Universitatea Petrol si Gaze Ploiesti

Economia Comertului, Turismului si Serviciilor

Amenajarea Turistica Teritoriala

• Prof.Coord.: Ungureanu Adrian

• Student: Voicu-Anghel Daniela Grupa 50114
CUPRINS

1. Definitia si continutul amenajarii turistice teritoriale

2. Taxonomia unitatilor turistice teritoriale
3.Principii si strategii de amenajare turistica durabila a teritoriului
3. Norme de amenajare turistica durabila a teritoriului
4. Modele de amenajare turistica teritoriala
I. Definitia si continutul amenajarii turistice teritoriale

Potenialul turistic natural si antropic al unui teritoriu reprezintă elementele fundamentale în

dezvoltarea activităii de turism, dar, totui, nu generează fenomenul turistic. Aceasta se realizează
numai în urma activităii umane prin amenajarea i dezvoltarea echipamentelor turistice i edificarea
căilor de comunicaie. Prin amenajarea i echiparea turistică se îmbogăete i se ridică valoarea turistică
a teritoriului i se asigură integrarea acestuia în circuitul turistic cu efectele economice i sociale
scontate.Pe de altă parte potenialul turistic al unui teritoriu deosebit de complex prin
componentele sale naturale (relief, climă, apă, floră, faună etc), cultural-istorice, social-demografice,
presupune o cercetare interdisciplinară pentru a putea cunoate si evolua posibilităile de valorificare
turistică a acestora.De asemenea, un teritoriu terestru sau acvatic indiferent de atractivitatea
turistică constituie unsuport fizic dar i materia primă pentru realizarea amenajărilor si
echipamentelor turistice
Teritoriul poate prezenta o serie de neregularităi sau impedimente naturale (relief
accidentat,fragmentat, cu denivelări, maluri i faleze neregulate, etc) si de aceea trebuie modelat
pentru a elimina elementele nefavorabile amenajării si turismului, a usura echiparea tehnică si a
spori atractivitatea turistică. Amenajarea turistică, pe lîngă valenele economice de exploatare
turistică a unui teritoriu cu resursele sale, are si o valoare estetică, de înfrumuseare a
peisajului.Amenajarea turistică poate fi:
Amenajarea turistică poate fi:
-Complexă: de exemplu în scopul realizării unei statiuni turistice
Simplă-
avand în vedere doar amenajări de obiective pentru vizitare (peteri, chei, monumente istorice, căi d
e acces turistic etc.)
Turismul este o componentă care coaculbitează de regulă cu alte ramuri economice dintr-
un teritoriu (agricultura & turismul rural, industria & turismul urban, viticultura & turismul vinicol et
c.) sau devine incompatibil datorită surselor de poluare din acel areal.De aceea, orice amenajare tur
istică se realizează în corelatie cu celelalte domenii de activitate dintr-
o regiune si astfel devine parte integrantă a procesului general
de planificare, organizare si amenajare a teritoriului respectiv pentru a pune în valoare în diverse for
me resursele sale
 II. Taxonomia unitatilor turistice teritoriale

Unitătile turistice teritoriale au dimensiuni variate, coninut si funcii specifice în raport cu mărimea
si pozitionarea geografică a acestora.De regulă, unitătile teritoriale nu se suprapun celor
administrative dar pentru o valorificare a potenialului turistic în corelaie cu celelalte domenii de
activitate, se pot delimita si la nivel de raion, departament, municipiu etc.
Regiunea turistică-este unitatea teritorială cea mai mare, cu condiii naturale variate si o mare
complexitate de potenial turistic care permite dezvoltarea mai multor forme de turism (din care una-
două sunt de bază) si practicarea unor excursii de 1-2 zile si sejururi cu durate diferite. Se
caracterizează printr-o concentrare de resurse turistice si include mai multe obiective, localităi, centre
si statiuni turistice.
Subregiunea turistică -este o unitate teritorială mai redusă în ceea ce privete dimensiunile si
complexitatea de potenial turistic (complexitate medie), cu o erogenitate naturală relativă si
favorizează dezvoltarea a 1-2 forme de turism din care una este preponderentă. -e înscrie în
planurile de amenajare teritorială judeteanăsi raională după caz.
Arealul turistic -este unitatea teritorială de dimensiuni reduse, cu condiii naturale uniforme (de
regulă se suprapun unei forme de relief, lac, plajă), un potenial redus dar cu o anumită specificitate ca
structură ce permite dezvoltarea unei singure forme de turism. Are incidene cu planurile de amenajare
teritorială judeteană-raională fiindcă la acest nivel se înscrie un judet-raion.
Centrul turistic- reprezintă un ora, de regulă, reedină de jude raion cu o infrastructură generală,
unităi tehnico-edilitare, de comert, cultură, sănătate si unităti de prestare de servicii bine dezvoltate.
Singur sau împreună cu aria limitrofă dispune de un potenial turistic cultural-istoric si natural, de o
importantă bază de cazare, alimentaie pentru turism, agrement si eventual tratament balnear.
Pe lîngă turismul de tranzit permite i dezvoltarea turismului de sejur (cultural, religios, afaceri,
congrese etc.) iar în aria limitrofă si a turismului de odihnă, recreere în funcie de resursele turistice si
nivelul tehnic de amenajare.
Se asimilează acestora si statiunile turistice nationale, montane, balneo-climaterice si de litoral.
Localitatea turistică-este o localitate de regulă urbană dar si rurală cu dotări tehnico-edilitare si
unităti comerciale si prestatoare de servicii, dispune de o bază de cazare adecvată, are obiective
cultural- istorice sau de altă natură. Aceasta favorizează dezvoltarea unui turism de sejur scurt sau
numai pentruvizitarea anumitor obiective, alături de cel de tranzit.
Obiectivul sau punctul turistic-reprezintă o localitate cu un obiectiv turistic sau cu o atractie
turistică cu sau fără o bază de cazare, fie un obiectiv turistic natural sau cultural-istoric
izolat amplasate în arii de concentrare sau dispersie turistică.
Acestea determină o anumită activitate turistică, de tranzit si uneori de sejur, cu motivatii variate în
ariile montane, sau cu lacuri, plaje, alte obiective naturale sau culturale.Acelai rang taxonomic îl au
si satele cu obiective culturale sau amplasate într-un cadru natural
pitoresc, cu posibilităi de recreere, localităti cu ape minerale fără amenajări tehnice dar în care se
utilizează factorii de cură.
III. Principii si strategii de amenajare turistica durabila a teritoriului

In practica internaională pentru elaborarea si aplicarea strategiilor de dezvoltare si amenajare turistică

în contextul dezvoltării socio-economice a teritoriului si al protejării mediului înconjurător s-
au conturat unele principii generate de amenajare.
Principiul integrării armonioase a construcţiilor -adică echilibrarea armonioasă a infrastructurii si
echipamentelor turistice cu conditiile naturale. Potrivit acestui principiu, dotările turistice trebuie să
sporească si nu să diminueze valoarea resurselor prin amplasarea sau arhitectură inadecvată ,practic
ele trebuie să se subordoneze dominantei date de conditiile naturale, istorice, etnofolclorice
Principiul flexibilităţii sau al structurii evolutive- se consideră necesar ca dotările unei zone turistice
să se prezinte sub forma unui sistem polifunctional, suplu, transformabil, capabil să se adapteze
dinamicii si mutatiilor în structura cererii
Principiul corelării activităţii turistice de bază "cazare, masă, tratament, transport cu serviciile
suplimentare si dotările de agrement, sportive, divertisment, cultural pentru a se dezvolta
un turism activ, recreativ, modern
 !rincipiul funcţionalităţii optime a întregului sistem de reţele in spiritul principiului enuntat,
structurarea zonei turistice trebuie să asigure vizitatorului accesul usor, comod, spre toate
componentele retelei turistice. Practic, este vorba de o ierarhizare si o ordonare în teritoriu a
diverselor echipamente turistice. Statiunea va fi concepută ca un sistem integrat, în interiorul căruia
sunt repartizate rational zonele de locuit, spatiile verzi, locurile de plimbare, constructiile destinate
divertismentului,restaurantele, centrele comerciale.

Strategiile de amenajare turistica se difereniază în

Strategia de flexibilitate sau a structurilor evolutive-care presupune o permanentă adaptare la
cerinele turistilor iar staiunea-regiunea turistică trebuie amenajată polifuncional cu efecte pe linia
cresterii eficienei valorificării i dezvoltării ofertei turistice'
Strategia de diferentiere- cu accent pe originaliatatea arhitecturală a echipamentelor turistice si pe
crearea de produse turistice specifice
Strategia de diversificare- în care un rol important îl ocupă diversificarea dotărilor si echipărilor
legate de serviciile suplimenatare, agrementul sportiv i divertismentul cultural, a altor fome de turism
, a retelei comerciale, programelor turistice,culturale i religioase, transportului turistic s.a.
III. Norme de amenajare turistica durabila a teritoriului

Principiile generale de amenajare pentru staiuni, regiuni turistice, agrement etc., sunt adaptabile
oricărei echipări si amenajări turistice ce stau la baza dezvoltării durabile a turismului. Acestea sunt
susinute de norme tehnice de echipare si amenajare turistică, specifice staiunilor turistice
montane, balneoclimaterice, de litoral, dotărilor de agrement sau echipării turistice a ariilor periurb
ane, spatiilor rurale, pădurilor de interes socio-recreativ etc.
Specialitii consultanti ai OMT, grupează aceste norme în mai multe categorii
1. Norme de dezvoltare,legate de constructia echipamentelor si instalatiilor turistice
Si care prevăd: limitarea dimensiunilor unei clădiri în raport cu mediul înconjurător, densitatea
constructiilor în raport cu ariile de recreatie, amplasarea constructiilor fată de rutele de acces,
elemente ale reliefului (riuri, lacuri, plaje etc.), amenajarea parcărilor în afara căilor publice de
acces, stabilirea accesului turistilor la obiectivele turistice, plaje si alte resurse naturale,
reglementarea firmelor sireclamelor afisate
2. Normele de calitate si siguranta sunt definite la nivel regional, national si international si se
observă în toate structurile de primire turistică, prin: sistemul de clasificare pe categorii, norme de
întretinere a echipamentelor si instalatiilor.
3.Planificarea locatiilor -(siturilor) trebuie să tină seama de anumite norme si principii legate de
amplasarea constructiilor si instalatilor turistice: respectarea unui echilibru armonios între clădiri si
spatiile verzi (spatii protejate), integrarea estetică a constructiilor în raport cu elementele cadrului
natural (peisaje montane sau de litoral).
4.Normele privind ingineria infrastructurii trebuie să respecte normele internationale pentru a
garanta securitatea si calitatea mediului.
5.Normele privind ingineria constructiilor turistice trebuie să asigure securitate maximă prin
respectarea normelor tehnice de constructie, de rezistentă la dezastre naturale si de calitate a
instalatiilor folosite în unitate.
6.Amenajarea estetica a constructiilor turistice independente sau din statiuni are mai multe
functii conferă un aspect atrăgător, estetic si relaxant, protectia împotriva dezastrelor
naturale,mascarea elementelor mai putin atrăgătoare, reducerea sau eliminarea poluării fonice,
cunoasterea de către turisti a vegetatiei locale etc.;.
7.Aspectul arhitectural influentează la rîndul său imaginea de ansamblu a unitătii. Există o
serie de principii care trebuie respectate: păstrarea motivelor arhitecturale locale, armonia culturala
locală,folosirea de materiale specifice regiunii ( lemn -în zonele montane), adaptarea
constructiilor turistice pentru primirea si accesul persoanelor în vîrstă sau cu nevoi speciale etc
IV. Modele de amenajare turistica teritoriala

Solutiile de amenajare se diferentiază semnificativ si în functie de natura spatiului geografic.

Din acest punct de vedere se disting :
amenajarea siturilor (balneare), de litoral
amenajarea siturilor montane
amenajarea parcurilor si rezervatiilor naturale
amenajarea siturilor istorice si arheologice(orase)
amenajarea statiunilor termale
amenajarea zonelor rurale
amenajarea zonelor periurbane.