Centenarul Marii Uniri

Centenarul marii uniri reprezintă pentru români un eveniment important. În anul

2018 celebrăm 100 de ani de la desăvârșirea statului național român,înfăptuit prin
unirea tuturor provinciilor române locuite de români, aflate sub stăpânire străina, cu
România.

Unirea provinciilor române cu România a început astfel: la 27 martie 1918,

Basarabia s-a unit cu România, mai apoi la 28 noiembrie 1918 unirea Bucovinei cu România,
iar în final la data de 1 decembrie, unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei, Maramureșului
cu Țara Mamă, România. Aceste importante uniri alcatuiesc împreuna Marea unire de la
1918.

Pentru România, Marea Unire de la 1918 a însemnat o repoziționare în Europa,

prin noua suprafață deținută, prin numărul de locuitori și prin rapida dezvoltare
economică și industrială. Marea Unire a fost recunoscută pe plan internațional prin
tratatele semnate la Trianon în 4 iunie 1920 si la Saint-German-en-Laye la data de 10
septembrie 1919.

La Marea Unire au contribuit personalități importante cum ar fi și Nicolae Iorga, el

considera că istoricul are datoria de a contribui la consolidarea conştiinţei naţionale, cea care
stă la baza înfăptuirii marilor deziderate naţionale ale Poporului Român. În discursul
derecepţie, ţinut la 17 mai 1911, cu ocazia alegerii sale ca membru al Academiei Române,
insista asupra rolului istoricului în societate: „Făcând parte dintr-un popor, înfăţişându-i viaţa,
încălzindu-se astfel de toate silinţile şi credinţele cheltuite în cursul epocilor mişcat de
nesfârşitele suferinţe prin care a trebuit să treacă neamul său pentru ca să ajungă până la
timpul de faţă, având în sufletul său răsunetul tuturor triumfurilor şi tuturor înfrângerilor
câştigate şi suferite în timp de secole, istoricul e un bătrân prin experienţă al naţiei sale. Dacă
nu-l întreabă alţii, el e dator să vorbească, ţinând la dispoziţia contimporanilor învăţături
culese în vastul câmp al trecutului studiabil. Prin aceasta el nu iese din datoriile sale, ci le
îndeplineşte până la capăt”. Fiind retras la Iaşi, cu toată conducerea ţării, Nicolae Iorga a
fost, în toamna lui 1916, principalul susţinător al ideii că până la urmă, cu tot dezastrul
militar din acel moment, România va ieşi victorioasă. Ziarul său, „Neamul Românesc”,
purtător al acestei idei, era larg răspândit, mai ales în tranşee, unde militarii îl citeau în
grup. Dar, îndemnul la rezistenţă nu era adresat numai ostaşilor, ci tuturor românilor. În
articolul „Întrecere de muncă”, scria: „Răgaz, odihnă, plăcere, lux – afară cu ele! Generaţia
de azi nu trebuie să dea numai ce era datoare pentru dânsa , ci şi tot ce e datoare
pentru toţi urmaşii ei, căci de felul cum se va purta ea atârnă soarta tuturor acelor
miliarde care vor veni. Fiecare la locul său îndărătnic, furios, legat de dânsul! La lucru
până la stoarcere, până la moarte! Şi, nu numai soldatul. Soldat e oricine-şi face datoria ,
erou oricine şi-o întrece, şi oricine şi-o părăseşte, bărbat, femeie, tânăr, bătrân, e un
dezertor, un mizerabil dezertor care merită pălmuit şi scuipat în faţă când uniforma nu-i
asigură relativa onoare de a fi împuşcat!”

Şi în 1917, cuvântul lui Nicolae Iorga i-a îmbărbătat pe români în rezistenţa până la
capăt. Atunci, în timpul războiului, el a intrat în conştiinţa românească sub numele de
„Apostolul Neamului”. Discursul din Parlament al lui Nicolae Iorga a fost unanim
considerat drept început al refacerii credinţei în victoria finală . Take Ionescu îl
considera un adevărat „imn naţional”. Regele Ferdinand , prezent la şedinţă, i-a mulţumit
mişcat oratorului. Iar primul ministru, Ion I.C. Brătianu a ordonat ca discursul să fie
tipărit şi afişat la toate primăriile şi răspândit în tranşee pentru a-l cunoaşte ostaşii.
Iniţiativa lui Brătianu a avut efectul scontat. Întreaga Ţară a fost puternic emoţionată şi
îmbărbătată de cuvintele Istoricului.

Un alt personaj important în realizarea Marii Uniri, a fost Nicolae Titulescu.

Cuvintele lui, rostite la Ploiești în 3 mai 1915, la întrunirea Acțiunii Naționale, în
chestiunea Ardealului, care, adaptate anului 2018, prin înlocuirea Ardealului cu Basarabia,
Bucovina și Ținutul Herței, trebuie să răsune în mințile și inimile oricărui om care simte
românește: ,,Problema care se pune azi României, e înfricoșător, dar simplu; sau România
pricepe datoria pe care i-a creat-o evenimentele în curs, și-atunci istoria ei abea începe, iar
viitorul ei va fi o răzbunare prelungită și măreață a umilințelor ei seculare; sau România,
mioapă la tot ce e „mâine”, cu ochii mari deschiși la tot ce e „azi” nu pricepe și înlemnită stă
pe loc, și atunci istoria ei va înfățișa pentru vecie exemplul unic și mizerabil, al unei
sinucideri viețuite.’’

Deci, la 100 de ani de la Marea Unire, trebuie să știm că, România nu este întreagă
fără Basarabia și fără nordul Bucovinei!

Matei Andreea Bianca

Școala Gimnazială Tătărani