ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 2251/2015

Şedinţa publică de la 2 iunie 2015

Decizia nr. 2251/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta
SC A. SRL a chemat în judecată pârâții Ministerul Administrației și Internelor - prin Direcția Generală Juridică, Guvernul
României și Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură, solicitând inițial ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se
constate nelegalitatea dispozițiilor H.G. nr. 930/2002 privind atestarea domeniului public al Jud. Ilfov, precum și al
orașelor și comunelor din Jud. Ilfov, (act administrativ de autoritate cu caracter declarativ), respectiv anexa nr. 5 la
aceasta hotărâre, pozițiile 70 și 77, în ceea ce privește amenajarea piscicola B. I și II și construcția specială hidrotehnică
Dig, ce încorporează deversorul și călugărul, aflate în patrimoniul societății.

S-a susținut că H.G. nr. 930/2002, privind atestarea domeniului public al jud. Ilfov, precum și al orașelor și comunelor
Jud. Ilfov a fost dată cu încălcarea propriilor competente ale organului emitent, respectiv Guvernul României.

S-a considerat că această H.G. nu numai că nu a fost dată în vederea organizării executării niciunei legi, dar a modificat
substanțial legile organice, fiind în contradicție cu art. 13 lit. b) din Legea nr. 24/2000, potrivit căruia, proiectul de act
normativ, întocmit pe baza unui act de nivel superior, nu poate depăși limitele competenței instituite prin acel act și nici
nu poate contraveni principiilor și dispozițiile acestuia.

Astfel, s-a arătat că, în anexa nr. 5, la pozițiile 70 și 77, din H.G. nr. 930/2002, privind inventarul bunurilor din domeniul
public local, Consiliul Local al comunei Balotești a inclus în domeniul public al comunei amenajarea piscicolă B. I și II,
(fosta B. II și III), identificata în inventar cu elementele T 97- T 106, concesionată de societatea reclamantă de la
C.N.A.F.P., și construcția specială hidrotehnică, respectiv digul identificat în inventar cu codul 1.3.17.2. (Cd. 413), S =
0,0875 ha, împreună cu călugărul și deversorul, aflate în patrimoniul societății.

S-a mai arătat că terenul în suprafața de 13,72 ha, ocupat de luciul de apă, aferent acestei amenajări piscicole, este
proprietatea statului, fiind deținut în numele statului de către Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură, instituție
care s-a subrogat în drepturile și obligațiile A.D.S. și este concesionat de către A. SRL, conform Contractului de
Concesiune nr. 149 din 13 septembrie 2006, încheiat cu Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol, în
temeiul Legii nr. 192/2001 privind fondul piscicol, pescuitul și acvacultura, cu modificările și completările ulterioare, și a
Legii nr. 268/2001 cu modificările și completările ulterioare.

Faptul că aceste bunuri au fost incluse, pe nedrept, în inventarul domeniului public al comunei Balotești, Jud. Ilfov, prin
hotărârea Consiliului Local Balotești, fără a se verifica cine este deținătorul de drept al acestor bunuri și cu ce titlu sunt
deținute, și atestarea acestui inventar prin H.G. nr. 930/2002, societatea comercială reclamantă s-a considerat vătămată
în interesele sale legitime, constituind o încălcare gravă a prevederilor art. 8 alin. (3) și art. 9 alin. (1) din Legea nr.
213/1998, privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, a normelor tehnice pentru întocmirea inventarului
bunurilor care alcătuiesc domeniul public al comunelor, orașelor, municipiilor și județelor, aprobat prin H.G. nr. 548/1999,
prevederile art. 480 C. civ., privind dreptul de proprietate privată, garantat prin art. 44 din Constituția României.

S-a mai argumentat că amenajarea piscicolă B. nu poate să figureze în domeniul public al com. Balotești, întrucât H.G.
nr. 930/2002 nu este un act constitutiv al dreptului de proprietate, ci doar un act cu caracter declarativ.

S-a mai arătat că, în ceea ce privește bazinul piscicol, anexa în discuție nu respecta indicațiile din Normele tehnice de
întocmire a inventarului aprobat prin H.G. nr. 548/1999, în sensul că bunurile respective nu sunt identificate, denumite și
descrise în mod corect, nefiind indicată corect nici situația juridică la momentul întocmirii inventarului.

1/6 Detalii jurisprudență

 La termenul din 16 mai 2011 societatea reclamantă a depus o "Precizare la acțiune" prin care a arătat că, în temeiul art.
57 alin. (1), (3), (4) și art. 58 a solicitat să fie introdusă în cauză, în calitate de intervenientă în interes propriu, Agenția
Națională pentru Pescuit și Acvacultură (A.N.P.A.), pentru opozabilitate.

Curtea de apel, luând act de precizarea reclamantei a introdus în cauză Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură
și, totodată, în conformitate cu prevederile art. 161 din Legea nr. 554/2004, după ce a pus în discuția părților, a apreciat
ca fiind necesară introducerea în cauză și a beneficiarului actului atacat, respectiv a Consiliului Local Balotești.

Pârâtul Ministerul Administrației și Internelor a formulat întâmpinare prin care, în principal, a invocat excepția lipsei
calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că nu este emitentul actului a cărui anulare/nelegalitate s-a solicitat să
se constate.

De asemenea, a mai fost invocată și excepția tardivității introducerii acțiunii privind constatarea nelegalității H.G. nr.
930/2002, cu modificările și completările ulterioare și în subsidiar, în baza art. 8 din Legea contenciosului administrativ
nr. 554/2004, s-a solicitat anularea în tot sau în parte a actului contestat, cerere ce a fost formulată cu încălcarea
prevederilor art. 11 din Legea nr. 554/2004, impunându-se respingerea ca tardiv formulată.

În fine, a mai fost invocată și excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate invocată de reclamantă, în cadrul
prezentei acțiuni ce are ca obiect și anularea aceluiași act administrativ.

Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Pârâtul Guvernul României, la rândul său, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii
pentru neîndeplinirea procedurii administrative prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Totodată a mai fost invocată și excepția tardivității acțiunii, raportat la data de 16 septembrie 2002 când a fost publicată
în M. Of. al României, Partea I, nr. 682, hotărârea a cărei anulare parțială a fost solicitată de reclamantă și data sesizării
instanței de contencios administrativ cu prezenta acțiune - 25 noiembrie 2010 - fiind depășite termenele stabilite cu
caracter imperativ prevăzute de art. 11 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și
completările ulterioare.

Pe fondul cauzei, pârâtul a răspuns punctual criticilor formulate de societatea reclamantă în cadrul acțiunii de față și a
solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, H.G. nr. 930/2002 fiind emisă în condiții de deplină legalitate și temeinicie.

În conformitate cu prevederile art. 13 din Legea nr. 554/2004 a fost depusă documentația ce a stat la baza emiterii
acestei hotărâri.

Consiliul Local Balotești a depus întâmpinare prin care a arătat că achiesează la excepțiile invocate de Guvernul
României privind tardivitatea introducerii acțiunii, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr.
554/2004 cu modificările și completările ulterioare și la excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii
administrative prealabile față de pârâtul Guvernul României potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004. De asemenea, a mai
arătat că achiesează și la excepția invocată privind lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Administrației și
Internelor, a inadmisibilității și a tardivității acțiunii.

Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată deoarece H.G. nr. 930/2002 privind atestarea bunurilor
ce fac parte din domeniul public al localității Balotești, anexa nr. 5, pozițiile 70 și 77, a fost emisă cu respectarea
dispozițiilor Legii nr. 94/2004 privind Normele de tehnică legislativă și cu respectarea art. 21 din Legea nr. 213/1998
privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare.

Intervenienta Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură prin întâmpinarea depusă a solicitat admiterea cererii de
chemare în judecată astfel cum a fost formulată de societatea comercială reclamantă.

La termenul din 14 noiembrie 2011 Curtea a admis cererea de suspendare a acestei cauze, în temeiul dispozițiile art.
244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea irevocabilă a Dosarului nr. x/3/2011 aflat pe rolul Tribunalului
București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, având ca obiect anularea, în parte, a Hotărârii Consiliului Local
nr. 9 din 20 mai 2002, privind aprobarea inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul public al comunei Balotești Ilfov,
apreciind că, dezlegarea prezentei pricini depinde de soluționarea cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. x/3/2011.

La termenul din 04 februarie 2013 cauza a fost repusă pe rol, după soluționarea irevocabilă a Dosarului nr. x/3/2011
aflat pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, având ca obiect anularea, în parte, a
Hotărârii Consiliului Local nr. 9 din 20 mai 2002, privind aprobarea inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul public

2/6 Detalii jurisprudență

 al comunei Balotești Ilfov.

La termenul din 18 martie 2013, cu ocazia dezbaterilor, societatea reclamantă, prin apărătorul său, a învederat instanței
că înțelege să renunțe la capătul de cerere privind invocarea excepției de nelegalitate a dispozițiilor Hotărârii de Guvern
nr. 930/2002 privind atestarea domeniului public al județului Ilfov precum și al orașelor și comunelor din Județul Ilfov,
instanța constatând ca fiind rămasă fără obiect excepția inadmisibilității capătului de cerere privind excepția de
nelegalitate a acestei hotărâri.

Hotărârea instanței de fond

Prin Sentința nr. 1168 din 1 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a
admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Administrației și Internelor - prin Direcția Generală Juridică
și a fost respinsă ca atare acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât.

S-a respins excepția tardivității precum și excepția inadmisibilității invocată de pârâtul Guvernul României, ca
neîntemeiată.

S-a respins acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Consiliul Local
Balotești și Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință, Curtea de apel a reținut, referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive,
invocată de MAI motivată de faptul că nu este emitentul actului a cărui anulare s-a solicitat, temeinicia acesteia,
emitentul H.G. nr. 930/2002 privind atestarea domeniului public al județului Ilfov, precum și al orașelor și comunelor din
județul Ilfov, cu modificările și completările ulterioare, fiind Guvernul României.

Referitor la excepțiile inadmisibilității și tardivității acțiunii invocate de pârâtul Guvernul României s-a reținut că din
înscrisul înregistrat sub nr. 51080 din 15 octombrie 2010 rezultă că, societatea comercială reclamantă a solicitat atât
Guvernului României cât și MAI revocarea, în parte, a H.G. nr. 930/2002, respectiv a Anexei 5 pozițiile 70 și 77.

În ceea ce privește excepția tardivității acțiunii, s-a constatat că Anexele nr. 1 - 40 din hotărârea de guvern, ce fac parte
integrantă din această hotărâre nu au fost publicate, astfel încât, în soluționarea acestei excepții Curtea a avut în vedere
prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Curtea de apel a reținut că la data 30 noiembrie 2010 Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliara Ilfov a comunicat
reclamantei documentația cadastrală completă (respectiv H.G. nr. 930/2002, cu anexa 5, Hotărârea de Consiliu Local nr.
9 din 20 mai 2002, anexa la această hotărâre și încheierea de întabulare a dreptului de proprietate nr. 504 din 22
ianuarie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 506/2004), aceasta fiind data de la care a început să curgă termenul pentru
introducerea prezentei acțiuni.

Pe fondul cauzei, Curtea de apel a observat că H.G. nr. 930/2002 privind atestarea domeniului public al județul Ilfov,
precum și al orașelor și comunelor din județul Ilfov a fost adoptată în temeiul art. 107 din Constituția României și a art.
21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.

Actul administrativ contestat a fost adoptat de către executiv, așa cum reiese și din Nota de fundamentare care a însoțit
proiectul actului administrativ, prin însușirea proiectului inițiat de Ministerul Administrației Publice (astfel cum era
organizat la acea dată).

Inițierea proiectelor de hotărâri ale Guvernului de atestare a domeniului public de interes local sau județean, respectiv a
proiectelor de hotărâri ale Guvernului privind modificarea și completarea unor acte administrative privind atestarea
domeniului public al unităților administrativ-teritoriale, s-a realizat în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) lit. c) din
Anexa la Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 555/2001, de către instituția prefectului și consiliul județean, potrivit legii,
prin Ministerul Administrației și Internelor.

De asemenea, s-a reținut că proiectul a fost inițiat și de Instituția Prefectului Județului Ilfov, precum și de Consiliului
Județean Ilfov, în calitatea acestora de autorități de specialitate ale administrației publice locale, cu atribuții și
competențe legale în aplicarea efectivă a dispozițiilor reglementate de actul administrativ contestat.

A reținut prima instanță că în temeiul prevederilor Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al
acesteia, Consiliul Județean Ilfov și Comisiile Locale comunale și orășenești ale județului Ilfov au întocmit inventarele
cuprinzând bunurile ce aparțin domeniului public al comunelor și orașelor, acestea fiind însușite prin hotărâri adoptate de
Consiliul Județean Ilfov, respectiv Consiliile locale.

3/6 Detalii jurisprudență

 Totodată, că la întocmirea inventarelor au fost avute în vedere listele cuprinzând unele bunuri care alcătuiesc domeniul
public al statului și al unităților administrativ teritoriale prevăzute în Anexa la Legea nr. 213/1998 și Anexele la Normele
tehnice pentru întocmirea inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul public al comunelor și orașelor, aprobate prin
H.G. nr. 548/1999.

În conformitate cu art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 inventarele cuprinzând bunurile aparținând domeniului public
local al comunelor și orașelor din județul Ilfov, însușite prin hotărâre de Consiliile locale au fost centralizate de Consiliul
județean și trimise Guvernului, care prin hotărârea atacată în prezenta cauză, a atestat apartenența bunurilor la
domeniul public județean sau local.

A avut în vedere prima instanță că la Anexa nr. 5 se menționează că, prin Hotărârea nr. 23 din 26 august 1999
modificată și completată prin Hotărârea nr. 9 din 20 mai 2002, Consiliul Local Balotești și-a însușit inventarul bunurilor
aparținând domeniului public al comunei Balotești și că la pct. III din Anexa la Legea nr. 213/1998 și lit. a) din Anexa 3 la
Normele tehnice pentru întocmirea inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul public al comunelor și orașelor,
aprobate prin H.G. nr. 548/1999, bunurile de la pozițiile menționate se regăsesc.

Totodată, s-a reținut că prin Sentința civilă nr. 3493 din 24 octombrie 2011 pronunțată Tribunalul București, secția a IX-a
contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/3/2011, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta
din cauza de față, prin care a solicitat anularea, în parte, a Hotărârii Consiliului Local nr. 9 din 20 mai 2002, privind
aprobarea inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul public al comunei Balotești Ilfov respectiv pozițiile 70 și 77 din
anexa la hotărâre, sentință care a rămas irevocabilă prin decizia Curții de Apel București la data de 10 decembrie 2012.

În concluzie, judecătorul fondului a reținut că H.G. nr. 930/2002 privind atestarea domeniului public al Jud. Ilfov, precum
și al orașelor și comunelor din Jud. Ilfov, respectiv anexa nr. 5 la aceasta hotărâre, pozițiile 70 și 77, a fost emisă în
condiții de deplină legalitate, astfel încât, acțiunea va fi respinsă, ca atare.

Recursul

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta SC A. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, recurenta a dezvoltat următoarele critici față de soluția adoptată
de prima instanță, indicând incidenta motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ., cu
referire la art. C. proc. civ.:

- instanța de fond a calificat în mod greșit ca neîntemeiată cererea introductivă, fiind omise actele juridice în temeiul
cărora s-a dobândit dreptul de folosință aspra activelor, instanța neluând în considerare toate contractele în temeiul
cărora s-a dobândit amenajarea piscicolă, precum și actele normative incidente, respectiv Legea nr. 268/2001 și O.U.G.
23/2008 aprobată prin Legea nr. 317/2009;

- hotărârea primei instanțe se datorează greșitei interpretări a principiului legalității actului administrativ contestat statuat
prin dispozițiile Legii nr. 24/2008, anularea anexei la H.G. 930/2002 ținând de neconformitatea acesteia cu dispozițiile
Legii nr. 213/1998;

- încălcarea dreptului la proprietate privată a societății reclamante garantat prin art. 44 alin. (2) din Constituția României,
cu privire la construcțiile hidrotehnice dobândite în baza Contractului de vânzare-cumpărare nr. 120 din 27 iunie 2000;

- instanța a omis a constata că niciodată Consiliul Local Balotești nu a avut posesia sau folosința activelor piscicole și a
construcțiilor hidrotehnice astfel că nu putea să-și constituie singur drepturi asupra acestor bunuri;

- instanța de fond a ignorat principiul consacrat de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, limitându-se să analizeze
speța dedusă judecății doar prin prisma faptului că actul de atestare nu creează drepturi noi, fără să cerceteze în
profunzime cauzele reale care îi prejudiciază interesele legitime;

- s-a mai susținut că în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 317/2009, entitatea îndreptățită să dețină amenajarea
piscicolă este Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură, în calitate de mandatar al Statului, societatea având un
drept de concesiune asupra terenului aferent amenajării piscicole și de proprietate asupra construcțiilor hidrotehnice.

S-a solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii cererii.

Procedura în față instanței de recurs

Recurenta a depus în conformitate cu prevederile art. 305 C. proc. civ. înscrisuri în susținerea cererii de recurs.

4/6 Detalii jurisprudență

 Intimata-intervenientă Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură a formulat întâmpinare și a solicitat admiterea
recursului, susținând că este titulara dreptului de administrare a amenajării piscicole B. I și II situată pe teritoriul comunei
Balotești, Județul Ilfov.

Intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Interne a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și
menținerea soluției instanței de fond în ceea ce privește respingerea cererii de chemare în judecată formulată în
contradictoriu cu acesta.

Considerentele și soluția instanței de recurs

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum și în conformitate cu
prevederile art. C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:

În fapt, prin cererea de chemare în judecată, societatea comercială reclamantă a solicitat anularea, în parte, a Hotărârii
de Guvern nr. 930/2002 privind atestarea domeniului public al Jud. Ilfov, precum și al orașelor și comunelor din Jud.
Ilfov, respectiv anexa nr. 5 la aceasta hotărâre, pozițiile 70 și 77, în ceea ce privește amenajarea piscicola B. I și II și
construcția specială hidrotehnica Dig ce incorporează deversorul și călugărul, aflate în patrimoniul societății.

Reclamanta a susținut, în esență, că este vătămată în drepturile sale prin dispozițiile acestei hotărâri de guvern întrucât,
în mod nelegal, a fost inclusă, în inventarul bunurilor din domeniul public aparținând Comunei Balotești amenajarea
piscicola B. I și II, și construcția specială hidrotehnica Dig ce incorporează deversorul și călugărul, fără să se verifice
cine este deținătorul de drept al acestor bunuri și cu ce titlu, amenajarea piscicola fiind concesionată de reclamantă de la
C.N.A.F.P., iar construcția specială hidrotehnica aflându-se în patrimoniul său.

În temeiul art. 8 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanța de contencios administrativ este chemată să analizeze
legalitatea H.G. nr. 930/2002 emisă în baza notei de fundamentare și în considerarea prevederilor art. 107 din
Constituția României, a prevederilor art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998, prin hotărâre fiind atestat domeniul public al
județului Ilfov.

Potrivit art. 21 din Legea nr. 213/1998 (1) Inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al unitarilor administrativ-
teritoriale se întocmește, după caz, de comisii special constituite, conduse de președinții consiliilor județene, respectiv
de primarul general al municipiului București sau de primari.

(2) Inventarele întocmite potrivit prevederilor alin. (1) se însușesc, după caz, de consiliile județene, de Consiliul General
al Municipiului București sau de consiliile locale.

(3) Inventarele astfel însușite se centralizează de consiliul județean, respectiv de Consiliul General al Municipiului
București, și se trimit Guvernului, pentru ca, prin hotărâre, sa se ateste apartenența bunurilor la domeniul public
județean sau de interes local.

Constată instanța de recurs că H.G. a fost adoptată în cadrul acestei proceduri, ea având la bază o serie de hotărâri prin
care autoritățile autonome locale din cadrul județului au aprobat inventarele bunurilor din domeniul public al unităților
administrativ-teritoriale, în speță fiind vorba despre Hotărârea nr. 23 din 26 august 1999, modificată și completată prin
Hotărârea nr. 9 din 20 mai 2002 a Consiliului Local Balotești.

Totodată, astfel cum a observat și instanța fondului, acțiunea în anulare a acestei din urmă hotărâri emisă de consiliul
local a fost respinsă irevocabil prin Sentința civilă nr. 3493 din data de 24 octombrie 2011 a Tribunalului București, secția
a IX-a contencios administrativ și fiscal.

În fapt, reclamanta invocă ca motiv de nelegalitate a hotărârii de guvern nesocotirea drepturilor izvorâte din contractul de
concesiune cu atribuire directă nr. 149/2006 încheiat cu Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol și
nesocotirea calității de proprietar izvorâtă din contractul de vânzare-cumpărare nr. 120 din 27 iunie 2000 încheiat cu
Piscicola Ilfov, însă dezlegările date în cauza mai sus arătată au putere de lucru judecat și pentru prezenta speță.

De asemenea, nu se poate invoca încălcarea dreptului la proprietate privată a societății reclamante garantat prin art. 44
alin. (2) din Constituția României, în condițiile în care o astfel de hotărâre de guvern cum este cea atacată în cauză nu
constituie, prin ea însăși, un titlu de proprietate, ci are ca efect juridic delimitarea domeniului public de domeniul privat al
unității administrativ-teritoriale, cu consecința stabilirii regimului juridic aplicabil bunurilor în cauză.

Ceea ce fundamentează forța juridică a efectelor pe care le produc actele administrative este prezumția că ele au fost
emise cu respectarea tuturor condițiilor impuse de lege, în accepțiunea lato sensu, pentru emiterea lor și care îmbracă

5/6 Detalii jurisprudență

 trei forme: prezumția de legalitate, prezumția de autenticitate și prezumția de veridicitate.

Ceea ce prezintă interes în pricina supusă judecății este prezumția de legalitate, prin care este subînțeleasă condiția
actului administrativ de a corespunde Constituției, legii și actelor juridice emise în baza legii.

Este o prezumție relativă, o prezumție iuris tantum, care poate fi răsturnată în situația în care actul administrativ este
atacat în instanța de contencios administrativ.

Prin urmare, persoana care se consideră vătămată în drepturile ori interesele sale legitime, în calitate de titular al acțiunii
în contencios administrativ, are obligația de a dovedi pretinsele elemente de nelegalitate pe care își întemeiază
demersul judiciar.

Cum în cauză reclamanta nu a invocat și nu a dovedit încălcarea prevederilor Legii nr. 213/1998 în temeiul cărora
imobilul în litigiu a fost atestat ca aparținând domeniului public al comunei Balotești, ci s-a prevalat de existența unui
drept de folosință care nu poate fi vătămat prin operațiunea de inventariere, precum și a unui drept de proprietate asupra
unor active care nu fac obiectul hotărârii de guvern, Înalta Curte reține că în mod judicios acțiunea în contencios
administrativ promovată de aceasta a fost respinsă în primă instanță.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Constatând că sentința recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea
acesteia, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de SC A. SRL. împotriva Sentinței nr. 1168 din 1 aprilie 2013 a Curții de Apel București,
secția a VI-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iunie 2015.

Procesat de GGC - GV

6/6 Detalii jurisprudență