, „Moara cu noroc” a fost publicata in volumul

„Novele din popor”, inaugurand etapa cu accente tragice din creatia lui Ioan Slavici – prozator
moralist, mare clasic al literaturii romane.
Dpdv tematic, „Moara cu noroc” este o nuvela psihologica, iar, ca formula estetica, apartine
realismului.
Nuvela este psihologica prin tema abordata: consecintele nefaste ale arghirofiliei, care
conduc la dezumanizarea sufletului.
Tema principala este sustinuta de doua teme romantice: Supratema timpului si tema
fascinatiei raului.
Ghita si Lica sunt cele doua personaje principale ale nuvelei, aflate in conflict, personaje care
ilustreaza categoriile protagonistului si antagonistului, intre care relatiile sunt ireconciliabile.
Ghita este un cizmar sarac, dintr-un sat din campia aradeana. Harnic si cinstit, el traieste
modest alaturi de sotia sa, Ana, de batrana mama a Anei si de copil. Nemultumit de conditia sa
sociala si dorind sa ofere familiei sale o existenta mai buna, Ghita arendeaza carciuma de la Moara cu
noroc, aflata intr-un loc pustiu si blestemat.
Lica Samadaul, personaj la fel de complex ca si Ghita, este un traficant de turme de porci,
talhar si ucigas.
Instalat la Moara cu noroc, Ghita constata ca afacerile prospera. In lumea in care doreste sa
fie stapan, si nu sluga, Ghita are insa ghinionul sa-l intalneasca pe LS, stapanul de temut al acestor
locuri.
Aparitia la han a Samadaului, intr-o zi de luni, declanseaza conflictul si intreaga desfasurare a
actiunii. Cand apare la han, intra pe usa din dos, sugerand, astfel, ca el este adevaratul stapan.
Chiar de la prima discutie, Lica ii pune in vedere lui Ghita sa colaboreze cu el, in caz contrar,
intentionand sa-l alunge de la han. Ana intuieste ca este „un om rau si primejdios” si aceeasi banuiala
o are si Ghita. El intelege insa, ca, pt a ramane la Moara cu noroc, trebuie sa devina omul
Samadaului.
Bun psiholog, Lica intuieste slabiciunea carciumarului pt bani. Pt a inlatura orice tentativa de
nesupunere, Lica ii ia toti banii carciumarului, sub pretextul unui imprumut.
Conflictul intre cei doi barbati se amplifica treptat, pe masura ce Ghita devine complice in
afacerile necurate ale Samadaului. Lica jefuieste un arendas si ucide o femeie si pe copilul ei. Ghita
nu participa la talharie si nici la crima, dar are cunostinta de aceste fapte.
La proces depune marturie falsa, contribuind la condamnarea unor nevinovati si salvandu-l
momentan pe Lica. Acest episod provoaca insa o ruptura in constiinta protagonistului (conflict
interior). Prabusirea lui morala devine inevitabila, mai ales ca se instraineaza din ce in ce mai mult de
Ana, cu care nu mai comunica.
Ghita este un personaj malefic, un factor distructiv, un scelerat. In relatiile cu Ghita, el isi
calculeaza abil fiecare miscare, lovind in autoritatea sa de sot si parinte, in mandria, in demnitatea lui
si in imaginea de om cinstit.
Dezamagita de slabiciunile barbatului ei, Ana se simte sedusa de Lica, in care vede un barbat
adevarat. Cuprins de o gelozie oarba, Ghita este hotarat sa se razbune. In Duminica Pastelui, ii intinde
o cursa lui Lica, pentru a putea fi arestat de jandarmul Pintea. Pleaca dupa jandarm, dar, la
intoarcere, intelege ca si-a distrus iremediabil casnicia. O gaseste pe Ana singura (deoarece Lica
simtise primejdia si fugise) si o ucide, justificandu-si crima odioasa prin iubire. In timp ce hanul este
incendiat, Ghita este impuscat de oamenii lui Lica.
Orgolios pana la capat, Samadaul nu se lasa prins si alege sinuciderea, izbindu-se cu capul de
un stejar.
In opinia mea(4p), Ghita si Lica sunt doua personaje tragice, al caror destin atrage atentia
asupra faptului ca nimeni nu este mai presus de legea morala si ca incalcarea ei se plateste cu viata.