Programele şcolare pentru clasele a XI-a – a XII-a au fost aprobate cu Ordin al Ministrului educaţiei

naţionale nr. 4923 din 18.10.2000 şi modificate prin Ordin al Ministrului educaţiei şi cercetării nr.
3915 din 31.05.2001.

FIZICĂ

Clasele a XI-a – a XII-a

 TIPURILE DE PROGRAME PENTRU CLASA A IX-A ÎN FUNCŢIE DE NUMĂRUL DE
ORE PENTRU FIECARE FILIERĂ, PROFIL, SPECIALIZARE

Tipul Număr de ore

Filieră Profil Specializare
programei de trunchi comun
pentru Clasa Clasa Clasa Clasa
clasa a IX-a a IX-a a X-a a XI-a a XII-a
Teoretică Filologie F2 2 1 - -
Ştiinţe sociale F2 2 1 - -
Matematică-informatică F1 2 3 3 3
Ştiinţe ale naturii F1 3 3 3 2
Tehnologică Tehnic Lucrări publice-construcţii F1 2 2 2 2
Telecomunicaţii F1 2 2 2 2
Electronică şi automatizări F1 2 2 2 2
Electrotehnică F1 2 2 2 2
Mecanică F1 2 2 2 2
Pielărie, textile F1 2 2 2 1
Resurse Chimie industrială F1 2 1 1 1
naturale şi Protecţia mediului F1 2 1 1 1
protecţia Silvic şi prelucrarea lemnului F1 2 1 1 1
mediului Veterinar F1 2 1 1 -
Agricol şi agromontan F1 2 1 1 -
Industrie alimentară F1 2 1 1 1
Servicii Turism şi alimentaţie publică F2 2 1 - -
Economic, administrativ F2 2 1 - -
Poştă F2 2 1 - -
Vocaţională Sportiv F2 1 1 - -
Artistic Arte plastice F2 1 1 - -
Arhitectură F2 1 1 1 -
Muzică F2 1 1 - -
Teatru F2 1 1 - -
Coregrafie F3 1 - - -
Militar Matematică-informatică F1 2 3 3 3
(M.Ap.N.) Muzici militare F2 1 1 - -
Militar Matematică-informatică F1 2 2 2 2
(M.I.) Ştiinţe sociale F2 1 1 1 1
Teologic Ortodox F2 1 1 - -
Catolic F2 1 1 - -
Adventist F2 1 1 - -
Musulman F2 1 1 - -
Penticostal F2 1 1 1 1
Baptist F2 1 1 1 1
Unitarian F2 1 1 - -
Reformat F2 1 1 - -
Pedagogic Bibliotecar-documentarist, F3 1 - - -
instructor-animator; instruc-
tor pentru activităţi extra-
şcolare; pedagog şcolar

Fizică – clasele a XI-a – a XII-a 3

 NOTĂ DE PREZENTARE

Modificările structurale ce au avut loc în ultimii ani în ţara noastră evidenţiază necesitatea
reconstrucţiei învăţământului românesc pe baze noi, potrivit nevoilor sociale şi economice şi a
sistemului de valori promovat. Acesta permite accentuarea laturii pragmatice a aplicării
curriculum-ului: profesorul face legătura directă şi evidentă între ce se învaţă şi de ce se învaţă.
Pe această linie, liceul participă la formarea intelectuală şi socială a tinerilor articulând două
elemente constitutive, pe de o parte o cultură comună la care au acces toţi elevii, iar pe de altă
parte cursuri opţionale care să determine parcursul individual de învăţare potrivit aspiraţiilor
elevului. Această individualizare la nivel liceal constituie una din caracteristicile de bază, nou
promovate, în contrast cu caracterul formal şi rigid, al structurilor anterioare.
Parcursul individualizat are drept scop o apropiere mai mare a învăţământului de aspiraţiile
elevului. Aceasta poate determina atât o creştere a randamentului său şcolar cât şi o apropiere a
nivelului său de pregătire de cerinţele sociale şi economice. În această viziune, programele
aferente trunchiului comun liceal au scopul de a oferi referinţe culturale comune, necesare
formării intelectuale a tinerilor de azi. În acest context, programele trebuie să furnizeze baza de
coordonare intradisciplinară şi apropierea interdisciplinară şi pluridisciplinară.
În sprijinul acestei viziuni vine şi curriculum-ul actual de fizică centrat pe competenţe.
Prezenta programă îşi propune promovarea unei noi abordări în învăţarea fizicii, prin
înţelegerea teoriilor fizice şi a aplicaţiilor lor. Aceasta are scopul de a crea elevilor condiţii pentru
descoperirea şi valorificarea propriilor disponibilităţi intelectuale şi afective care să contribuie la
dezvoltarea unei personalităţi autonome şi creative.
În elaborarea programei de faţă au fost luate în consideraţie atât cercetările în domeniul
curricular, tendinţele pe plan internaţional, cât şi opiniile unor profesori cu o bogată experienţă
didactică. Ţinând cont de noutatea formei de prezentare, sunt necesare următoarele completări:
- competenţele generale sunt ansambluri structurate de cunoştinţe şi deprinderi; ele se
definesc pe obiect de studiu şi se formează pe durata învăţământului liceal.
- competenţele specifice se definesc pe obiect de studiu şi se formează pe durata unui an
de studiu. Ele sunt deduse din competenţele generale.
Programa îşi propune să nu îngrădească libertatea profesorului de a alege sau organiza
activităţile de învăţare adecvate formării competenţelor. În condiţiile realizării acestor competenţe
şi a parcurgerii integrale a conţinutului obligatoriu, profesorul are libertatea de a:
- schimba ordinea parcurgerii temelor în cadrul unui capitol sau a capitolelor între ele;
- prezenta într-o formă utilă (fără o tratare exhaustivă) a elementelor suport de
matematică;

4
 Curriculum-ul nucleu aprofundat este marcat în programă prin asterisc (*) şi litere cursive şi
este obligatoriu pentru specializările cu trei ore pe săptămână.
Prezentul document conţine trei tipuri de programe: F1, F2, F3 diferenţiate în funcţie de
numărul de ore alocat prin planul de învăţământ pentru fiecare profil şi specializare şi de
momentul încheierii studiului fizicii în trunchiul comun. Programa F1 acoperă curriculum-ul
nucleu alocat specializărilor cu 2 ore pe săptămână şi curriculum-ul nucleu aprofundat alocat
specializărilor care dispun de o oră în plus pe săptămână în trunchiul comun. Acesta este evidenţiat
în text prin asterisc (*). Programele F2, F3 acoperă curriculum-ul nucleu pentru specializările care
au alocată o oră pe săptămână, cu menţiunea că programa F3 se aplică specializărilor care încheie
studiul fizicii în anul respectiv. Configuraţia între profil/specializare şi tipul programei este dată în
tabelul următor.

Fizică – clasele a XI-a – a XII-a 5

 Număr de ore trunchi comun la fiecare filieră, profil, specializare
pentru clasele a X-a – a XII-a

Filiera Profil Specializare Nr. de ore de trunchi comun (tipul

programei)
XI XII
Teoretică Filologie - -
Ştiinţe sociale - -
Matematică-informatică 3(F1) 3(F1)
Ştiinţe ale naturii 3(F1) 2(F1)
Tehnologică Tehnic Electronică şi automatizări 3(F1) 2(F1)
Electrotehnic 3(F1) 2(F1)
Telecomunicaţii 3(F1) 2(F1)
Mecanică 2(F1) 2(F1)
Lucrări publice – construcţii 2(F1) 1(F2)
Textile; Pielărie 2(F1) -
Resurse Chimie industrială 1(F2) 1(F2)
naturale Protecţia mediului 1(F2) 1(F2)
şi protecţia Silvic şi prelucrarea lemnului 1(F3) -
mediului Veterinar; Agricol; Agromontan 1 (F3)

Industrie alimentară 1(F3) -

Servicii Turism şi alimentaţie publică 1(F3) -
Economic 1(F3) -
Administrativ 1(F3) -
Poştă 1(F2) 1(F2)
Vocaţională Sportiv - -
Arte Arte plastice şi decorative - -
vizuale Arhitectură, arte ambientale şi design 1 (F3) -
Muzică - -
Teatru - -
Coregrafie - -
Militar Matematică-informatică 3(F1) 3(F1)
(M.Ap.N)
Muzici militare - -
Militar Matematică-informatică 2(F1) 2(F1)
(M.I) Ştiinţe sociale 1(F2) 1(F2)
Teologic Patrimoniu cultural - -
Ortodox - -
Catolic - -
Adventist - -
Musulman - -
Penticostal 1(F2) 1(F2)
Baptist 1(F2) 1(F2)
Unitarian 1(F2) 1(F2)
Reformat - -
Evanghelica luterană 1(F3) -
Pedagogic Bibliotecar-documentarist, instructor- 1(F3) -
animator; instructor pentru activităţi
extraşcolare; pedagog şcolar

Fizică – clasele a XI-a – a XII-a 6

 COMPETENŢE GENERALE

1. Definirea şi recunoaşterea conceptelor specifice fizicii

2. Explorarea şi experimentarea dirijată a unor fenomene şi procese fizice
3. Rezolvarea de probleme cu caracter teoretic şi aplicativ
4. Explicarea fenomenelor fizice într-un limbaj specific prin modelare şi
abstractizare
5. Realizarea unor transferuri şi integrarea cunoştinţelor şi metodelor de
lucru specifice fizicii în scopul aplicării lor în ştiinţele naturii şi în tehnologii

Fizică – clasele a XI-a – a XII-a 7

 CLASA a XI-a
PROGRAMA F1
COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI1

Competenţe specifice Conţinuturi

1. Studiul fluidelor

1. Identificarea unor noţiuni şi caracterizarea unor mărimi Presiunea hidrostatică. Presiunea

fizice utile studiului fluidelor (presiunea hidrostatică şi atmosferică.
atmosferică, tensiunea superficială, lucrul mecanic al Legea lui Pascal. Legea lui
forţelor de tensiune superficială, forţele de interacţie la Arhimede. Aplicaţii
contactul lichid-solid). Ecuaţia de continuitate. Ecuaţia
2. Realizarea unor experimente (măsurarea unor presiuni,
evidenţierea legilor lui Pascal Şi Arhimede sau măsurarea lui
unor tipuri de forţe) pentru evidenţierea şi caracterizarea Bernoulli. *Aplicaţii
fenomenelor de fizica fluidelor.
3. Stabilirea unor corelaţii între mărimi fizice *Vâscozitatea. Curgerea
caracteristice fenomenelor studiate, în scopul rezolvării turbulentă
unor probleme sau al unor aplicaţii teoretice şi/sau Tensiunea superficială. Fenomene
practice. capilare
4. Explicarea într-un limbaj specific fizicii fluidelor a
fenomenelor studiate.
5. Utilizarea cunoştinţelor dobândite în analiza unor
sisteme biologice şi tehnologice.

1
Unităţile de conţinut marcate cu asterisc (*) sunt obligatorii numai pentru specializările cu trei ore pe săptămână.
Fizică – clasele a XI-a – a XII-a 8
 Competenţe specifice Conţinuturi
2. Elemente de
termodinamică şi
fizică moleculară
1. Identificarea unor noţiuni şi caracterizarea unor mărimi
fizice legate de fenomenele termice (agitaţie termică, Agitaţia termică. Noţiuni
sistem termodinamic, starea sistemului termodinamic, termodinamice de bază.
transformare de stare, energie internă, căldură, lucru Dilatarea lichidelor
mecanic în termodinamică, călduri specifice, călduri Echilibrul termic. Temperatura.
latente, punct triplu). Modelul gazului ideal. Formula
2 Verificarea experimentală a legilor privind fundamentală a teoriei cinetico-
transformările simple ale gazului şi a moleculare aplicate gazului ideal
caracteristicilor transformărilor stărilor de agregare. *Interpretarea cinetico-
3.1 Rezolvarea unor probleme simple prin utilizarea moleculară a temperaturii. Forţe
relaţiilor specifice teoriei cinetico-moleculare şi a intermoleculare
termodinamicii. Transformări simple ale gazului
3.2 Aplicarea principiilor termodinamicii şi a relaţiilor ideal
derivate din acestea în studiul unor procese şi/sau cicluri Căldura şi lucrul mecanic în
termodinamice. termodinamică.
5. Explicarea pe baza unor fenomene termodinamice *Transferul căldurii.
studiate a unor aplicaţii tehnologice. Calorimetrie. Coeficienţii calorici
Energia internă. Primul principiu
al termodinamicii. *Relaţia lui
Robert Mayer
Aplicaţii ale primului principiu al
termodinamicii
Al doilea principiu al
termodinamicii; *Ciclul Carnot
Motoare termice. Randamentul
motoarelor termice
Termodinamica transformărilor stărilor de
agregare
3. Oscilaţii şi unde mecanice

1. Identificarea unor noţiuni şi caracterizarea unor mărimi Oscilaţii. Modelul oscilatorului

fizice necesare studiului oscilaţiilor şi undelor mecanice liniar armonic
(mărimi caracteristice ale oscilatorului liniar armonic şi Ecuaţiile mişcării oscilatorului
undelor). liniar armonic
2. Analiza unor experimente pentru extragerea de Compunerea oscilaţiilor armonice
informaţii utile privind producerea oscilaţiilor mecanice şi paralele
Energia oscilatorului armonic.
a propagării undelor. Fenomenul de rezonanţă
3.1 Deducerea relaţiilor între mărimile caracteristice Unde mecanice. Propagarea
oscilatorului liniar armonic şi aplicarea acestora în undelor elastice. Ecuaţia undei plane
rezolvarea unor probleme simple. Principiul lui Huygens. Reflexia şi
3.2 Rezolvarea unor probleme simple pe baza aplicării refracţia undelor
legilor şi a relaţiilor stabilite între mărimile oscilatorii şi Interferenţa undelor. Unde staţionare.
ondulatorii studiate, în fenomene de reflexie, refracţie, şi *Tuburi şi coarde sonore
interferenţă. Elemente de acustică.
4. Explicarea într-un limbaj specific mecanicii Ultrasunete. *Elemente de
fenomenelor oscilatorii şi ondulatorii a reflexiei, refracţiei, seismologie
şi interferenţei, a propagării undelor şi a producerii
undelor staţionare prin utilizare de modele.

Fizică – clasele a XI-a – a XII-a 9

 Competenţe specifice Conţinuturi
4. Oscilaţii şi unde electromagnetice

1. Identificarea unor noţiuni şi caracterizarea unor mărimi Tensiunea electromotoare alternativă şi

fizice necesare studiului oscilaţiilor de tensiune şi curent a curentul alternativ. Valori efective
undelor şi câmpului electromagnetic. Circuitul serie cu rezistor, bobină şi
2. Realizare experimentală a unor circuite de curent condensator în curent alternativ
alternativ şi vizualizarea cu ajutorul osciloscopului a Rezonanţa tensiunilor
mărimilor oscilatorii. *Circuitul paralel cu rezistor, bobină şi
3.1 Modelarea fenomenelor oscilatorii electromagnetice şi condensator în curent alternativ.
stabilirea unor corelaţii între mărimile caracteristice, utile Puterea în circuitele de curent alternativ
în rezolvarea unor probleme simple. *Circuitul oscilant
4.1 Aplicarea unor noţiuni şi mărimi fizice caracteristice *Câmpul electromagnetic. *Unde
circuitelor de curent continuu pentru determinarea şi electromagnetice
caracterizarea circuitelor de curent alternativ.
4. Explicarea fenomenelor oscilatorii din circuitele RLC
prin utilizarea unui limbaj specific.
5. Aplicarea cunoştinţelor referitoare la unele fenomene NOTÃ: * unităţi de conţinut pentru
electromagnetice şi la circuitele de curent alternativ în
specializările cu trei ore pe
ştiinţă şi tehnologie.
săptămână

Fizică – clasele a XI-a – a XII-a 10

 PROGRAMA F2
COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI

Competenţe specifice Conţinuturi

1. Studiul fluidelor

1. Identificarea unor noţiuni şi caracterizarea unor Presiunea hidrostatică. Presiunea

mărimi fizice utile studiului fluidelor (presiunea atmosferică
hidrostatică şi atmosferică, tensiunea superficială, lucrul Legea lui Pascal. Legea lui
mecanic al forţelor de tensiune superficială, forţele de Arhimede. Aplicaţii
interacţie la contactul lichid-solid). Ecuaţia de continuitate. Ecuaţia
2. Realizarea unor experimente (măsurarea unor lui Bernoulli
presiuni, evidenţierea unor principii şi legi sau a unor Tensiunea superficială. Fenomene
tipuri de forţe) pentru extragerea unor informaţii utile capilare
studiului fluidelor.
3 Rezolvarea unor probleme simplepe baza relaţiilor
determinate între mărimile caracteristice fizicii fluidelor.
4. Descrierea şi explicarea într-un limbaj specific a unor
fenomene de fizica fluidelor.
5. Explicarea unor aplicaţii practice ale fenomenelor
studiate în fluide.
2. Elemente de
termodinamică
1. Identificarea unor noţiuni şi caracterizarea unor
mărimi fizice utile în studiul fenomenelor termice Temperatura. Echilibrul termic
(agitaţie termică, sistem termodinamic, starea sistemului Transferul căldurii.
termodinamic, transformare de stare, energie internă, Calorimetrie. Coeficienţi calorici
căldură, lucru mecanic în termodinamică). Transformări simple ale gazului
2. Verificarea experimentală a legilor privind ideal
transformările simple ale gazului şi a Energia internă. Primul principiu
caracteristicilor transformărilor stărilor de agregare. al termodinamicii
3. Rezolvarea unor probleme simple prin aplicarea Aplicaţii ale primului principiu al
principiului I al termodinamicii, sau a unor relaţii termodinamicii.
derivate dintre mărimile caracteristice proceselor Motoare termice. Randamentul
termodinamice. motoarelor termice
5. Discutarea unor sisteme biologice şi tehnice în care se Termodinamica transformărilor stărilor de
evidenţiază unele din fenomenele termodinamice. agregare
3. Oscilaţii şi unde mecanice

1. Identificarea unor noţiuni şi mărimi fizice necesare Oscilaţii. Oscilatorul liniar

studiului oscilaţiilor şi undelor mecanice (mărimi armonic
caracteristice ale oscilatorului liniar armonic şi ale Energia oscilatorului liniar
undelor). armonic
2. Realizarea unor experimente calitative privind Unde mecanice. Propagarea undelor
producerea şi propagarea oscilaţiilor mecanice elastice
Principiul lui Huygens. Reflexia şi
3. Aplicarea relaţiilor dintre mărimile fizice studiate refracţia undelor.
privind oscilaţiile şi undele mecanice în rezolvarea unor Interferenţa undelor.
probleme simple. Elemente de acustică. Elemente
4. Aplicarea modelelor privind oscilaţiile şi undele de seismologie
mecanice în explicarea fenomenelor de reflexie, refracţie
şi interferenţă.
5. Realizarea unor transferuri interdisciplinare în
explicarea unor elemente de seismologie şi acustică pe
baza fenomenelor ondulatorii mecanice studiate.

Fizică – clasele a XI-a – a XII-a 11

 PROGRAMA F3
COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI
Competenţe specifice Conţinuturi
1. Studiul fluidelor

1. Identificarea unor noţiuni şi caracterizarea unor mărimi Presiunea hidrostatică. Presiunea

fizice utile studiului fluidelor (presiunea hidrostatică şi atmosferică
atmosferică, tensiunea superficială, lucrul mecanic al Legea lui Pascal. Legea lui
forţelor de tensiune superficială, forţele de interacţie la Arhimede. Aplicaţii
contactul lichid-solid). Tensiunea superficială. Fenomene capilare
2. Realizarea unor experimente (măsurarea unor presiuni,
evidenţierea unor principii şi legi sau a unor tipuri de
forţe) pentru extragerea unor informaţii utile studiului
fluidelor.
3. Rezolvarea unor probleme simple pe baza relaţiilor
determinate între mărimile caracteristice fizicii fluidelor
4. Argumentarea într-un limbaj specific fizicii fluidelor a
unor fenomene studiate.
5. Explicarea unor aplicaţii practice ale fenomenelor de
fizica fluidelor.
2. Elemente de
termodinamică şi fizică
moleculară
1. Identificarea unor noţiuni şi caracterizarea unor mărimi
fizice utile în studiul fenomenelor termice (agitaţie Temperatura. Echilibrul termic
termică, sistem termodinamic, starea sistemului Transferul căldurii. Coeficienţii
termodinamic, transformare de stare, energie internă, calorici
căldură, lucru mecanic în termodinamică). Transformări simple ale gazului
2. Verificarea experimentală a legilor privind ideal
transformările simple ale gazului şi a Energia internă. Primul principiu
caracteristicilor transformărilor stărilor de agregare. al termodinamicii
3. Rezolvarea unor probleme simple prin aplicarea Aplicaţii ale primului principiu al
principiului I al termodinamicii, sau a unor relaţii derivate termodinamicii
între mărimile caracteristice proceselor termodinamice. Motoare termice. Randamentul
5. Discutarea unor sisteme biologice şi tehnice în care se motoarelor termice
evidenţiază unele din fenomenele termodinamice studiate. Termodinamica transformărilor stărilor de
agregare
3. Oscilaţii şi unde mecanice
1. Identificarea unor noţiuni şi mărimi fizice necesare
studiului oscilaţiilor şi undelor mecanice (mărimi Oscilaţii. Oscilatorul liniar
caracteristice ale oscilatorului liniar armonic şi ale armonic.
undelor). Unde mecanice. Propagarea undelor
2. Realizarea unor experimente calitative privind elastice
Reflexia şi refracţia undelor
producerea şi propagarea oscilaţiilor mecanice..
Interferenţa undelor
3. Aplicarea relaţiilor dintre mărimile fizice studiate Elemente de seismologie
privind oscilaţiile şi undele mecanice în rezolvarea unor
probleme simple.
4. Aplicarea modelelor privind oscilaţiile şi undele
mecanice în explicarea fenomenelor de reflexie, refracţie
şi interferenţă.
5. Realizarea unor transferuri interdisciplinare pentru
explicarea unor elemente de seismologie pe baza
fenomenelor mecanicii ondulatorii studiate.

Fizică – clasele a XI-a – a XII-a 12

 Competenţe specifice Conţinuturi
4. Elemente de optica
geometrică
1.1 Descrierea şi explicarea principiilor de funcţionare ale
unor dispozitive şi aparate optice ce utilizează diferite Reflexia şi refracţia luminii
tipuri de oglinzi şi lentile. Oglinzi sferice. Oglinzi plane
1.2 Identificarea noţiunilor şi caracterizarea mărimilor Lentile. Asociaţii de lentile.
fizice utile studiului unor elemente optice şi a aplicaţiilor Instrumente optice
acestora.
2. Realizarea unor experimente de optică în scopul
extragerii de informaţii privind rolul oglinzilor şi al
lentilelor în sistemele optice.
3. Rezolvarea unor probleme simple privind sistemele
optice cu oglinzi şi lentile prin utilizarea relaţiilor dintre
mărimile fizice care le caracterizează din punct de vedere
optic.
5. Observarea mediului tehnologic în scopul identificării
ariilor de aplicabilitate ale unor dispozitive optice.

Fizică – clasele a XI-a – a XII-a 13

 CLASA A XII-A
PROGRAMA F1
COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI2
Competenţe specifice Unităţi de conţinut
1. Optică geometrică. Optică ondulatorie

1.1. Descrierea şi explicarea principiilor de Principiile opticii geometrice

funcţionare ale unor dispozitive şi aparate optice ce Reflexia şi refracţia
utilizează oglinzi şi lentile. Dioptrul sferic. Dioptrul plan
1.2. Identificarea unor noţiuni şi caracterizarea unor Oglinzi sferice. Oglinzi plane
mărimi fizice utile în studiul opticii geometrice şi Lentile subţiri. Sisteme de lentile
ondulatorii. Ochiul. Vederea cromatică. Fotometrie
2.1. Realizarea unor experimente care să evidenţieze Instrumente optice
fenomenele de dispersie, interferenţă, difracţie şi
polarizare a luminii.
2.2. Evidenţierea experimentală a reflexiei şi
refracţiei luminii, şi a legilor acestora.
3. Rezolvarea unor probleme simple prin aplicarea Dispersia luminii
relaţiilor stabilite între mărimile ce caracterizează Interferenţa luminii. Dispozitivul Young.
diferite sisteme optice cu oglinzi şi lentile, între *Alte dispozitive interferenţiale
mărimile fotometrice precum şi între mărimile Difracţia luminii. Reţeaua de difracţie
caracteristice fenomenelor de optică ondulatorie. *Polarizarea luminii
4. Descrierea şi explicarea într-un limbaj specific a
fenomenelor de reflexie, refracţie, dispersie,
interferenţă şi polarizare a luminii.
5. Explicarea procesului de formare a imaginii
cromatice şi aplicaţii ale acesteia.
2. Teoria relativităţii restrânse

1. Descrierea experimentelor Michelson şi Fizeau Bazele experimentale ale teoriei relativităţii

care au stat la baza formulării postulatelor teoriei restrânse
relativităţii. Postulatele teoriei relativităţii restrânse
3. Rezolvarea unor probleme simple prin utilizarea Cinematică şi dinamică relativistă
relaţiilor de cinematică şi dinamică relativistă.
4. Explicarea unor elemente de cinematică şi
dinamică relativistă rezultate din postulatele teoriei
relativităţii şi din Transformările Lorentz.
3. Optică fotonică şi elemente de fizică
cuantică

1. Identificarea unor noţiuni şi caracterizarea unor Efectul fotoelectric extern

mărimi de optică fotonică. *Efectul Compton
3. Rezolvarea unor probleme simple prin utilizarea Dualismul undă-corpuscul
relaţiilor între mărimile caracteristice fenomenelor
studiate.
4. Explicarea fenomenelor de optică fotonică şi a
dualismului undă-corpuscul prin utilizarea unui
limbaj fizic adecvat.
5. Identificarea unor domenii de utilizare pentru
dispozitivele optice care funcţionează pe baza
efectului fotoelectric extern.

2
Unităţile de conţinut marcate cu asterisc (*) sunt obligatorii numai pentru specializările cu trei ore pe săptămână.
Fizică – clasele a XI-a – a XII-a 14
 4. Fizica atomului

1. Identificarea unor noţiuni şi concepte necesare Spectre atomice

formulării teoriei cuantice a atomului. Experimentul Franck-Hertz
3. Rezolvarea unor probleme simple referitoare la Modelul Bohr
modelul Bohr, spectrele atomice şi radiaţiile X. Radiaţiile X
4. Explicarea pe baza modelului Bohr a structurii *Atomul cu mai mulţi electroni
atomului, a spectrelor atomice şi a producerii * Efectul LASER
radiaţiilor X.
5. Fizica nucleului

1. Identificarea noţiunilor şi conceptelor necesare Energia de legătură a nucleului. Stabilitatea

formulării teoriei nucleului atomic (nucleoni, energie nucleului
de legătură, stabilitate nucleară, legi de conservare, Radioactivitatea. Legile dezintegrărilor
radioactivitate naturală şi artificială, dezintegrare radioactive
radioactivă etc.). Interacţiunea radiaţiei cu substanţa. Detecţia
3. Rezolvarea unor probleme simple utilizând radiaţiilor nucleare. Dozimetrie
relaţiile stabilite între mărimile caracteristice FISIUNEA NUCLEARĂ. REACTORUL
fenomenelor descrise la nivelul nucleului atomic. NUCLEAR
4. Explicarea pe bază de modele a unor aspecte Fuziunea nucleară
referitoare la structura şi stabilitatea nucleelor şi a *Acceleratoare de particule
dezintegrărilor radioactive. *Particule elementare
5. Comentarea impactului descoperirilor din fizica
nucleară asupra mediului natural şi social.

Fizică – clasele a XI-a – a XII-a 15

 PROGRAMA F2
COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI
Competenţe specifice Unităţi de conţinut
1. Optică geometrică. Optică ondulatorie

1.1. Descrierea şi explicarea principiilor de Principiile opticii geometrice

funcţionare ale unor dispozitive şi aparate optice ce Reflexia şi refracţia
utilizează diferite tipuri de oglinzi şi de lentile. Oglinzi sferice. Oglinzi plane
1.2. Identificarea unor mărimi fizice utile în studiul Lentile subţiri
opticii geometrice şi ondulatorii. Ochiul. Vederea cromatică. Fotometrie
2. Realizarea unor experimente care să evidenţieze Instrumente optice
fenomenele de reflexie, refracţie, dispersie, Dispersia luminii
interferenţă şi difracţie. Interferenţa luminii. Difracţia luminii
3. Rezolvarea unor probleme simple prin aplicarea
relaţiilor dintre mărimile caracteristice unor sisteme
optice (oglinzi, lentile) şi a unor mărimi
caracteristice fenomenelor de optică ondulatorie.
5. Descrierea şi analizarea unor aplicaţii tehnice ale
fenomenelor optice studiate.
2. Teoria relativităţii restrânse

1 Descrierea experimentelor Michelson şi Fizeau Bazele experimentale ale teoriei relativităţii

care au stat la baza formulării postulatelor teoriei restrânse
relativităţii. Postulatele teoriei relativităţii restrânse
4. Explicarea unor elemente de cinematică şi Cinematică şi dinamică relativistă
dinamică relativistă rezultate din postulatele teoriei
relativităţii şi din Transformările Lorentz.
3. Fizica atomului

1. Identificarea unor noţiuni şi concepte necesare Spectre atomice

formulării teoriei cuantice a atomului. Experimentul Franck-Hertz
3. Rezolvarea unor probleme simple referitoare la Modelul Bohr
modelul Bohr, spectrele atomice şi radiaţiile X. Radiaţiile X
2.
4. Explicarea pe baza modelului Bohr a structurii
atomului, a spectrelor atomice şi a producerii
radiaţiilor X
4. Fizica nucleului

1. Identificarea noţiunilor şi conceptelor necesare Energia de legătură a nucleului.

formulării teoriei cuantice a nucleului atomic
(nucleoni, energie de legătură, stabilitate nucleară,
legi de conservare, radioactivitate naturală şi
artificială, dezintegrare etc.).
4 Explicarea pe bază de modele a unor aspecte
privind, stabilitatea nucleelor şi dezintegrările
radioactive.
5. Comentarea impactului descoperirilor din fizica
nucleară asupra mediului natural şi social.
Stabilitatea nucleului
Radioactivitatea. Legile dezintegrărilor
radioactive
Interacţiunea radiaţiei cu substanţa. Detecţia
radiaţiilor nucleare. Dozimetrie
Fisiunea nucleară. Reactorul nuclear
Fuziunea nucleară

Fizică – clasele a XI-a – a XII-a 16

 VALORI ŞI ATITUDINI
Obiectivele necesare dezvoltării unui curriculum de fizică includ, pe lângă cunoştinţe şi deprinderi
teoretice şi practice de investigare, de modelare, selectare şi structurare a informaţiilor dobândite şi o serie
de valori şi atitudini ca:
 Grija faţă de mediu
 Interesul pentru argumentarea raţională
 Dezvoltarea toleranţei faţă de opiniile exprimate de alţii
 Curiozitatea faţă de noile deschideri din domeniul ştiinţei
 Interesul faţă de informaţia tehnologică, ştiinţifică şi din mediul natural
 Curiozitatea pentru simularea şi modelarea fenomenelor naturale prin experimente
 Interesul pentru modul de dezvoltare a ideilor şi teoriilor în ştiinţele naturii.

În scopul formării acestor atitudini, vor fi valorificate cunoştinţe asupra fenomenele fizice studiate şi
relaţiile dintre acestea precum şi modificările produse mediului ca urmare a intervenţiei tehnologiilor
dezvoltate.

SUGESTII METODOLOGICE

Prin prezentul curriculum se intenţionează ca, pe parcursul liceului, elevii să dobândească

competenţe şi să-şi structureze un set de valori şi atitudini. Acestea se regăsesc în următoarele aspecte ale
învăţării, vizate de practica pedagogică:
 citirea corectă şi conştientă a enunţului unei probleme;
 interpretarea datelor unei probleme, ca o parte a ipotezei acesteia;
 înţelegerea şi explicarea fenomenelor fizice evidenţiate în problema propusă;
 secvenţializarea etapelor de desfăşurare a acestora, ca o etapă a rezolvării problemelor;
 utilizarea reprezentărilor schematice şi grafice ajutătoare pentru înţelegerea unei probleme;
 exprimarea prin simboluri fizice specifice a legilor, principiilor şi teoremelor fizicii şi a
definiţiilor mărimilor fizice;
 rezolvarea matematică a problemelor şi interpretarea din punct de vedere fizic a rezultatelor;
 rezolvarea prin metode specifice a unor tipuri de probleme; formarea deprinderii de a identifica
soluţiile posibile ale unei probleme şi/sau diferite modalităţi de rezolvare a acestora;
 construirea şi interpretarea unor diagrame, tabele şi scheme grafice care ilustrează rezultatele
unor experimente;
 iniţierea şi realizarea creativă a unor investigaţii, pornind de la tematica propusă
 formarea obişnuinţei de a utiliza diverse tipuri de reprezentări, pentru rezumarea, clasificarea şi
prezentarea concluziilor unor experimente;
 formarea obişnuinţei de prezentare a datelor experimentale însoţite de erorile de măsură;
 formarea deprinderii de a anticipa evoluţia fenomenelor fizice, pornind de la datele existente;

Fizică – clasele a XI-a – a XII-a 17

  folosirea unor sisteme de referinţă diferite, pentru abordarea din perspective diferite, a unor
situaţii fizice;
 analiza rezolvării unei probleme din punct de vedere al corectitudinii, al simplităţii, al clarităţii
şi al semnificaţiei rezultatelor;
 reformularea unor probleme echivalente sau înrudite cu o problemă dată;
 folosirea unor principii, legi sau experimente fizice în abordarea unor probleme practice;
 utilizarea de metode care permit modelarea fizico-matematică a unor fenomene.

Toate acestea explică apropierea conţinuturilor învăţării de practica învăţării eficiente a fizicii. În
demersul didactic, centrul acţiunii devine elevul şi nu predarea noţiunilor fizice ca atare. Accentul trece de
la “ce” să se înveţe, la “în ce scop” şi “cu ce rezultate” să se înveţe. Evaluarea se face în termeni calitativi;
capătă semnificaţie dimensiuni ale cunoştinţelor dobândite, cum ar fi: esenţialitatea, profunzimea,
funcţionalitatea, durabilitatea, orientarea axiologică, stabilitatea, mobilitatea, diversificarea, amplificarea
treptată.
Prin acest curriculum se urmăreşte crearea condiţiilor favorabile fiecărui elev de a-şi forma şi
dezvolta competenţele într-un ritm individual, de a putea să-şi transfere cunoştinţele acumulate dintr-un
domeniu de studiu în altul. Pentru aceasta, este util ca demersul didactic să se orienteze spre realizarea unor
tipuri variate de activităţi precum:
 prelucrarea variată a informaţiilor adecvate competenţelor vizate de programele şcolare;
 alternarea prezentării conţinuturilor, cu moduri variate de antrenare a gândirii elevilor;
 solicitarea unor corelaţii intra- şi interdisciplinare, care să determine realizarea de transferuri de
cunoştinţe;
 antrenarea elevului în situaţia de a decide asupra unor sarcini de lucru adecvate, situaţiei-
problemă expuse;
 formarea deprinderii elevilor de a utiliza independent manualul, prin analiza pe text,
transpunerea simbolică a unor conţinuturi, interpretarea acestora;
 prevederea de sarcini rezolvabile prin activitatea în grup;
 organizarea unor activităţi de învăţare care să permită desfăşurarea sarcinilor de lucru în ritmuri
diferite;
 sugerarea unui algoritm al învăţării, prin modul de ordonare a sarcinilor.

Cadrele didactice îşi pot alege metodele şi tehnicile de predare şi îşi pot adapta practicile pedagogice
în funcţie de ritmul de învăţare şi de particularităţile psiho-individuale ale elevilor.
Reconsiderarea finalităţilor şi a conţinuturilor învăţământului este însoţită de reevaluarea şi înnoirea
continuă a metodelor folosite în practica instructiv-educativă. Acestea vizează aspecte precum: accentuarea
caracterului formativ al metodelor de instruire (acestea sunt utilizate în activitatea de predare-învăţare, în
scopul dezvoltării capacităţilor de a opera cu informaţiile asimilate, de a aplica şi evalua cunoştinţele
dobândite, de a verifica ipoteze şi de a căuta soluţii adecvate de rezolvare a problemelor), aplicarea
metodelor centrate pe stimularea structurilor cognitive şi operatorii ale elevilor (în scopul transformării
elevului în subiect al propriei instruiri şi educaţii), o îmbinare şi o alternanţă sistematică a activităţilor
Fizică – clasele a XI-a – a XII-a 18
bazate pe efortul individual al elevului (documentarea după diverse surse de informaţie, observaţia proprie,
exerciţiul personal, instruirea programată, experimentul şi lucrul individual, tehnica muncii cu fişe etc.) cu
activităţile care solicită efortul colectiv (de echipă, de grup) de genul discuţiilor, asaltului de idei etc.,
folosirea unor metode care să favorizeze intervenţia nemijlocită a elevului în realizarea experimentului.
Competenţele specifice vor fi derivate, în cadrul fiecărei unităţi de învăţare, potrivit opţiunilor
profesorului asupra modalităţilor de abordare (prelegere, experimentală, rezolvare de probleme, etc.)
precum şi a timpului afectat. Această derivare va fi exprimată prin verbe operaţionale şi de conţinut (să
descrie, să stabilească, etc.) şi va fi exersată în orele de fizică prin activităţi de învăţare care pot fi sau nu
exemplificate în manual:
- să observe, să discute şi să identifice caracteristici ale sistemelor întâlnite în cotidian;
- să descrie şi să explice un fenomen sau proces fizic prin utilizarea corectă a terminologiei fizice şi
a modelelor acestei discipline (unde este cazul);
- să efectueze experimente (în funcţie de dotarea laboratorului şcolar), care să evidenţieze
caracteristici fizice ale unor sisteme sau care să permită măsurarea unor mărimi fizice şi/sau
verificări de legi;
- să detecteze sursele de eroare şi să optimizeze metodele de măsurare;
- să vizioneze şi să analizeze filme ştiinţifice, diapozitive (în funcţie de posibilităţile locale);
- să descrie dispozitive sau aparatura care funcţionează pe baza fenomenelor studiate;
- să utilizeze transferul de informaţie prin trimiteri intradisciplinare (legi de conservare, bilanţuri
energetice, operaţii cu vectori, reprezentări şi modelări grafice) sau interdisciplinare (matematică,
chimie, biologie) pentru studiul unor fenomene sau deducerea unor relaţii între mărimile fizice
studiate;
- să realizeze documentări privind efectele asupra mediului în urma folosirii pe scară industrială a
unor tehnologii dezvoltate pe baza unor fenomene fizice;
- să identifice soluţii oferite de fizică dezvoltării tehnologice şi sociale
- să utilizeze corect şi în siguranţă instrumente de măsură şi aparatura din laborator;
- să realizeze şi să interpreteze reprezentări grafice;
- să identifice domeniile de aplicabilitate a legilor fizice;
- să analizeze relaţiile cauzale între unele fenomene sau procese;
- să calculeze ordinul de mărime al unor mărimi fizice, folosind formulările matematice ale legilor
studiate şi transformarea unităţilor de măsură în S.I.;
Pentru orientarea cadrelor didactice în ceea ce priveşte timpul procentual alocat diferitelor capitole din
Curriculum-ul de Fizică pentru clasele a X-a şi a XII-a, se poate realiza un tabel de tipul:
CAP. 1 2 3 4 5 Timp la dispoziţia
Clasa [%] [%] [%] [%] [%] profesorului [%]
F1 10 - 15 30 - 40 15 - 25 15 - 20 10 – 15
XI F2 15 - 20 30- 45 20 – 35 10 – 15
F3 10 - 15 30- 35 20 - 25 10 - 15 10 – 15
XII F1 20 - 30 10 - 15 10 - 15 15 - 20 20 - 25 10 – 15
F2 20 - 30 10 - 15 15 - 20 25 - 30 10 – 15

Fizică – clasele a XI-a – a XII-a 19

 Alegerea procentuală a duratelor alocate pentru abordarea diferitelor capitole este orientativă.
Alegerea unui procent maxim în cazul unui capitol implică micşorarea procentuală a timpului acordat altui
capitol astfel încât per total să se realizeze o utilizare de 100 % a timpului alocat disciplinei.
Acolo unde condiţiile o permit este de dorit a fi realizate, individual, pe grupe de elevi sau frontal
lucrări de laborator de tipul celor enumerate în continuare:

Lista lucrărilor de laborator opţionale pentru clasele a XI-a - a XII-a

1. Verificarea legilor gazului ideal

2. Studiul capilarităţii
3. Determinarea căldurii specifice cu ajutorul calorimetrului
4. Studiul unor circuite electrice
5. Studiul şuntului şi rezistenţei adiţionale
6. Studiul construirii şi funcţionării electromagneţilor
7. Ridicarea caracteristicii de curent la dispozitivele neliniare (dioda semiconductoare, etc.)
8. Redresarea mono şi bialternanţă cu diode
9. Verificarea legii lui Joule
10. Studiul forţei electromagnetice
11. Studiul inducţiei şi autoinducţiei
12. Măsurări electrice cu ajutorul punţii cu fir
13. Studiul osciloscopului
14. Transformatorul
15. Studiul circuitelor cu tranzistori
16. Studiul unor instrumente de măsură
17. Studiul unor traductoare de mărimi: acustice (difuzor, microfon), termice (termocuplu, termorezistenţă)
18. Verificarea legii lui Arhimede şi studiul densimetrelor
19. Studiul oscilaţiilor unui oscilator liniar (armonic)
20. Determinarea lungimii de undă a sunetului prin metoda rezonanţei
21. Studiul unui pendul
22. Determinarea coeficienţilor de tensiune superficială
23. Compararea conductibilităţii termice a unor materiale
24. Verificarea legii lui Jurin
25. Verificarea legilor gazului ideal
26. Studiul capilarităţii
27. Determinarea căldurii specifice şi latente cu ajutorul calorimetrului
28. Studiul evaporării şi fierberii
29. Studiul topirii corpurilor cristaline
30. Studiul termometrelor
31. Determinarea indicelui de refracţie

Fizică – clasele a XI-a – a XII-a 20

32. Determinarea distanţei focale la lentile
33. Determinarea distanţei focale la oglinzi
34. Obţinerea imaginilor reale ale obiectelor cu 1-2 lentile
35. Studiul microscopului – metoda Chaulnes
36. Studiul prismei
37. Determinarea lungimii de undă cu reţeaua de difracţie
38. Studiul difracţiei
39. Studiul aparatelor de proiecţie
40. Studiul lupei
41. Studiul aberaţiilor sistemelor optice
42. Studiul construirii şi funcţionării electromagneţilor
43. Studiul circuitelor RLC în c.a.

Fizică – clasele a XI-a – a XII-a 21