UNIVERSITATEA HYPERION DIN BUCURESTI

FACULTATEA ȘTIINȚE ECONOMICE

PROGRAM DE MASTER: LEADERSHIP ȘI CONSULTANȚĂ ÎN AFACERILE
COMERCIALE INTERNAȚIONALE

Referat la Piețe Comerciale

Prof. Univ. Dr.

Mariana Balan
Masterand,

Roșca Daniela

București 2020
 UNIVERSITATEA HYPERION DIN BUCURESTI
FACULTATEA ȘTIINȚE ECONOMICE
PROGRAM DE MASTER: LEADERSHIP ȘI CONSULTANȚĂ ÎN AFACERILE
COMERCIALE INTERNAȚIONALE

Integritatea în internaționalizarea afacerilor

Prof. Univ. Dr.

Mariana Balan
Masterand,

Roșca Daniela

București 2020
 Cuprins
Introducere
Capitolul I – Sinteză a literaturii de specialitate pe domeniul temei de cercetare

1.1.Aspecte generale privind internaționalizarea2

1.2. Internaționalizarea în România
1.3. Integritatea în afaceri – element important în succesul economic

Capitolul II Studiu de caz privind impactulul corupției asupra internaționalizării

afacerilor
2.1. Soluții pentru internaționalizarea afacerilor prin integritate

Concluzii .....................................................................................................................................
Bibliografie .................................................................................................................................
Anexe ...........................................................................................................................................
Introducere

Piața comericală, ca ramură distinctă a economiei naţionale, reprezintă un factor

important al creşterii economice determinat de internaţionalizarea afacerilor.
Prezentul studiu reprezintă încercare de analizare a internaționalizării companiilor
românești, în sensul de extindere a procesului productiv dincolo de granițele naționale. Studiul
vizează fenomenul de integrare în internaționalizarea afacerilor agenților economici români,
sub aspectul al ieșirii de bunuri, resurse umane și capital din România spre exterior.
În acest context, internaționalizarea reprezintă un proces antreprenorial prin care este
luat în considerare aspectul localizării activității productive în vederea respectării cât mai
potrivite a factorilor de producție la preferințele consumatorilor din țara de origine și din
străinătate.
Un alt aspect al internaționalizării reprezintă integritatea, care căpătă o importanţă tot
mai mare în zilele noastre, în condiţiile în care şi-a făcut apariţia în plan economic o teorie
foarte importantă, cea comportamentală, plecând de la o realitate evidentă, care priveşte
imperfecţiunile umane atât în comportamentul omului de afaceri, cât şi al consumatorului.
Pornind de la convingerea că dezvoltarea afacerilor internaţionale tinde să devină o
condiţie de existenţă a firmelor, indiferent de mărimea sau domeniul de activitate, în prezenta
lucrare voi aborda aspecte teoretice privind internaţionalizarea afacerilor precum şi rolul
integrității în internaționalizarea afacerilor.
În prima secțiune a lucrării se va urmări aspect teoretice privind tema propusă iar cea
de a doua parte, se va axa în special pe un studiu de caz ce presupune analiza societăților care
sunt foarte vulnerabile la fapte grave precum fraudele fiscale, spălarea banilor, corupţie,
conflicte de interese, abuzuri.
Capitolul I – Sinteză a literaturii de specialitate pe domeniul temei de cercetare

1.1.Aspecte generale privind internaționalizarea

Dezvoltarea regimului de producție potențat de piețele relativ libere și acumularea de

capital care a făcut posibilă creșterea nivelului de trai a fost un fenomen local pentru o bună
parte a Revoluției Industriale. În lucrarea sa, Ricardo a notat în 18191 că antreprenorii încă
preferau, în acea perioadă, să producă în interiorul granițelor politice, chiar dacă
asta aducea un profit mai mic. Internaționalizarea a devenit un fenomen sesizabil abia după
începutul secolului XIX. Astfel anticiparea profiturilor mari care ar putea fi obținute prin
aducerea resurselor de peste granițe, sau prin prelucrarea lor în străinătate și importarea
bunurilor i-a stimulat pe capitaliștii timpurii să inițieze fenomenul internaționalizării.
Internaționalizarea a fost discutată relativ timpuriu în gândirea economică, abordările
sistematice apărând încă din secolele XVIII și XIX.2 Internaționalizarea poate fi definită ca
extinderea unui proces de producție peste o graniță politică, adică situarea punctelor inițial și
terminal al procesului în teritorii aflate sub jurisdicții statale diferite.Pentru că realitatea politică
este una a granițelor care marchează diferențe de regimuri fiscale, vamale și migratorii,
problema internaționalizării devine una centrală.
Raymond Vernon este remarcabil pentru inițierea discuției internaționalizării în
termenii stadiali: ciclul de viață al produsului – parcurgerea în timp a fazelor de produs nou,
produs matur și produs standardizat – fiind principala sa explicație a internaționalizării firmei.
Astfel, firmele apar și încep să crească local, punând pe piață
un produs nou, experimental. În faza ulterioară, produsul matur oferă suficientă putere
investițională, independentă de reacțiile specifice unui produs nou și economii de scară pentru
a fi necesar și posibil saltul în internațional. Producția tinde să migreze dinspre economiile
dezvoltate spre cele în dezvoltare, în căutarea unor avantaje care nu mai sunt posibile sau
oportune pe piețele dezvoltate.
Internaționalizarea este un concept mai cuprinzător, care trebuie să explice atât firma
multinațională sau investițiile străine directe, cât și procesele de producție internaționale. ISD
sunt definite ca un transfer de capital peste hotare, care implică achiziționarea de către un
individ sau o firmă a unor capacități productive și preluarea controlului asupra unei părți
semnificative (de regulă asupra a cel puțin 10%).3 OLI (ownership-location-internalization)
domină teoriile explicative ale investițiilor străine și internaționalizării. Această paradigmă a
fost elaborată de John H. Dunning începând cu anii 1970.Aceasta paradigma susține că o firmă
va decide să investească în străinătate în măsura în care deține (ownership) anumite active care,
dată fiind o anumită distribuție spațială de resurse, capital și muncă (location), justifică alegerea

1
Ricardo, David, On the Principles of Political Economy and Taxation, Joseph Milligan, Georgetown,
D.C., 1819, p. 118.
2
Miron, Dumitru, Cojanu, Valentin, Comerț internațional. Volumul I – Specializarea țărilor și sistemul
comercial multilateral, Editura ASE, București, p. 81
3
Lundan, Sarianna M., Multinational Enterprises and the Global Economy, Edward
Elgar, 2008, p. 75.
înglobării (internalization) procesului transnațional de producție, alternativa fiind utilizarea
pieței pentru a-și atinge scopurile, apelând deci la alte firme din exterior.

1.2. Internaționalizarea în România

Un factor esențial în decizia unei firme de a se internaționaliza este existența finanțării,

a capitalului necesar. Una dintre consecințele economice cele mai dramatice ale socialismului
românesc a fost consumul de capital, fapt ce s-a resimțit în perioada de tranziție. Spre deosebire
de țările din Occident (SUA, Marea Britanie, Franța, Germania, Italia etc.) care au cunoscut
aproape permanent în istoria lor o deschidere față de piețele externe, România, ca mai toate
țările din fostul bloc sovietic are, în această privință, o experiență relativ recentă. De exemplu,
într-un sondaj realizat în 2018 de PwC privind opinia directorilor executivi din România despre
situația economică a țării, 63% dintre aceștia declară că cea mai mare problemă este
infrastructura4. Deși în România se alocă cele mai multe fonduri pe proiecte de infrastructură
(ca procent din PIB)5 față de media europeană, calitatea infrastructurii lasă de dorit, ea
situându-se în continuare sub această medie. Potrivit Global Competitivness Report 2017-2018,
România ocupă poziția 102 (din 137 de state) la capitolul „calitate a infrastructurii”.6
Munca, precum capitalul, tinde să migreze acolo unde condițiile economice și politice
permit valorificarea sa cu cele mai mari beneficii sau cel puțin cu cele mai mici pierderi. În
cazul României, cauzele exportului masiv de forță de muncă rezidă în calitatea mediului
instituțional românesc, respectiv predominanței unor instituții extractive. Deși corupția și
birocrația sunt specifice unui sistem în care resursele sunt alocate conform unor criterii ce țin
mai degrabă de obediență ierarhică sau nepotism, adică unui sistem economic socialist, aceste
două probleme sunt încă cele mai stringente pentru cei mai mulți din antreprenorii români.
Conform cartei albe a IMM-urilor7, un procent de 61,1% din IMM-urile investigate identifică
birocrația ca cea mai mare problemă în activitatea lor, iar 45,16% din IMM-uri reclamă corupția
din sistem. Din punct de vedere economic, această situație este explicabilă dacă o raportăm la
dimensiunea resurselor care sunt administrate de către stat. Aceeași cartă albă a IMM-urilor
mai arată că 54,74% din IMM-uri reclamă fiscalitatea excesivă ca problemă fundamentală
înactivitatea lor, iar 44,98% controalele excesive. De asemenea, potrivit unui studiu realizat de
Banca Mondială8, 47% din firmele românești care încearcă să realizeze investiții sunt afectate
de un climat politic și reglementar nefavorabil. Prin comparație, în regiune, doar în Polonia
procentul este mai mare (50%), în timp ce în Bulgaria este de 17%, Ungaria 23%, iar Croația

5
În intervalul 2017 și 2018, între 2% și 3,5% din PIB au fost alocați anual pentru proiecte de
Infrastructură (între 3% și 3,5%). Date disponibile în studiul Băncii Mondiale,
https://openknowledge.worldbank.org/bitstream/handle/10986/29864/9781464813177.pdf?sequence
=2&isAllowed=y
6
http://www3.weforum.org/docs/GCR2017-
2018/05FullReport/TheGlobalCompetitivenessReport2017%E2%80%932018.pdf
7
http://www.aippimm.ro/files/articles_files/57/6521/carta-alba-a-imm-urilor-dinromania-
2016.pdf
8
https://openknowledge.worldbank.org/bitstream/handle/10986/29864/9781464813177.pdf?sequence
=2&isAllowed=y
28%. Același studiu mai arată că controlul statului și barierele în calea antreprenorialutui reduc
din potențialul concurenței și al productivității. Mediul concurențial, al cărui scor este 1.69 din
6, este cel mai restrictiv față de media europeană, dar și față de țările din regiune, precum
Bulgaria, Ungaria și Polonia.
Un raport al Comisiei Europene9 pe problema corupției în sistemele medicale din
Europa, arată că cele mai mari niveluri ale corupției în România se înregistrează în sistemul
medical (67%) și în poliție (67%), cu mult peste nivelul european. În regiune, România ocupă
prima poziție la acordarea de mită în sistemul medical de stat, fiind urmată de Ungaria, Slovacia
și Bulgaria. Studiul identifică ca primă problemă a sistemului medical românesc centralizarea
și dependența de Ministerul Sănătății, autoritatea centrală care se ocupă de implementarea
politicii în domeniul sănătății
Internaționalizarea firmelor din România încă se bazează preponderent pe exporturi, de
unde se poate deduce că investiția străină directă este mai costisitoare. În 2018, exporturile
FOB totalizau 57,3 miliarde euro10, iar ISD-urile românești în străinătate 1,14 miliarde euro.
ISD-urile, cea mai complexă formă de internaționalizare, presupun capital. Majoritatea
firmelor care fac exporturi din România sunt firme cu capital străin 11. Așadar pe plan local
formarea capitalului este un proces lent, fapt explicabil prin existența unor probleme precum
birocrația, corupția sau fiscalitatea excesivă, deci a predominanței unor instituții extractive. De
aceea, multe firme apelează la opțiunea alianțelor strategice în internaționalizare12.
Conform ultimilor date de pe Eurostat, fluxul de ISD din România către restul lumii,
pe perioada analizată 2014- 2017, se constată că acestea nu depășesc pragul de 0,5 miliarde
euro, cu excepția anului 2016, când stocul este mai mare față de anul 2014. După 2016, ISD-
urile către restul lumii se prăbușesc, înregistrând valori negative.

Fig.1 Reprezentarea fluxurilor ISD din România, perioada 2014 - 2017

9
https://ec.europa.eu/homeaffairs/
sites/homeaffairs/files/20170928_study_on_healthcare_corruption_en.pdf
10
http://www.insse.ro/cms/sites/default/files/com_presa/com_pdf/ce12r16_0.pdf
11
Horobeț, Alexandra, Popovici, Oana, Investițiile Străine Directe: Evoluția și importanța lor în
România, Studiu realizat în parteneriat cu Academia de Studii Economice din București și Consiliul
Investitorilor Străini, Mai, 2017
12
Hitt, Michael A., Dacin, Tina M., Levitas, Edward, Arregle, Jean-Luc, Borza, Anca, „Partner Selection
in Emerging and Developed Market Contexts: Resource-Based and Organizational Learning
Perspectives”, The Academy of Management Journal, Vol. 43, No. 3 (Jun., 2000), pp. 449-467
 Flux ISD din România perioada 2014-2017
1400
1,142.60
1200
1000
800
600
335.4
400 227.3
200
0 -196.1
-200 2014 2015 2016 2017
-400

Sursa: Eurostat Financial Account

În perioada analizată, 2014-2017, constatăm că fluxurile de ISD din România către

străinătate sunt susținute în principal de credite, instrumentele de natura datoriei. Acestea
dispărând din peisajul investițional între 2011 și 2013, pentru ca începând cu 2014, să își facă
loc tot mai pregnant în structura ISD-urilor, atingând vârfuri în 2015 (99% din valoarea fluxului
ISD) și 2016 (96% din valoarea fluxului ISD). Rezultatul cel mai slab, ea înregistrând valori
negative în toată perioada analizată, cu minima în anul 2015, când acestea reprezintă 65% din
fluxul de ISD. Aceasta înseamnă că mediul economic din țările gazdă nu este unul tocmai
prielnic dezvoltării respectivelor investiții. Diferența dintre ISD-urile deținute de investitorii
străini în România și ISD-urile deținute de investitorii români în străinătate este în continuare
semnificativă. În 2017, ISD-urile investitorilor străini în România erau de 22 ori mai mari decât
cele ale investitorilor români în străinătate.

1.3. Integritatea în afaceri – element important în succesul economic

Integritatea include abilitatea de a fi în concordanță cu valorile și principiile morale și

plasează dorințele societății în centrul luării deciziilor în afaceri. Afacerile trebuie să aibă un
simț ridicat de răspundere socială.
Ce se înțelege prin integritate în afaceri? Din perspectivă instituțională, integritatea în
afaceri este ansamblul regulilor care asigură corectitudinea celor care participă la activitățile
economice. Din punctul de vedere al participanților la raporturile economice, integritatea în
afaceri reprezintă respectarea (conformitatea) de către actorii economici a regulilor juridice și
a celor care asigură probitatea lor profesională. Într-o altă variantă de formulare, integritatea în
afaceri constă în comportamentul obedient al participanților din câmpul economic față de
regulile privind corectitudinea în relațiile intra și extracorporatiste.
Construirea relațiilor de afaceri bazate pe încredere este esențială în obținerea
succesului pe termen lung.
Noțiunea de încredere este strâns legată de noțiunea de integritate. Mai mult, promovarea
încrederii într-o relație unde este percepută lipsa integrității, devine imposibilă. O fațetă a
integrității este aceea de a acționa cu consecvență și în profunzime, în timp ce conștientizează
situațiile din mediul înconjurător. Aceasta este fundamentală în construirea relațiilor de afaceri
bazate pe încredere, unde luarea deciziilor este percepută ca fiind consecventă, cu
idealuri morale înalte și conduită etică. Dezvoltarea unei atmosfere bazate pe încredere, în
cadrul relațiilor de afaceri este absolut necesară mediului de afaceri la nivel global. Mai mult,
buna credință și încrederea sunt însușiri esențiale în mediul de afaceri. “Fără încredere afacerea
așa cum oștim, este imposibilă.”Astfel, din perspectivele sociologică, psihologică și economică
sunt furnizate justificări solide pentru nevoia de integritate în afaceri în contextul actual, în
continuă schimbare a mediului de afaceri.
Integritatea căpătă o importanţă tot mai mare în zilele noastre, în condiţiile în care şi-a
făcut apariţia în plan economic o teorie foarte importantă, cea comportamentală, plecând de la
o realitate evidentă, care priveşte imperfecţiunile umane atât în comportamentul omului de
afaceri, cât şi al consumatorului, conform domnului Mihai Hotca, avocat, profesor universitar,
doctor. De asemenea în cadrul unei conferințe privind ‘ Rolul integrității în internaționalizarea
afacerilor’’, Av. Prof. Dr. Mihai Hotcă, a remarcat ‘În afacerile serioase, gândite pe termen
lung, o componentă a strategiei trebuie să fie integritatea, asigurată prin coduri de etică și
proceduri de conformitate; în caz contrar, succesul este iluzoriu, iar eșecul este certitudine. De
asemenea Așa cum pentru organism inima este esențială pentru menținerea acestuia în viață,
tot așa este integritatea pentru afaceri.’13.
S-a constatat, plecând din perioada crizei din 2008, că şi cele mai mari companii din
lume pot suferi, chiar pot dispărea atunci când sunt încălcate regulile fundamentale privind
integritatea. Plecând de la aceste realităţi foarte importante, multe dintre cele mai mari
companii, dar nu numai, ci şi cele medii şi mici au preluat modelul, implementând în cadrul lor
adevărate sisteme de integritate. Asta, pentru că au constatat următoarele: companiile private
sunt foarte vulnerabile la fapte grave precum fraudele fiscale, spălarea banilor, corupţie,
conflicte de interese, abuzuri, infracţiuni în domeniul inteligenţei artificiale şi cel informatic.
Toate acestea produc pentru organizaţiile private riscuri extraordinare, mai ales în contextul
actual, pentru că lansarea unei informaţii poate genera pierderi economice"
Nu există, însă, un interes evident pentru definirea conținutului expresiei integritatea în
afaceri, dar constatăm că acest concept devine din ce în ce mai însemnat și, într-o oarecare
măsură, chiar indispensabil, fiind unul dintre factorii constant asociați succesului economic.
Integritatea în cadrul afacerii este strâns legată de lupta anticorupție. În timp ce
integritatea în afaceri încorporează mai mult decât evitarea activităților corupte, o mare parte a
literaturii și legislației referitoare la integritatea în afaceri se focusează pe corupție. O afacere
care își plasează în centru integritatea este mai puțin susceptibilă de activități corupte. Acţiunile
din zona de afaceri oferă dileme etice complexe.. Prin urmare, corupția și comportamentele
lipsite de etică atacă moralitatea societății introducând pe termen lung costuri suplimentare
pentru afacere și un mediu economic nesigur în țară.
Societăţile private sunt foarte vulnerabile la fapte grave precum fraudele fiscale,
spălarea banilor, corupţie, conflicte de interese, abuzuri. În continuare voi prezenta un studiu
de caz privind frauda fiscală și cum aceasta influențeaza în mod direct dezvoltarea econmiei.

13
https://www.juridice.ro/essentials/3045/integritatea-in-afaceri-element-esential-al-succesului-economic
Capitolul II Studiu de caz privind impactulul corupției asupra internaționalizării
afacerilor

Economia tenebră face parte din economia unei țări,ambele conturând o imagine de
ansamblu a economiei reale. În România acest fenomen a început să fie cercetat încă din anul
1993 de către Institutul Național de Statistică. Conform datelor oferite de instituțiile abilitate
în domeniul economiei neobservate din România, se evidențiază trei componete în structura
economiei subterane: munca “la negru”, frauda fiscală și îndeletnicirile casnice neînregistrate.
Principala cauză a dezvoltării acestui fenomen în România este corupția, care stopează
dezvoltarea economiei de piață.
Corupția are efecte mai grave la nivelul țărilor cu o economie aflată în tranziție,
comparativ cu alte părți ale lumii, iar pentru diminuarea acestui fenomen este nevoie de
cunoașterea formelor sub care acesta se manifestă în practică.
În timp, s-a demonstrat că efectele corupției tind a fi negative, stagnând creșterea
economică și investițiile. Cu alte cuvinte, un nivel ridicat al corupției presupune o imagine
defavorizantă pentru investitorii străini, dar și pentru popor.

Din punct de vedere economic, această situație este explicabilă dacă o raportăm la
dimensiunea resurselor care sunt administrate de către stat. Aceeași cartă albă a IMM-urilor
mai arată că 54,74% din IMM-uri reclamă fiscalitatea excesivă ca problemă fundamentală în
activitatea lor, iar 44,98% controalele excesive. Cu alte cuvinte, costurile pentru a opera o
afacere în România sunt mari.

Banca Mondială14 a identificat corupția ca singurul cel mai mare obstacol în dezvoltarea
economică și socială. Din punct de vedere politic, corupția acționează pentru a altera
democrația și statul de drept. Instituțiile democratice își pierd legitimitatea când sunt folosite
abuziv pentru interese personale. Corupția duce la distorsiunea structurilor pieței libere și a
competiției care înăbușă creșterea economică și descurajează investițiile. Rarele investiții din
resurse publice se fac în proiecte din care beneficiază interese private în detrimentul binelui
public, şi conduc la costuri colective pentru toți membrii societății. Activitățile corupte duc la
distrugerea nerestricționată a mediului în condițiile în care companii din toată lumea dau mită
pentru a obține practici de muncă libere și condamnabile. Costurile financiare estimate ale
corupției arată următoarele:

•Costul corupției este egal cu mai mult de 5 % din PIB-ul pe cap de locuitor la nivel
global.

• Corupția adaugă un cost suplimentar de 10 % în derularea afacerilor la nivel global și

cu până la 25 % la costul contractelor de achiziții publice în unele țări în curs de dezvoltare.

• Afacerile care iau în considerare relocarea dintr-o țară cu nivel scăzut de corupție,
într-o țară cu un nivel mediu sau ridicat al acesteia, trebuie să țină cont de estimarea unei taxe
de 20 % pentru afacerile străine, ca rezultat al corupției crescute.

14
Banca Mondială, http://www.worldbank.org/
 •În cadrul Uniunii Europene, costul general estimat al corupției este de aproximativ 120
miliarde euro anual, deși, un studiu recent efectuat de Școala de Guvernare Hertie din Berlin a
avut ca rezultat un cost real al corupției, în Uniunea Europeană, de 323 miliarde de euro anual.

Așadar putem spune că, ori de câte ori o țară, deși prietenoasă în termeni absoluți cu
investitorii străini, nu e capabilă să valorifice importul de capital și tehnologie adus de
investitori, problema rezidă în efectiva racordare la sistemul instituțional autohton. Studiind
mai îndeaproape (de regulă prin cercetări de tip calitativ) mediul antreprenorial, vom descoperi
că, în termeni relativi, sistemul instituțional e mai curând ostil acestuia. Acesta este și un motiv
pentru care comparațiile între state au un rol extrem de limitat. Diferențele de dezvoltare nu
sunt date doar de nivelul redus al taxelor, ci și de ușurătatea sau dificultatea (subiectiv
antreprenorială) cu care ele trebuie plătite.

De asemenea, potrivit unui studiu realizat de Banca Mondială15, 47% din firmele
românești care încearcă să realizeze investiții sunt afectate de un climat politic și reglementar
nefavorabil. Prin comparație, în regiune, doar în Polonia procentul este mai mare (50%), în
timp ce în Bulgaria este de 17%, Ungaria 23%, iar Croația 28%. Același studiu mai arată că
controlul statului și barierele în calea antreprenorialutui reduc din potențialul concurenței și al
productivității. Mediul concurențial, al cărui scor este 1.69 din 6, este cel mai restrictiv față de
media europeană, dar și față de țările din regiune, precum Bulgaria, Ungaria și Polonia.

Un raport al Comisiei Europene16 pe problema corupției în sistemele medicale din

Europa,arată că cele mai mari niveluri ale corupției în România se înregistrează în sistemul
medical (67%) și în poliție (67%), cu mult peste nivelul european. În regiune, România ocupă
prima poziție la acordarea de mită în sistemul medical de stat, fiind urmată de Ungaria, Slovacia
și Bulgaria. Studiul identifică ca primă problemă a sistemului medical românesc centralizarea
și dependența de Ministerul Sănătății, autoritatea centrală care se ocupă de implementarea
politicii în domeniul sănătății. Toate aceste probleme sunt legate de calitatea mediului
instituțional românesc, iar prin aceasta ne referim la cât de protejate sunt instituții fundamentale
pentru civilizația și progresul material, precum proprietatea, concurența și comerțul. Românii
părăsesc țara nu dintr-un deficit de naționalism sau patriotism, cât mai curând pentru că
sistemul legal nu le poate garanta libertățile economice fundamentale.

Datele privind studiul de caz au fost preluate de pe Institulul Național de Statistică și

din studiile efectuate de savantul Schneder F. pe o perioada de 17 ani (1999 – 2015). Datele
privind indicele de percepție a corupției au fost colectatate de pe Transparency International .
Acest indicator reflectă gradul percepției corupției în rândul politicienilor și oficialilor, indicele
fiind exprimat în puncte (de la 0 la 100). Informațiile cu privire la situația fraudei fiscale pentru
categorii de taxe și impozite au fost preluate din rapoartele anuale ale Consiliului Fiscal,
reprezentând rezultatele controalelor fiscale în colaborare cu Ministerul Finanțelor Publice.

În cadrul studiului comparativ cu R. Moldova, datele au fost colectate de pe site-ul

Ministerului Finanțelor din R. Moldova (https://mf.gov.md/ru) și pe Biroul Național de

15
Banca Mondială, http://www.worldbank.org/
16
https://ec.europa.eu/homeaffairs/
sites/homeaffairs/files/20170928_study_on_healthcare_corruption_en.pdf
Statistică (http://statistica.gov.md/). În cele ce urmează am încercat să prezint o imagine de
ansamblu a economiei tenbre din cele 2 state.

Fig. 1 Situația fraudei fiscale pentru principalele categorii de impozite și taxe

7000

6000

5000
-miliarde lei-

4000

3000

2000

1000

0
2014 2015 2016 2017
1.taxa pe valoarea adaugata 2.Impozit pe profit
3.Accize 4.Impozit pe veniturile salariale
5.impozit pe dividente 6.Alte impozite și taxe

Din graficul de mai sus se observă că cele mai multe cazuri de frauda fiscală sunt
întâlnite în cadrul taxei pe valoare adăugată. Specialiștii din domeniul economic au demostrat
că TVA-ul și impozitele pe consum dețin o pondere de 75% din totalul fraudei fiscale. 17
Pe
locul doi se află impozitul pe profit care are un impact semnificativ asupra creșterii economice,
dar și asupra investițiilor străine și naționale. Printre practicile cele mai întâlnite de evaziune
fiscală sunt înregistrarea unor costuri care nu au la bază nici o operațiune reală sau
neevidențierea unor mărfuri în contabilitate.
Abaterea de la legile fiscale merge mână în mână cu contrabanda, cele mai defectuase
activități fiind cele cu produse supuse accizelor, precum alcoolul, petrolul, țigările și produsele

17
Conform Raportului Consiliului Fiscal, 2014
din tutun. Evaziunea fiscală înregistrată în cadrul impozitului pe venituri salariale are ponderi
mai ridicate comparativ cu impozitul pe dividente pe toată perioada analizată.
În concluzie, putem afirma că România este un stat cu un sistem fiscal dificil, care
conduce la apariția unor fenomene negative, precum neplata obligațiunilor fiscale și frauda
fiscală la nivel national. Evaziunea fiscală are un rol major în stabilitatea economică și
financiară, în așteptările unei creșteri economice și nu numai, este un fenomen care dăunează
în special, veniturile fiscale.
În urma analizei datelor furnizate de Transparency International putem spune că
Republica Moldova are un nivel mai ridicat al percepției corupției din sectorul public față de
România. Potrivit indicelui de percepție a corupției (IPC), în anul 2018, România se clasează
pe locul 61, iar Republica Moldova pe locul 117 din totalul celor 180 de state ale lumii.

Fig.3 Indicele de Percepție a corupției în perioada 2012 – 2018

An 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

Romania 44 43 43 46 48 48 47
R. Moldova 36 35 35 33 30 31 33
Sursa: prelucrare proprie pe baza datelor furnizate de https://www.transparency.org/

Fig.4 Munca nedeclarată în România pe ramuri de activitate (2018)

Domenii de activitate 2018

Agricultura 5,2%
Transport 6,8%
Industria minera 2%
Comerț, industrie și alte domenii 12%
Sursa: prelucrare proprie pe baza datelor furnizare de Consiliul fiscal, ITM și INS

Munca nedeclarată are consecințe atât pe plan macroeconomic (duce la scăderea

veniturilor fiscale și la surparea sistemelor de asigurări sociale), cât și la nivel microeconomic
(crearea unei concurențe neloiale). Munca la negru se întâlnește de obicei, în sectoarele greu
accesibile, cum ar fi agricultra sau extragerile forestiere, comerțul stradal sau în piețe. De
asemenea, domeniile în care se practică activități sezoniere sunt cele din turismul litoral:
hoteluri, cabane, restaurante, comerț pe plajă.

Fig.5 Munca nedeclarată în R. Moldova (2018)

Munca nedeclarată în rândul salariaților 6,2%

Angajați fără contract de muncă bărbați 7,3%
femei 5,3%
Cei mai mulți angajați în baza înțelegerilor verbale agricultură 40%
 comerț 20,7%

Sursa: prelucrare proprie pe baza datelor furnizate de Biroul Național de Statistică

http://www.statistica.md/category.php?l=ro&idc=191

Cifrele referitoare la munca nedeclarată sunt în descreștere conform BNS. Acest fenomen
există nu de astăzi și nu este present doar în R. Moldova. Este o boală a întregii economii de
piață. Acolo unde există salariu la plic sunt și alte încălcări de ordin fiscal. Evaziunea fiscală a
fost întodeauna o tentație pentru agentul economic care încearcă să-și optimizeze cheltuielile.
Contribuțiile angajatorului sunt de 23% pentru fondul de salarizare și alte recompense, iar
partea datorată de angajat este de 6%.

Fig.6 Evoluția presiunii fiscale din România și R. Moldova

40
35
30
25
20
15
10
5
0
2010 2011 2011 2013 2014 2015 2016 2017 2018

Presiunea fiscală (incluzând contribuțiile sociale) în România

Presiunea fiscală (incluzând contribuțiile sociale) în R. Moldova

Sursa: prelucrare proprie în baza datelor

Graficul de mai sus ilustrează evoluția presiunii fiscale din România și R. Moldova în perioada
2010–2018. Cel mai înalt nivel am presiunii fiscale în România a fost înregistrat în anul 2011
(30,6%), iar în R. Moldova în anul 2017 (33, 7%).

Principalele componete ale economiei tenebre din România sunt activitățile care se
desfășoară fără înregistrare, munca la negru și evaziunea fiscală. Factorii considerabili care au
dus la dezvoltarea exagerată a economiei subterane sunt următorii: lagunele legislative,
întreprinderile de tip speculativ, atitudinea permisivă a autorităților și a populației cu privire la
încălcarea reglementărilor, dar și conexiunile internaționale.
 Integrarea și aplicarea măsurilor specifice este o modalitate de internaționalizare
afacerilor.Discrepanța grupurilor sociale este uriașă, unii reușind să obțină venituri imense din
activități ilegale, în timp ce nivelul de trai pentru restu societății este în descreștere.

Marile companii care au avut probleme foarte mari nu au ştiut să gestioneze riscurile, nu
au ştiut cum să procedeze, cum să comunice, "Unele au negat problema, ceea ce s-a dovedit a
fi o mare prostie pentru că o problemă majoră trebuie asumată. S-a întâmplat astfel pentru că
nu aveau în interior un sistem de integritate. Un asemenea sistem presupune un cod de etică şi
integritate care reglementează la nivel intern problemele specifice companiei".18

În companiile publice a fost reglementată această instituţie prin Lege, din 2004. Avertizor
poate fi oricine din companie. Avertizorul este persoana care sesizează o problemă, o neregulă
din societate, fiind protejat prin lege. Informaţia ajunge de la avertizor la ofiţerul de
conformitate sau la persoana căreia îi este sesizată, fiindu-i garantat faptul că nu va fi
divulgat.În anumite companii funcţionează deja acest avertizor, fiind o instituţie eficientă. Cred
că este o persoană care ar trebui luată în considerare cu toată atenţi

2.1. Soluții pentru internaționalizarea afacerilor prin integritate

Așa cum comerțul internațional nu este diferit de comerțul intern, bazându-se pe

aceleași reguli și principii economice, tot așa și internaționalizarea nu este diferită de o firmă
care dorește să-și extindă activitatea într-un alt spațiu geografic decât cel rezident. Dacă o firmă
din Cluj poate uza de propriile resurse pentru a-și extinde activitatea în Prahova, vorbim de
internaționalizare” la scară mai mică, la scară națională. Irelevanța granițelor politice este cu
atât mai evidentă în cazul firmelor born global. În cazul diplomației comerciale, statul își arogă
competențe în domeniul internaționalizării, derivate din legitimitatea granițelor politice.
Diplomația comercială este prezentă la două niveluri: 1. Diplomatul comercial ca negociator
în tratate în domeniul internaționalizăriim(bilaterale sau multilaterale, cum sunt cele din cadrul
Organizației Mondiale a Comerțului) Obiectivul de piață liberă: liberalizarea comerțului
2. Diplomatul comercial ca facilitator al business-urilor românești în străinătateObiectivul de
piață liberă: acțiune defensivă față de un mediu politic și instituțional
ostil firmelor românești.
Strategia de internaționalizare a oricărui stat conține atât elemente ce presupun
deschidere economică, liberalizarea relațiilor economice cu străinătatea, dar și elemente de
protecționism sau intervenție a statului. Pentru a putea defini o bună practică în
internaționalizarea mediului de business (element ce face parte din strategia de dezvoltare
economică a oricărui stat) e nevoie să cunoaștem atât strategiile micro, la nivel de firmă, dar și
cele macro, la nivel de politică. Însă și într-un caz, și în altul, buna practică este limitată de

18
https://www.juridice.ro/essentials/3045/integritatea-in-afaceri-element-esential-al-succesului-economic
orizontul temporal în care ea s-a petrecut. Experiența unei firme este subiectivă, are o valoare
pur informativă pentru alte firme, însă ghidajul internațional este dat în ultimă instanță de
particularitățile pieței externe la momentul internaționalizării. Într-un mod oarecum
asemănător, politica publică vine cu conceptul de one size fits all, adică admite și pretinde că
există o cale obiectivă pentru o internaționalizare de succes.
Diferența dintre experiența subiectivă a unei firme și politica publică în domeniul
internaționalizării este dată de însăși caracterul celei de-a doua (adică public), în termeni
economici, la care iau parte toți indivizii economiei respective. Caracterul public al politicii în
domeniul internaționalizării face ca în măsura în care această politică este una de trial & error,
o eventuală eroare ca și consecință să nu aibă – cum s-ar spune - răspundere patrimonială, adică
să nu poată fi tras nimeni la răspundere pentru un eventual eșec sau rezultat slab prin comparație
cu alte țări, și prejudiciul, desigur, să nu poată fi recuperat.
În această secțiune sunt cu titlul de recomandare pentru decidenții politici și pentru
actorii implicați în procesul de creștere a ecosistemului românesc de internaționalizare a
firmelor românești. Dat fiind faptul că cele mai multe inițiative de internaționalizare ale
antreprenorilor români au la bază conexiunile din piața si relațiile personale si profesionale
acumulate de fondatori, se recomandă oportunități inclusiv pe zona de inbound: facilitarea
accesului antreprenorilor romani la delegații și investitorii străini care vin în România.
Conceptul propus este bazat pe organizarea de proiecte de interacțiune pentru firmele
internaționale care vor să se extindă internațional, să investească în Romania și să caute
parteneriate cu firme românești. Acest proiect se poate concentra pe dezvoltarea de relatii
personale si de business intre fondatori, companiile românești si firmele din străinătate prin
intermediul vizitelor de business, întâlniri de business one to one, cursuri si evenimente de
networking.

Concluzii

Analizând evoluția investițiilor străine directe (ISD) realizate de agenții economici

români în străinătate, nu poate să treacă neobservată dimensiunea relativ redusă a
internaționalizării firmelor românești. Această observație pare a fi întărită și de analiza
comparativă cu celelalte țări din regiune – Bulgaria, Cehia, Polonia și Ungaria – care au
surclasat firmele românești atunci când vine vorba de asigurarea intrării pe alte piețe prin
prezența directă. De pildă, trebuie ținut cont că problema internaționalizării nu înseamnă
altceva decât exportul de capital. Tocmai dotarea diferită cu bunuri de capital este ceea ce
face diferența dintre țări bogate și țări sărace.
Deci, o primă explicație a internaționalizării mai reduse a firmelor românești se
bazează pe faptul că România este mai săracă decât țări precum Cehia, Polonia sau Ungaria și
că are o piață națională de dimensiuni mai mari decât Bulgaria. Mai mult, nu trebuie uitată
nici experiența comunistă, consumatoare de capital.
Nu este întâmplător că în cazul țării noastre cea mai răspândită formă de
internaționalizare nu este cea prin export de capital, ci prin migrația lucrătorilor. România
„exportă” forță de muncă în Europa Occidentală, iar lucrătorii trimit remitențe în țară. Este fără
tăgadă că acest tip de internaționalizare „primitivă” naște probleme sociale, însă din punct de
vedere economic poate fi considerată o supapă pentru lucrători și o metodă de acumulare de
capital. Miza unei discuții politice legate de emigrarea masivă spre vestul Europei ar trebui să
se concentreze nu pe limitarea mobilității, ci pe adoptarea acelor măsuri care ar putea duce la
o mișcare a forței de muncă în sens invers, în direcția reîntoarcerii în țară.
Internaționalizarea nu trebuie să reprezinte un scop în sine. Aceasta este numai un
mijloc prin care antreprenorii pot să își optimizeze activitatea. Până la această dată, statisticile
nu indică adoptarea masivă a internaționalizării de către antreprenorii români. De asemenea,
rezultatele activității economice și dimensiunea medie a unei filiale românești în străinătate nu
recomandăinternaționalizarea ca o soluție imbatabilă pentru obținerea profitabilității. Până la
această dată, internaționalizarea reprezintă opțiune pentru un grup relativ restrâns de firme.
Dacă se vrea încurajarea internaționalizării firmelor românești, orice măsură publică
trebuie să vizeze crearea unui context economic favorabil acumulării de capital. Până să
ajungem în situația în care agenții economici români exportă mai mult capital, trebuie create în
prealabil premisele acumulării unui stoc critic de resurse menite a fi utilizate în procesele
productive delocalizate.
De asemenea, trebuie înțeles că un stat facilitator nu este necesarmente și un stat
finanțator. Decât să își asume și un rol direct în alocarea resurselor, în sensul de a hotărî ce
domeniu și ce firmă ar trebui încurajate să se internaționalizeze, un rol pe care, istoric
vorbind, statul l-a gestionat prost, decidenții ar trebui să se concentreze pe înlesnirea intrării
pe piețele externe a firmelor românești. Cu alte cuvinte, rolul statului în problema
internaționalizării ar fi de tip defensiv, în sensul concentrării pe eliminarea barierelor cu care
se confruntă investitorii români și facilitarea dialogului cu autoritățile din străinătate pentru
a înlesni obținerea de aprobări de către antreprenori.

Bibliografie