Facultatea de Medicină Dentară

Utilizarea atasament-urilor
reziliente în protezarea scheletată

Student: Florescu Dana Alexandra

Grupa 10, seria B, anul V
 Spatiul limitat pentru elementul extracoronar constituie un
impediment serios in design-ul si fabricarea unui atasament precis al unei
proteze dentare partial mobilizabile. Un sistem metalo-ceramic sudat la
nivelul schetletului metalic al protezarii mobile ofera sufiecienta
rezistenta si estetica buna, necesitand un spatiu minim. Acest articol
prezinta aspectele tehnice ale realizarii acestui sistem.
Cand se utilizeaza atasamente reziliente, mobile extracoronare
pentru proteze dentare partial mobilizabile (removable partial dentures -
RPDs), lipseste, de obicei, spatiul adecvat pentru atasament si pentru
dintele protezei care trebuie sa fie plasat peste. Aceasta situatie apare
mai frecvent la mandibula la nivelul caninului si in zonele premolare,
lucru datorat limitelor anatomice. Sistemele prefabricate pentru multe
din atasamentele de pe piata, chiar si atunci cand atasamentele ele insele
sunt destul de mici, ocupa o buna parte din spatiul existent in zona
edentata imediat posterior de ultimul bont.
In incercarea de a elimina cateva din componentele acestor
atasamente, a fost proiectat un lacas metalo-ceramic individualizat. Dintii
din portelan sunt folositi in locul dintilor acrilici ai protezelor, care vor fi
plasati peste acest sistem in mod normal; necesarul minim de spatiu este

2
redus foarte mult la 1,5 mm de limita ocluzala a atasamentului rezilient.
Necesarul de spatiu in sensul vestibulo-lingual nu este atat de critic, dar
chiar si in aceasta pozitie, de asemenea, lacasul individualizat cu
componenta sa fizionomica va necesita mai putin spatiu decat in
protezele conventionale cand se folosesc dinti din acrilat. Acest lacas

individualizat are, de asemenea, in compozitia sa un plan de sprijin si de

ghidaj deoarece ea va deveni parte integranta in scheletul protezei
mobilizabile. Lacasul are in plus avantajul de a permite asortarea sa ca
nuanta cu stratul fizionomic utilizat in protezarea fixa. Lacasul este mult
mai puternic decat dintele din protezele dentare traditionale, precum si
decat materialul asociat din baza protezei si este mai putin probabil sa se
fractureze sau sa se abrazeze usor.
Folosirea atasment-urilor reziliente metolo-ceramice a devenit
posibila prin aparitia sudurii cu laser, care poate combina cu succes aliaje
diferite relationate protezelor partiale. Rezistenta, acuratetea si usurinta
cu care sunt fabricate sunt intensificate prin sudarea cu laser. In tehnica
descrisa mai jos, lacasul metalo-ceramic finalizat este sudat la scheletul
protezei dentare finalizate inainte de aditia dintelui restant al protezei.
Sistemele extracoronare cu componente retentive metalice nu

3
sunt adaptabile acestei tehnici. Aceste parti in mod obisnuit sunt atasate
lacasului prin intemediul paralelografului.

TEHNICA
1. Finalizarea design-ului protezei scheletizate pe modelul de studiu.
2. Formarea unei matrici din silicon chitos (Express STD Putty; 3M ESPE,
St. Paul, Minn.) peste macheta scheletului pentru a permite evaluarea
spatiului existent pentru portiunea extra-coronara a attachment-ului
rezilient.
3. Selectarea atachment-ului utilizat pe baza spatiului disponibil.

4. Adaugarea patricei la sistemului ales (VKS-SG attachment system;

Bredent USA, Miami, Fla.) la suprafata distala a machetei in ceara

abontului posterior. Folosirea paralelografului pentru a mentine
paralelismul cu partea controlaterala si cu oricare suprafata aditionala de
ghidaj(Fig. 1).

4
Fig. 1. Patricea extracoronara a componenta a lucrarii metalo-
sistemului attachment-ului este o ceramice
5. Turnarea, finisarea si fatetarea scheletului componentei fixe (Olympia;

Jelenko, Armonk, N.Y.).

6. Amprentarea preliminara dupa cimentarea protezarii fixe (Imprint II;

3M ESPE), si turnarea modelului.

7. Finalizarea celui de-al doilea diagnostic pe model si realizarea unei

matrici din silicon chitos.

8. Inlaturarea dintilor protezei (SR Postaris; Ivoclar Vivadent Inc,
Amherst, N.Y.) din modelul de lucru, si repozitioneaza matricei pe model.
Relatia dintre suprafata ocluzala a matricii si patricii sistemului de
atasament ar trebui sa fie evidenta si extensiile si contururile lacasului
usor de determinat.
9. Pozitionarea matricei reziliente pe patricea atasamentului pe modelul

de lucru si eliminarea spatiilor neumplute gingivale pana la marginile

matricei cu ceara de acoperire. Pozitionarea unui suport de despovarare

5
din ceara de calibrul 22 (Nobilium Co, Albany, N.Y.) la nivelul suprafetei
distale a lacasului asa cum a fost ea determinata pe modelul diagnostic.
Spatiul format va creea o zona pozitionata sub lacas (Fig. 2). O sudura
laser va alipi lacasul la scheletul protezei in aceasta zona.

Fig. 2: Plasarea matricii pe

componenta completa

Fig. 4: Macheta depresiunii sub

forma de cutie in ceara unde se va
realiza sudura laser la nivelul
jonctiunii externe
Fig. 5: Sudura laser care
uneste locasul la proteza

6
10. Realizarea unei amprente a intregii zone in silicon (Imprint II; 3M

ESPE), si turnarea acesteia dintr-un material metalic imbracat in ceramica

(Cera-Fina; Whip Mix, Louisville, Ky.).
11. Pe baza spatiului disponibil, asa cum s-a determinat cu ajutorul

matricei pe modelul diagnostic, se completeaza cu ceara pana la un

contur intreg. Se adauga o extensie distala pentru sudura la lacas.
Aceasta extensie va sta pe schelet in zona spatiului de despovarare (Fig.
3).
12. Finalizarea modelarii componentei fizionomice. Turnarea lacasului

metalo-ceramnic si realizarea componentei fizionomice intr-o nuanta

apropiata cu cea utilizata la protezarea fixa (Creation; Jensen Industrials,
North Haven, Conn.)
13. Acoperirea tuturor zonelor neumplute de la nivelul modelului de

lucru, la fel ca pentru orice model de proteza partiala.

14. Realizarea modelului duplicat si turnarea scheletului metalic dintr-un

aliaj compatibil cu aliajul din care va fi realizata proteza partiala (Multi-

Vest; Dentsply, York, Pa.).
15. Realizarea machetei din ceara a protezei in maniera obisnuita. Taierea

materialul in zona patricei din modelul duplicat astfel incat lacasul

finalizat sa se poata aseza pe modelul duplicat, folosind componentele

7
planului de spijin si de ghidaj pentru a pozitiona lacasul. In zona unde se
va realiza extensia se aplica ceara pe baza protezei partiale direct pe
metalul lacasului pentru a crea o depresiune sub forma de cutie in ceara
unde se va realiza sudura laser (Fig.4).
16. Finalizarea protezei partiale (Jelenko D; Jelenko) in maniera obisnuita.

17. Evaluarea adapatarii lacasului la schelet; acest pas este esential pentru
a crea o zana de contact precisa pentru sudarea laser. Daca exista o mica
omisiune, trebuie umpluta cu un aliaj special (Laserwire; Austenal Corp,
Chicago, Ill.) pe parcursul procedurii de sudare laser.

18. Se realizeaza proba intraorala si se solidarizeaza cele doua

componente folosind un tip de rasina (GC Pattern Resin, GC America,
Alsip, Ill.). Se toarna un model dur al protezei cu componentele sale si cu
zona de atasament acoperita cu o cantitate mica de material de
amprenta (fit checker) (GC America). Modelul va mentine relatia in
timpul sudurii laser.
19. Se foloseste sudura laser (Gramm Alpha Laser ALC 30; Gramm

Technology, Woodbridge, Va.) pentru a uni lacasul la proteza la nivelul

jonctiunii externe care a fost realizata in ceara (Fig. 5). Se aplica pe
scheletul metalic dintii si baza protezei in maniera obisnuita (Fig. 6 si 7).

8
 Fig. 6: Scheletul metallic Fig. 7: Proteza finala la
pregatit pentru nivel oral
adaugareadintilor
artificiali si a bazei acrilice
aditionale

REZUMAT

A fost descris un lacas metalo-ceramic pentru atachment-uri

extracoroare reziliente. Acest lacas necisita un spatiu de minim 1,5 mm
intre atasament si suprafetele ocluzale antagoniste. Dispozitivul este
sudat laser la macheta protezei partiale si devine o parte integranta a
machetei. Lacasul are drept componente de baza a protezei partial
amovibile planuri de sprijin si de ghidaj. Deoarece aspectul extern al

9
lacasului este acela al unui dinte din proteza, stratul din portelan poate fi
armonizat cu cel din protezarea fixa. Imbinarea dintre atasamentul
rezilient si lacas este precisa in masura in care ii permite procesul direct
de fabricare, facand din inlocuirea componenteleor reziliente o
procedura foarte usoara.

BIBLIOGRAFIE:

10
 1.Yoshihiro Goto, DDS, MSD,a and James S. Brudvik, DDSb School
of Dentistry, University of Washington, Seattle, Wash. (J Prosthet Dent
2002;88: 100-2.)
2. NaBadalung DP, Nicholls JI. Laser welding of a cobalt-chromium
removable partial denture alloy. J Prosthet Dent 1998;79:285-90.
3. Sjogren G, Andersson M, Bergman M. Laser welding of titanium
in dentistry. Acta Odontol Scand 1988;46:247-53.
4. Wiskott HW, Macheret F, Bussy F, Belser UC. Mechanical and
elemental characterization of solder joints and welds using a gold-
palladium alloy. J Prosthet Dent 1997;77:607-16.
5. Lee WV, Nicholls JI, Butson TJ, Daly CH. Fatigue life of a Nd:YAG
laserwelded metal ceramic alloy. Int J Prosthodont 1997;10:434-9.
6. Rubenstein JE. Stereo laser-welded titanium implant
frameworks: clinical and laboratory procedures with a summary of 1-year
clinical trials. J Prosthet Dent 1995;74:284-93.

11